America House este deţinută de fondul francez de investitii AEW Europe, unul dintre principalii administratori de proprietăţi şi investiţii imobiliare din Europa.
„America House va ieşi la vânzare anul acesta, cel mai probabil aceasta fiind cumpărată de actualul proprietar în perioada de boom a economiei româneşti“, a spus Viorel Opaiţ, business development director în cadrul companiei de consultanţă imobiliară JLL la emisiunea ZF Live.
Mai ţineţi minte filmul “Inception” regizat de Christopher Nolan? Fotograful turc, Aydin Buyuktas reproduce tehnica din film într-un proiect intitulat “Flatland”. Imaginile incredibile au fost realizate în urma unui proces meticulos de planificare şi fotografie aeriană cu drona, potrivit Petapixel.
Fiecare locaţie a fost fotografiată de mai multe ori, din diferite unghiuri şi de la diferite altitudini, apoi a creat un compozit digital în Photoshop. Pentru fiecare imagine în parte Aydin Buyuktas a lucrat zile întregi.
“Am avut foarte multe zile când m-am întors cu mâna goală din cauza vremii, problemelor tehnice şi păsări care mi-au atacat drona”, a spus el.
Foto: Aydin Buyuktas
Există opinii şi viziuni uşor diferite în legătură cu modul în care poate fi încadrată responsabilitatea socială în schema unei companii. Sunt firme care rezervă un loc pentru CSR în cadrul departamentului de PR şi comunicare, în timp ce alţii consideră că este mai degrabă o chestiune legată de oameni şi de nevoile lor, adică ceva ce trebuie gestionat de cei care sunt responsabili cu resursele umane. Şi atunci echipa de HR primeşte drept sarcini adiacente comunicarea externă, legătura cu administraţia locală, ONG-urile, instituţiile de învăţământ şi implicarea în proiectele de responsabilitate socială propuse de către acestea. Mai există însă şi o a treia strategie, de fapt, cea mai lăudabilă: organizaţiile care au creat o poziţie anume, pentru responsabilul CSR, cel care reprezintă, nici mai mult, nici mai puţin, decât interfaţa dintre firmă şi spaţiul civic. Acele firme care au promovat oameni din interior în astfel de poziţii sau care au angajat din exterior specialişti în comunicare dovedesc că au grijă de imaginea proprie, înţelegând în acelaşi timp cât de mult contează implicarea în comunitate.
Este de la sine înţeles faptul că responsabilitatea socială corporatistă nu se limitează doar la corporaţii, conform denumirii, ci se referă la întreg mediul de afaceri, la toate firmele care lucrează cu oameni şi înţeleg că au o datorie morală de a face ceva pentru semenii lor; de exemplu pentru copiii talentaţi în domeniul artistic, pentru oamenii care promovează cultura în diverse feluri, pentru cei care urmăresc îmbunătăţirea calităţii vieţii prin adoptarea unui stil de viaţă eco sau, de pildă, pentru educarea practică a studenţilor care, la terminarea anilor de studiu, au mai multe şanse reale în carieră şi în viaţă.
De asemenea, nu este deloc de neglijat faptul că, atunci când o organizaţie îşi alătură numele unui proiect social câştigă şi respectul propriilor angajaţi. Suntem cu toţii mândri când vedem la televizor vreun proiect major cu ramificaţii sociale, vreo acţiune sprijinită de compania pentru care lucrăm. Avem un sentiment de apartenenţă mai special, în momentul în care citim în presă că firma unde ne desfăşurăm activitatea susţine campania x sau y, sau chiar o iniţiază. Pe stradă ne atrage mai mult atenţia un banner pe care, în loc să apară o reclamă, stă scris numele companiei, alături de proiectul în care s-a implicat. De fapt, dacă stăm să ne gândim bine, aceasta este cea mai bună reclamă, atât pentru clienţii unei companii, dar şi pentru oamenii care lucrează în cadrul respectivei organizaţii.
Datorită expunerii publice şi prezentărilor de care beneficiază aceste acţiuni cu caracter social, putem vorbi de un efect de multiplicare la nivelul multor companii, care au urmat aceste exemple bune şi s-au implicat în anumite acţiuni, ori au conceput pe cont propriu campanii de responsabilitate socială.
În studiul „Tedinţe şi realizări CSR în România” (ediţia 2016), realizat de CSRmedia.ro, este relevat faptul că 76% dintre companii deţin o strategie de CSR. Este un procent foarte bun, având în vedere că orice campanie de responsabilitate socială presupune un buget substanţial, şi mulţi manageri se gândesc de două ori înainte de a accepta un anumit proiect. Ideal ar fi ca toate firmele să poată declara, fără vreo rezervă, că se implică în comunitate şi că vor continua să facă acest lucru şi în viitor.
Acţiunile de CSR au menirea de a face cunoscută firma în mijlocul comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea, este o „reclamă nobilă”, am putea spune. În primul rând însă, este o investiţie în oameni, adică cea mai bună investiţie posibilă. Efectele sunt multe, sunt pozitive şi nu pot fi cuantificate, tocmai pentru că oamenii se transformă, mai ales atunci când cineva (sau ceva) îi determină să progreseze; iar această transformare are loc în timp, reuşind să schimbe în bine viitorul acestora. Iată de ce este atât de important, şi chiar onorific aş putea spune, rolul responsabilului sau echipei CSR din cadrul companiei. În urma unor propuneri ce pot veni atât din interiorul firmei, cât şi din exterior, la un moment dat, o companie poate, chiar şi fără un buget extraordinar, să producă o schimbare pozitivă pentru un grup de persoane din comunitate. Poate fi vorba de sponsorizarea unor activităţi didactice, alocarea unor sume de bani pentru burse de merit, finanţarea unor proiecte de mediu, participarea cu voluntari din rândul angajaţilor la construcţia de locuinţe sociale etc.
Am avea cu toţii o satisfacţie şi mai mare dacă mai multe companii şi-ar uni forţele, în cadrul unor proiecte de CSR, de o anvergură mai mare, şi care ar putea crea efecte mai puternice, ar putea conduce la schimbări majore în viaţă unor oameni, care ar avea astfel şanse de dezvoltare sporite. Cunoaştem cu toţii exemple de campanii CSR reuşite, care şi-au atins scopul şi au ajutat la dezvoltarea personală a multor oameni.
Există companii mari care au făcut paşi concreţi în această privinţă, firme din tot spectrul economic: farma, industria petrolieră, financiar-bancară, telecom, energie, transport, retail, FMCG, automotive, media, electronică etc. Majoritatea celor care au ales să se implice au deja un capital de imagine, cu o poziţie confortabilă în ce priveşte gradul de percepţie în comunitate, respectiv în rândul clienţilor şi partenerilor de afaceri. De aceea campaniile de CSR pe care le-au derulat nu au făcut decât să le confere o vizibilitate mai bună, reuşind mai ales să transmită un mesaj clar, că trebuie să ne implicăm cu toţii în societate.
a exemplului.
Smartphone-ul modular ar fi trebuit să fie un telefon căruia utilizatorul îi putea schimba când voia camera foto, bateria sau ecranul, în funcţie de ce nevoi avea. Lenovo a dezvoltat un telefon care ne aduce aminte de această tehnologie prin dezvoltarea modulelor Moto. Moto Mods sunt produse ce, pur şi simplu, se lipesc de telefon (magneţi şi puţină magie) şi îmbunătăţesc un aspect al telefonului – fie camera, fie autonomia bateriei sau sunetul.
Moto Z este un smartphone Android cu aer de iOS ce m-a surprins plăcut, iar faptul că-i poţi adăuga module îi aduce un plus de savoare. Telefonul este arătos, fiind construit după tendinţele actuale de design: este realizat din oţel şi alte metale, are colţurile rounjite, butoane minimale pentru volum şi pornire; are un singur port, deoarece şi chinezii de la Lenovo au urmat tendinţa pornită de Apple, renunţând la jackul pentru căştile audio.
Telefonul are o construcţie premium, e plăcut de ţinut în mână şi fin la atingere, iar cadrul mare şi rotund din jurul camerei foto îi dă un aer retro. Pentru că este un telefon compatibil cu modurile Moto, Moto Z are pe spate câţiva pini vizibili ce trebuie protejaţi cu o carcasă sau cu un modul. Smartphone-ul vine cu o carcasă din plastic, care oferă aderenţă, însă nu este la fel de aspectuoasă. Vestea bună este că utilizatorii pot comanda şi alte carcase, mai pe placul lor. Cu toate că Moto Z este realizat din metal, telefonul nu se simte greu (136 grame), ceea ce mie îmi place foarte mult, dar ştiu alte persoane care preferă produse mai cu „greutate“ (iPhone 7 are 138 de grame, dar se simte mai greu în palmă).
Singurul lucru care mi-aş fi dorit să fi fost îmbunătăţit este spaţiul din josul telefonului. „Bărbia“ device-ului este prea mare, un spaţiu inutil ce putea fi eliminat şi mărit ecranul. Producătorul ar fi putut muta logo-ul „Moto“ de lângă senzorul de amprentă şi să-l aşeze lângă difuzorul de sus, astfel ar mai fi câştigat spaţiu pentru ecran.
Display-ul telefonului, Amoled, este absolut superb; cu o rezoluţie quad-HD (1.440 x 2.560 pixeli) ce redă culorile vivid, ecranul este foarte luminos şi poate fi folosit fără probleme afară, şi în general e foarte plăcut de privit. Alături de Samsung S7 Edge, cred că este cel mai bun display la ora actuală. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune, iar pasionaţii de jocuri video şi cei care obişnuiesc să se uite la multe clipuri video vor aprecia rezoluţia şi densitatea de pixeli a Moto Z (535 ppi, faţă de 401 ppi ai lui iPhone 7 plus).
La interior, Moto Z vine cu un procesor Snapdragon 820, 4 GB RAM şi spaţiu de stocare de 32 sau 64 GB. Ceea ce înseamnă că poate rula fără probleme orice joc sau aplicaţie disponibilă în Google Play în momentul de faţă. În ritmul de utilizare normală, în perioada de testare, telefonul nu s-a blocat, nu s-a poticnit niciodată. Foarte rar aplicaţia de fotografie a telefonului avea unele întârzieri, dar cred că asta se leagă mai degrabă de software, nu de hardware. Vorbind de software, telefonul are instalat Android 6.0, însă se poate trece la Android 7.0. Un alt lucru pe care-l apreciez la Lenovo şi Motorola este faptul că telefoanele au sisteme de operare pur Android, fără aplicaţii în plus, fără prostioare de care nu ai nevoie. Şi dacă nu-ţi place Androidul clasic, oricând poţi customiza după cum doreşti, cu ajutorul aplicaţiilor.
Camera de 13 MP face o treabă bună în majoritatea timpului; este rapidă, calitatea imaginii este bună, însă nu atinge capitolul de performanţă al telefoanelor ca Samsung S7 Edge, Google Pixel XL sau iPhone 7 plus. Moto Z pierde puncte la capitolul detalii şi la culoare (cel puţin în luptă cu S7 care are culori mai vii). Şi la capitolul video situaţia este asemănătoare, cu menţiunea că imaginea video în condiţii de luminozitate scăzută procesată de Moto Z este mai detaliată şi mai vibrantă decât cea obţinută de S7 sau iPhone 7 plus.
Am testat şi module Moto: boxa, bateria externă şi camera foto. Modulul de baterie externă este cel mai simplu şi funcţionează exact ca o baterie externă doar că este eliminat cablul, iar manevrabilitatea este sporită serios. Telefonul se îngroaşă şi devine mai greu, dar câştigi un plus de autonomie. Fără bateria externă, telefonul duce o zi de muncă (browsing, messenger, câteva apeluri şi o sesiune mică de gaming), iar cu bateria externă autonomia creşte la două zile. Bateria nu este grea, fiind facil de cărat pretutindeni; frumuseţea este că se încarcă în acelaşi timp cu bateria telefonului. Moto Z este dotat cu modul „turbo charging“, ceea ce îl face să se încarce în 30 de minute cam 40%. Bateria ataşată (alimentată 100%) va încărca telefonul cam 40-50% în 60 de minute.
Modulul boxă este dezvoltat în parteneriat cu JBL şi am rămas plăcut impresionat de calitatea audio şi de volumul emanat. Boxa poate umple cu uşurinţă o cameră, iar sunetul este bun, cu destul bas, cu acute bune şi cu medii plăcute. Alături de ecranul excelent, acestă boxă poate fi o modalitate foarte bună pentru gameri de a transforma telefonul într-o mică consolă de gaming.
Ultimul şi cel mai interesant, din punctul meu de vedere, modul testat este Hasselblad True Zoom, care oferă telefonului un zoom optic incredibil de 10x. True Zoom are un senzor de 12 MP, vine cu lentile zoom (echivalentul a 25-250 mm) însă cu valori modeste ale aperturii (f/3,5 – f/6,5). Valoarea ISO (sensibilitatea imaginii) poate creşte până la 3.200, iar, alături de stabilizare optică, utilizatorul poate fotografia şi în condiţii mai puţin ideale, dar să nu vă aşteptaţi la rezultate uimitoare. Dacă zoomul este extraordinar, modulul nu are opţiunea HDR, care este disponibilă pe telefon, ceea ce face ca imaginile să nu fie la fel de contrastante ca şi cele surprinse cu camera telefonului; şi faptul că are o apertură atât de mare (f/3,5) face ca izolarea subiectului să nu fie cea mai bună). De asemenea, True Zoom este capabil să filmeze doar Full HD, nu şi 4K, cum poate telefonul.
Per total, imaginile surprinse de modulul Hasselblad sunt bune şi ar putea fi o soluţie pentru persoanele care nu vor să care un aparat foto după ei, dar vor ceva mai multă flexibilitate când doresc să fotografieze (jurnaliştii, de exemplu). Totuşi, modulul nu este ieftin şi nici foarte confortabil de purtat dacă îl păstrezi tot timpul lipit de telefon.
Moto Z este un telefon bun, poate chiar foarte bun de unul singur, dar cu modulele Moto câştigă şi mai multă apreciere. Metoda de prindere a modulelor este simplă şi eficientă, iar utilitatea acestora depinde foarte mult de felul în care utilizatorul vrea să folosească telefonul.
CASETĂ TEHNICĂ:
Procesor: Snapdragon 820
RAM: 4 GB
Video: Adreno 530
Ecran: 5,5 inchi, 1.440p quad HD (2.560 x 1.440), 535 ppi
Stocare: 32 GB
Baterie: 2.600 mAh
Sistem de operare: Android 6.0/7.0
Dual-SIM
Cameră principală : 13 MP, f/1,8, stabilizare optică a imaginii, stabilizare video, filmare 4K, slow-motion
Camera frontală: 5 MP, f/2,2
Cititor de amprente
Proiectul ordinului de ministru privind structura anului şcolar 2017-2018 este supus consultării publice în intervalul 2-24 februarie 2017.
Conform proiectului, anul şcolar 2017-2018 va avea 36 de săptămâni de cursuri, însumând 174 de zile lucrătoare.
Cursurile vor începe pe data de 11 septembrie 2017 şi se vor încheia în data de 22 iunie 2018.
Anul şcolar 2017-2018 se structurează pe două semestre: semestrul I (cu o durată de 19 săptămâni, dispuse în perioada 11 septembrie 2017 – 2 februarie 2018) şi semestrul al II-lea (cu o durată de 17 săptămâni, dispuse în perioada 12 februarie 2018 – 22 iunie 2018).
În semestrul I, primul tronson de cursuri şcolare se derulează între 11 septembrie 2017 şi 22 decembrie 2017 şi este urmat de vacanţa de iarnă (sâmbătă, 23 decembrie 2017 – duminică, 7 ianuarie 2018). În perioada 28 octombrie – 5 noiembrie 2017, clasele din învăţământul primar şi grupele din învăţământul preşcolar sunt în vacanţă. Cursurile primului semestru vor fi reluate luni, 8 ianuarie 2018 şi se vor încheia vineri, 2 februarie 2018. În perioada 3 februarie – 11 februarie 2018 elevii vor beneficia de vacanţa intersemestrială.
Structura semestrului al II-lea este următoarea:
Cursuri: luni, 12 februarie 2018 – vineri, 6 aprilie 2018
Vacanţa de primăvară: marţi, 10 aprilie 2018 – duminică, 22 aprilie 2018
Cursuri: luni, 23 aprilie 2018 – vineri, 22 iunie 2018
Vacanţa de vară: sâmbătă, 23 iunie 2018 – duminică, 9 septembrie 2018
Prin excepţie de la prevederile anterior menţionate, pentru clasele terminale din învăţământul liceal, anul şcolar are 32 de săptămâni de cursuri şi se încheie în data de 25 mai 2018. Pentru clasa a VIII-a, anul şcolar are 34 de săptămâni de cursuri şi se încheie în data de 8 iunie 2018, în timp ce pentru clasele din învăţământul liceal – filiera tehnologică, cu excepţia claselor terminale, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ, în vigoare. Pentru clasele din învăţământul profesional, durata cursurilor este cea stabilită prin planurile-cadru de învăţământ în vigoare.
Compania de dezvoltare imobiliară Immochan a anunţat un plan de investiţii curente de 170 de milioane de euro în România. Immochan şi-a propus ca în următorii ani să funcţioneze ca dezvoltator urban, venind în întâmpinarea nevoilor oamenilor şi oraşelor, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.
Cinci ani de activitate în România au reprezentat pentru Immochan o dezvoltare accelerată, compania devenind lider de piaţă în raport cu numărul de centre comerciale administrate. Cu operaţiuni în zona de retail, Immochan şi-a construit legitimitatea din postura de partener privilegiat al hipermarketurilor Auchan, alături de care deţine în Romania 23 de centre comerciale. Echipa de 53 de oameni gestionează astăzi un portofoliu de 1.200 de parteneri şi 150.000 metri pătraţi suprafaţă închiriabilă.
Cu un plan de investiţii curente de 170M euro, compania şi-a exprimat intenţiile de dezvoltare a pieţei româneşti. “Immochan îşi doreşte să dezvolte în continuare acele locuri unice care să aducă bucurie oamenilor zi de zi. Aceasta orientare depăşeşte cadrul unui proiect de retail, rezidenţial, office sau logistic. Este o orientare către nevoile comunităţilor. Nu excludem dezvoltarea de activităţi noi, de proiecte mixte, în parteneriat. Ne dorim să devenim unul dintre actorii majori ce îşi propun să dezvolte România, în colaborare cu administraţiile locale şi centrale”, declară Tatian Diaconu, CEO Immochan România.
Immochan şi-a afirmat deja rolul de jucător global, atent la evoluţia nevoilor comunităţilor în proiectul de dezvoltare urbanistică iniţiat in 2013, Cartierul Coresi din Braşov.
Proiectul Coresi Shopping Resort deschis în martie 2015 (45.000mp GLA) a reprezentat prima etapă a acestui proiect şi un punct de reper în industrie, printr-o poziţionare în zona de retail societal. Centrul este integrat în comunitate şi răspunde nevoilor unei regiuni întregi, atrăgând în egală măsura localnici şi turişti. Circa 9 milioane de vizitatori au trecut pragul centrului în 2016.
Asocierea în 2016 cu un brand local recunoscut, a condus la crearea proiectului Coresi Avantgarden, cu ambiţia declarată de a crea 3.000 de locuinţe noi în Braşov. 570 de apartamente în 13 blocuri sunt în construcţie, cu livrare în 2017 şi primul trimestru din 2018. Calitatea dezvoltatorilor şi a conceptului au condus la un succes de vânzări, 95% din apartamente găsind cumpărători până la această dată.
O mare parte din centrele comerciale administrate de Immochan se află într-un proces de modernizare, prin care Immochan îşi doreşte să aducă valoare adăugată clienţilor şi servicii inteligente pentru shopping şi socializare. Centrele comerciale din oraşele Oradea şi Satu Mare, au trecut deja prin acest proces şi poartă azi emblema Aushopping. În 2017, Immochan va continua procesul de transformare a 5 centre comerciale reprezentând 30.000 mp şi o investiţie totală de 10 milioane de euro.
Immochan România a luat fiinţă în ianuarie 2012, administrând, în prezent, un portofoliu de 23 de centre comerciale la nivel naţional. Immochan şi-a format expertiza de operator global în jurul a patru direcţii de business: dezvoltarea de proiecte imobiliare mixte ; leasing pentru centrele comerciale şi a retail park-urilor; activităţi de property management şi asset management.
Ce efecte ar obţine Trezoreria prin folosirea unor astfel de instrumente? Obiectivele urmărite sunt reducerea riscului de refinanţare, îmbunătăţirea lichidităţii, diminuarea costurilor de tranzacţionare, creşterea transparenţei şi diversificarea şi extinderea bazei de investitori.
„În funcţie de finalizarea cadrului procedural şi operaţional privind operaţiunile pe piaţă secundară la nivelul BNR se are în vedere utilizarea operaţiunilor de tipul răscumpărărilor anticipate sau preschimbărilor de titluri de stat, în scopul facilitării procesului de refinanţare a seriilor cu volume mari acumulate, care devin scadente, şi a accelerării procesului de creare a unor serii de titluri de stat de tip benchmark lichide“, se arată în raportul care însoţeşte proiectul de buget pentru 2017.
Iar licitaţiile aferente operaţiunilor de răscumpărare anticipate (buy back) şi de preschimbare a titlurilor de stat (bond exchanges) ar urma să se realizeze prin utilizarea platformei electronice dezvoltate de către BNR pentru licitaţiile aferente pieţei primare.
Trezoreria statului promite că începând cu 2017 vor fi implementate cerinţele minime obligatorii de formare a preţului (market-making) pe platforma electronică de cotare şi tranzacţionare (E-Bond) dedicată dealerilor primari care va contribui la creşterea transparenţei cotaţiilor şi, implicit, a formării preţurilor aferente titlurilor de stat, asigurând premisele reducerii costurilor de tranzacţionare pentru participanţii din piaţa secundară. Oficialii din Finanţe au vorbit de mai mulţi ani despre acest proiect, menit să crească lichiditatea şi adâncimea pieţei titlurilor de stat, însă pregătirile s-au împotmolit de mai multe ori.
În vederea utilizării instrumentelor financiare derivate (swap valutar şi swap pe rata de dobândă), pentru crearea cadrului legal, procedural şi tehnic, Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală de Trezorerie şi Datorie Publică, beneficiază de asistenţă tehnică din partea Trezoreriei Băncii Mondiale în cadrul unui proiect pe o perioadă de 18 luni, aflat în perioada de implementare. (Proiectul este finanţat din Fondul Social European în cadrul Programului Operaţional Capacitate Administrativă 2014-2020 „pentru implementarea proiectului cu tema «Dezvoltarea capacităţii de administrare a datoriei publice guvernamentale prin utilizarea instrumentelor financiare derivate»“, după cum scrie în raportul la proiectul de buget.)
Piaţa titlurilor de stat a evoluat foarte lent chiar şi după intrarea României în Uniunea Europeană. De-abia în 2011, după alte discuţii îndelungate, BNR a început să publice zilnic ratele de referinţă (fixing) pentru titlurile de stat în lei.
Şi pentru populaţie…titluri de stat
După mai mulţi ani de tergiversări, Finanţele au reluat în cele din urmă lansarea titlurilor de stat pentru populaţie, urmărind lărgirea bazei de investitori pentru cele emise pe piaţa internă. Titlurile de stat nu au mai reprezentat în ultimul deceniu un plasament vizibil pentru marea masă a populaţiei, după ce Ministerul Finanţelor a renunţat în 2005 la emisiunile dedicate persoanelor fizice. Ministerul Finanţelor din România iniţiase emiterea titlurilor de stat destinate populaţiei începând cu anul 1999.
În 2015, Finanţele au reluat emisiunile de titluri de stat pentru populaţie, însă valoarea nominală ridicată, de 1.000 de lei pe titlu, alături de procedura complicată de subscriere prin care investitorul trebuia să aleagă dobânda dintr-un interval au făcut ca subscrierile să fie reduse. În 2015, 1.236 persoane fizice au cumpărat 64.999 de obligaţiuni de stat, scoase la vânzare de Ministerul Finanţelor, fiecare titlu de stat având o dobândă de 2,15% pe an şi o maturitate de doi ani.
După ce emisiunea din 2015 nu a avut foarte mult succes, fiind subscrisă doar în proporţie de 65%, anul trecut, Ministerul Finanţelor s-a hotărât să reducă valoarea nominală a titlurilor de stat pentru populaţie de 10 ori, până la 100 de lei, pentru a face oferta mai atractivă pentru micii investitori. Finanţele au decis să vândă către populaţie 100.000 de titluri de stat, cu o dobânda anuală de 2,15% şi cu o maturitate de doi ani, valoarea totală a emisiunii fiind de 100 mil. lei.
Dobânda oferită de stat nu pare foarte ridicată, dar este dublă faţă de procentul bonificat de bănci la depozitele bancare ale populaţiei în lei. În plus, investiţia în titluri de stat prezintă avantajul că este sigură, este scutită de impozit şi dacă titlurile sunt vândute înainte de maturitate, investitorul nu îşi pierde dobânda, cum se întâmplă în cazul depozitelor bancare. Populaţia a cumpărat în 2016 de şapte ori mai multe titluri de stat faţă de valoarea anunţată iniţial. Ministerul Finanţelor a atras
735,26 mil. lei prin emisiunea de anul trecut din cadrul Programului Fidelis, ediţia Centenar, faţă de 100 mil. lei cât a anunţat iniţial. În cele trei săptămâni de subscriere, cererea a fost mare, peste 20.000 de persoane fizice cumpărând titluri de stat, de 16 ori mai multe faţă de 2015.
Sumele alocate în noul proiect de buget, publicat vineri pe site-ul Ministerului Finanţelor, sunt mai mici decît cele alocate prin proiectul anterior pentru Serviciul Român de Informaţii (SRI) şi Administraţia Prezidenţială, dar sunt mai mari pentru Ministerul Apărării (MApN).
În proiectul anterior, publicat pe 23 ianuarie, SRI avea alocat un buget de 1,88 miliarde de lei, dar în proiectul actual acest buget a scăzut la 1,70 miliarde de lei.
Administraţia Prezidenţială, de asemenea, are un buget redus de la 46,3 milioane de lei în forma iniţială la 41 de milioane de lei în forma actuală.
Ministerul Apărării, în schimb, a primit 16,3 miliarde de lei prin noua formă a proiectului de buget, faţă de 11,02 miliarde de lei în vechea formă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Pe de altă parte, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) va avea un buget de 383,000 milioane lei, ceea ce echivalează cu o creştere aproape dublă, mai precis de 98,61% faţă de anul precedent, iar Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA) va avea un buget de 9,851 milioane lei, cu 3,17% mai mult decât în 2016.
SRTv are alocată pentru cheltuieli curente suma de 950,000 milioane lei, dintre care, după cum urmează, la capitolul Bunuri şi servicii sunt alocaţi 5,713 milioane lei, în timp ce la capitolul Alte transferuri este alocată suma de 944,287 milioane lei.
SRR are alocată suma de 383,000 milioane lei pentru cheltuieli curente, din care pentru Bunuri şi servicii 13,730 milioane lei, iar pentru Alte transferuri, 369,270 milioane lei.