BusinessMagazin

Tag: productie

  • Cronică de film: The Imitation Game

    Interpretarea de excepţie a lui Benedict Cumberbatch, poate cea mai bună a carierei, este doar unul dintre multele motive pentru care acest film merită vizionat.

    Filmul, în regia lui Morten Tyldum, spune povestea matematicianului Alan Turing, cunoscut pentru ajutorul dat serviciilor britanice de inteligenţă în timpul celui de-al doilea război mondial. Acţiunea se desfăşoară pe trei planuri, prezentând atât faze din adolescenţa personajului principal, cât şi din timpul maturităţii sale.

    Tyldum foloseşte acţiunea relativ statică ca bază a unui film plin de suspans, de-a lungul căruia spectatorii sunt confruntaţi cu momente şi dezvăluiri neaşteptate. Interpretarea actriţei Keira Knightley completează imaginea unui film închegat, bine realizat din toate punctele de vedere.

    The Imitation Game nu este un film de acţiune per se; este un film care explorează mintea unui tânăr genial, frământările lui şi modul de relaţionare cu ceilalţi. Este un film care, indiferent de nominalizări sau premii, confirmă apariţia unui val de actori tineri britanici extrem de talentaţi.

    Interpretare: 9/10
    Regie: 8/10
    Scenariu: 8/10

  • Cele mai mari recolte din ultimul deceniu: România este pe locul cinci în UE la cereale şi pe podium la rapiţă, floarea-soarelui şi soia

    Cele aproape 22 milioane de tone de cereale şi cele 3,3 milioane de tone de seminţe au făcut din România un jucător-cheie în comerţul cu materii prime de la Marea Neagră şi au poziţionat economia locală pe locul al cincilea în UE la cereale şi pe locul trei la seminţele oleaginoase.

    Cantităţile record strânse de combine în vară şi în toamnă sunt rezultatul unui cumul de elemente aproape perfect: ploaia a venit la timp, iar soarele nu a dogorit prea mult în timpul verii.

    Jumătate din recolta totală de cereale este acoperită de cele 11 milioane de tone de porumb care au consolidat poziţia României pe a doua treaptă a podiumului european pentru acest produs, ceea ce înseamnă ca piaţa locală va oferi cereale suficiente şi ieftine pentru a hrăni vacile olandezilor, belgienilor sau francezilor până în toamna viitoare. Recolta românească de porumb înseamnă şi 15% din cea europeană dar şi 1,1% din întreaga producţie mondială, unde Statele Unite şi ţările din America de Sud dictează discreţionar.

    Ploile din vară au ţinut recolta de porumb aproape de recordurile istorice, dar au afectat calitatea unei părţi din producţia de grâu, astfel că o parte din marfă a fost trimisă direct în fermele de animale sub formă de furaje.

    Dacă pentru cereale producţia a fost una excelentă, pentru seminţele oleaginoase anul 2014 va fi unul despre care se va vorbi ca un etalon mult timp de acum înainte. România şi-a apărat cu succes poziţia de lider european la floarea-soarelui, cu 2,1 milioane de tone, ceea ce înseamnă că pe piaţa locală s-a strâns aproape un sfert din întreaga recoltă europeană. Recolta de floarea-soarelui a fost şi cea mai mare din istorie, iar rezultatul a fost secondat de cel de la rapiţă, de asemenea cea mai mare producţie înregistrată istoric.

    Pe piaţa rapiţei România nu joacă un rol la fel de important ca şi cel de la floarea-soarelui, fiind pe locul al şaselea în UE la mare distanţă faţă de Franţa şi Germania. Rapiţa a fost şi în acest an un adevărat motor de profit pentru ferme, cu marje brute de profit care s-au apropiat de 50%. Agricultorii au redescoperit în 2014 şi apetitul pentru producţia de soia, iar ploile le-au recompensat încrederea cu 221.000 de tone strânse, ceea ce a însemnat cea mai mare recoltă din ultimii nouă ani.

    Vremea bună şi recoltele mari au ajutat şi alţi producători agricoli importanţi din Uniunea Europeană, America de Nord sau Sud. Stocurile suficiente şi apetitul mai redus al importatorilor tradiţionali pentru achiziţii au trimis preţurile într-o spirală a scăderilor, iar mulţi dintre agricultori şi-au văzut năruite planurile de afaceri făcute la începutul anului. Primele veşti pentru anul viitor sunt mai bune având în vedere că în Rusia şi Ucraina se manifestă temeri din cauza secetei şi a vremii reci, ceea ce înseamnă că depozitarea poate fi un as în mânecă pentru fermierii cu răbdare până în primăvară.

  • Electric Plus a investit 750.000 de euro într-o nouă linie de producţie

    Producătorul de tâmplărie termoizolantă din PVC  Electric Plus din Bacău  a lansat divizia de producţie a uşilor pentru garaj, în urma unei investiţii de 750.000 de euro,  proces care vine in completarea portofoliului existent de produse destinate inchiderilor pentru constructii civile si industriale. 

    Capacitatea de productie de care dispune noua divizie a companiei  este de 5.000 de usi si 10.000 de rulouri anual. În 2015, Electric Plus va produce circa 3.000 de uşi şi 5.000 de rulori, potrivit lui Adrian Garmacea, directorul general al companiei.

    Electric Plus activează pe piaţa internă şi externă prin brandul Barrier şi a înregistrat anul trecut Plus, care are o fabrică la Bacău, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 59,6 milioane de lei (13,5 milioane de euro), iar pentru anul acesta estimează un avans al rulajului până la 15 milioane de euro.

  • Creierul global, tehnicile avansate de producţie şi internetul industrial – principalele coordonate ale industriei viitorului

    Ritmul inovaţiei accelerează mergând spre o transformare uriaşă a industriei care se va reflecta atât în  procesele de design şi producţie, în lanţurile de aprovizionare şi reţelele de distribuţie, cât şi asupra modului în care producţia funcţionează şi este organizată. Transformarea este numită de reprezentanţii conglomeratului american General Electric Viitorul Muncii – „The Future of Work” şi este condusă de trei forţe fundamentale: internetul industrial, tehnicile avansate de producţie şi creierul global.

    „În ultimii 15 ani am  avut parte de o dezvoltare amplă a internetului consumatorilor, pe care toată lumea îl foloseşte şi care a revoluţionat multe industrii, mai ales în zona de entertainment sau media, domenii care nu afectează lumea industrială. Majoritatea activelor industriale arată la fel ca acum 50 de ani, o locomotivă poate fi diferită ca aspect, spre exemplu, dar structura, modul în care i se asigură service-ul este acelaşi de multe decenii. Marele trend şi marea schimbare pentru următorii zece ani va fi că în acelaşi mod în care acum avem miliarde de oameni conectaţi la internet, până la sfârşitul deceniului, vom avea  miliarde de echipamente conectate la internet”, a declarat Danielle Merfeld, global technology director, electrical technologies & systems în cadrul General Electric, într-un interviu acordat în exclusivitate Business Magazin.

    Internetul industrial reprezintă fuziunea dintre software şi hardware, dintre big data şi computere, cu integrarea cloud-ului în echipamentele industriale.  Declinul rapid al preţului senzorilor electronici face eficientă din punct de vedere al costurilor echiparea echipamentelor industriale cu un număr mare de senzori astfel încât să fie posibilă analiza mediului,  posibilitatea de a reacţiona şi interacţiona între aceştia şi între aceştia şi oameni, arată o analiză a companiei americane General Electric. „Dacă ai toate aceste date şi ele pot fi găzduite undeva departe, în cloud, poţi face lucruri extraordinare, chiar şi mici schimbări în productivitate sau în eficienţa modului de utilizare a combustibilului, pot aduce miliarde de dolari în plus, este foarte interesant că aceste mici îmbunătăţiri în diverse locuri pot aduce, însumate, avantaje imense. Este vorba despre puterea procentului de 1%, iar acest lucru înseamnă de fapt internetul industrial, toate aceste mici detalii care să îmbunătăţească imaginea de ansamblu”, potrivit lui Merfeld. 

    În acelaşi timp, preţurile mai scăzute de depozitare şi procesare  permit recoltarea unor cantităţi uriaşe de date ale echipamentului industrial şi prelucrarea lor prin intermediul unor sisteme de analiză avansate, generând insight-uri care permit funcţionarea echipamentului mult mai eficient. Internetul industrial permite trecerea de la întreţinerea reactivă, la cea preventivă a echipamentelor, posibilitatea reparării utilajelor înainte ca acestea să se strice, reducând dramatic încetinirile neplanificate şi crescând eficienţa atât a maşinilor individuale, cât şi a întregului sistem: reducerea întârzierilor din spitale sau în traficul aerian, creşterea eficienţei în distribuţia de energie, spre exemplu.

    „Internetul industrial este diferit de datele pe care le avem pe telefon, datele industriale sunt mai sensibile la timp, pentru acestea este mai importantă securitatea, fiecare milisecundă contează – dacă durează câteva secunde în plus ca să îţi cumperi pantofi, nu te deranjează, dar dacă îţi ia o milisecundă să extragi informaţii dintr-un motor de avion, ar putea fi o problemă. Aşa că această natură a echipamentului industrial trebuie luată în considerare când vine vorba de construirea infrastructurii internetului industrial”, a mai declarat Merfeld.

    La baza tehnicilor avansate de producţie stă răspândirea digitalului care uneşte designul, ingineria de produs, producţia, lanţul de distribuţie şi service-ul într-un sistem coeziv şi inteligent. Astfel, se vor populariza noi procese de producţie printre care printarea 3D, ce permite crearea de noi părţi şi de produse cu proprietăţi noi, dar şi accelerarea ciclului de design, prototipare şi producţie. Astfel, vor creşte viteza şi flexibilitatea producţiei, la costuri reduse.

    Creierul global este văzut drept inteligenţa colectivă a oamenilor de pe glob prin comunitatea integrată dintre reţele, potrivit analizei General Electric. Astăzi, platformele tip open source şi croud sourcing devin cele mai eficiente modalităţi de sporire a creativităţii şi potenţialului antreprenorial al creierului global. Companiile individuale încep să câştige experienţă care să se extindă cu mult în afara limitelor anterioare, accesând o mai mare bază de talente. Companiile câştigă astfel flexibilitate, iar angajaţii câştigă control antreprenorial asupra abilităţilor şi talentelor lor. Creierul global va redefini relaţia dintre angajatori şi angajaţi, în beneficiul ambelor părţi. Acest proces va creşte pe măsură ce creşterea economiei globale va aduce pentru milioane de oameni atât conecttivitate la internet, cât şi timpul pentru a profita de acesta. Utilajele fizice sunt în continuare subiectul legilor fizice care impun constrângeri mai mari decât în lumea software-ului – dar pe măsură ce acestea devin puternic digitalizate, ritmul cu care performanţa lor creşte va avea o accelerare semnificativă. Creierul global va aduce noi descoperiri prin intermediul a cel puţin două canale. Primul, printr-o creştere a numărului de oameni capabili să participe la procesul de inovaţie şi al doilea, prin creşterea scopului colaborării, care va face creierul global echivalentul uman al performanţei sistemelor de calcul avansate.

    „General Electric, la fel ca toate companiile, a fost afectată de criză, totul a încetinit, totuşi, ritmul activităţii noastre de cercetare nu a încetinit. CEO-ul nostru a devenit cunoscut pe seama angajamentului său susţinut în ce priveşte tehnologia, iar tehnologia noastră a fost componenta centrală de dezvoltare a afacerilor, în toate domeniile în care activăm. Din fericire pentru noi, cercetarea şi dezvoltarea nu au fost afectate. Putem să prevenim crizele, fiind şi mai inovativi. Aceasta este reţeta noastră pentru a fi vindecaţi, nu facem tăieri de costuri, ci facem investiţii pentru a ne menţine cercetarea”, a conchis Merfeld, referindu-se la capacitatea de a face inovaţii pe timp de criză.

    Cea mai recentă investiţie a conglomeratului american General Electric este într-o fabrică de echipamente pentru distribuirea energiei din oraşul polonez Bielsko-Biala, potrivit The Warsaw Voice. Valoare investiţiei în fabrica poloneză se ridică la 54 de milioane de dolar. Unitatea va include activităţi de producţie, de cercetare şi dezvoltare, un centru de pregătire profesională şi servicii cu clienţii şi va avea  1.200 de angajaţi. În România, General Electric a devenit anul trecut proprietarul fabricii Lufkin din Ploieşti, după ce a cumpărat cu 3,3 miliarde de dolari compania americană destinată producţiei de instalaţii şi echipamente de foraj petrolier Lufkin Industries, unul dintre cei mai mari producători de echipamente pentru industria de petrol şi gaze naturale. 

  • Veniturile Cris-Tim au crescut cu 15% în 2014

    Linia de mezeluri a grupului – reprezentată de cele două companii: Recunoştinţa Prodcom Impex SRL şi Cristim 2 Prodcom SRL – a înregistrat rezultate cu 20% mai mari faţă de 2013.

    “Anul 2014 a fost unul de creştere şi de investiţii. Achiziţia celor mai noi tehnologii de producţie, siguranţa alimentară şi eficientizarea proceselor au fost prioritare pentru noi în acest an şi ne propunem să continuăm în aceeaşi direcţie şi în 2015. Ne-am concentrat eforturile, de asemenea, pe eficientizarea distribuţiei directe, prin extinderea parteneriatelor cu reţelele de magazine de proximitate. Totodată, ne-am dezvoltat portofoliul de produse, am extins anumite branduri şi categorii, acoperind mai bine cererea de produse Cris-Tim pe segmente cu potenţial mare de dezvoltare“, a declarat Radu Timis, preşedintele Grupului Cris-Tim.

    Anul trecut, compania a investit peste opt milioane de euro în direcţia achiziţiei de echipamente de ultimă generaţie în liniile de ambalare şi procesare a cărnii. Investiţiile au fost direcţionate, de asemenea, către divizia de producţie şi procesare a laptelui, care în acest moment a ajuns să proceseze o cantitate de 12.000 de litri de lapte pe zi, obiectivul de producţie pentru următorii ani fiind de 16.000 de litri de lapte pe zi.

     

     

     

     

  • Un Lamborghini care nu seamănă cu Lamborghini


    Lamborghini a prezentat conceptul pentru o maşină sport hibrid în octombrie, numit Asterion LPI 910-4, însă CEO-ul companiei, Stephan Winkelmann a declarat că sunt şanse mici ca o maşina hibrid de serie să arate la fel ca prototipul prezentat.

    Astfel,  Lamborghini s-ar putea decide să lanseze în primă fază un hibrid având o caroserie de SUV. “Un SUV poate suporta greutatea bateriei pe care un hibrid trebuie să o aibă fără a reduce performanţele sportive ale maşinii”, a spus Winkelmann.

    Cel mai probabil acesta va fi modelul Urus, pe care Lamborghini l-a prezentat în 2012, în cadrul Salonului Auto de la Beijing.

    Urus va fi mai uşor decât alte SUV-uri datorită numărului mare de elemente realizate din fibră de carbon. Maşina va avea un motor tubo V10 de 5.2 litri care va produce 584 de cai putere. Pentru Urus, care va fi primul SUV produs de Lamborghini după LM002, compania a estimat vânzări de 3.000 de unităţi în primul an.

  • O fabrică aflată în 2010 în pragul falimentului simte din nou gustul dulce al profitului

    Elementul de noutate:

    O serie de decizii ale echipei manageriale instalate în 2010 au schimbat afacerea, care acum ţinteşte primul loc pe piaţa cărămizilor. Compania a lansat în 2013 gama de cărămizi Evoceramic, cu o configuraţie unică, care permite constructorilor să finalizeze lucrările mai repede, cu costuri mai mici.

    Efectele inovaţiei:

    Gradul de utilizare al fabricii de la Recea a fost crescut treptat, de la 34% în 2010 la 88% în 2013. În 2014 fabrica şi-a atins capacitatea maximă. Din 2015, compania îşi va extinde capacitatea de producţie. Prin extinderea capacităţii de producţie, Cemacon creează 65 de noi locuri de muncă în Zalău. În 2013 în acţionariatul Cemacon a intrat un fond de investiţii finlandez. Reechilibrată financiar, în 2014 Cemacon a declarat profit.

    Descriere:

    În 1991, întreprinderea este privatizată sub denumirea Cemacon Zalău, în 1996 se listează la Bursa de Valori Bucureşti, iar în 1999 devine societate cu capital integral privat. Cu o vânzare limitată la trei judeţe şi un portofoliu de produse învechit, în 2007 Cemacon contractează un credit de 30 milioane de euro pentru a investi într-o fabrică de blocuri ceramice în Sălaj. În contextul crizei economice şi al căderii dramatice a pieţei, rambursarea creditului a devenit imposibilă, iar întreprinderea risca să intre în insolvenţă. O nouă echipă managerială a venit a venit la conducerea companiei în 2010.

    Birourile companiei au fost mutate la Cluj, iar producţia s-a transferat de pe vechea linie din fabrica din Zalău pe noua linie, de la Recea, cea mai modernă de acest fel din sud-estul Europei. În 2012, directorul general al companiei, Liviu Stoleru, a decis stoparea plăţii ratelor către bancă şi începerea negocierilor cu banca creditoare pentru refinanţarea creditului de 30 milioane de euro.

    În anul 2013, Cemacon a lansat gama de cărămizi Evoceramic. În gama Evoceramic, cel mai competitiv model este 44 Super TH, singura cărămidă din România care nu necesită termoizolaţie, astfel că beneficiarii economisesc banii cheltuiţi altfel pe materialele termoizolante sau pe manoperă. Pentru a ataca pieţe noi, compania a înfiinţat centre de distribuţie temporare, proprii, iar pasul următor a fost stabilirea parteneriatelor cu distribuitorii care să asigure ulterior vânzarea în teritoriu şi atacarea unor noi pieţe.

    Astfel, Cemacon a ajuns de la 10 distribuitori în trei judeţe din nord-vestul ţării în 2010 la peste 200 de puncte de livrare şi o reţea de distribuţie naţională în 2014. La finalul anului 2013 compania a semnat un acord de restructurare a creditului cu banca finaţatoare. A fost creată Cemacon Real Estate, care prelua o parte a datoriei companiei, odată cu active ce pot fi valorificate la valoarea datoriei preluate. O altă parte a datoriei va fi convertită în acţiuni ce vor fi preluate de un fond de investiţii ales de bancă, iar Cemacon rămâne cu o datorie sustenabilă.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.

  • Friesland a transferat de la Carei la Baciu producţia de telemea

    “A fost cea mai bună soluţie pentru brânză noastră telemea să o producem într-o singură unitate, în Cluj. Înainte făceam telemea în mai multe locuri şi s-a dovedit ineficient şi din nefericire pentru Carei am decis că este mai bine să oprim producţia, decizie pe care am anunţat-o în mai. De atunci şi până acum, Carei a produs mai multă brânză decât de obicei, pentru că la început am transferat producţia de la Cluj la Carei pentru a optimiza unitatea din Cluj. Acest proces s-a încheiat, iar săptămâna aceasta toată producţia din Carei se va muta la Cluj. Până la sfârşitul anului unitatea din Carei va fi închisă complet”, a declarat pentru MEDIAFAX Jan Willem Kivits, directorul general al subsidiarei din Romnia a grupului olandez FrieslandCampina.

    Investiţiile în echipamente şi optimizarea proceselor la fabrica din Cluj s-au ridicat la 600-700.000 euro.

    În fabrica din Carei lucrau circa 130 de angajaţi, doar câţiva dintre ei, care deţineau poziţii cheie, fiind transferaţi la Cluj. Angajaţii de la Carei vor primi sprijinul companiei în conformitate cu contractul colectiv de muncă.

    Închiderea fabricii de la Carei a însemnat şi renunţarea la producţia de caşcaval în propriile fabrici, acest produs urmând să fie fabricat sub contract cu alţi producători din România.

    “La Carei produceam şi caşcaval, dar am decis să fabricăm acest produs în colaborare cu alţi producători. Vrem să ne concentrăm pe lucrurile pe care ştim să le facem cel mai bine, şi acestea sunt laptele, băuturile (sana, kefir, lapte bătut) şi telemeaua. Asta înseamnă creştere pentru companie. Sunt alţi producători care se pricep mai bine şi colaborăm cu ei. Toate produsele pe care le comercializăm sunt fabricate în România”, a menţionat Kivits.

    În ceea ce priveşte unitatea din Carei, Kivits spune că deocamdată nu este o prioritate ce se va întâmpla cu aceasta, dar că vor fi analizate toate opţiunile.

    “Nu este o prioritate. Pentru început vrem să ne asigurăm că fabrica din Cluj merge perfect, iar anul următor vom decide ce se va întâmpla cu Carei”, a precizat Kivits.

    De-a lungul timpului, FrieslandCampina a închis mai multe fabrici pe care le deţinea în România, considerate ineficiente, respectiv Deta şi Satu Mare în 2007, Huedin în 2008 şi Ţaga în 2013.

    Astfel, după aceste închideri, compania îşi va derula activitatea din România în două unităţi de producţie, cea de la Baciu şi cea de la Târgu Mureş.

    Săptămâna trecută, fabrica de brânză din comuna Ţaga – judeţul Cluj, aflată în conservare din iunie 2013, şi-a reluat activitatea, dar producţia va fi realizată de Fabrica de Brânzeturi Transilvania în urma unui acord cu proprietarul unităţii.

    Acest acord prevede producţia brânzei de Năsal, sub brandul Napolact, dar şi a altor tipuri de brânzeturi, sub brandurile proprii ale AgroTransilvania Cluster.

    “Obiectivul nostru este ca brânza Năsal să fie disponibilă din nou în magazine în ianuarie, în special în Transilvania, dar şi în marile magazine la nivel naţional. Este o brânză premium, recunoscută, dar cifrele nu sunt foarte mari. Din 2008, vânzările de specilităţi din brânză au scăzut dramatic în România, consumatorii alegând produse mai ieftine, din motive demne de înţeles, dar am tot amânat decizia de a închide fabrica până am ajuns să producem mai puţin de 100 de kilograme de brânză pe săptămână, ceea ce nu este sustenabil. Vom vedea dacă românii sunt din nou interesaţi de specialităţile de brânză”, a mai spus Kivits.

    Vânzările de brânză sub brandul Napolact reprezintă 15% din cifra de afaceri a companiei. Compania mai are în portofoliu brandurile Mili, Oke şi Campina.

    FrieslandCampina a investit în fabricile din România între 25 si 30 milioane euro din anul 2000 când a intrat pe piaţa românească, în plus faţă de sumele plătite pentru achiziţia unităţilor.

    “Am avut ani foarte buni în România în special înainte de criză, în care FrieslandCampina a fost foarte profitabilă, dar apoi situaţia a fost complet diferită. De câţiva ani încercăm să ne repoziţionăm. Obiectivul nostru este să avem un business profitabil, în creştere, cu un portofoliu de produse sustenabil”, a conchis Kivits.

  • A apărut primul trailer pentru Star Wars Episode VII: The Force Awakens – VIDEO

    Primul trailer pentru Episode VII: The Force Awakens a fost lansat vineri pe contul de Youtube al LucasFilm Ltd.

     Star Wars: Episodul VII va ajunge pe ecrane în decembrie 2015, conform site-ului imdb.com. Deşi are o nouă echipă de producători şi un nou regizor, printre actori se vor regăsi şi cei care au dat viaţă personajelor în filmele din anii ’70, respectiv Harrison Ford, Mark Hamill şi Carrie Fisher.

    Acţiunea acestui nou episod va fi plasată la 30 de ani după cea din Episodul VI: Întoarcerea cavalerului Jedi. Surse din echipa de producţie au declarat că bugetul se va situa în jurul valorii de 200 de milioane de dolari, iar filmările sunt programate să înceapă în curând la Abu Dhabi.

     

  • Antreprenorul braşovean pe care criza l-a făcut milionar: „Cerul este limita”

    12.000 mp, cât două terenuri de fotbal şi mai bine, măsoară doar una dintre cele două hale de producţie pe care le are Bilka la Braşov, lângă fosta platformă Tractorul, unde se construieşte acum centrul comercial Coresi. În total, antreprenorul Horaţiu Ţepeş are 45.000 mp de teren, pe care sunt aşezate două hale de producţie, de unde ies câteva tipuri de învelitori metalice pentru acoperişuri.

    Cota de piaţă pe acest segment, în care a ajuns lider de doi ani, se va apropia anul acesta, conform estimărilor companiei, de 30%; două treimi din cifra de afaceri se datorează produselor proprii, iar diferenţa este realizată din vânzarea de produse complementare. A doua hală, cumpărată anul acesta, este în acest moment în curs de amenajare şi va găzdui de anul viitor trei linii noi de producţie, pentru creşterea felurilor de ţiglă fabricate de Bilka. Despre alegerea numelui firmei, antreprenorul braşovean spune că ştia că trebuie să aleagă un cuvânt scurt, memorabil, de impact, care să aibă puterea să reprezinte compania pe plan naţional şi internaţional. „Întâmplarea a făcut ca în perioada în care căutam un nume să-mi arunc ochii pe o hartă, pe care am văzut numele Bilka, un sat bulgăresc care am aflat că la recensământul din 2011 avea 602 locuitori.“

    Au trecut doar nouă ani de când Horaţiu Ţepeş a intrat în domeniu, pe vremea aceea fiind student în anul cinci la Facultatea de Inginerie (“nelicenţiat, pentru că am început munca şi nu m-am mai ocupat de şcoală“). A văzut că nu era uşor pentru colegii săi să se angajeze şi a aplicat la câteva firme din Sibiu („fără niciun fel de presiune“), iar al doilea interviu a fost ţinut cu reprezentantul unui concern cehoslovac, cu activităţi în domeniul ţiglei metalice, care încerca să-şi facă intrarea în România.

    A fost acceptat ca reprezentant tehnic, ceea ce însemna că trebuia să facă necesarul de materiale pe planurile de acoperiş în funcţie de cererile reţelei de distribuţie, în dezvoltare la acea vreme; la sfârşitul lui 2005 lucrau în jur de 40 de oameni în firma slovacă. „Lucrurile au evoluat rapid, am învăţat foarte multe despre acoperişuri, am făcut schimbări şi adaptări la piaţa românească, pentru că există diferenţe faţă de alte pieţe“. După câteva luni a fost numit director comercial şi a propus patronului slovac să deschidă o companie de vânzare de accesorii pentru acoperiş; la începutul lui 2006 sediul companiei a fost mutat de la Sibiu la Braşov. Dar slovacul a decis să-şi vândă afacerea şi aşa a apărut ideea de a porni în afaceri pe cont propriu, pentru că şi-a dat seama că nu poate lucra în cadrul companiei suedeze care a preluat firma slovacă. A fondat Bilka în 2007 şi vreme de un an a mers în paralel cu firma proprie dar şi cu statutul de angajat, până în momentul în care suedezii au preluat efectiv afacerea.

    Primii paşi ca antreprenor îi făcuse însă încă din 2005, cu un punct de vânzare a ţiglei în oraşul natal, Făgăraş, în urma înţelegerii cu patronul slovac; „m-am ocupat, am văzut cum funcţionează. La acea vreme lucrurile mergeau de la sine pentru că era o piaţă liberă, care ne împingea de la spate, pentru că nu exista concurenţă ca acum“. Pentru că era captivat de domeniul în care lucra, a învăţat, povesteşte acum, foarte multe despre piaţă nu numai în România, dar şi la nivelul regiunii, în Polonia, Slovacia, în Scandinavia. „Am studiat foarte mult branşa, dar nu forţat, lucrurile au venit de la sine pentru că mi-a plăcut foarte mult ce făceam“, subliniază în repetate rânduri. De fapt, întrebat ce hobbyuri are, răspunde că deseori vede afacerea şi ca pe o pasiune, mai cu seamă din prisma numărului de ore pe care i le solicită zilnic. Petrece 12 ore la birou şi legat de business se declară, în medie, conectat 24/7.

    Nici în concediu nu se rupe de afacere, „ar fi un mare disconfort şi cred că aş veni obosit mort dacă nu aş avea laptopul pe masă, chiar dacă trec două zile în care mă uit doar pe tabletă sau telefon, dar trebuie să ştiu că e deschis laptopul. Primul lucru pe care îl verifică este mailul, unde primeşte raportul cu vânzările zilnice, vede încasările zilnice, se uită pe expunerea în piaţă“. Spune că nu s-a gândit niciodată în şapte ani că are de gestionat probleme pe care nu le poate depăşi, că mereu pe anumite departamente sunt lucruri care trebuie rezolvate, dar totdeauna le-a depăşit de-a lungul timpului. „Şi sunt conştient că nu se vor termina niciodată.“