BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Aroganţă dusă la extrem: a cheltuit 500.000 de dolari pe o petrecere la care a venit însoţit de femei ţinute în lesă – GALERIE FOTO

    Travers Beynon s-a născut în Melbourne în 1972 şi este moştenitorul unui imperiu de miliarde de dolari în industria tutunului, FreeChoice. El a urmat colegiul de băieţi Clairvaux, preluând apoi frâiele companiei care controlează peste 200 de magazine în Australia.
     
    A pozat ca model în anii ’90, iar renumele l-a ajutat să se căsătorească cu o câştigătoare de Miss World. Şi-a creat o reputaţie de playboy, dar a ajuns să dea dovadă de un misoginism dus la extrem. Autoporeclit The Candyman, Travers Beynon a strâns peste 200.000 de urmăritori pe contul său de Instagram. I se mai spune, printre altele, şi noul Hugh Hefner.
     
    Organizează petrecere extravagante cheltuind chiar şi 500.000 de dolari pe o singură petrecere la vila sa “The Candyshop Mansion”. De cele mai multe ori acesta este înconjurat de femei îmbrăcate sumar şi de câteva ori a apărut conducând mai multe femei ţinute în lesă.

    Pentru ca expunerea opulenţei să fie perfectă el se pregăteşte să fie vedeta propriului său reality show.
     

     

  • Studiu: Comerţul şi construcţiile, cele mai bune industrii angajatoare din marile oraşe

    Construcţiile şi comerţul sunt cele mai bune industrii angajatoare din cele mai mari cinci oraşe ale României potrivit unui studiu care analizează forţa de muncă la nivelul regiunilor de dezvoltare ale României, aferent anului 2015, realizat de PIAROM.

    Comerţul adună aproape 75.000 de contracte de muncă în Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Constanţa, în timp ce domeniul construcţiilor însumează peste 53.000 contracte de muncă, conform codului CAEN principal înregistrat la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, potrivit studiului realizat de Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM).

    În Bucureşti, cea mai mare industrie angajatoare este comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, numărul contractelor de muncă fiind de 58.944 şi reprezentând 31,83% din totalul pe ţară. Alte două domenii care înregistrează peste 50.000 de contracte de muncă sunt activităţile de protecţie şi gardă (51.746 de contracte de muncă, reprezentând 43,63% din totalul pe ţară) şi activităţile de intermedieri monetare (cu 50.613 de contracte de muncă, reprezentând 82,29% din totalul pe ţară). Domeniul lucrărilor de construcţie a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale aduce, în Capitală, peste 29.000 de contracte de muncă. Zona IT este reprezentată de activităţile de realizare a softului la comandă, cu peste 19.500 de contracte de muncă, reprezentând 43,39% din totalul ţării. Cele peste 13.000 de contracte de muncă din sfera activităţilor de jocuri de noroc şi pariuri reprezintă aproape 50% din totalul ţării.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum i-a schimbat viaţa acestei femei o simplă vizită la spa. Ce a ajuns să facă ea acum este incredibil

    Melanie Gleeson, CEO-ul unui imperiu spa de lux, dezvăluie publicaţiei forbes.com secretele unui business de succes, ca cel pe care îl conduce.

    „În primul rând, am văzut schimbarea fizică şi emoţinală pe care o aveau femeile când plecau de la spa”, spune Melanie. „Mi-am dat seama că vreau să fac parte din această industrie”.  Şi aşa a început, în 2012, deschizând primul său spa împreună cu o colegă de facultate, Belinda Fraser, care acum îi este parteneră de busines. „Am deschis primul Endota spa cu 5000 de dolari, locaţia, pasiune şi un întreg set de obiective”, adaugă ea.  În 2016, cu Gleeson în prim plan, Endota are peste 100 de centre în Australia, peste 1000 de angajaţi, fiind cea mai mare reţea de spa de pe continent.

    1.      Găseşte-ţi povestea

    „Am fost crescută respectând mediul înconjurător şi moştenirea lăsată de ţara noastră”, spune Gleeson. „Şi vreau să mă asigur că orice am făcut sau fac în acest business reflectă aceste valori”. Iar asta se reflectă, după spusele sale, în ingredientele naturale folosite în gama de îngrijire a pielii din cadrul spa-ului, tipice Australiei, creând astfel o legătură puternică cu cultura indigenă a ţării. „Când am căutat un nume potrivit pentru primul spa, am dat peste -endota -, un cuvânt indigen, care înseamnă „frumos”, spune Gleeson. Prin asta, a reuşit să-şi creeze un brand unic şi să se diferenţieze pe piaţa de wellness.

    2.      Alege oamenii potriviţi

    Gleeson consideră că modul său de a conduce, ce are la bază valori de bază precum grija, a atras oameni cu aceleaşi principii şi valori, lucru ce a dus la o creştere a nivelului de aparteneţă la  brand. „Nu cred că acest lucru este o coincidenţă. Cu toţii suntem legaţi de univers”, spune ea. Aşadar, lucrând cu oameni care gândesc similar, Melanie consideră că valorile interne ale brandului pot fi cimentate uşor, mai ales atunci când o afacere îşi doreşte extinderea prin franciză.

    3.      Fără ierarhii

    Conform spuselor sale, în cadrul Endota spa, ierarhia a fost eliminată. „Nu cred într-un birou central. Noi suntem un centru de sprijin, ce funcţionăm împreună cu partenerii de afaceri”, declară Melanie. Însă, cel mai mare impact în ceea ce priveşte determinarea direcţiei de afaceri, ar trebui să fie construirea şi cultivarea de relaţii, spune Gleeson. „Sunt mereu conştientă de acest lucru şi de contribuţia partenerilor noştri de afaceri la creşterea brand-ului”, mai adaugă ea.

    4.      Să oferi servicii calitative

    „Pentru a oferi servicii de lux în piaţa de servicii de sănătate şi wellness înseamnă să pui pe primul plan nevoile clientului din minutul în care îţi trece pragul”,spune Gleeson. „Spa-urile noastre sunt un refugiu pentru femei, locul unde îşi lasă grijile şi stresul la uşă”, spun aceasta. După părerea sa, centrul spa nu ar trebui să fie considerat un tratament de lux, ci un obicei sănătos. 

  • Povestea singurei femei CEO din industria telecom din România

    Pentru prima dată de când a preluat conducerea filialei locale Orange, singura femeie CEO din industria telecomului românesc, Liudmila Climoc, vorbeşte despre parcursul până la fotoliul de director executiv, despre rezultatele obţinute şi perspectivele companiei pe care o conduce, liderul pieţei de profil.

    „Este esenţial să nu-ţi setezi limite, să cauţi provocarea, nu confortul şi să te întrebi continuu cum te poţi diferenţia” este crezul Liudmilei Climoc, CEO-ul Orange România. Privind în urmă, constanta de bază a carierei sale este apetenţa pentru inovaţie şi deschiderea către schimbare, către provocări: „Mi‑am construit cariera cărămidă cu cărămidă. Cred cu tărie în importanţa aprofundării cunoştinţelor, iar pentru a învăţa trebuie să-ţi menţii mintea mereu deschisă şi să asculţi”. După spusele sale, cea mai mare provocare profesională întâlnită până acum a fost preluarea conducerii Orange România, cel mai mare operator telecom local, cu o cotă de piaţă de 37%.

    Fotoliul de CEO al filialei locale Orange nu este însă prima poziţie de prim rang pe care moldoveanca o ocupă în cadrul unei companii; în ultimii opt ani a condus operaţiunile aceluiaşi operator în partea cealaltă a Prutului. În timpul mandatului său de CEO, Orange Moldova a crescut, compania devenind lider al pieţei prin dublarea numărului de clienţi, „iar în prezent doi din trei moldoveni sunt clienţi Orange, asta însemnând 2,6 de milioane de oameni”, explică Liudmila Climoc. Şi pe lângă rezultatele financiare, ea se mândreşte cu faptul că „a poziţionat Moldova pe harta inovaţiei grupului Orange”, fiind prima ţară în care s-a implementat reţeaua de tip 4G, în 2011.

    De asemenea, a reuşit să creeze o premieră mondială, prin efectuarea primului apel HD la nivel global. „Prin rezultatele şi inovaţiile aduse, am reuşit să creăm un branding de ţară ce a contribuit la îmbunătăţirea imaginii Moldovei ca regiune ce se luptă cu o situaţie economică dificilă”, spune Climoc.

    „Wow! Asta da provocare!” a fost primul său gând când i s-a propus poziţia actuală, fiind conştientă că noul job îi va aduce la pachet responsabilitatea cunoaşterii şi înţelegerii în profunzime a contextul local. „Particularităţile locale pot face diferenţa într-o piaţă atât de competitivă. Chiar dacă distanţa dintre Bucureşti şi Chişinău este relativ mică, pieţele sunt fundamental diferite”, consideră Liudmila Climoc, care a preluat conducerea Orange România pe 1 mai 2016.

    Tranziţia nu a fost dificilă şi povesteşte că nu a surprins-o nimic, ci mai degrabă i s-au confirmat aşteptările. În primul rând, a descoperit „o echipă proactivă, focusată pe strategie, capabilă să se mobilizeze în faţa deadline-urilor şi a inovaţiei”, obiceiuri care se pliază pe stilul său de management şi au ajutat-o să se obişnuiască cu echipa de la Bucureşti. Pe de altă parte, se declară încântată să observe entuziasmul românilor faţă de tehnologie, afirmând că „oamenii vor o calitate superioară atât în ce ţine de reţea, cât şi în livrarea serviciilor”. Totuşi, deşi aşteptările clienţilor pentru serviciile telecom sunt foarte ridicate, românii caută simplismul. Explicaţia e la fel de simplă, spune şefa Orange: „Viaţa devinde din ce în ce mai activă, ritmul creşte constant, internetul, tehnologia, aplicaţiile se îmbunătăţesc şi, în acest context, singura aşteptare a omului este menţinerea lucrurilor cât se poate de simple”.

    Aceasta este şi principiul care stă la baza celui mai recent proiect implementat de Orange în România, pe care Liudmila Climoc trebuie să îl crească de la zero – serviciile convergente – un termen puţin cunoscut publicului larg, dar care „va intra cu siguranţă în vocabularul uzual al românilor; sau cel puţin beneficiile sale”. Pachetul convergent Orange Home, serviciu spre care operatorul îşi focusează în acest moment strategia, presupune oferirea de servicii integrate pentru mobil şi acasă. Astfel, abonaţii beneficiază de telefonie mobilă, televiziune prin cablu, telefonie fixă, internet fix prin fibră optică şi sisteme pentru case inteligente, sub aceeaşi umbrelă portocalie. „Clienţii vor lucrurile simple din acest punct de vedere, iar Orange le oferă toate serviciile sub o singură factură, la cea mai bună tehnologie. Pe de altă parte, această schimbare completează portofoliul Orange, fiind un pas important şi pentru companie”, explică Liudmila Climoc.

    Acest pas vine după şase trimestre de creştere consecutivă; în perioada iulie-septembrie din 2016 a înregistrat o cifră de afaceri de 251,1 milioane de euro, în creştere cu 3,3% faţă de perioada similară a anului trecut şi cu 4,4% faţă de trimestrul anterior. Orange România este lider pe piaţa telecom din 2007, când a reuşit să depăşească Vodafone cu peste un milion de clienţi; la sfârşitul anului trecut a înregistrat o cifră de afaceri de 947 de milioane de euro, şi 10,177 milioane de clienţi. Topul companiilor care activează în telecom este completat, după cifra de afaceri obţinută în 2015, de Vodafone România (cu afaceri de 749,3 mil. euro), grupul Telekom România (fostele Romtelecom şi Cosmote, subsidiare ale Deutsche Telekom, care ocupă poziţia a treia în clasament cu venituri de 984 mil. euro la nivel de grup şi 415,8 mil. euro pentru fostul Cosmote) şi Digi Mobil (parte din RCS & RDS, cu o cotă de piaţă de 10% şi afaceri de 600 mil. euro). Piaţa telecom, care a ajuns de 3,4 miliarde de euro, se află în creştere, spune Liudmila Climoc, mai ales în contextul revenirii economiei.

    „România a înregistrat cea mai rapidă creştere economică din Europa în trimestrul al doilea din 2016, faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior, până la 6%, conform Eurostat. Pe de altă parte, al doilea cel mai mare contribuitor la PIB-ul României este sectorul IT&C, industria telecom fiind o parte predominantă a acestei pieţe”, spune CEO-ul Orange. Aşadar, previziunile nu pot fi decât optimiste, iar creşterea industriei este susţinută, la rândul său, de creşterea afacerilor, a consumului şi, nu în ultimul rând, de faptul că România devine hubul IT al Europei, consideră reprezentanta Orange.
    Ca manager al celui mai mare operator telecom, Liudmila Climoc îşi propune „să consolideze poziţia locală a Orange pe piaţa de profil şi să creeze un teren propice pentru inovaţie, cât şi să răspundă nevoilor şi aşteptărilor clienţilor”. Cât despre cele şase luni petrecute până în prezent la Orange România, spune că a fost o perioadă dinamică, în care Orange s-a focusat pe serviciile convergente, pe experienţa consumatorului şi pe rolul său în comunitate.

  • Cum a ajuns un fost oraş industrial “patria” industriei pornografice

    Sute de oameni dintr-un oraş din Marea Britanie au ajuns implicaţi în companii ce activează în industria pornografică, fără însă a conştientiza acest lucru.

    Consett este un oraş din regiunea Durham care are o rată uriaşă a şomajului ca urmare a închiderii mai multor fabrici din zonă. Pentru a mai câştiga nişte bani, peste 400 de oameni din Consett au acceptat să ocupe roluri în cadrul unor firme. Majoritatea acestor companii activează însă în industria pornografică, după cum a dezvăluit o anchetă a celor de la Reuters.

    Simon Dowson, cel care s-a ocupat cu realizarea actelor, spune că oamenii au ştiut încă de la început despre ce e vorba; rezidenţii din Consett au însă altă poveste.

    Astfel, peste 429 de persoane au devenit directori sau ocupă diverse funcţii de conducere în cadrul companiilor, având o singură sarcină: aceea de a retrimite către Dowson scrisorile care sunt destinate firmei. Pentru activitatea lor, oamenii primeau în jur de 200-300 de lire pe an.

    Simon Dowson primea, din partea unor persoane necunoscute, între 2.500 şi 3.000 de lire pentru fiecare companie funcţională. Până în prezent, el a pus pe picioare peste 1.200 de astfel de companii.

    Sursa: BBC

  • Cine este omul care a făcut celebre vinurile din Napa Valley

    Pionier şi inovator în industria vinurilor, Robert Gerald Mondavi a pus bazele cramei ce îi poartă numele în 1966. Prin utilizarea tehnologiei inovative pentru vinificaţie şi întărind relaţiile cu cultivatorii locali, a reuşit să obţină struguri de înaltă calitate, iar vinurile din Napa Valley au ajuns recunoscute la nivel global.

    Povestea începe cu părinţii săi, un cuplu de italieni – Cesare şi Rosa Mondavi – care, proaspăt căsătoriţi în nordul Italiei, s-au mutat la începutul anilor 1900 în Minnesota, SUA. Surprinse de legea adoptată brusc în 1919, ce presupunea interzicerea vânzării alcoolului, familiile italiene, obişnuite cu vinul ca un element de bază al vieţii de zi cu zi, au căutat o lacună a legii ce permitea oamenilor să producă 200 de litri de vin în fiecare an, pentru consumul familial. Ulterior, Cesare s-a implicat în transportul maritim al strugurilor din California şi a observat că majoritatea strugurilor proveneau dintr-un loc numit Lodi. Pentru că a simţit oportunitatea de a face bani, s-a mutat acolo împreună cu familia sa şi a început propria sa afacere de transport maritim al strugurilor pentru familiile italiano-americane. La primul său loc de muncă, tânărul Robert făcea lăzi pentru struguri. Părinţii i-au insuflat încă de mic dorinţa de a munci şi l-au încurajat să exploreze industria vinului, aflată în creştere. După ce a studiat în domeniul afacerilor şi chimia la Universitatea din Stanford, dar şi viticultură la Universitatea din California, Robert Mondavi a intrat cu totul pregătit în industria vinului.

    Încrezător că vinurile Napa Valley şi California ar putea sta umăr la umăr cu cele mai mari branduri ale industriei din întreaga lume, a înfiinţat, în 1966, Crama Robert Mondavi în Oakville, California; aceasta era prima mare fabrică de vinuri construită de la prohibiţie.

    După succesul vinăriei sale, antreprenorul şi-a propus să creeze vinuri de calitatate, la preţuri accesibile; ştia că regiunea Lodi se poate dovedi ideală pentru cultivarea strugurilor. În 1979, Mondavi a achiziţionat o cooperativă locală de cultivatori de struguri, numind crama după un oraş din apropiere. Aşa a luat fiinţă Woodbridge Winery, prima mare fabrică de vinuri ce a utilizat metoda de presare directă pentru a face vin alb pe scară largă.

    De-a lungul timpului, Mondavi a dezvoltat şi vinuri premium, prin care a câştigat respectul şi recunoaşterea cunoscătorilor, iar din 1990 a înfiinţat întreprinderi mixte cu parteneri locali din Europa, America de Sud şi Autralia. Interesaţi de activitatea şi succesul său antreprenorului, povestea lui Mondavi şi compania sa au devenit subiecte de interes pentru specialiştii de vin; într-unul dintre cele mai importante concursuri – Grand European Jury Wine Tasting – din 1997, Robert Mondavi Chardonnay Reserve a fost clasat pe locul întâi. În decembrie 2004, Constellation Brands a achiziţionat fabrica de vinuri Mondavi, pentru aproape 1,36 miliarde de dolari cash, asumându-şi şi preluarea datoriilor firmei.

    Robert Mondavi a fost cunoscut şi ca filantrop; în 2001, a donat 10 milioane de dolari pentru a sprijini construcţia Centrului Robert şi Margrit Mondavi pentru Performing Art la UC Davis. Mondavi Center a fost deschis un an mai târziu.

    Robert Mondavi a primit în 1989 titlul „Omul anului” din partea Decanter, cea mai importantă publicaţie pentru industria vinului, iar autobiografia sa a fost tipărită în 1998. A decedat în 2008, la 94 de ani, în locuinţa sa din Yountville.

  • Viaţa extravagantă a tinerilor de 13 ani de la Hollywood: petreceri de milioane de dolari, cămile, cântăreţi faimoşi şi călătorii în Africa

    Pentru evreii din Hollywood Bar Mitzvah nu reprezintă doar o ceremonie religioasă, un pasaj spre maturitate, ci şi o şansă de a fi remarcat de persoane din industria filmului.

    Akden Ehrenreich, care a prins rolul lui Han Solo în următorul film din seria Star Wars, a fost descoperit chiar de Steven Spielberg la vârsta de 14 ani printr-un video realizat de bar Mitzvah.

    Când vine vorba de Hollywood totul este ieşit din proporţii: salarii uriaşe, petreceri exclusivistea sau nunţi faimoase. Da lucrurile nu diferă nici când vine vorba de petrecerea de Bar Mitzvah.

    “Le-am văzut pe toate. Încerc să nu par şocat. Cămile vii? Da. Cateringul realizat de faimosul chef Suzanne Goin? Da. Angajarea regizorilor de documentare, ce au fost nominalizate la Oscar, pentru a filma petrecerea fiului lor? Da”, spune Yifat Oren, fondatorul unei firme ce realizează evenimente.

    Bugetele pentru asemenea evenimente variază: pot începe de la 50.000 de dolari şi pot ajunge până la chiar 4 milioane, cu o medie de 300.000 de dolari.  “Nu numai că încearcă să se întreacă între ei, cine organizează cel mai ieşit din comun eveniment, ci încearcă să concureze cu premiile Grammy sau Emmy, pentru că pentru ei sunt lucruri normale”, a spus şi Joe Moller, directorul firmei de organizare de evenimente Joe Moller Events.

    Pe de altă parte, Jack Ezon, preşedintele Ovation Celebrations, spune că oamenii de la Hollywood sunt pregătiţi să cheltuiască între 500.000 şi 5 milioane cu o medie de 1 milion. Ezon spune că a pregătit o petrecere de 5 milioane de dolari care a început în Israel apoi oaspeţii au fost duşi cu avionul în Tanzania pentru a participal la un safari, apoi au aterizat în Parcul Naţional Serengeti unde au fost întâmpinaţi de 100 masai (popor african).

    Bineînţeles, când vine vorba de asemenea sume ameţitoare sunt implicaţi şi vedete de la Hollywood sau cântăreţi celebri. “Foarte mulţi evrei au un contact în industrie cu ajutorul căruia pot convinge o vedetă să vină la petrecere”, spune Ryan Schinman, fondator al RBS Celebrity Bookings. Stella Bulochnikov, managerul lui Mariah Carey, a rugat-o pe cântăreaţă să vină la petrecerea fiicei sale şi să cânte o melodie. Tot la aceeaşi petrecere a fost un tort de 226 de kilograme, iar sărbătorita serii a primit cadou o maşină de golf Bentley.

    “Dacă suma depăşeşte 1 milion de dolari atunci acea sumă este cheltuită în general pe actori sau cântăreţi”, spune un alt organizator de evenimente.

    Brett Galley, fondatorul Hollywwod Pop, organizator de evenimente de lux, spune că vedetele nu vor să fie asociate cu astfel de petreceri, dar că “am reuşit să aducem vedete de la Bon Jovi până la Justin Bieber. Artişti precum Drake sau Nicki Minaj sunt foarte populari”.

  • România, ţară de teste pentru inovaţiile multinaţionalelor

    Săptămâna trecută, British American Tobacco (BAT) România a anunţat investiţii în fabrica de la Ploieşti în valoare de 100 de milioane de euro în producţia componentei tehnologice care se regăseşte în „glo IFuse”, şi anume „Neopods”. O tehnologie care permite îmbinarea într-un produs hibrid a ţigărilor tradiţionale şi a ţigărilor electronice, fără a degaja miros, fum sau scrum.

    BAT a selectat România ca prima ţară din lume unde lansează glo iFUSE, adăugând astfel o nouă verigă „lanţului” de inovaţii ale multinaţionalelor care îşi testează noile produse mai întâi în ţara noastră. România nu mai este doar un loc în care sunt replicate şabloanele de pe alte meleaguri, ci şi unul din care inovaţiile îşi croiesc o matcă tot mai vizibilă.

    Iată o altă verigă din „lanţul” inovaţiilor aplicate aici de companiile multinaţionale: Nescafé Milano, prima cafenea pe care compania a deschis-o în acest format după o ideee ce s-a născut în România. A prins contur în Piaţa Romană din Bucureşti, a fost aprobată la Vevey, în Elveţia, iar apoi a fost pusă în practică în mai multe ţări. Valoarea investiţiei s-a plasat în jurul a 200.000 de euro. Noutatea în acest caz constă în pachetul complet pe care compania îl pune pe masa partenerilor. Deşi nu Nestlé este operatorul afacerii, compania a inventat o soluţie integrată de business care include atât produse (cafea, cappuccino, ciocolată), cât şi aparatură de ultimă generaţie cu serviciile-suport destinate partenerilor – de la trainingul personalului şi mentenanţa echipamentelor, până la strategia de marketing şi comunicare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România, ţară de teste pentru inovaţiile multinaţionalelor

    Săptămâna trecută, British American Tobacco (BAT) România a anunţat investiţii în fabrica de la Ploieşti în valoare de 100 de milioane de euro în producţia componentei tehnologice care se regăseşte în „glo IFuse”, şi anume „Neopods”. O tehnologie care permite îmbinarea într-un produs hibrid a ţigărilor tradiţionale şi a ţigărilor electronice, fără a degaja miros, fum sau scrum.

    BAT a selectat România ca prima ţară din lume unde lansează glo iFUSE, adăugând astfel o nouă verigă „lanţului” de inovaţii ale multinaţionalelor care îşi testează noile produse mai întâi în ţara noastră. România nu mai este doar un loc în care sunt replicate şabloanele de pe alte meleaguri, ci şi unul din care inovaţiile îşi croiesc o matcă tot mai vizibilă.

    Iată o altă verigă din „lanţul” inovaţiilor aplicate aici de companiile multinaţionale: Nescafé Milano, prima cafenea pe care compania a deschis-o în acest format după o ideee ce s-a născut în România. A prins contur în Piaţa Romană din Bucureşti, a fost aprobată la Vevey, în Elveţia, iar apoi a fost pusă în practică în mai multe ţări. Valoarea investiţiei s-a plasat în jurul a 200.000 de euro. Noutatea în acest caz constă în pachetul complet pe care compania îl pune pe masa partenerilor. Deşi nu Nestlé este operatorul afacerii, compania a inventat o soluţie integrată de business care include atât produse (cafea, cappuccino, ciocolată), cât şi aparatură de ultimă generaţie cu serviciile-suport destinate partenerilor – de la trainingul personalului şi mentenanţa echipamentelor, până la strategia de marketing şi comunicare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea brandurilor româneşti din vin

    Domeniul vinurilor constituie un studiu de caz special. Pe de o parte este un domeniu cu o îndelungată tradiţie, dar sunt şi afaceri noi, care înfloresc, cu investitori deopotrivă români şi străini. Nu mai puţin de 250 de crame funcţionează acum în România, ţară aflată pe locul şase în topul european al producătorilor de vin şi pe locul 12 la nivel mondial. Pe de altă parte, industria de vin este singurul domeniu care se poate lăuda cu absorbţia totală a fondurilor europene pe alocarea de până în 2014. Vinul a ademenit mulţi pasionaţi, care au pus la bătaie milioane sau zeci de milioane de euro, dar cere timp, răbdare şi know-how pentru a culege roadele unei investiţii. Mărcile româneşti se luptă deopotrivă pe piaţa locală şi cea internaţională pentru a atrage consumatorii, a arătat cea mai recentă ediţie a Business Club-ului, realizat cu sprijinul Aqua Carpatica, Domeniile Sâmbureşti, AMRCR, Ecopack şi Cotnari.

    Cum vedeţi perspectivele industriei locale de vin?

    CĂTĂLIN PĂDURARU: Dacă nimic nu se schimbă şi lucrurile rămân în actuala stare de inerţie, pieţele mature au format şi operatori foarte puternici. Nu este o perspectivă luminoasă pentru că nici în prezent nu se pun întrebările fundamentale, de strategii. De obicei nu se răspunde la întrebarea cum, ci de ce, ce, de unde şi pentru ce. În acest context, nu văd cum – decât dacă apare vreun accident, să fim ajutaţi de astre – putem progresa în lipsa oricărui tip de studiu referitor la piaţă. Studiile ştiinţifice sunt singurele care pot răspunde la întrebări fundamentale, este singurul mod de lucru, de a exclude subiectivismul, şi care îndepărtează polemicile. Este vorba, până la urmă, de fundamentarea unor lucruri reale, de cunoaşterea pieţei, a consumatorului, a noului consumator – despre care nu ştim aproape nimic, a modului în care accesează el informaţiile, care sunt tiparele lui de consum. E nevoie de studii antropologice, de studii sociale, economice, e nevoie să vedem ce au făcut alţii. E nevoie să scanăm cu onestitate oferta noastră şi abia apoi să formulăm mesajele pe care vrem să le vindem. În momentul de faţă spunem nişte lucruri valabile, frumoase, bune, dar nu ne diferenţiază cu nimic de restul ofertei din piaţa mare. Apropo de piaţa mare, este nevoie de literatură de specialitate, din limbile de circulaţie internaţională în limba română şi la fel de bine din limba română spre pieţele vorbitoare de alte limbi.

    EMIL DUMITRU: Sigur, s-au făcut foarte mulţi paşi dacă ne uităm la cum arăta România în 2007 şi cum arată azi. Am fost până deunăzi campioni la capitolul absorbţiei de fonduri europene, dar se pare că de doi ani nu mai avem acelaşi succes şi anul acesta avem doar 11 milioane de euro absorbiţi din 47,5 milioane de euro. Asta înseamnă că fie avem o subfinanţare pe partea de creditare, fie s-au birocratizat foarte mult măsurile. Eu am fost în Ministerul Agriculturii când s-a scris primul ordin de ministru pe măsura de reconversie-restructurare, pe care se acordau sume forfetare fără să se ceară adeverinţă, că nu ai nevoie de adeverinţă. La momentul acesta un dosar de reconversie pentru 10 hectare a ajuns să cântărească kilograme. Este un aspect de ordin tehnic care ilustrează foarte bine cât de mult s-a complicat birocraţia. E şi din pricina persoanelor care verifică dosarele depuse de viticultor sau fermier, a dus la un eşec în absorbţie. Dacă discutăm de pieţe, trebuie să ne referim la două subiecte. În primul rând, vinul pe piaţa comunitară şi de export pe terţe pieţe este legat de imaginea de ţară.

    Dacă nu vom avea o strategie pe ce înseamnă participarea la toate târgurile internaţionale astfel încât aceste produse care sunt până la urmă printre puţinele cu care ne putem mândri, şi bine este să o considerăm locomotiva de imagine pe care România ar trebui să o promoveze, n-o să reuşim. Eu ştiu că pieţele spre care ne îndreptăm în comerţul intracomunitar sunt nesemnificative. O altă problemă este piaţa României. Totdeauna vorbim foarte mult de export, dar nu ne concentrăm la consumatorul din România. Oare am comunicat suficient despre ce înseamnă vinul de calitate? Despre ce înseamnă vinurile de origine şi cu indicaţie geografică? Cum se certifică vinurile, pentru a credibiliza? Eu cred că aici este foarte mult de muncă. Au fost investiţi foarte mulţi bani în plantaţii şi în crame şi suntem foarte în regulă, dar ne putem bate de la egal la egal cu tot ce înseamnă vin european? La ce înseamnă promovarea şi explicarea consumatorului, ce înseamnă vinul, până la urmă, încă suntem foarte mult în urmă şi este nevoie de o strategie de promovare pentru toţi actorii – instituţii publice, asociaţii profesionale, specialişti, degustători, investitori, producători – pentru că eu cred că numai aşa putem să avem o imagine corectă de ţară viticolă. Anul trecut, în cea mai mare carte despre vinuri, România avea doar un paragraf, ceea ce este inadmisibil, pentru că România este o ţară viticolă, şi nu o spunem noi. În mediul privat există suficientă expertiză pentru ca publicul, statul să fie de acord să facem parteneriate publice private astfel încât brandul de ţară şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice de vinuri din România să poată fi aduse în atenţia consumatorilor.

    BOGDAN MANCIU: Aş începe prin a preciza că în ultimii ani s-au înmulţit producătorii de vin, ceea ce e un lucru foarte bun. Creşte competiţia, ceea ce ne obligă să fim tot mai atenţi la piaţă, la consumator. Marii producători sunt nevoiţi să se reaşeze, în principiu să abordeze mult mai flexibil piaţa. Consumatorul din România este într-un proces de educare, suntem obligaţi cu toţii să face lucrul acesta. Şi cred că avem o şansă pe piaţa internă ca să trecem de la un consum de vin casnic, autoconsum destul de agresiv care există în România, către un consum de vin de o calitate mai bună.