BusinessMagazin

Tag: refuz

  • O tânără de 25 de ani conduce cea mai recomandată atracţie turistică din Bucureşti

    Escape Rooms este una dintra primele locaţii deschise în Bucureşti, în prima parte a acestui an. Cele două camere, aflate în cadrul unui hostel din centrul capitalei, te invită la poveşti diferite. În prima cameră, care aminteşte de o baracă militară, scenariul spune că ai 60 de minute pentru a dezamorsa o bombă. Cea de-a doua cameră seamănă cu o tablă de şah, având ca unică misiune evadarea. Uşor de zis, mai greu de făcut.

    Flavia Mândruţ (25 de ani), managerul Escape Rooms, spune că ideea a venit în cadrul unui team building la Budapesta.

    „Am fost cu mai mulţi colegi acolo şi am jucat Escape, pentru că în Budapesta jocul era deja cunoscut, era un trend stabilit. Atunci erau mai puţine, dar acum în Budapesta sunt câteva zeci de Escape-uri, pentru că e un business excelent. Daniele Colombo, acţionarul majoritar în companie, a decis că vrea să îl aducă şi aici, aşa că a intrat în parteneriat cu persoanele care deţineau acolo locaţiile şi aceştia au acceptat să ne organizeze două camere. A trebuit să mergem pe această variantă pentru că noi nu aveam experienţa necesară pentru a construi de la zero două Escape-uri. Asta se întâmpla prin luna aprilie, când i-am dat drumul.“

    Investiţia, povesteşte Mândruţ, a costat mai puţin decât în alte ţări. „Aveam deja spaţiul, iar investiţia a fost în jur de 10.000 de euro; camerele noi vor costa mai puţin pentru că avem deja experienţă. Depinde foarte mult ce tip de cameră vrei să amenajezi; la Amsterdam, spre exemplu, am înţeles că există o cameră foarte hi-tech care a costat câteva zeci de mii de euro.“

    Fără a avea vreun buget impresionant de promovare, Escape Rooms a ajuns să fie cea mai recomandată atracţie din Bucureşti pe site-ul de turism TripAdvisor. Explicaţia, spune Flavia Mândruţ, este modul cum relaţionezi cu clienţii. „Am rugat toţi clienţii să scrie review-uri despre noi şi astfel a ajuns atracţia numărul unu din Bucureşti. Cu românii a fost ceva mai greu, pentru că lumea nu ştia despre ce e vorba, era un joc nou, iar noi le ceream zece euro ca să iasă dintr-o cameră încuiată“, continuă managerul.

    „Iniţial ne-am bazat foarte mult pe clienţii hostelului, însă acum aceştia nu mai reprezintă o parte semnificativă a clienţilor. Hostelurile sunt destinate, în general, unor persoane cu venituri mai mici, cum ar fi backpackerii, iar aceştia nu au foarte mulţi bani pentru activităţi de genul ăsta. În acest moment cei mai mulţi clienţi ne vin de pe TripAdvisor, sunt străini care citesc despre noi şi vor să joace camerele. Mare parte dintre cei care au venit să joace şi-au adus ulterior şi prietenii, nu am văzut pe nimeni să plece dezamăgit până acum.“

    Managerul Escape Rooms spune că businessul este profitabil şi creşte lună de lună. „În medie, avem cel puţin două echipe pe zi. Am avut zile şi cu 15 echipe, care jucau la cele două camere în paralel“, povesteşte Mândruţ. „Este o afacere profitabilă, comparativ cu investiţia iniţială. Mai sunt costuri legate de mentenanţă, trebuie să îi urmărească cineva permanent pe cei care sunt închişi, însă banii pe care poate să îi aducă o transformă într-o afacere profitabilă. Cea mai bună lună a adus în jur de 7-8.000 de euro.“

    Escape the room este un joc în care într-o perioadă limitată de timp căutând indicii ascunse, descoperind camera şi secretele din ea, folosind inteligenţa, ingeniozitatea şi imaginaţia trebuie să scapi din cameră.

  • Trei actori fac 70.000 de euro de la corporatiştii cu aspiraţii de vedetă

    Citirea unui scenariu, analiza unui film, lucrul cu echipa şi camera de filmat pot fi activităţi abordate nu doar de actorii profesionişti, ci şi de manageri. Chiar dacă nu îi încurajează să se dedice total profesiei de actor, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţă îi pun în lumina reflectoarelor pe corporatiştii autohtoni, distribuindu-i în filme cu bugete de peste 100.000 de euro.

    “Dacă acum patru ani un scurtmetraj produs de şcoala noastră pentru cursanţi costa în jur de 1.000-1.100 de euro, acum, «Alt love building», adică al doilea lungmetraj pe care îl lansăm, a ajuns la costuri totale de 160-170.000 de euro. E o diferenţă“, explică actorul Dragoş Bucur (cunoscut mai ales pentru rolurile sale din filmele „Poliţist adjectiv“, „Furia“, „Boogie“) modul cum a evoluat şcoala Actoriedefilm.ro folosindu-se de singurele cifrele care îi sunt familiare.

    Fondată în 2010, de Bucur şi de colegii săi, actorii Alexandru Papadopol („Occident“, „Marfa şi banii“) şi Dorian Boguţă („Francesca“, „Caravana cinematografică“), aceasta este, potrivit lor, „mai mult o şcoală decât un business“, de aceea discuţiile despre cifre de afaceri sunt pentru ei tabu.

    Totuşi, alături de casa de producţie care s-a desprins din şcoală şi prin care realizează filme în care protagoniştii sunt cei care participă la cursurile lor, cei trei îşi aproximează veniturile la aproximativ 70.000 de euro. „De un an şi jumătate am ajuns la nivelul în care acest proiect se autosusţine şi aduce un mic profit, dar în primii doi ani am fost la zero sau puţin sub zero“, explică Bucur.

    Celor trei le-a venit ideea unei astfel de şcoli după ce au observat că, deşi an de an tot mai mulţi actori termină o facultate de profil, puţin ştiu să se descurce pe platourile de filmare. „Am început şcoala pentru o profesionalizare a actorului de teatru în cinema, ţinând cont că în niciuna din facultăţile de actorie din România, private sau de stat, nu se face actorie de film; există câteva cursuri, dar nu sunt nici atât de dezvoltate, nici atât de extinse încât să asigure pregătirea pentru un film după absolvire“, explică Bucur.

    Astfel, au investit 5.000 de euro în amenajarea unui spaţiu şi în tehnologia necesară şi au deschis şcoala în urmă cu aproximativ patru ani. Se adresau mai ales absolvenţilor sau studenţilor de actorie din cadrul facultăţilor de profil, care plăteau un preţ lunar de circa 100 de euro pentru a participa la cursurile celor trei actori. Între timp însă, pe măsură ce au diversificat oferta şcolii, aducând şi alţi invitaţi permanenţi să ţină cursurile, printre care regizoarea şi scenarista Iulia Rugină, regizorul Paul Negoescu, directorul de imagine Vivi Drăgan, actorul Andi Vasluianu, au luat decizia creşterii preţului, ajuns astăzi la 350 de euro/lună. Această modificare a influenţat şi publicul lor ţintă: dacă la început balanţa era înclinată spre profesionişti, în prezent majoritatea cursanţilor sunt amatori ce vin din varii domenii – publicitate, IT, bănci. „Sunt mulţi în poziţii de management, care îşi permit să dea aceşti bani. În loc să îşi cumpere mobilă, spre exemplu, preferă să investească în ei“, spune Dorian Boguţă. 

    În general, la un modul de cursuri de patru luni participă între 20 şi 30 de oameni. Programa este creată de cei trei actori, care participă, prin rotaţie, la cursuri. Dragoş Bucur şi Alexandru Papadopol sunt specializaţi pe tehnica actorului de film, iar Dorian Boguţă îi învaţă pe cursanţi cum să apeleze la propriile experienţe şi simţiri pentru a juca un rol. „Toţi trei predăm actoria de film, mijloacele specifice actoriei de film şi terminologia, principalul obiectiv fiind ca cei care vin aici să se familiarizeze cu ceea ce se întâmplă pe un platou de filmare“, explică Bucur.

    Unul dintre lucrurile cu care se mândresc este că, spre deosebire de restul şcolilor, la ei nu există presiunea diplomei. „Lucrurile se fac treptat, nu înveţi să plângi din prima zi, dar, după patru luni, poţi ajunge să faci lucruri pe care le fac actorii profesionişti.“ Iar pentru a ilustra acest lucru, au oferit încă de la început posibilitatea cursanţilor să joace în filme: scurtmetraje mai întâi, dar şi lungmetraje, de anul trecut. Dacă în general actorii, chiar şi cei profesionişti, se luptă pentru roluri, mai mult de jumătate dintre elevii lor ajung astfel să joace în filme după scenarii gândite special pentru ei. „Scenariştii şi regizorii participă la curs, lucrează cu ei şi scriu în funcţie de tipologia lor – de datele cu care au fost înzestraţi şi de modul cum lucrează.“

    Primul dintre filmele realizate de casa de producţie a celor trei actori, „Love Building“, spune povestea unei tabere ce avea ca scop repararea relaţiilor de cuplu. Lungmetrajul, regizat de Iulia Rugină, a fost lansat pe marile ecrane în septembrie 2013 şi îi are ca protagonişti, alături de Dragoş Bucur, Dorian Boguţă şi Alexandru Papadopol, aflaţi în dublu rol – de actori şi producători ai peliculei, pe participanţii de la şcoala de actorie.

    „Alt Love Building“, cel de al doilea lungmetraj, va continua povestea taberei axate pe repararea relaţiilor de cuplu şi va fi lansat în decembrie anul acesta. „Nu oferim diplome, dar oferim un film“, concluzionează Bucur. Iar apariţia într-un film poate să îi ajute pe cursanţi, fie şi corporatişti, la construirea încrederii în sine sau câştigarea respectului colegilor. „La premiera «Love Building» de la Cluj, de pildă, s-a ridicat toată sala în picioare, publicul a venit în faţă, iar asta ne emoţionează chiar şi pe noi, actorii, şi cu atât mai mult pe ei, care vin din faţa calculatorului. Respectul de sine este la cote maxime şi sunt văzuţi altfel în firmele lor“, explică şi Alexandru Papadopol.

  • Hostelul, un business care aduce o marjă de profit impresionantă

    Hostelurile, forma de cazare economică pentru care optează în special tinerii ce îşi organizează singuri călătoriile şi pe care nu îi deranjează să împartă camera cu alte persoane, aduc proprietarilor ce au pariat pe această nişă de piaţă marje de profit de 20%-30%. Cei care au dezvoltat afaceri cu hosteluri sunt tineri, pasionaţi de călătorii şi mai ales au experimentat această formă de cazare în timpul deplasărilor în alte destinaţii.

    „Prima aventură în turism a început în 2006, când am fondat hostelul Dor de Bucovina din Câmpulung Moldovenesc, într-o zonă istorică de turism cultural-religios. Am transformat în hostel casa părinţilor mei“, a spus Tudor Maxim, 32 de ani, absolvent al Facultăţii de Drept, proprietarul lanţului de hosteluri Pura Vida. Particularitatea hostelurilor este aceea că au dormitoare cu mai multe paturi etajate, bucătărie şi baie la comun.

    Înainte de a demara afacerea cu hosteluri, tânărul antreprenor experimentase cazarea în peste 100 de hosteluri de pe toate continentele, având în vedere pasiunea sa pentru călătorii. Patru luni pe an, antreprenorul călătoreşte prin lume alături de soţia lui.

    „Călătoresc foarte mult şi am stat de multe ori în hosteluri, încă din 2002. Mi-a plăcut foarte mult spiritul tânăr şi dinamic al hostelurilor, facilităţile sale (spaţiile comune, bucătăria unde poţi găti) şi călătorii din toate colţurile lumii cu care te poţi împrieteni. De aici a pornit şi motivaţia de-a deschide hosteluri, am vrut să avem experienţele din străinătate şi în ţară“, povesteşte Tudor Maxim.

    În prezent reţeaua pe care o deţine şi o conduce, Pura Vida, include cinci hosteluri. Două sunt în Bucureşti, respectiv Little Bucharest Old Town Hostel şi Peaches Hostel, alte două sunt amplasate la mare, în Vama Veche (Pura Vida Beach Hostel şi Pura Vida Breeze Hostel), iar unul în Câmpulung Moldovenesc, Dor de Bucovina.

    Din lanţ mai făcea parte un hostel din zona Floreasca, pe care antreprenorul l-a închis însă în februarie. Tariful pentru un loc într-o cameră cu şase paturi este de 52 de lei pe noapte, în timp ce pentru un pat într-o cameră cu 12 paturi este de 37 de lei pe noapte, potrivit preţurilor afişate pe site-ul booking.com pentru hostelul Little Bucharest Old Town Hostel.

    Lanţul Pura Vida are o capacitate totală de 250 de paturi în acest moment. În ultimii doi ani antreprenorul a început o dezvoltare mai accelerată, în momentul în care s-a retras din managementul Elevate, agenţia de publicitate pe care a fondat-o în 2005. „Investiţia în cele patru hosteluri ce funcţionează în clădiri închiriate s-a ridicat la 100.000 de euro. Banii au provenit dintr-un credit de nevoi personale şi apoi dintr-o linie de finanţare. Eu mă ocup de strategie, marketing, dezvoltare, iar soţia mea (de profesie arhitect) de amenajare şi finanţe“, a spus el. În prezent, Tudor Maxim negociază închirierea unei alte clădiri pentru transformarea în hostel.

    „Cel mai mare cost pe care îl avem, de aproape 50% din cheltuielile totale, este cel cu chiria. În funcţie de zonă şi de numărul de camere, chiria variază între 1.000 şi 5.000 de euro pe lună. Noi închiriem pe cinci ani sau mai mult o clădire. Le explicăm proprietarilor ce vrem să facem cu respectiva clădire. Hostelul este încă un concept necunoscut pe piaţă, de aceea este greu să îi convingem pe proprietari să ne închirieze“, a spus el.

    Cel mai important canal în care sunt promovate hostelurile este cel online. Sistemele de rezervări sunt cele de pe care vin cei mai mulţi clienţi. „Deşi există sute de site-uri de rezervări, totul se rezumă la un singur site: booking.com, de pe care vin 60% din clienţii noştri, exclusiv străini. Vin americani, englezi, italieni şi am avut chiar şi turişti din Coreea de Sud, Japonia sau Malaezia. Sunt călători independenţi. Este important să ai recomandări bune pentru că cei care se cazează în hosteluri nu îşi iau informaţiile din media, ci din recomandările altora“, a spus el. Bucureştiul a atras anul trecut 730.000 de turişti străini care au înnoptat măcar o noapte în capitală, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Dintre aceştia, 2.800 s-au cazat în hosteluri.

    Clienţii hostelurilor sunt de cele mai multe ori călători tineri independenţi ce explorează lumea cu un buget redus pentru cazare. Clienţii aleg un hostel pentru zonă, atmosferă, curăţenie şi echipă. „Cu cât performezi mai bine şi cu cât ai review-uri mai bune, te vei bucura de mai mulţi oaspeţi.“ Tânărul antreprenor menţionează că este foarte important ca cel care vrea să dezvolte un business în acest domeniu să fi avut experienţa cazărilor în hostel: „Consider în primul rând că proprietarul de hostel trebuie să fie călător şi să îi placă să stea într-un hostel. Această pasiune trebuie să fie însoţită de o foarte bună organizare şi de o aplecare către comunicare, atât la nivel de clienţi, cât şi la nivel de publicitate“.

  • Air Umbrella, un concept de secolul 22 cu neajunsuri de secol 21

    Chinezii spun că Air Umbrella va fi produsă în trei versiuni, de damă, pentru bărbaţi şi una ale cărei dimensiuni pot fi modificate. Un punct slab pare a fi bateria, care poate asigura funcţionarea dispozitivului între 15 şi 30 de minute; o durată de viaţă bună pentru drumul de la maşină la birou, dar nu pentru o lungă plimbare romantică prin ploaie.Preţurile sunt între 88 şi 108 dolari, iar primele livrări ar trebui să fie făcute în decembrie 2015.

     

  • Ce filme de milioane de dolari cu supereroi apar în următorii ani

    Pe scurt, în următorii şase ani peste 40 de filme bazate pe superoi Marvel şi DC Entertainment vor apărea pe ecrane. DC Entertainment, care are în portofoliu nume grele, precum Superman, Batman sau Wonder Woman tocai a anunţat un calendar ambiţios, dintre care sunt de remarcat zece filme cu supereroi (dar nu putem ocoli nici trei filme bazate pe caractere Lego şi nici alte trei derivate din istoria lui Harry Potter). Cele zece filme sunt “Batman v Superman: Dawn of Justice”, regia Zack Snyder (2016),    “Suicide Squad”, regizat de David Ayer (2016), “Wonder Woman” (2017), “Justice League Part One”, Zack Snyder, cu Ben Affleck, Henry Cavill şi Amy Adams (2017), “The Flash” (2018), “Aquaman”, cu Jason Momoa (2018), “Shazam” (2019), “Justice League Part Two” directed by Zack Snyder (2019), “Cyborg”, cu Ray Fisher (2020), “Green Lantern” (2020).

    Rivalii de la Marvel pregătesc pentru 2015 “Avengers” (mai), “Fantastic Four” (iunie) şi Ant-Man (iulie), în 2016 “Captain America 3” (martie), “X-Man Apocalypse” (mai) şi “Sinister Six” în noiembrie, la care se adaugă un proiect care nu a primit încă nume; în 2017 “Wolverine 2”, “Fantastic Four 2” şi “Guardians of the Galaxy 2” şi “Venom Carnege” vor lovi ecranele, alături de un alt proiect nenumit încă şi de un soi de Spider-Woman; 2018 va fi anul “Spiderr-Man 3” şi al altor patru proiecte neprecizate încă. Obosiţi, în 2019 Marvel va lansa un singur proiect, nenumit până acum.

    Pe lângă aceste proiecte care au căpătat cel puţin o dată de lansate, mai suint de aşteptat o serie de reacţii ale altor studiouri – Sony, Fox, plus apariţia unor surprize care să crească numărul filmelor la 40.

    Pe ce se bazează acest program pe car eîl putem numi, puţin eufemistic, ambiţios? Pe încasările generoase de care s-au bucurat proiectele de până acum. Din 2004 până în prezent Marvel a adunat, cu şase filme, peste 5,8 miliarde de dolari: The Avengers – 1,5 miliarde, Iron Man 3 – 1,215 miliarde, Spiderman 3 – 890 milioane, Spiderman 2 – 783 de milioane , The Amazing Spider-Man – 757 milioane şi Captain America:The Winter Soldier – 714 milioane dolari.

    Chiar dacă nu se ridică la nivelul Marvel, cei de la DC nu stau nici ei rău: The dark Knight Rises a realizat încasări de 1,084 miliarde dolari, The Dark Knight de 1,994 miliarde, Man of Steel de 668 milioane dolari, Superman Returns de 391 milioane, Batman Begins — 374 milioane şi Green Lantern 219 milioane.

  • Povestea lui Tim Berners-Lee, inventatorul internetului

    La acea vreme, Berners-Lee era un inginer sofwtare în cadrul CERN, laboratorul de fizică de lângă Geneva. Cercetătorii din lumea întreagă erau nerăbdători să împărtăşească date şi rezultatele analizelor între ei, dar era extrem de dificil să facă asta. Berners-Lee a înţeles această problemă şi a văzut potenţialul neexploatat al milioanelor de calculatoare ce pot fi conectate între ele.

    Tim Berrners-Lee a trimis documentaţia pentru ceea ce avea să devină world wide web, la sfârşitul anului 1989, către managementul CERN. Această propunere specifica o serie de tehnologii care ar fi făcut noul sistem accesibil şi util întregii lumi. Propunerea sa nu a fost însă imediat acceptată; în octombrie 1990, el notase deja principalele trei aspecte fundamentale care reprezintă şi astăzi fundaţia world wide web-ului.

    Berners-Lee a scris de asemenea primul editor web şi browser (“WorldWide Web”) şi primul server (“httpd”). Până la sfârşitul anului 1990, prima pagina web era funcţională. De-a lungul anului 1991, oameni din afara CERN s-au alăturat comunităţii web. Un moment extrem de important în evoluţia sa a venit în aprilie 1993, când CERN a anunţat că tehnologia va fi disponibilă, gratuit, pentru oricine vrea să o folosească.

    “Indiferent de calculatorul sau device-ul de pe care accesezi o informaţie, ea ar trebui să fie întotdeauna aceeaşi”, spunea Tim Berners-Lee. “Fiecare persoană influenţează lumea, mai mult sau mai puţin, atunci când intră pe web”.

    De atunci, world wide web a schimbat lumea. A devenit cel mai important mediu de comunicare cunoscut vreodată. Chiar dacă, în mod curent, doar 25% din populaţia lumii foloseste web-ul, acesta a schimbat modul în care învăţăm, cumpărăm, ne informăm, împărţim, colaborăm şi adresăm probleme variind de la ceea ce putem găti până la metode de a trata bolile.

    Tim Berners-Lee şi alţii au înţeles că pentru ca web-ul să îşi atingă adevăratul potenţial, tehnologiile ce stau la bază trebuie să devină standarde globale, implementate în acelaşi fel peste tot în lume. Prin urmare, în 1994 aceştia au fondat Consorţiul World Wide Web (W3C), ca un loc în care cei interesaţi să poata dezvolta specificaţii pentru a asigura funcţionalitatea corectă a web-ului şi să poată verifica, în mod constant, că reţeaua evoluează într-o manieră responsabilă.

    Astăzi, creatorul web consideră că mai este drum lung până se va atinge adevăratul potenţial al comunicărilor globale. “Web-ul, aşa cum l-am visat eu, nu este ceea ce avem acum la dispoziţie. Viitorul său e mult mai mare decât trecutul”, spune Berners-Lee.

  • Poveşti neştiute despre Internet

    Mulţi dintre noi luăm tehnologia ca un bun dat, fără a ne întreba cum au început companiile despre care citim zi de zi. Cum totul are însă un început, vă prezentăm câteva dintre “primele” care au schimbat lumea în care trăim.

    Primul email a fost trimis de Ray Tomlinson în 1971. “Mesajul test mi l-am trimis mie şi nu conţinea nimic memorabil. Era probabil un şir de caractere de genul QWERTY”, a declarat, ani mai târziu, Tomlinson. Primul domeniu înregistrat vreodată a fost symbolics.com, pe 15 martie 1985. Acum, domeniul funcţionează ca unul istoric.

    Prima pagină web din lume este cea creată de Tim Berners-Lee şi a devenit activă pe 6 august 1991. Ea conţine informaţii despre proiectul World Wide Web şi poate fi accesată şi astăzi. Prima poză încărcată vreodată pe reţea este a unui grup numit “Les Horribles Cernettes”. Acesta era format din colege ale lui Berners-Lee din cadrul CERN. Primul mesaj instant AOL a fost trimis de Ted Leonsis soţiei sale pe 6 ianuarie 1993. Mesajul citea “nu te teme… sunt eu. Te iubesc şi mi-e dor de tine”. Ulterior, Leonsis avea să devină vicepreşedintele AOL.

    Prima reclamă online îi aparţine lui Joe McCambley. Mesajul a apărut în octombrie 1994 pe HotWired.com şi promova şapte muzee de artă. Primul obiect vândul pe e-Bay (numit la acea perioadă AuctionWeb) a fost un indicator cu laser stricat, pentru 14,83 dolari. Cel care l-a cumpărat a declarat ulterior că are o vastă colecţie cu astfel de produse. Prima carte cumpărată pe Amazon, în 1995, a fost “Concepte fluide şi analogii creative: Modele computerizate ale mecanismelor fundamentale de gândire”, scrisă de Douglas Hofstadter.

    Prima frază a fost rostita pe Skype în estoniană de către un membru al echipei de dezvoltare în aprilie 2003. Acesta a spus “Tere, sa kuuled mind?” (Bună, mă puteţi auzi?) Prima persoană de pe Facebook a fost chiar Mark Zuckerberg, creatorul reţelei de socializare. El a avut contul cu numărul patru, deoarece primele trei conturi fuseseră utilizate pentru teste.

    Primul videoclip de pe Youtube a fost postat de cofondatorul Jawed Karim. Clipul, încărcat pe 23 aprilie 2005, era filmat la grădina zoologică din San Diego. Primul mesaj de pe Twitter a fost scris pe 21 martie 2006 de cofondatorul Jack Dorsey. Mesajul era simplu: “Mă pregătesc să instalez Twitter”.

  • Facebook lansează o opţiune de alertă în caz de calamitate

    Această facilitate va informa doar prietenii că persoana în cauză este în siguranţă. Cei care nu sunt conectaţi cu persoana respectivă nu pot afla nimic.

    “Safety check” se va activa doar în cazul unor dezastre naturale şi va trimit actualizări atât timp cât starea de urgenţă se menţine.

    Reprezentanţii Facebook nu au anunţat data la care această opţiune va deveni disponibilă.

    Reţeaua socială Facebook are 1,3 miliarde de utilizatori în întreaga lume, 300 de milioane dintre aceştia folosind, de asemenea, şi aplicaţia Facebook Messenger. WhatsApp, care oferă o soluţie ieftină pentru înlocuirea mesajelor trimise pe telefon, are 600 de milioane de utilizatori la nivel mondial.

  • Ebola nu ajunge numai în spitale, ci şi în televizoare. Şi ar putea scumpi şi ciocolata

    The Hot Zone prezintă originile şi evoluţiile virusurilor ce declanşează febra hemoragică, Ebola şi Marburg în Africa. este adevărat că Ridley Scott (Alien) lucrează la acest proiect de circa un an împreună cu producătoarea Linda Obst, dar proiectul a devenit extrem de actual în momentul în care Ebola a început să se răspândească în Vestul Africii.

    În altă ordine de idei, Nestle se pregăteşte să facă faţă impactului epidemiei de Ebola din Africa de Vest, în condiţiile în care preţul pentru cacao creşte din cauza temerilor că boala ar putea ajunge şi în Coasta de Fildeş, sursa a circa 40% din cacaua produsă la nivel mondial. Compania este în alertă, chiar dacă grupul nu are fabrici în cele mai afectate trei state, Sierra Leone, Liberia şi Guinea, spune directorul general Paul Bulcke.

    Coasta de Fildeş este pe o listă de 13 state cărora Organizaţia Mondială a Sănătaţii le-a cerut săptămâna trecută să fie pregătite pentru cazuri de Ebola, pentru a se asigura că epidemia nu se răspândeşte. Nestle crede că trimestrul patru al anului ar putea fi dificil, din cauza epidemiei, a tulburărilor politice  şi creşterii preţurilor materiilor prime. În ultima lună, preţul contractelor futures pentru cacao a crescut cu 16%.

     

  • Marketing 2.0, sau de ce pot fi aruncat manualele la coş

    Oamenii de afaceri, antreprenorii sau specialiştii în marketing consideră că avem de-a face cu o schimbare majoră şi, cu toate că principiile fundamentale se păstrează, mediul social şi economic în care operează ştiinţa marketingului.

    “Este clar că în momentul de faţă sunt două probleme care riscă să ducă spre irelevanţa modelului actual de advertising, în primul rând aglomerarea mesajelor într-un ritm fără precedent iar în al doilea rând pentru că vedem azi consumatori mult mai informaţi şi cu acces mult mai rapid şi mai discriminativ la această informaţie, inclusiv cea de tip comercial sau advertising”, spune omul de afaceri Marius Ghenea.

    În afara aglomerării mesajelor şi emancipării consumatorului, marketerii se confruntă cu alte două mutaţii majore – efectele internetului ca mediu de comunicare şi trecerea de la consumator ca personaj central spre grupuri şi spre lideri de opinie. aşa-numiţii “influencers”, liderii de opinie. Este aici începutul translatării din zona marketingului centrat pe un singur consumator spre ceea ce Seth Godin numeşte triburi, grupuri de oameni conectaţi unul cu celălalt, conectaţi cu un lider, ce împărtăşesc o aceeaşi idee. Poate cel mai bun exemplu de trib sunt fanii produselor Apple, care sunt mai mult decât cumpărători.

    Oamenii, consumatorii, la singular sau la plural, s-au schimbat. Consumatorul este mai avizat în epoca internetului şi a vitezei crescute de circulaţie a înformaţiei. Migrăm către o eră în care consumatorul de medicamente, de exemplu, va avea suficientă informaţie ca să polemizeze cu medicul sau ci farmancistul şi să îşi susţină punctul de vedere documentat.