Blog
-
Revocarea Avocatului Poporului, APROBATĂ de comisiile juridice
Decizia a fost luată cu 14 voturi “pentru”, două “împotrivă” şi 3 abţineri. USL a cerut convocarea unei noi sesiuni extraordinare a Parlamentului, marţi, la ora 14.00, care urmează să aibă pe ordinea de zi revocarea din funcţie a Avocatului Poporului, Gheorghe Iancu. Vicepreşedintele Senatului Ioan Chelaru (PSD) a spus că revocarea din funcţie a Avocatului Poporului a fost solicitată de USL pentru “încălcarea Constituţiei şi a legilor în vigoare”.
-
Guvernul se consultă cu Fondul Monetar Internaţional înainte de a aproba proiectul legii sănătăţii
El a precizat totuşi că, marţi, va fi prezentat pe site-ul ministerului de resort capitolul privind reforma sistemului de sănătate, cu menţiunea că şi acesta ar putea suferi modificări în urma discuţiilor cu instituţiile financiare internaţionale. Potrivit ministrului, capitolele privind urgenţele, medicamentele şi Şcoala Naţională de Sănătate Publică rămân nemodificate comparativ cu legislaţia în vigoare, singura noutate fiind că ambulanţele vor fi incluse în finanţarea asigurată de la bugetul de stat.
-
Cod portocaliu de caniculă: vor fi temperaturi de 39 de grade
Judeţele aflate sub cod portocaliu sunt Satu Mare, Bihor, Arad, Alba, Hunedoara, Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi şi Dolj. Potrivit avertizării valabile în intervalul marţi – vineri, în Banat, Crişana, precum şi în vestul Olteniei şi al Transilvaniei, canicula va persista şi se va intensifica. Disconfortul termic va fi în continuare deosebit de accentuat, iar indicele temperatură umezeală (ITU) va atinge şi depăşi pragul critic de 80 de unităţi, pe arii extinse. Temperaturile maxime vor atinge frecvent 37-38 de grade şi, izolat 39, de grad, în special miercuri, joi şi vineri.
-
USL va cere revocarea lui Blaga şi Anastase
Anterior, surse parlamentare au declarat pentru MEDIAFAX că grupurile PSD şi PNL vor solicita, marţi, în plenul Senatului, revocarea din funcţie a preşedintelui acestei camere, Vasile Blaga. “Astăzi, la plenul de la Senat de la 17.00 vom cere revocarea lui Blaga, pe considerentul că majoritatea trebuie să fie reprezentată în fruntea acestui for”, au declarat sursele citate.
-
100 cele mai puternice femei din business – Astăzi: Isabelle Pleska, Bricostore România
Compania Bricostore şi-a creionat ca obiectiv strategic dezvoltarea pe piaţa românească, Bucureştiul fiind un hub regional. Reţeaua din România are acum 15 magazine, încă unul, la Deva, fiind aproape de a fi inaugurat. Compania mai are acum 8 magazine în Ungaria şi 2 în Croaţia.
În momentul în care a venit în România, Isabelle Pleska a pornit de la zero, a recrutat oamenii şi a pus pe roate efectiv toată afacerea ale cărei vânzări au depăşit deja pragul de 200 de milioane de euro. A învăţat, de-a lungul anilor, şi limba română – fără profesor – care se adaugă maghiarei şi englezei. I-ar fi plăcut să fie profesoară, povestea ea anterior, dar mărturiseşte că atunci când cineva prinde gustul afacerilor în retail, cu greu poate renunţa la această activitate care are multe faţete. În opinia ei, nu există “greşeli în adevăratul sens al cuvântului, ci doar alegeri ale unor drumuri mai întortocheate care duc în acelaşi loc”.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” prezintă interviuri cu reprezentantele de success ale mediului de afaceri românesc actual şi conţine profilul profesional a 100 dintre liderii feminini.
Au experienţă, au putere, câştigă bine, sunt cochete şi se bucură de respectul celor din jur. Cuvântul lor este cel mai important sau printre cele mai importante în companiile pentru care lucrează. Cele mai puternice femei de afaceri din România sunt un segment aparte şi tot mai bine conturat dintr-o lume care, în mod tradiţional, a fost creată şi condusă de bărbaţi.
Catalogul “100 Cele Mai Puternice Femei Din Business” – prima ediţie va fi distribuit gratuit abonaţilor BUSINESS Magazin şi va putea fi achiziţionat online din 9 aprilie la adresa www.bmag.ro/cataloage, la preţul de 25 de lei (TVA inclus).
-
Vara de neuitat a băieţilor deştepţi
Autorităţilor statului le-a trebuit peste zece ani să constate, la presiunile externe exercitate de Fondul Monetar Internaţional (FMI), ale Comisiei Europene (CE) şi ale presei, că la Hidroelectrica ceva nu este în regulă. Este vorba de acele contracte pe care foşti directori generali ai Hidroelectrica şi foşti miniştri ai economiei le-au creat şi apoi cultivat atent, departe de ochii publicului şi ai legii, cu companii mai mult sau mai puţin cunoscute, prin care electricitatea produsă de Hidroelectrica era vândută arbitrar, prin acorduri directe, nu prin licitaţie, la preţuri discutabile din perspectiva referinţei de pe bursa de energie OPCOM.
Pentru că aici sunt toate întrebările: de ce Hidroelectrica a ales să-şi vândă energia la preţuri mai mici decât cele de pe bursă? Pare complet ne-economic, chiar falimentar. Apoi, de ce a ales să vândă către acele companii, iar nu către altele, şi de ce nu transparent, pe bursă?
Întrebări pe care, fără îndoială, “băieţii deştepţi” şi paravanele lor politice le-au considerat şi le consideră, în cel mai bun caz, naive. Dar sunt întrebări ale căror răspunsuri ar putea dezveli în faţa publicului starea reală a companiilor de stat din România şi implicit a economiei, pe care toţi politicienii spun că vor s-o vadă crescând, fără să-i ofere însă condiţiile necesare.
În urmă cu o lună scriam că noul guvern ar putea avea trei posibile abordări ale acestor contracte. Se pare că deocamdată s-a confirmat varianta pe care atunci o consideram cea mai plauzibilă, respectiv renunţarea doar la unele acorduri. Desigur, varianta-surpriză aleasă acum, respectiv introducerea în insolvenţă a Hidroelectrica, nu cred că putea fi anticipată şi contrariază.
Surprizele sunt însă mult mai multe. Prima surpriză: în 18 iunie apare în presă ştirea surprinzătoare că Hidroelectrica, perla coroanei energetice a patriei, ar putea intra în insolvenţă. A doua surpriză: două zile mai târziu compania de stat este declarată, la cererea Consiliului său de Administraţie, insolventă. Surpriza-surprizelor: după încă o săptămână este denunţat primul contract, cel cu firma gălăţeană Euro-P.E.C., despre al cărei proprietar, Adrian Comşa, presa susţine că este fin al fruntaşului PDL Mircea Toader.
Motivul denunţării contractului, avansat de avocatul Remus Borza, care deţine firma Euro Insol, desemnată administrator judiciar al producătorului de electricitate, este datoria de 38 milioane de lei, precum şi neplata unor facturi pentru electricitate în valoare de 118,5 milioane de lei. Acest motiv ar putea fi considerat şi el o surpriză, deoarece se ştie că toţi “băieţii deştepţi” îşi plăteau energia ieftină de la Hidroelectrica. Gurile rele spun că la cât de ieftină era, nici nu se făcea să nu.
O altă surpriză este reacţia, nu directă, ci livrată de Euro Insol, a Euro-P.E.C., firmă care recunoaşte că are datorii către Hidroelectrica, dar mai mici, de 19,4 milioane de lei. Nu ştim dacă faptul că Euro-P.E.C. nu şi-a asumat, aşa cum spune Euro Insol, niciun “angajament sau termen de plată” a datoriilor poate fi considerat o surpriză sau nu.
Contractul dintre Hidroelectrica şi Euro-P.E.C. a fost încheiat în 2004 şi a fost prelungit prin acte adiţionale succesive. La fel ca toate celelalte. Numele firmei Euro-P.E.C. a fost asociat în 2006 cu un alt scandal privind piaţa electricităţii, de această dată achiziţionată de complexurile energetice Turceni şi Rovinari. La acea dată, actualul premier Victor Ponta, pe atunci deputat PSD, spunea că firma gălăţeană cumpăra energie de la termocentrale la preţuri foarte mici şi o revindea mult mai scump. Exact ca în cazul Hidroelectrica.
-
Al treilea moment istoric pentru Craiova. Episodul Ford
Mai bine de 70 de ani au trecut de când Ford a oprit producţia de modele V8 pe Calea Floreasca din Bucureşti, pentru a face loc maşinilor de război. De atunci, uzina constructorului american din Capitală a trecut prin mai multe destinaţii. Ford aproape revenise în 1966 pentru a relua asamblarea de maşini, dar negocierile de atunci nu au ajuns la o concluzie comună cu statul român. După aproape 50 de ani de la acele discuţii, Ford revine în România, iar acum preia direct uzina de la Craiova, care, spre deosebire de cea de la Mioveni, se poate lăuda că nu a fost proiectată pentru a produce maşini low-cost. Şi dacă în anii 30 constructorul american asambla maşini în Bucureşti, în uzina din Calea Floreasca, într-o cadenţă de aproximativ 2.500 de automobile şi camioane anual, acum la Craiova Ford va produce un B-Max la fiecare 1,7 minute, sau 500 de maşini pe zi.
Istoria uzinei auto de la Craiova începe în 1976, când statul român formează un joint-venture cu Citroën, “alianţă” din care constructorul francez se retrage în 1991. După numai câţiva ani, în 1995, la Craiova vin sud-coreenii de la Daewoo, dar nici acest parteneriat nu durează prea mult deoarece compania intră în faliment iar General Motors nu preia şi uzina din România “la pachet” cu celelalte. În acest timp Craiova se poate lăuda că a produs automobile de la celebrele Tico şi Matiz la Cielo, Nubira, Tacuma, ba chiar limuzina Leganza. La acea vreme la Mioveni se produceau maşini de o calitate discutabilă precum Berlină, Nova sau SupeRNova. Tocmai din acest motiv angajaţii uzinei de la Craiova sunt şi acum mai mândri când vine vorba de uzina lor.
“Indiferent că a fost vorba de Citroën cu Oltcit, de cei de la Daewoo sau acum de americanii de la Ford, conducerea a fost întotdeauna exigentă în ceea ce priveşte calitatea maşinilor, dar şi protecţia muncii. Noi, cei vechi, suntem obişnuiţi cu exigenţele, cei noi trebuie acum să înveţe”, a spus unul dintre angajaţii Ford România. Şi acum, în timp ce la Dacia sunt produse automobile low-cost, constructorul american a demarat producţia unuia dintre cele mai avansate automobile de pe piaţă.
“Demararea producţiei de motoare EcoBoost, dar şi a producţiei noului B-Max aduce un nou nivel de tehnologie în Europa de Est. Obiectivul de a transforma uzina de la Craiova într-o unitate de producţie de nivel internaţional a fost atins”, a spus John Fleming, vicepreşedinte al Ford, responsabil de unităţile de producţie la nivel mondial, cel care deţinea funcţia de CEO şi preşedinte al Ford Europa când constructorul american a preluat uzina de la Craiova. “Proiectul de la Craiova nu este cel mai mare coordonat de mine, însă este proiectul meu preferat”, a subliniat Fleming. În 2007 când, alături de premierul de la acea vreme, Călin Popescu-Tăriceanu, semna contractul, Ford lucra la o capacitate de peste 100%, în timp ce peste tot vânzările de maşini creşteau. Din 2008 însă criza a afectat întreaga piaţă europeană.
“Un proiect de asemenea dimensiuni nu este uşor de dus la bun sfârşit, mai ales în contextul actualei crize economice. Proiectul a trecut prin situaţii dificile. Din moment ce nu am mai fost premier, nu am mai avut toate datele pentru o apreciere obiectivă în ceea ce priveşte proiectul, însă având în vedere piaţa europeană care a scăzut de la 19 milioane de maşini anual la 14 milioane în momentul de faţă, oricine se poate gândi că este o supracapacitate de producţie, iar unele uzine vor fi închise”, a spus Călin Popescu-Tăriceanu, fostul prim-ministru, care, în septembrie 2007, a semnat contractul de privatizare cu Ford.
-
Primii paşi spre Statele Unite ale Europei
Încă dinainte de începerea reuniunii de la Bruxelles a devenit clar că rezistenţa Germaniei va face ca orice proiect de mutualizare a datoriilor, sub forma euroobligaţiunilor comune ale zonei euro sau a garantării în comun a depozitelor bancare, să fie amânat: nu sine die, ci pentru perioada când deja se vor fi pus la punct mecanisme de supraveghere fiscală şi bancară la nivel european. Adică, în orizontul optimist, deşi cam vag schiţat de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, ar fi vorba de circa zece ani. Totuşi măsuri pe termen scurt şi foarte scurt era necesar să fie luate, din cauza stării jalnice în care austeritatea a adus ţările de la periferia zonei euro, ce s-au trezit şi cu cheltuielile tăiate, şi cu economia în scădere, dar şi cu dobânzile crescute pe piaţă, exact pe motiv că economia lor nu mai creşte şi că riscă deci să nu-şi mai poată achita datoriile existente. Or, atâta vreme cât costurile de îndatorare cresc în loc să scadă, visul de a scădea povara datoriilor ajunge curată utopie, iar toate eforturile de a întări austeritatea pe spinarea cetăţenilor sunt în van.
Costurile de îndatorare în plin avânt spre 7% pentru Italia şi Spania, Grecia care încerca să obţină amânarea cu doi ani a ţintelor de deficit bugetar din acordul de finanţare externă şi Ciprul care aştepta un pachet de salvare de 10 miliarde de euro – acestea au fost, deci, auspiciile sub care a început tensionatul summit de la Bruxelles. În plus, ceea ce a contat în negocieri au fost presiunile politice foarte puternice de acasă asupra unor lideri ca François Hollande din Franţa, Mario Monti din Italia şi Mariano Rajoy din Spania, de a nu se întoarce de la Bruxelles cu mâna goală, adică fără măsuri concrete de creştere economică şi de reducere a costurilor de îndatorare. Aşa se explică succesul probabil neaşteptat pe care l-au avut aceste ţări în faţa Germaniei, dar şi faptul că de data aceasta, stindardul negocierilor cu Germania, Olanda şi Finlanda – statele creditoare ale zonei euro şi singurele ţări rămase cu rating autentic AAA – l-a preluat Italia, care trece prin cea de-a patra rundă de recesiune din ultimii 11 ani şi a cărei datorie raportată la PIB este cea mai mare din Europa, după cea a Greciei. Cât despre preşedintele francez François Hollande, acesta şi-a asumat rolul de arbitru, încercând să împace nevoia de prudenţă şi disciplină – pe care ţara lui o împărtăşeşte cu Germania – şi nevoia disperată de ajutor a statelor din Sud. El le-a luat apărarea Spaniei şi Italiei, arătând că acestea au făcut deja “eforturi considerabile pentru a rezolva problema finanţelor publice” – în cazul Spaniei, inclusiv efortul de a astupa deficitele autorităţilor regionale.
Aşa se face că, la primul summit de la care lipseşte Nicolas Sarkozy, Angela Merkel a fost nevoită să cedeze teren, în faţa asaltului Hollande-Monti-Rajoy. Liderul de la Paris a indicat că Franţa şi-ar putea retrage susţinerea pentru pactul de disciplină fiscală convenit la începutul anului la insistenţele cuplului Merkel-Sarkozy, iar premierii de la Roma şi Madrid s-au arătat gata să nu voteze pachetul de stimulare a economiei convenit anterior la Roma, în valoare de 120 de miliarde de euro, dacă Germania nu avizează măsuri de calmare a dobânzilor. După o nouă noapte albă, liderii reuniţi la Bruxelles au convenit un set de măsuri pentru reducerea costurilor de finanţare a Spaniei şi Italiei. S-a renunţat la pretenţia ca Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) şi succesorul său, Mecanismul European de Stabilitate (MES), să aibă prioritate la rambursare pentru finanţarea de până la 100 de miliarde de euro care va fi acordată Spaniei pentru recapitalizarea băncilor. Tratarea liniei de credit către Madrid cu prioritate faţă de datoriile către creditorii privaţi ar fi încurajat creşterea în continuare a dobânzilor la care investitorii privaţi sunt dispuşi să împrumute ţara, lovind evident în obiectivul de a scădea costurile de finanţare a statelor din sudul zonei euro.
