SETA, o aplicaţie multiplatformă pentru fermieri destinată comercializării de produse agricole; eHonk, aplicaţia care te anunţă atunci când s-a întors cel al cărui maşină ai blocat-o; o brăţară inteligentă care îţi spune când ai uitat să îţi iei medicamentele; o priză la fel de ageră care să îţi trimită mesaje când ai uitat fierul de călcat în priză; Wabbit, reţeaua socială care să te ajute să îţi înfrângi timiditatea chiar şi în metrou. Am enumerat doar câteva dintre ideile celor 150 de tineri pe care i-am întâlnit în cadrul hackatonului (maratonului de programare) Innovation Labs 2.0 realizat sub coordonarea asociaţiilor care încurajează antreprenoriatul în IT&C TechLounge şi TechSoup.
O dimineaţă de duminică, în urmă cu două săptămâni, i-a găsit pe tinerii de la hackaton cu laptopurile în braţe, pe canapelele din Biblioteca Centrală a Universităţii Politehnice din Bucureşti, codând pentru ca ideea lor să se transforme într-o afacere. Dintre cele 50 de idei înscrise, 16 au trecut în etapa următoare a proiectului şi, potrivit lui Andrei Pitiş, unul dintre mentorii incluşi în program şi preşedinte al ANIS, doar un număr de trei-patru vor reuşi cu adevărat să devină antreprenori.
Modul cum se desfăşoară Innovation Labs este o oglindă a distribuţiei programatorilor din ţară: dintre cei circa 100.000 de programatori existenţi în piaţă, un număr extrem de mic au reuşit să îşi construiască o afacere autohtonă de succes. Din punctul de vedere al lui Pitiş, succesul în domeniu se defineşte prin bifarea a patru criterii: ideea propriu-zisă, echipa, conceptul şi planul de execuţie. În prezent, explică Pitiş, există o delimitare clară între cele două lumi, a mediului de afaceri şi a programatorilor: „Fiecare e în cutia lui, fie fac ceva tehnic, nu înţeleg afacerile şi vor să schimbe lumea – cum a fost cazul Twitter de pildă, care nu a făcut niciun ban – , fie sunt cei din mediul de business care au idei şi abilităţi de marketing, dar nu găsesc programatori; cele două tabere vorbesc limbi diferite – pe programatori îi interesează dacă este o «chestie cool», nu dacă este un business cool şi dacă fac ei un business cool”.
În prezent, după dezvoltarea de site-uri şi de aplicaţii, un nou trend în care se vor dezvolta afacerile din zona IT, chiar şi cele autohtone, este partea de „wearables”, dezvoltarea de hardware. „Dar, fie că sunt site-uri, fie că sunt wearables, piaţa asta de IT are foarte multe bule şi doar puţini reuşesc.”
Ioana Petrescu, fost consilier al prim-ministrului şi parte a juriului de la hackaton, observa că „din fericire, aceştia nu au nevoie de un capital foarte mare, un SRL-D sau beneficiile oferite pentru studenţii care deschid firme fiind câteva dintre lucrurile care i-ar putea ajuta”.
De asemenea, Petrescu, în prezent ministrul Finanţelor, a mai observat că, deşi avem nevoie de multinaţionale pentru locurile de muncă pe care le creează, există dezavantajul că acestea direcţionează o parte din impozite şi profituri în afara ţării, de aceea există necesitatea cultivării antreprenoriatului şi a mărcilor româneşti din domeniu.
Pentru Răzvan Rughiniş, profesor la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Politehnicii din Bucureşti, nu capitalul reprezintă principala problemă, ci locul în care se duce „creativitatea şi unde este designul produsului. Firme precum UberVU, care fac outsourcing pe partea de business în ţări precum Anglia, Statele Unite şi au angajaţi acolo, coodonează construirea produsului, cum acesta se dezvoltă, este stabilit de o echipă din România, iar aceste joburi sunt şi mai bine plătite şi permit o dezvoltare de capital mult mai mare”.
În plus, odată ce tinerii aceştia îşi fac o firmă, vor dezvolta şi departamente de marketing, vânzări, ajutând astfel şi la dezvoltarea domeniilor conexe. „Când ai un produs aici, ai controlul asupra tuturor etapelor de viaţă ale acestui produs. Spre exemplu, avem o industrie de marketing spectaculoasă pe care o vom pune în valoare în timp ce construim produse româneşti.”
Ce îi trebuie unei idei din IT ca să se transforme într-o idee de milioane? „Sunt multe ingrediente, dar cei mai importanţi sunt oamenii din spatele lor; noi creăm nişte competenţe pe care nu le cultivăm suficient de mult în învăţământul formal, cum ar fi perseverenţa, curiozitatea şi, foarte important, importanţa eşecului, pentru că, din păcate, în România avem o condamnare radicală a acestuia, iar oamenii ajung să nu mai aibă curajul să încerce, de frica de a nu eşua. Iar în IT, unde nu există un capital atât de mare, un număr de eşecuri te pot pune pe drumul spre ideea de milioane de euro”, apreciază Răzvan Rughiniş.
În ce priveşte cererea acută de programatori de pe piaţă, Rughiniş nu pune problema creşterii numărului acestora, ci a direcţionării lor din zona de produse gândite de altcineva într-o zonă de creativitate, în care conceptul produsului să fie dezvoltat aici. „Nu este neapărat un joc al numerelor, nu ne propunem să atragem milioane de noi angajaţi în zona IT, cât mai ales migrarea interesului spre zona în care să îţi asumi nişte incertitudini, în care îţi pui întrebări, în care experimentezi. Sunt lecţii extrem de importante, pe care, din păcate, nu cred că e uşor să le înveţi.”
