BusinessMagazin

Tag: Actualitate

  • Diplomatie cu ochi oblici

    Nimeni nu se gandea ca discutiile dintre comisarul european pentru comert, Peter Mandelson, si omologul sau chinez, Bo Xilai, cu privire la exportul de textile al Chinei, se vor finaliza cu un consens, scrie revista L’Express.

    Cu toate acestea, cand a vizitat Franta in mai, Bo Xilai a declarat ca problema textilelor „trebuie rezolvata intr-un mod convenabil“. Ceea ce s-a si intamplat. Dupa mai bine de zece ore de negocieri, Beijing-ul s-a angajat ca va limita exporturile de tricouri si pantaloni. O victorie importanta pentu Bo Xilai, care a dovedit, dupa numai un an si jumatate de la investirea in functie, ca este un diplomat excelent, comenteaza revista. „Sarmant“, „cu o exprimare fara cusur“ si „foarte direct“ – asa il caracterizeaza ministrul francez François Loos pe Bo Xilai, fiul unui veteran al Partidului Comunist, apropiat al lui Mao.

    Ministrul are o cariera fara cusur, care il plaseaza inaintea oricarui concurent la succesiunea, oricum indepartata, a actualului presedinte Hu Jintao, scrie francezul Jacques de Goldfiem in cartea „Cine conduce China astazi?“. Cariera lui a intrat pe un fagas ascendent la inceputul anilor ‘90, cand a devenit primarul orasului Dalian din nord-estul Chinei.

    In aceasta perioada a  modernizat localitatea, a cerut sprijinul investitorilor straini in vederea consolidarii echipei locale de fotbal si a organizat unele dintre cele mai mari defilari de moda din lume.
    In 2002 a fost inclus in comitetul central al Partidului Comunist, devenind, in scurt timp, membru al guvernului chinez.

    Daca pentru moment a facut pace cu europenii, urmatoarea mare provocare pentru Bo Xilai sunt americanii. Acestia sunt tot mai iritati de piata uriasa a produselor contrafacute, de deficitul comercial imens sau de yuanul subevaluat.

  • Salvati sufletul stangii

    In lipsa oricarei inculpari oficiale ori dovezi de ilegalitate, scandalul legat de averea lui Adrian Nastase a ridicat in primul rand o problema de ordin moral. Nu ca un lider social-democrat ar trebui automat sa fie sarac, ci fiindca in orice chestiune legata de avere ori de avantaje economice, ceea ce i se iarta unui liberal i se reproseaza intotdeauna unui politician de stanga. 

    Lucrul s-a vazut cel mai bine cu ocazia celuilalt scandal din PSD, cel legat de Dan Ioan Popescu, seful (autosuspendat) al organizatiei de Bucuresti, in cazul caruia justitia a decis deja instituirea sechestrului pe avere, dupa ce fruntasul social-democrat sustinuse ca tot ce are (bunuri de peste 40 de miliarde de lei) provine din salariul lui si al sotiei sale. Aceasta este explicatia cea mai profunda pentru care au reaparut discutiile despre o posibila revenire in fruntea partidului, chiar daca fara vreo functie oficiala, a lui Ion Iliescu, considerat simbol al stangii nealterate de „fripturisti“. 

    Logic, discutia s-a prelungit cu reluarea ideii unei noi formatiuni de stanga, structurate in jurul lui Ion Iliescu si Petre Roman, iar pentru aceasta saptamana este prevazuta o noua iesire la rampa a lui Iliescu, pe tema reformei morale in partid. 

    Pentru moment, presedintele Mircea Geoana a reusit sa linisteasca spiritele, anuntand la finalul sedintei cu liderii locali de la Poiana Brasov ca PSD are o linie de comanda unica si centrala si ca partidul nu-i va mai tolera pe cei ce nu o respecta. 

    E vorba si de fidelii lui Nastase, dar si de cei ai lui Iliescu, prost vazuti de actuala conducere, nu numai fiindca ei reprezinta trecutul partidului, dar si fiindca revenirea fostului presedinte n-ar asigura nicidecum linistea PSD in raport cu problemele in justitie. Chiar pentru aceste zile, Ion Iliescu are o convocare de la Parchetul Militar in eternul dosar al mineriadei. 

    Mai mult, in partid exista opinia ca puterea ar fi ea insasi interesata de un PSD cu Iliescu in frunte, fiindca imaginea partidului ar avea astfel de suferit inca mai tare decat cu Adrian Nastase la carma.

  • 3 In 1, acum online

    Oferta „vedeta“ a anului 2006 in materie de telecomunicatii va fi, fara indoiala, serviciul „triple-play“, care aduna laolalta, cu ajutorul Internetului, transmisia de voce, video si date. Daca producatorii s-au gandit deja la varianta mobila a serviciului triple-play, clientii par usor depasiti de varietatea ofertelor. Pana acum, doar 5% dintre europeni au optat pentru noul serviciu, insa 35% spun ca sunt interesati, scrie revista Time, citand un studiu al Forrester Research, o companie de consultanta in tehnologie. 

    Piata de „triple-play“ are un potential imens, de unde si goana companiilor de telecomunicatii dupa fuziuni si achizitii strategice. La sfarsitul anului trecut, de exemplu, NTL, o companie din Marea Britanie care ofera servicii de telefonie, cablu si Internet in banda larga, a facut o oferta de 1,4 miliarde de dolari celor de la Virgin Mobile, pentru a-si putea adauga in portofoliu si telefonia mobila si a oferi, astfel, un serviciu „quadruple-play“, scrie Time. Desi Virgin Mobile a respins oferta initiala, analistii sustin ca anul acesta NTL si-ar putea plusa oferta cu 10%. 

    In plus, operatorul britanic Sky Broadcasting, care ofera servicii de pay-TV, urmeaza sa achizitioneze reteaua de banda larga Easynet in schimbul a 367 de milioane de dolari.  Intre timp, Deutsche Telekom incearca sa-si rascumpere actiunile la compania de servicii de Internet T-Online, vandute in timpul crizei dotcom-urilor.  

    Desi in unele cazuri aceste achizitii s-ar putea dovedi riscante, companiile de telecomunicatii nu vad alta solutie pentru a iesi din impas. Pe masura dezvoltarii retelelor mobile, liniile fixe de telefonie au inregistrat pierderi financiare importante, iar serviciul VoIP (Voice over Internet Protocol), care permite utilizatorilor sa telefoneze gratuit, le inrautateste situatia, fortandu-le sa-si imbunatateasca serviciile. Implementarea strategiei triple-play la scara larga nu este lipsita de obstacole. 

    In prezent, numai 2% dintre familiile europene au acces la banda larga, dar numarul acestora ar putea creste la 41% in 2010, potrivit Forrester Research. Serviciul VoIP este folosit de numai 2% dintre europeni si numai trei din zece au auzit de el.

  • Ramane cum am stabilit

    Dintr-un plan de privatizare aproape anodin, avand in vedere ca de aici nu mai erau sanse sa se obtina nici jumatate din pretul platit pentru BCR, privatizarea CEC a ajuns o poveste destul de suparatoare, dupa sirul de declaratii succesive ale autoritatilor ca vanzarea batranei case de economii ar putea fi amanata chiar cu doi ani.  In primul rand, e vorba de faptul ca ofertele de pret primite pana acum nu sunt multumitoare pentru autoritati, fapt care a determinat Guvernul sa se gandeasca la varianta unei privatizari in trepte, asa cum a fost in cazul BCR, unde mai intai a fost vandut in 2003 un prim pachet de 25% din actiuni catre BERD si IFC, fiindca la acea data nu exista nici o oferta suficient de buna din partea unui investitor strategic. 

    In al doilea rand, Guvernul a cerut conducerii bancii sa intocmeasca un plan de afaceri pana in 2008 – „pornind de la diferite asumptii, dar ignorand intr-o anumita masura daca se face privatizarea“, dupa cum spune presedintele CEC, Eugen Radulescu.  Daca acest plan va convinge comisia de privatizare ca restructurarea si dezvoltarea CEC sunt posibile si fara atragerea unui investitor strategic, atunci e posibil ca privatizarea sa se amane cu doi ani.

    In privinta privatizarii BCR, lucrurile par sa mearga inainte fara complicatii. Textul contractului cu Erste urmeaza sa fie facut public in cursul acestei saptamani, pe pagina de Internet a AVAS, cu exceptia business planului pentru CEC. 

    In privinta banilor de la Erste Bank, noul proprietar (3,75 miliarde de euro minus suma pe care o vor incasa BERD si IFC), acestia urmeaza sa intre in conturile statului in trei luni, „daca totul merge bine“, potrivit lui Sebastian Vladescu, ministrul finantelor. 

    Pentru plata celor 61,88% din actiunile BCR, banca austriaca a lansat o emisiune de actiuni in valoare de 2,55 miliarde de euro, prin care vrea sa obtina cea mai mare parte din bani, data limita de subscriere fiind 26 ianuarie. Erste Bank urmeaza sa preia controlul efectiv al BCR in 3-6 luni de la semnarea contractului.

  • Patru miliarde pentru alimente ecologice

    Incomparabil mai sanatoase, alimentele ecologice sunt si mult mai scumpe decat cele obisnuite (cu E-uri si conservanti). Cu toate acestea, gustul consumatorilor din Germania se rafineaza, tot mai multi preferand produsele naturale. Recentele scandaluri de pe piata carnii din Germania nu sunt singurul motiv pentru care consumatorii de aici au inceput sa prefere produsele ecologice.

    Potrivit cercetarilor Agentiei de Monitorizare a Preturilor din Germania (ZMP), consumatorii cred ca produsele ecologice sunt mai proaspete si au un gust mai bun, pretul trecand de-abia pe al doilea plan. Intre 35-40% dintre consumatori cumpara astfel de produse cel putin o data pe luna, se arata intr-un studiu recent. Cumparatorii sunt persoane educate, cu venituri peste medie, dar si familii cu copii sau chiar pensionari. Anul trecut, germanii au cheltuit aproximativ patru miliarde de euro pe produse ecologice, determinand o crestere de 10-15% a veniturilor producatorilor. 

  • Un summit fara scop

    Prima intalnire a grupului G8 sub presedintia Rusiei, stabilita pentru 10-11 februarie la Moscova, nu este asteptata cu interes de nici unul dintre statele membre. La mai putin de o luna pana la deschiderea evenimentului, nimeni nu poate spune cu exactitate care este agenda summit-ului, comenteaza publicatia rusa Kommersant. 

    Pana de curand, singura declaratie edificatoare fusese facuta de presedintele rus Vladimir Putin, care, la sfarsitul summit-ului de acum un an tinut in Gleneagles, Scotia, afirma ca tema urmatoarei intalniri se va referi la „securitatea energiei si la educatie“. Sectiunea „agenda“ de pe site-ul oficial al summit-ului – g8russia.ru – este goala. 

    Desi locatia intalnirii fusese stabilita la Moscova, sub prezidiul ministrului de finante al Rusiei, Alexei Kudrin, in decembrie anul trecut a aparut un zvon potrivit caruia ar putea avea loc o intalnire in Washington, pe motiv ca Rusiei nu i s-au acordat drepturi depline la conducerea clubului. 

    In fine, pe 13 ianuarie, John Snow, secretarul trezoreriei Statelor Unite, care ar trebui sa reprezinte SUA in cadrul summit-ului, a declarat ca, din cunostintele sale, intalnirea va avea loc la data si locatia stabilite initial: 10-11 februarie, in capitala Rusiei. Cat despre agenda, lucrurile raman complicate. Pe fondul recentei crize a gazului iscate la inceputul anului de Rusia, e putin probabil ca propunerea americanilor de a dezbate „transparenta“ si pretul energiei pe piata globala va fi pe placul gazdelor.

  • Pascariu, Sef la HVB Tiriac

    Banca HVB Tiriac, rezultata in urma fuziunii Bancii Tiriac cu HVB Bank Romania, va fi condusa de presedintele acesteia din urma, Dan Pascariu (foto), care urmeaza sa coordoneze diviziile de management al riscului si de trezorerie. De la Banca Tiriac, in conducerea noii banci vor fi cooptati Florian Kubinschi, ca director financiar, si Catalin Parvu, in prezent responsabil de activitatile de retail si cele legate de IMM-uri. In schimb, presedintele Bancii Tiriac, Selcuk Saldirak, nu va mai ocupa nici o functie in noua institutie bancara. Echipa de conducere a HVB Tiriac ii mai include pe Manuela Plapcianu, responsabil de retail banking, Wolfgang Schoiswohl, responsabil de corporate banking, si Andreas Gschwenter, COO. 

    HVB Tiriac va functiona ca subsidiara a Bank Austria Creditanstalt, cea mai mare banca din Austria, membra a grupului UniCredit. Procesul de consolidare va continua in cursul acestui an prin fuziunea HVB Tiriac cu UniCredit Romania, eveniment care ar putea sa implice o noua serie de schimbari in managementul noii institutii.

  • Nu mai e mult pana in 2007

    Ultimul termen avansat de Ministerul Finantelor pentru intrarea in vigoare a noului Cod fiscal este 1 octombrie. Oficial, data s-ar explica prin necesitatea respectarii legii: ministrul de resort Sebastian Vladescu spune ca pe de o parte este nevoie de timp pentru ca Parlamentul sa poata discuta propunerile fiscale pe care i le va inainta Guvernul, iar pe de alta parte e vorba de perioada legala de sase luni din momentul aprobarii Codului si pana la intrarea in vigoare. 

    In realitate insa, problema tine de lipsa de posibilitati sau de interes pentru a ajunge la o forma finala a actului in cauza. De pilda, acelasi ministru Vladescu spune ca din ultima varianta, publicata pe Internet, a disparut propunerea pretului minim la alcool si la tigari, dar ca el personal nu e convins sa renunte la aceasta masura si ca va discuta cu specialistii UE. 

    La randul sau, ministrul de stat Gheorghe Pogea a promis solemn saptamana trecuta ca in 2005 nu vor fi majorate taxele si impozitele, ca TVA va ramane la 19% si ca nu vor fi introduse taxe noi, dar a recunoscut ca „ar putea creste nivelul unor impozite indirecte“ (daca TVA nu creste, atunci inseamna ca e vorba de accize si de taxe vamale, dar Pogea n-a dat deocamdata nici un fel de detalii).

    In aceste conditii, nimeni nu mai vorbeste de vreo strategie fiscala multianuala, pana nu de mult data ca sigura pentru primavara. Iar in ce priveste ideea de predictibilitate fiscala, ea e asigurata pe deplin, atata vreme cat mediul de afaceri s-a obisnuit deja sa considere noul Cod fiscal drept o fata morgana. Nu-i exclus, de altfel, ca amanarile sa aiba in vedere ca oricum n-are sens sa se adopte un Cod fiscal cu prevederi care vor deveni inoperante o data cu aderarea la UE, teoretic la 1 ianuarie 2007. Asa ar disparea disputele si eforturile de lobby pe langa Finante, cu un motiv simplu: daca avem cutare impozit, ne obliga UE. Veniturile programatorilor in noul Cod fiscal? Pai oricum vor fi impozitate din 2007, raspunde Sebastian Vladescu.

  • Un obiectiv „foarte ambitios“

    Ca de multe ori pana acum, unele din cele mai importante declaratii ale oficialilor BNR sunt facute pentru agentii de presa ori periodice straine. A fost si cazul afirmatiilor de saptamana trecuta ale viceguvernatorului Cristian Popa, care a comentat pentru Reuters ca obiectivul unei inflatii de 5% pentru 2006 – dupa 8,6% in 2005, fata de o tinta initiala de 7% – este „foarte ambitios“ (in jargonul analistilor economici, termenul contine sugestia de estimare exagerata), dar ca „deocamdata“ ramane in vigoare.

    Pentru incadrarea in obiectivul de inflatie, Cristian Popa a spus ca BNR are in vedere sa foloseasca un mix de politici referitoare la rata dobanzii, flotarea administrata a cursului de schimb, sterilizarea surplusului de bani de pe piata si limitarea creditului in valuta.  In privinta ratei dobanzii, Popa a afirmat ca „nu este exclusa“ o majorare, desi o asemenea masura ar fi in continuare riscanta, in conditiile in care stimuleaza cresterea in continuare a creditelor in valuta, poate atrage influxuri de capital speculativ din strainatate si impinge leul spre o apreciere nominala complet nerealista in raport cu situatia economiei. 

    Pentru BNR, limitarea inflatiei ramane insa un pariu realmente ambitios, atata vreme cat in 2006 urmeaza sa aiba loc noi cresteri ale tarifelor la energie si utilitati, nu numai din cauza alinierii la nivelurile de tarif din Uniunea Europeana, dar si in eventualitatea unor noi cresteri de accize (posibilitate avansata de ministrul de stat Gheorghe Pogea, care spune ca anul acesta nu este exclusa majorarea unor impozite indirecte).

    Si mai interesanta este insa opinia lui Popa despre cresterea economica a Romaniei, care in 2005 ar fi ajuns la 4,5-5%, adica peste cat a estimat acelasi ministru Pogea (4,2-4,5%). Ca si Pogea insa, viceguvernatorul sustine ca ritmul de crestere sub asteptari se explica exclusiv prin vremea nefavorabila, in speta prin inundatii, care au afectat productia din agricultura si „au impiedicat realizarea unor proiecte de infrastructura“. In viziunea BNR, cresterea economica pentru 2006 va ajunge la 5-6%, in timp ce cifra avansata de Comisia Nationala de Prognoza este de 6%. 

    Mai putin au comentat insa oficialii nostri calitatea cresterii economice. Analistii considera ca este posibil ca rezultatul pe anul trecut sa fi fost influentat pozitiv de consumul crescut din ultimul trimestru, insa e improbabil ca idealul de 6% crestere pentru 2006 sa se intemeieze tot pe un avant al consumului. De altfel, costul consumului, hranit in principal din importuri, s-a si vazut in cifra deficitului de cont curent pe anul trecut, care de la o tinta de 6,6% din PIB a ajuns in final la 9%.

  • Economie cu imunitate sporita

    Inflatia, petrolul si pretul locuintelor vor decide daca economia globala intra in  recesiune in anul 2007. Riscul e de 20%.

    Socurile repetate pe care economia Statelor Unite si economiile globale le-au suferit in ultimii ani (atacuri teroriste, tsunami si uragane devastatoare, preturile record ale petrolului si energiei, caderea preturilor pe piata actiunilor, scandaluri corporatiste si lista ar putea continua) nu au lasat urme vizibile, scrie revista Newsweek. Explicatia? O combinatie intre decizii macroecomice intelepte si o flexibilitate sporita la nivel microeconomic. De mai bine de doua decenii, bancile centrale din intreaga lume au incercat sa tina inflatia in frau, mentinand un nivel scazut al ratelor dobanzii – principalul motiv al cresterii inflatiei pe termen lung. In plus, bancherii au invatat din greselile din trecut. La „imblanzirea“ inflatiei au contribuit, in egala masura, intetirea competitiei la nivel global si local, cat si initiativa unor tari dezvoltate de a renunta la anumite restrictii legislative in sectoarele comercial, industrial si financiar. Aceste masuri le-au conferit economii mai flexibile, rezistente la socurile inflationiste.

    Chiar daca pretul petrolului ar ajunge la 80-90 de dolari barilul, cresterea ar fi afectata cu doar 1%, sustin analistii. Iar daca pretul locuintelor ar scadea cu 5% in 2006, cresterea economica ar suferi o incetinire de 0,5-1%. Dar daca ar avea loc alte atacuri teroriste? Un atac de factura celui din 11 septembrie 2001 sau a celor de la Madrid sau Londra ar afecta economia chiar in mai mica masura decat ipotezele amintite anterior. 

    Acest lucru nu inseamna ca economia mondiala e infailibila. Dar sistemul sau imunitar actual o face rezistenta la socuri care ar fi trimis-o in recesiune in urma cu 25 de ani. Potrivit cercetarilor intreprinse de Global Insight, pentru a intra acum in recesiune, ar trebui ca pretul petrolului sa sara de 100 de dolari per baril, inflatia si ratele dobanzii sa urce cu trei puncte procentuale fata de nivelul lor curent, iar preturile locuintelor sa scada cu aproximativ 10% in tarile industrializate (precum SUA, Marea Britanie, Spania, Australia, Suedia). Toate acestea, concomitent. Desi o asemenea combinatie terifianta s-ar putea produce in 2007, analistii sustin ca probabilitatea este de sub 20%.