Tag: internet

  • Radu Georgescu la a treia vanzare: “Nu vreau sa ma laud”

    La etajul al doilea al unei cladiri de birouri din Pipera, unde
    isi are sediul omul de afaceri Radu Georgescu, imediat ce iesi din
    lift dai cu ochii de un perete pe care sunt reprezentate siglele
    fiecareia dintre cele cateva companii controlate de el. Nu se stie
    cata vreme va mai fi acolo ePayment, dupa schimbarea de actionariat
    anuntata saptamana trecuta, prin care Georgescu a vandut 83% din
    companie catre Allegro, parte a grupului media sud-african Naspers,
    cel ce a cumparat anul trecut si site-ul Autovit.ro pentru aproape
    5 milioane de euro.


    “Deocamdata nu s-a decis daca ne mutam sau nu”, raspunde Daniel
    Nicolescu, directorul executiv al Gecad ePayment, desi o asemenea
    miscare n-ar fi neaparat necesara, atata vreme cat Radu Georgescu
    detine restul de 17 procente din companie si continua sa fie
    implicat in viata ei.Despartirea nu pare sa fi fost grea pentru
    antreprenorul deja obisnuit sa vanda afaceri pornite de la zero. Un
    titlu de antreprenor in serie incepe sa fie chiar asumat, vanzarea
    ePayment fiind a treia ocazie cand semneaza un contract de vanzare
    a unui pachet de actiuni, dupa tranzactia cu Microsoft, care a
    preluat tehnologia RAV aflata astazi la baza sistemelor de
    securitate ale companiei lui Bill Gates, si achizitia ceva mai
    recenta a 11,7% din actiunile Axigen de catre un consortiu de
    investitori ce include si un fond de investitii finantat de
    americanii de la Cisco. Mai grea a fost de fapt separarea Avangate
    de ePayment, in conditiile in care pana atunci platforma de
    distributie electronica de software era comuna cu cea de procesare
    de plati online cu cardul; scindarea era insa oricum planificata de
    mai multa vreme.

    “Tranzactia era chiar necesara. Compania depasise deja pragul de
    maturitate si risca sa se plafoneze, atata vreme cat 90% din
    platile cu cardul din internetul romanesc sunt procesate prin
    ePayment”, explica Georgescu intr-o discutie cu BUSINESS Magazin la
    o zi dupa anuntul oficial.Ratiunea vanzarii incheiate in secret in
    luna august si pastrate departe de ochii jurnalistilor a fost insa
    ceva mai complexa. Inainte de toate, trebuie mentionat ca omul de
    afaceri discuta in permanenta cu potentiali investitori, chiar daca
    vanzarea companiilor lui nu e un obiectiv clar pe lista de
    prioritati. E mai degraba o cale de a ramane conectat la
    “comunitatea fuziunilor si achizitiilor”, cum o numeste el, in
    perspectiva unor oportunitati.

    Pentru ePayment, in particular, au fost mai multe discutii, dar
    cu cei de la Allegro, companie cu experienta in comertul online in
    Polonia, unde furnizeaza servicii de plati electronice, s-a
    intalnit intamplator in decembrie anul trecut, in urma unui telefon
    sau e-mail, nici nu mai stie exact. A fost nevoie de aproape noua
    luni de discutii, asistate din partea ePayment de avocatii CMS
    Cameron Mc Kenna SCA, consultantii PricewaterhouseCoopers si
    negociatorul Diwaker Singh, cunoscut in Romania pentru perioada
    cand a condus Zapp in Romania; din partea Allegro au participat
    Marian Dinu Law Office (DLA Piper) si Deloitte. Si a mai fost
    nevoie de un contract de 500 de pagini cand s-a batut palma. “Intre
    cele doua companii a fost oricum o sinergie. Obiectivele erau
    foarte bine aliniate, asa ca miscarea avea sens”, spune omul de
    afaceri, adaugand ca mai existau si alte variante, ca de pilda sa
    fie invers si ePayment sa preia Allegro.

    Atunci insa, fie puterea financiara a companiei romanesti ar fi
    trebuit sa fie foarte mare, fie ar fi fost nevoie de un parteneriat
    intre cele doua companii, model care in general nu prea
    functioneaza, iar in acest caz particular ar fi implicat o serie de
    complicatii.Obiectivele despre care vorbeste Georgescu vizau in
    principal extinderea in Europa Centrala si de Est. Atat Allegro,
    care are birouri in mai multe tari din regiune, cat si ePayment
    cautau o formula de extindere la nivel european, insa una nu avea
    platforma care sa-i permita prezenta in mai multe tari, iar
    celeilalte ii lipsea deschiderea catre piata internationala –
    tocmai factorii care au stat la baza acestei tranzactii. Acum,
    depasirea granitelor romanesti si poloneze va fi coordonata de
    Allegro, iar prima destinatie este Ungaria, in 2011, urmata de
    Bulgaria, Cehia sau Ucraina, insa fara planuri concrete cu privire
    la moment.

    “Este foarte simplu, in situatia actuala, sa iei sistemul ePayment
    si sa il aplici in piete care nu au un asemenea serviciu, adica
    toate din regiune cu exceptia Romaniei si a Poloniei”, completeaza
    Georgescu. Iar potentialul este enorm – un alt motiv pentru care
    ideea extinderii serviciului incoltise deja de mai multa vreme in
    mintea omului de afaceri. De la o piata romaneasca a platilor cu
    card bancar estimata sa ajunga anul acesta la aproximativ 130 de
    milioane de euro si una poloneza de cinci ori mai mare, unde
    cumparaturile din magazine online se fac aproape numai cu cardul
    sau alte forme de plata electronica, cele doua companii ar urma sa
    atace o piata central- si est-europeana care ajunge probabil de
    ordinul miliardelor de euro numai din plati online.

  • Securitatea pe net: cine isi baga nasul in calculatorul tau?

    Sandra Person Burns era o mare amatoare a navigatului pe
    internet si a cumparaturilor online. Dar si-a schimbat preferintele
    dupa ce si-a dat seama ca era urmarita de un program software de pe
    computerul ei, pe care credea ca il stersese deja.

    Burns, 67 de ani, fosta directoare intr-o companie medicala, acum
    pensionara, marturiseste ca e foarte circumspecta cu privire la
    cumparaturile online: “Acum, in loc sa intru pe Amazon, mai degraba
    merg la libraria din colt”.


    Burns, de loc din Jackson, Mississippi, este una dintre multii
    americani ce dau in judecata firmele care urmaresc activitatea
    utilizatorilor pe internet. Miezul disputei este un mic fragment de
    cod de program, scris pe hard-diskul calculatorului prin programul
    Flash produs de Adobe, atunci cand utilizatorul ruleaza un fisier
    video de pe site-uri populare ca Youtube sau Hulu.

    Intruziunea cookie-urilor Flash atrage un numar din ce in ce mai
    mare de procese federale impotriva companiilor de media si
    tehnologie si critici tot mai dure din partea militantilor pentru
    confidentialitate, care spun ca acest software le-ar putea permite
    companiilor sa creeze profile detaliate ale consumatorilor fara ca
    acestia sa stie.


    Spre deosebire de cookie-urile HTML, ce stocheaza preferintele
    referitoare la site-uri si pot fi ajustate printr-o simpla setare,
    cookie-urile Flash sunt stocate intr-un director separat de care
    multi utilizatori nu au habar si pe care s-ar putea sa nu stie cum
    sa-l gestioneze.



    Burns, reprezentata in actiunea juridica de casa KamberLaw,
    spune ca stia de existenta cookie-urilor, dar nu si de a celor
    Flash. “Am crezut ca in urma instructiunilor urmate ca sa-mi curat
    sistemul de cookie-uri am rezolvat treaba asta; apoi am descoperit
    ca nu era asa”, explica ea. “Informatiile mele personale sunt acum
    tranzactionate ca o marfa, fara ca eu sa stiu si sa aprob.”

    Din iulie, cel putin cinci asemenea tipuri de procese au fost
    deschise in California, printre reclamatii ca au folosit in secret
    cookie-uri Flash fiind companii de media ca Fox Entertainment Group
    si NBC Universal, dar si companii de tehnologie ca Specific Media
    sau Quantcast. Alte procese sunt asteptate, cu aceleasi
    acuzatii.

    Reclamantii spun ca firmele au colectat informatii de pe site-urile
    vizitate de ei si de la fisierele video vizionate, chiar daca
    oamenii isi reglasera parametrii de navigare pe web in asa fel
    incat sa respinga acele cookie-uri ce i-ar fi putut identifica.
    “Aceste procese sunt de fapt despre dreptul unui utilizator de
    calculator de a decide termenii in care informatiile lor personale
    pot fi colectate si distribuite. Este vorba despre controlul
    detinut de utilizator”, spune Scott A. Kamber, 44 de ani, avocat
    specializat in tehnologie si intimitate la KamberLaw, implicat in
    unele dintre procesele sus-amintite. Alte firme care au deschis
    procese sunt Parisi & Havens si cabinetul individual Joseph H.
    Malley.

    Un proces sustine ca Clearspring Technologies si companii de media
    intre care si Walt Disney Group “au autorizat cu buna stiinta”
    utilizarea de dispozitive de urmarire online ce “permit accesul la
    activitatile online ale utilizatorilor si la informatiile lor
    personale”. Altii sustin ca informatiile erau colectate pentru a fi
    mai apoi vandute companiilor de publicitate online.

    In august, Clearspring si Quantcast au emis comunicate pe blogurile
    companiilor despre aceste procese. Clearspring a clarificat modul
    cum a folosit cookie-urile Flash si a spus ca acuzatiile juridice
    erau “inconsistente la nivelul faptelor”. Compania a recunoscut ca
    a folosit cookie-uri Flash “ca sa ofere date sintetice pentru
    editorii online”. Comunicatul mai spune si ca datele erau colectate
    pe scara larga, incluzand utilizatorii unici si orarul actiunilor
    lor, dar nu si informatii care sa permita identificarea lor
    personala. Postul de pe blogul corporatist al Quantcast sustinea ca
    “firma a folosit cookie-uri Flash doar in scop de masurare si nu
    pentru a pregati vreo forma de continut personalizat”.

    Specific Media a refuzat sa raspunda solicitarilor de a comenta pe
    marginea acuzatiilor. La fel au facut-o si aparatorii companiilor
    implicate in proces, dar si reprezentantii acelor companii ce inca
    nu au fost inca reclamate in justitie.

    Unii sustinatori ai dreptului la intimitate spun ca, in ciuda
    celor sustinute de companii, daca o cantitate suficienta de date
    sunt colectate de-a lungul timpului, advertiserii isi pot crea
    profile detaliate ale utilizatorilor, inclusiv date care ii
    identifica personal, precum rasa si varsta, pe langa cele
    referitoare la website-urile vizitate. Tot ei afirma ca
    cookie-urile flash pot reactiva cookie-urile HTML care au fost
    sterse din calculatorul unui utilizator, incalcandu-se astfel
    setarile de confidentialitate. “Functia de baza a unui cookie este
    sa faca o conexiune intre activitatea de pe un site A cu ce faci pe
    un site B”, explica Peter Eckersley, inginer IT la Electronic
    Frontier Foundation. “Cookie-ul Flash face mai greu pentru
    utilizatori sa opreasca acest proces.”

    Potrivit Adobe, peste 75% dintre fisierele video online au
    incorporata tehnologia Flash, companiile de media mai folosind-o si
    la jocuri si animatii. Conform companiei, cookie-urile Flash sunt
    menite sa indeplineasca functii web de baza, ca memorarea volumului
    sau a preferintelor de limba ale unui utilizator sau a stadiului in
    care un utilizator si-a lasat jocul cand s-a deconectat. Intr-o
    scrisoare publica adresata Comisiei Federale de Comert, trimisa in
    ianuarie, Adobe a condamnat practicile de a reactiva cookie-urile
    dupa ce ele au fost sterse de un utilizator. Compania ofera pe
    site-ul propriu un program care sterge cookie-urile Flash si
    ajusteaza setarile Flash player. Cel putin unul dintre procese,
    insa, sustine ca aceste comenzi nu sunt usor de accesat si nu sunt
    la dispozitia celor mai multi dintre utilizatorii de web.

    Chris Jay Hoofnagle, 36 de ani, unul dintre autorii unui studiu
    despre confidentialitatea pe internet si cookie-urile Flash facut
    la Universitatea California, Berkeley si care a fost folosit ca
    baza in cateva dintre procesele intentate, a explicat ca recentele
    demersuri juridice pun in evidenta o eroare in reglementarile
    federale ce guverneaza intimitatea online. “Actiunile de protest
    ale consumatorilor in aceasta privinta au esuat pana acum.
    Procesele muta insa mingea mai departe intr-un mod in care
    activistii pentru dreptul la intimitate pe net nu au reusit sa o
    faca pana acum”, spune Hoofnagle.

    Plangerile referitoare la confidentialitatea online migreaza acum
    spre dispozitivele mobile. Recent, un proces a fost deschis de trei
    californieni impotriva unei companii de tehnologie numite
    Ringleader Digital, cei trei sustinand ca firma folosea un produs
    numit Media Stamp, care “strangea informatii de pe telefoanele
    reclamantilor si acorda un ID unic dispozitivului mobil al
    acestora”.

    In plangere se spune ca informatiile colectate cu ajutorul ID-ului
    unic, prin intermediul tehnologiei HTML 5, le permiteau
    operatorilor de site-uri “sa urmareasca activitatea pe internet a
    dispozitivelor mobile”. Intr-o declaratie publica, Bob Walczak Jr,
    CEO al Ringleader, a spus ca “intentia noastra de la infiintarea
    companiei a fost sa construim o platforma de publicitate mobila pe
    care utilizatorii sa o poata controla”. El a adaugat ca Ringleader
    lucreaza la “noi modalitati de a permite consumatorilor sa se
    excluda din acest sistem”, daca nu doresc sa-l foloseasca, si sa
    verifice singuri faptul ca nu sunt inclusi in sistem. John Verdi,
    consilier-sef la Electronic Privacy Information Center, a criticat
    Comisia Federala de Comert (Federal and Trade Commission, FTC)
    pentru ca nu ar fi fost suficient de agresiva in materie de
    confidentialitate a datelor, bazandu-se in schimb pe
    autoreglementarea firmelor.

    “FTC a fost inactiva in acest domeniu si nu a reusit sa vina cu
    reglementari relevante”, e de parere Verdi. “Exista tot mai multe
    dovezi ca urmarirea online a utilizatorilor nu este controlata prin
    autoreglementarea firmelor.” Christopher Olsen, director adjunct al
    FTC in divizia de confidentialitate si protectie a identitatii,
    afirma ca a fost gazda mai multor mese rotunde despre problemele
    legate de intimitatea pe internet, din decembrie si pana in martie,
    si ca are de gand sa redacteze un raport in urmatoarele luni despre
    modul cum Comisia vede rezolvarea problemelor. Comisia
    investigheaza deja cateva companii, dar Olson a refuzat sa
    comenteze mai mult cu privire la aceste actiuni.

    Alte eforturi se desfasoara la nivelul Congresului. In iulie, Bobby
    L. Rush, deputat democrat de Illinois, a inaintat un proiect de
    lege care, printre altele, va cere companiilor sa faca public modul
    cum strang, folosesc si pastreaza informatiile personale ale
    utilizatorilor si sa faca rezultatul acestor dezvaluiri mai usor de
    inteles de catre utilizatori.

  • Cati bani poti sa faci dintr-un blog

    Studiul BR 2009, derulat la inceputul acestui an pe refresh.ro
    si lansat impreuna cu Standout, agentie de publicitate online pe
    bloguri, prezinta o radiografie a bloggingului in Romania, cu
    profilul sociodemografic al bloggerilor, modul cum ei folosesc
    retelele sociale si modul in care aceasta activitate le genereaza
    venituri.

    10% dintre bloggerii respondenti sustin ca au castigat anul trecut
    peste 1.000 de euro, in timp ce pentru 3% dintre participantii la
    studiu, bloggingul reprezinta principala lor sursa de venit.

    Detalii pe
    www.incont.ro
    .

  • Jurnalism cu cifre

    Primul numar al ziarului Guardian a fost publicat la Manchester
    in data de 5 mai 1821. Conform uzantelor din acele vremuri, stirile
    ocupau ultima pagina, iar printre acestea se afla un tabel care
    prezenta intr-o maniera usor de inteles costurile suportate de
    scolile din zona. Nu stiu daca acesta este primul exemplu de
    prezentare a faptelor intr-o maniera numerica, dar este cert ca nu
    era un obicei raspandit in epoca si, cu siguranta, dificultatile in
    culegerea si procesarea datelor primare (caci despre asta este de
    fapt vorba) erau majore. In schimb, suportul pe care puteau sa-l
    ofere unui material publicat era semnificativ.

    Astazi, jurnalismul nici nu poate fi conceput fara computere si
    internet. Incepand cu redactarea articolelor sau punerea in pagina
    si terminand cu documentarea si chiar culegerea unor informatii
    valoroase din surse mai mult sau mai putin oficiale. In acest
    context a aparut o noua specie, numita “data journalism”, care se
    ocupa cam cu ceea ce primul numar din Guardian a realizat la
    inceputul secolului XIX, dar la cu totul alta scara. E vorba, in
    esenta, de culegerea si asamblarea datelor primare, prezentarea lor
    in forme cat mai sugestive si, in final, interpretarea lor in
    contextul unui articol sau mixarea diferitelor seturi de date
    pentru a obtine noi rezultate. Pare simplu la prima vedere, insa
    problemele cu care jurnalistul de date se confrunta sunt numeroase
    si nu intotdeauna banale. Prima dintre ele este ca profesia lui se
    afla la intersectia dintre jurnalism si informatica, asa ca va avea
    nevoie de o dubla pregatire. De-abia de-aici incepe aventura.

    Gasirea si culegerea datelor este o arta in sine. Exista, desigur,
    numeroase surse publice de date, dar foarte adesea cele mai
    relevante pentru un anume subiect sunt greu de gasit. Insa
    presupunand ca le-am gasit, vom constata ca cel mai adesea sunt
    disponibile in formate care nu se potrivesc cu instrumentele uzuale
    de stocare si interogare. Ca exemplificare, sa presupunem ca ne
    intereseaza datele de la ultimul recensamant al populatiei (2002),
    pentru ca dimensiunea demografica este importanta in foarte multe
    analize. Rezultatele sumare sunt prezentate ca tabele HTML, analiza
    rezultatelor preliminare este un document in format Word intesat cu
    tabele, in vreme ce rezultatele preliminare sunt livrate ca o
    arhiva cuprinzand cateva zeci de fisiere PDF.

    Jurnalistul de date va trebui probabil sa foloseasca cateva
    programe specializate sau chiar sa scrie propriile programe pentru
    a aduce datele intr-o forma unitara si apoi sa le transforme intr-o
    structura utilizabila in analize si prezentari. Mai apare si
    problema spinoasa a “curatarii” datelor, mai ales cand provin din
    mai multe surse, fiindca se folosesc conventii si reprezentari
    diferite si nu intotdeauna corecte – e suficient sa ne gandim la
    nenumaratele moduri in care se scriu datele calendaristice.

    Interogarea si analiza datelor odata culese va necesita pe de-o
    parte abilitati informatice, deoarece va fi implicata probabil o
    baza de date, dar chiar si in cazul unui spreadsheet lucrurile pot
    fi complicate si probabil sa ceara ceva programare. Analiza este la
    randul ei pretentioasa si va pune in joc cunostinte de statistica,
    precum si abilitati de utilizare a unor instrumente specializate
    capabile sa realizeze “felieri” (slicing), rezumate si detalieri
    (drill-up/down) si altele asemenea.

    Chiar daca nu se ajunge pana la “minerit” (data mining) pentru
    descoperirea unor tipare, jurnalistului de date ii trebuie si un
    anume fler, un simt care sa-l ajute sa sesizeze discrepantele sau
    sa evidentieze evolutiile si tendintele. Chiar daca forma grafica a
    prezentarii datelor este treaba designerului, tot jurnalistul de
    date trebuie sa decida tipurile de grafice, modul de tabelare si
    nivelul de detaliere, aspectele care trebuie evidentiate si asa mai
    departe. Lucrurile nu se termina insa odata cu publicarea. Datele
    trebuie intretinute, imbogatite, contextualizate si, nu in ultimul
    rand, partajate cu publicul si confratii de breasla, astfel incat
    sa permita celor interesati abordari noi sau combinatii de date din
    diverse surse (mashups).

    The Guardian este astazi unul dintre reperele jurnalismului de
    date. O intreaga sectiune a site-ului cotidianului se cheama
    DataStore, iar datele culese pe diverse tematici sunt puse la
    dispozitia publicului in diverse forme. Din fericire pentru
    englezi, majoritatea informatiilor publice de la ei sunt cu
    adevarat publice si accesibile. Din nefericire pentru noi, mai avem
    mult pana acolo.

  • Fondatorul hi5, Ramu Yalamanchi, revine in Romania la How To Web

    In toamna anului trecut, cand a vizitat pentru prima data
    Romania, Yalamanchi spunea despre Romania ca este una dintre
    pietele online cele mai puternice si cu cel mai mare potential de
    crestere, mai ales pentru hi5.com care a preferat sa lase deoparte
    piata americana deja aglomerata si s-a dezvoltat in restul
    lumii.

    De altfel, reteaua hi5.com a fost lansata inital in tari latine,
    cu vorbitori de limba spaniola, si de-abia apoi extinsa in restul
    lumii. “SUA sunt doar o componenta a afacerii; cea mai mare parte
    dintre cei 50 de milioane de utilizatori unici provin din afara
    granitelor americane”, spunea pe atunci Ramu Yalamanchi pentru
    BUSINESS Magazin.

    In Romania, hi5.com numara peste 4 milioane de utilizatori unici
    care genereaza lunar in jur de 1,8 de miliarde de afisari. Pentru
    reteaua sociala, internetul romanesc este de altfel una dintre cele
    mai mari piete europene, peste Polonia, spre exemplu, care numara
    in jur de un milion de utilizatori.

    Yalamanchi este licentiat in informatica la Universitatea din
    Illinois – Urbana, Champaign si a fondat hi5 Networks in 2002,
    trecand prin cateva variante de produs pana sa ajunga la ideea
    retelei sociale careia i-a dat drumul in 2003. La inceputul lunii
    noiembrie, acesta va veni din nou in Romania pentru a discuta cu
    antreprenori din onlineul est-european despre tendintele din zona
    internetului in cadrul conferintei dedicate How To Web, principala
    discutie avand drept tema “Modelarea viitorului: antreprenoriatul
    si noul val de oportunitati web”.

  • Cei 4.000 de romani care dau lucruri gratis pe net

    “Cred ca asta gandim toti cand umblam prin debara, pivnita sau
    facem curatenie prin casa. Gasim multe lucruri pe care le tinem
    degeaba, pentru ca nu mai avem nevoie de ele, nu ne plac, sau nu ni
    se mai potrivesc. M-am gandit ca este pacat sa dam bani pentru a
    cumpara lucruri pe care le-am putea obtine gratuit de la altii.
    Este pacat si ca noi, ca si societate, sa consumam inutil resurse
    pentru fabricarea unor produse noi, chiar daca exista altele deja
    produse si nu sunt folosite. Sau sa umplem rampele de gunoi cu
    produse care inca mai pot fi folosite”, spune Cristi.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Mai poate scadea factura telecom?

    “In 2003, ARPU Connex a fost de 14,35 dolari, fata de 14,19
    dolari in 2002. O contributie are aici cresterea veniturilor din
    traficul international, ca urmare a liberalizarii pietei de
    telecomunicatii”, scria candva, la inceputul lui 2004, un
    utilizator sub pseudonimul Azzido pe forumul Softpedia. Remarca se
    referea la valoarea venitului mediu generat de un utilizator (ARPU
    – average return per user), o masura a eficientei operatorilor de
    telecomunicatii, in conditiile in care date despre afacerile
    operatorilor de la noi erau pe atunci putine si destul de greu de
    gasit. “Singura informatie aparuta in ultima vreme in presa ar fi
    ca, in primele 10 luni din 2003, ARPU Orange a fost de 7 dolari pe
    luna pentru cartelele preplatite si de 30 de dolari pe luna pentru
    abonamente, ceea ce ar insemna un ARPU mediu de aproximativ 14,82
    dolari la un raport de 34% abonati si 66% clienti prepaid”, mai
    spunea Azzido in acelasi mesaj.

    Discutia despre care e cel mai eficient operator a continuat si
    in 2006, cand in cazul Zapp, venitul mediu lunar generat de un
    utilizator ajunsese la 32 de dolari, mai mult decat dublul cifrei
    raportate de alti operatori GSM din Romania. “Desi nu am vazut o
    cifra oficiala pentru 2006, banuiesc ca acum a crescut pana la
    35-40 de dolari datorita EVDO”, scria un utilizator pe nume
    Master-boy, ridicand aceeasi intrebare legata de Cosmote, fostul
    Cosmorom, proaspat preluat de operatorul elen de telecomunicatii
    OTE. Era perioada cand Cosmote tocmai lansa cartelele preplatite cu
    2.000 de minute incluse in retea la tariful de 3 euro, miscare care
    a adus companiei un salt de la 1,23 milioane de clienti in 2006 la
    3,6 de milioane anul urmator.

    ARPU inregistrat de operator era astfel cel mai mic din
    industrie, de 5 euro pe luna per utilizator, conform raportului
    financiar al OTE, ceea ce insemna ca un client al companiei
    cheltuia anual cu factura de telefonie mobila sau pentru
    reincarcarea cartele preplatite in jur de 60 de euro. De atunci,
    cifra s-a mentinut cat de cat constanta, la nivelul de 5 euro pe
    luna, cu exceptia lui 2007, cand venitul mediu lunar incasat de
    companie de pe urma unui consumator s-a cifrat la 6 euro.

    Din punctul de vedere al operatorilor, ARPU este poate printre
    cei mai importanti indicatori care arata cat sunt dispusi sa
    cheltuie clientii pentru serviciile lor. Din perspectiva
    consumatorilor insa, acelasi indicator se traduce in portofelul lor
    prin teancul de facturi pe care le platesc, iar cheltuiala devine
    cu atat mai importanta acum, cand la recesiune se adauga cresterea
    TVA si toate scumpirile aferente.


    Strict pentru serviciile de telefonie mobila, romanii cheltuiesc
    in medie intre 60 si spre 100 de euro pe an, in functie de
    operator. Limita inferioara se regaseste in randul clientilor
    Cosmote, in timp ce limita superioara o ating utilizatorii
    Vodafone, potrivit datelor furnizate de companii. Evident, dincolo
    de aceste limite sunt o multime de variabile, intrucat, pe de-o
    parte, exista consumatori care platesc lunar doar cativa euro,
    avand in abonament minute incluse in retea si, in unele cazuri,
    chiar nationale, iar pe de alta parte, clienti care calatoresc mult
    si poarta conversatii in roaming sau abonati ce pur si simplu
    vorbesc foarte mult la telefon si ajung sa plateasca 100 de euro
    intr-o singura luna.


    Cat despre serviciile de telefonie fixa, televiziune si
    internet, valoarea medie a facturii cumulate pentru tot anul trecut
    a fost cuprinsa intre 61 si aproape 160 de euro, in functie de
    furnizorul de servicii. Pragul superior a fost atins de clientii cu
    servicii precum internetul cu viteze de ordinul zecilor de MB la
    descarcare, televiziune digitala sau telefonie fixa cu mii de
    minute gratuite incluse in costul abonamentului.

  • Cum vor arata mallurile in 2020: preturi negociabile si plati cu telefonul mobil

    Mersul la mall doar pentru a face
    cumparaturi va fi o raritate in urmatorul deceniu. “Comertul in
    general se muta online. De aceea, multe magazine din centrele
    comerciale vor capata aspectul unor showroomuri”, sustine Andrei
    Vacaru, senior consultant al Jones Lang LaSalle.

    Preturile fixe vor disparea.
    Per­sonalul care se ocupa de vanzari va putea sa intre in negociere
    directa cu potentialul client pentru a concura cu magazinele de pe
    internet. Magazinele de tip “clona”, care vand acelasi gen de
    produse, cu aceleasi tehnici de marketing, in orice mall ai intra,
    vor deveni din ce in ce mai putin profitabile. Cei care vor trece
    pragul centrelor comerciale vor plati pentru serviciile pe care
    internetul inca nu le poate furniza.

    Detalii pe www.gandul.info.

  • Este computerul tau vulnerabil in fata unui atac?

    Sau pe Google, care isi updateaza sistemele automat. Dar pana
    cand se intampla asta, calculatorul tau este oricand vulnerabil in
    fata hackerilor.

    Cititi mai multe despre atacurile pe internet
    pe www.incont.ro.

  • Boierii high-tech

    Nu ma dau in vant dupa topuri si clasamente. Pe cele bazate pe
    popularitate chiar le detest, cu exceptia celor muzicale, pe care
    doar le ignor. Doar pe cele bazate pe opiniile specialistilor le
    iau uneori in seama, dar cu precautie. Cele care se refera la
    perioade lungi de timp sunt inepte din start. Singurele clasamente
    care exprima intr-o masura acceptabila o realitate a momentului
    sunt cele sportive sau cele bazate pe o competitie directa, bazata
    pe reguli. Ar intra oare in aceasta categorie clasamentul celor mai
    bogati 400 de oameni din Statele Unite in anul 2010, publicat
    recent de revista Forbes? Poate ca da, cu conditia sa-l parcurgem
    pe domenii, pentru ca ziceam mai sus de “competitie directa” si e
    greu de vazut asa ceva intre un magnat al petrolului si
    proprietarul unui lant de supermarketuri. Daca ne rezumam la
    domeniul tehnologiei, topul ne poate oferi un tablou destul de
    interesant.

    Prima observatie este ca pe primele 20 de pozitii ale topului
    general gasim 8 bogati celebri din domeniul tehnologiei, toti
    evoluand in domeniul informaticii. Daca mai punem la socoteala
    faptul ca media lor de varsta este substantial mai coborata decat
    la restul bogatasilor, putem trage concluzia ca zona high-tech este
    cea mai dinamica si mai profitabila.

    Prima pozitie este rezervata lui Bill Gates, care o ocupa de 17
    ani fara intrerupere. Se stie ca nu mai este cel mai bogat din
    lume, fiind depasit “la mustata” de magnatul mexican al
    telecomului, Carlos Slim Helú. Insa aici trebuie facuta observatia
    ca Bill Gates a contribuit pana acum cu peste 28 de miliarde de
    dolari la fundatia umanitara pe care o conduce impreuna cu sotia
    sa, Melinda. Si, cu toate ca e vorba de o perioada de criza, averea
    sa a crescut cu 4 miliarde in ultimul an, ajungand la 54
    (coincidenta: 54 este si varsta lui). De fapt, acum Bill Gates nu
    prea mai este implicat in tehnologie, actiunile sale la Microsoft
    au scazut la 16 miliarde, iar cea mai mare parte din bani ii vin de
    la firma de investitii Cascade Investment, pe care o controleaza.
    Cu toate acestea, Gates este senator de drept al domeniului
    tehnologic, fiind inventatorul comertului cu software. Averea sa
    demonstreaza ca produsele muncii intelectuale au devenit cele mai
    profitabile.

    Trecem repede peste Larry Ellison, seful de la Oracle, care
    ocupa pozitia a treia, pentru ca profilul sau este destul de
    asemanator cu cel al lui Gates, cu diferenta ca Ellison este inca
    foarte implicat in business (desi este cu 12 ani mai in varsta) si
    isi dedica intreaga energie companiei. Si iahtingului.
    Intentioneaza sa doneze 95% din avere pentru acte de caritate, insa
    nici in acest domeniu se pare ca nu va reusi sa-l depaseasca pe
    eternul sau rival de pe prima pozitie. Urmatorii doi clasati in
    domeniu au aceeasi varsta (37 de ani), aceeasi avere (15 miliarde)
    si impart aceeasi pozitie in clasament (11). Sunt Larry Page si
    Sergey Brin, cei care au inventat un motor de cautare in internet
    si un model de publicitate care sa-l valorifice. Adica Google, o
    companie care a devenit pentru multi inima internetului. Insa
    povestea lor este abia la inceput si Google are toate sansele sa
    reproduca in lumea telefoanelor succesul lui Microsoft, cu
    diferenta ca modelul lor de business este cu totul diferit, mizand
    pe open source. Page si Brin nu intentioneaza sa faca acte de
    caritate, in schimb sunt dedicati ecologiei si investesc in
    companii care exploreaza in domeniul energiei solare si geotermale.
    Page este implicat in X Prize Foundation, care ofera premii pentru
    proiecte in genetica, energie si explorarea spatiului, in vreme ce
    Brin finanteaza cercetari pentru vindecarea bolii Parkinson.

    La mica distanta in urma lor se afla patru “clasici”. Michael
    Dell este cel care a inventat comertul cu computere asamblate la
    comanda, mai intai in dormitorul sau dintr-un camin studentesc.
    Urmeaza doi microsoftisti: Steve Ballmer, seful actual al
    companiei, si Paul Allen, cofondatorul. Cu doar cativa centi in
    spatele lor se afla Jeff Bezos, cel despre care se stie mai mult ca
    a inventat comertul cu carti pe web decat ca a impus e-book
    reader-ul si conduce in lumea cloud computing.

    Surpriza vine la sfarsit. Mark Zuckerberg, care a fondat
    Facebook acum sase ani, ajunge pe pozitia 35 la doar 26 de ani,
    inaintea lui Steve Jobs, cel care a creat computerul personal, fara
    de care n-am fi gasit in aceasta lista nici un “techie”. Insa cea
    mai mare parte a averii lui Jobs nu vine de la Apple, ci din…
    desene animate. Adica de la Disney, careia i-a vandut Pixar.