“Aflând, ieri care este poziţia lui (Vladimir) Putin privind condiţiile necesare pentru a rămâne în Rusia, el a renunţat la cererea sa”, a declarat Dmitri Peskov. Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat luni că Snowden poate să rămână în Rusia doar dacă încetează “activităţile care afectează” Statele Unite.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Unul dintre aspectele observate de jurnalista de la Huffington Post este că foarte puţini oameni vorbesc aici limba engleză, aspect motivat de ea de absenţa unui număr mare de turişti.
Lucru pe care îl consideră un paradox, având în vedere industria turistică înfloritoare din anii ’90. “Din nefericire, starea politico-economică a ţării care a urmat a dus la oprirea oricărui potenţial succes, a observat ea. ”Din senin, standardul de viaţă a devenit preponderent sărac din cauza căderii economiei, iar ţara a trebuit să se concentreze mai mult pe propriii cetăţeni decât pe vizitele străinilor”, spune jurnalista. Ea dă exemplu povestea broaştei ţestoase şi a iepurelui pentru a exemplifica modul în care sectorul turistic al ţării se dezvoltă: timp de mai mulţi ani acesta a stagnat, făcând ţara o competitoare uşoară pentru alte ţări mai stabile, dar acum îşi revine treptat.
Ea crede că România îşi face loc spre vârf în ce priveşte turismul, asta mai ales datorită contextului în care astăzi turiştii vor mai mult de la o călătorie decât să zacă pe o plajă sau să cânte la un bar de karaoke. Astfel, ”partea misterioasă a României se dovedeşte a fi un hit”. Resursele necunoscute, dar bogate şi variate sunt atrăgătoare pentru turiştii plictisiţi de alte destinaţii.Ţara este o ”mină de aur” a industriei turistice datorită varietăţii de peisaje naturale şi locurilor construite de om care oferă milioane de posibilităţi de petrecere a timpului. O destinaţie turistică ideală este, din punct de vedere al jurnalistei, una care să ofere nu doar băutură ieftină(deşi ea a observat că şi aceasta se găseşte aici), ci şi o serie de monumente şi clădiri pentru vizitat şi fotografiat.
România se încadrează în cerinţele turistului modern datorită uneia dintre cele mai interesante istorii din Europa, cât şi poveştilor culese din popor precum cea a contelui Dracula.Castelele, bisericile şi monumentele arhitecturale sunt suficiente pentru oportunităţi numeroase de a face fotografii. În plus, în timp ce priveliştea din Costa del Sol începe să fie blocată de noile construcţii imobiliare, România este plină de dealuri line şi păduri bogate.
”Localnicii te întâmpină şi te ajută fără să întrebi, aş merge chiar atât de departe încât să spun că România este cea mai prietenoasă ţară pe care am vizitat-o şi cred că aceasta este o consescinţă a lipsei de turişti de până acum.” Oamenii de aici par să fie încântaţi că eşti interesat de ţara lor, a mai observat ea.
Ea regretă aspectele negative apărute recent în presa internaţională, articolele despre imigranţii care s-au răspândit în zonele mai bogate ale Europei. ”Este în continuare o ţară săracă, aspect care se vede în clădirile care au nevoie de renovare, în oamenii străzii şi în haitele de câini vagabonzi de pe străzile oraşelor Dar aspectele negative încep să dispară încet, iar prietenia oamenilor, frumuseţea de pe fiecare stradă şi peisaj din zona rurală, istoria fascinantă aşteaptă să fie descoperite.”
La castelul Peleş din Sinaia, ea a observat numărul mare de turişti, deopotrivă români şi germani, un motiv în plus pentru care pariază că ţara va apărea în topul listei turiştilor din întreaga lume: ”Este doar o chestiune de timp, sper ca ţara să nu piardă din cadoare şi frumuseţe naturală pe parcurs”.
Fiul, Robert Wood Johnson, a crescut într-o familie cu situaţie bună, a studiat cu profesori particulari şi a urmat şcoli prestigioase, potrivit American National Biography. Cu un an înaintea absolvirii, când avea 16 ani, tatăl lui a murit, iar tânărul Johnson a hotărât să renunţe la şcoală şi să intre în afacerea familiei. A început să lucreze sub conducerea noului preşedinte, unchiul lui, ca muncitor în fabrică, dar a avansat rapid în ierarhia companiei.
A devenit vicepreşedinte până la vârsta de 25 de ani şi a avut un rol important în extinderea activităţilor companiei: J&J a cumpărat o fabrică de textile şi a adăugat bandajele şi crema pentru bebeluşi (Johnson’s Baby Cream) pe lista de produse. După Primul Război Mondial, în 1920, a plecat împreună cu fratele lui, J.
Seward Johnson, într-o călătorie în jurul lumii pentru a identifica noi pieţe. Călătoria lor a avut ca rezultat stabilirea a două noi reprezentanţe ale companiei, în Marea Britanie şi Australia. Odată cu Marea Criză Economică din perioada 1929-1933, Robert Wood Johnson i-a luat locul unchiului său în conducerea companiei. S-a poziţionat de la început ca un conducător umanist şi liberal care coopera cu liderii de sindicat, susţinea creşterile salariului minim şi încerca să îmbunătăţească permanent mediul de lucru. Johnson considera că afacerea lui trebuia să servească intereselor societăţii. A făcut public un crez al companiei prin care a ierarhizat responsabilităţile acesteia: prima, faţă de consumatori, a doua, faţă de angajaţi, a treia, faţă de comunitate şi mediu, iar ultima, faţă de acţionari.
A fost un vizionar al perioadei respective, când încrederea populaţiei în mediul de afaceri american era scăzută. Johnson a fost preşedinte al companiei timp de trei decenii, perioadă în care a adăugat acesteia o serie de divizii, printre care Surgikos (companie care fabrica pachete chirurgicale şi halate), Personal Products (şerveţele sanitare, bandaje, ş.a.) şi Ethicon (suturi). A cumpărat şi corporaţia Orto Pharmaceutical, producătoare de produse contraceptive, precum şi alte trei companii farmaceutice – MacNeil Laboratoires, Cilag-Chemie şi Jansen Pharmaceutical.
De-a lungul timpului, Johnson a lucrat la dezvoltarea liniei tradiţionale de produse pentru bebeluşi, care au devenit cele mai vândute. Până la moartea lui, vânzările anuale ale J&J au crescut de la 11 milioane de dolari la mai mult de 700 de milioane, iar compania a fost extinsă de la un sediu din New Brunswick la circa 90 de fabrici răspândite în lume, în care lucrau 91.000 de angajaţi.
În afară de conducerea afacerii J&J, Johnson a fost activ şi în mediul politic. A fost membru al unui partid politic şi a ajuns chiar şi primar al oraşului Highland Park din New Jersey timp de un mandat. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, a fost numit brigadier general şi vicepreşedinte al War Plants Corporation (WPC), care reglementa producţia de bunuri de război şi produse de apărare în micile fabrici. Johnson i-a sprijinit pe oamenii de afaceri pentru care a obţinut contracte în timpul războiului. O divizie a companiei J&J a inventat banda adezivă pentru izolarea cutiilor cu muniţie. Johnson a ajuns la rangul de brigadier general, iar la întoarcerea la viaţa civilă, i-a rămas numele de „Generalul„. S-a retras de la preşedinţia J&J în 1963, dar a rămas preşedinte al consiliului director până la sfârşitul vieţii.
“Totul este pregătit în ceea ce ne priveşte, iar avionul poate decola şi mâine”, a anunţat omul de afaceri islandez Olafur Sigurvinsson, directorul DataCell, partenerul WikeLeaks în Islanda, care controlează colectarea de fonduri pentru acest site, potrivit AFP.
“Am făcut tot ceea ce aveam de făcut. Avem un avion, iar toată logistica este pregătită. Acum aşteptăm doar un răspuns din partea Guvernului”, a adăugat el.
Însă este puţin probabil ca americanul să plece spre Islanda înainte să obţină aprobarea Ministerului de Interne.
“Ar fi stupid să îl aducem aici pentru ca să fie extrădat în Statele Unite. În acest caz, este mai bine acolo unde se află. Nu vrem să ne asumăm responsabilitatea de a-l extrăda către Statele Unite”, a conchis omul de afaceri.
Guvernul islandez refuză să se pronunţe asupra unei eventuale cereri de azil, subliniind că orice solicitant trebuie, mai întâi, să o depună personal pe teritoriul ţării.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Acest fost oficial din cadrul administraţiei Bush, un procuror şi un specialist în domeniul securităţii naţionale timp de peste 20 de ani, a dat dovadă de “constanţă, integritate şi principii de nezdruncinat apărându-ne totodată securitate şi valorile”, a declarat oficialul din cadrul administraţiei, citat într-un comunicat.
Numit în urma atacurilor teroriste de la 11 septembrie 2001 în funcţia de adjunct al secretarului Justiţiei, în mandatul lui George W. Bush, Jim Comey, în vârstă de 52 de ani, a ocupat funcţii de procuror federal timp de 15 ani, la New York.
În 2004, Comey, la vremea respectivă secretar interimar al Justiţiei în locul lui John Ashcroft, spitalizat, a refuzat să dea aprobarea Departamentului Justiţiei pentru programul de ascultări al Agenţiei Naţionale de Securitate (NSA).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Istoria companiei este diferită de imaginea de acum, se spune chiar că fondatorul acesteia a încheiat numeroase contracte doar prin cuvânt, fără acte semnate. Warren A. Bechtel a crescut la o fermă din apropierea râului Mississippi, într-o familie numeroasă, cu cinci fraţi. Când avea 12 ani, familia lui s-a mutat în Kansas, unde, pe lângă fermă, şi-au deschis şi un magazin alimentar. Timpul pe care nu şi-l petrecea la şcoală, la fermă sau la magazin era dedicat de Bechtel cântatului la trombon.
La scurt timp după absolvire, a început să călătorească încercând chiar să-şi câştige existenţa din muzică, dar nu a reuşit să-şi asigure astfel traiul zilnic. S-a întors la fermă, dar nici aceasta nu a avut succes: la 25 de ani, ferma lui de vite se apropia de faliment. Un anunţ despre angajările care se făceau la căile ferate din Oklahoma, care promitea un salariu de 2,75 de dolari pe zi, avea să schimbe traiectoria vieţii lui Bechtel. A părăsit Kansasul împreună cu soţia lui pentru a se muta în Oklahoma; a devenit maistru, iar apoi contractant.
Din 1898 până în 1906, a urmat spre vest traseul liniilor de tren, avânsând treptat în funcţie. Primul pas spre propria-i independenţă a fost făcut în 1906, când, împreună cu prietenul şi colegul George S. Colley Sr., folosind un excavator închiriat care acţiona pe bază de aburi, a subcontractat un proiect la Western Pacific Railroad. A obţinut un câştig mic, dar momentul a fost decisiv pentru modul în care Bechtel avea să îşi conducă afacerea.
El a hotărât atunci să folosească cele mai noi mijloace tehnice posibile şi să colaboreze cu cât mai mulţi parteneri. Primul pas a fost ca până în 1912, să-l includă în echipă şi pe fratele său, Art. Împreună au subcontractat trei mici proiecte, iar apoi, primul proiect mare: o legătură de 170 de kilometri spre căile ferate din Pacificul de Nord-Vest, finalizată în 1914. Bechtel a vrut ca afacerea lui să fie una de familie şi de aceea i-a inclus treptat în afacere şi pe copiii săi.
Warren Jr., Steve şi Ken, dar şi sora lor Alice au crescut văzând cum tatăl lor construieşte căi ferate. În 1919, Bechtel a primit primul contract federal de construcţie a unei autostrăzi, urmat la scurt timp de alte proiecte. În 1926 compania şi-a câştigat dreptul de a construi barajul Hoover din California, al doilea cel mai mare baraj construit în acea perioadă. Finalizat în 1936, acesta nu a fost văzut de Bechtel. În 1933, el a acceptat invitaţia unei vizite în Uniunea Sovietică pentru a se consulta cu inginerii ruşi. Cazat la un hotel din Mosova, a luat o supradoză de insulină şi a murit. Grupul Bechtel este cea mai mare companie din sectorul construcţiilor şi al ingineriei din SUA. În 2010, compania a ajuns la venituri de 27,9 miliarde de dolari şi avea angajaţi 52.700 de oameni pentru proiecte din aproape 40 de ţări, potrivit unui raport anual publicat de companie.
Bechtel a primit de la statul român în ultimul deceniu 1,4 miliarde de euro pentru 52 de km de autostradă, între Câmpia Turzii şi Gilău, dar visul măreţ al unei legături civilizate între Ungaria şi România nu s-a împlinit până acum.
“Observăm faptul că chinezii iau mai în serios problema declaraţiilor şi provocării permanente din partea Coreei de Nord – respingând înarmarea (ei) nucleară”, a declarat Obama într-o emisiune televizată, “The Charlie Rose Show”, difuzată luni seara de postul public de televiziune PBS.
“În trecut, ei ar fi încercat să îşi mascheze intenţiile”, a apreciat preşedintele american, care s-a întâlnit în perioada 7-8 iunie cu omologul său chinez Xi Jinping în California (vest).
“Sunt tipul (de oameni) care lasă aceste probleme deoparte. (În acest lucru) noi vedem, cred, un interes şi o voinţă de a angaja împreună cu noi discuţii strategice asupra acestor subiecte”, a notat el.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Air Force One a aterizat imediat după ora locală 8.35 (10.35, ora României) pe Aeroportul Belfast International, potrivit unui jurnalist AFP care se afla la bordul avionului prezidenţial. Obama a ieşit din avion împreună cu Michelle şi cele două fiice, după care au pornit cu un elicopter spre Aeroportul Belfast City, în apropiere de centrul oraşului.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cotidianul din Hong Kong afirmă că a consultat un extras din dosarele deţinute de către Edward Snowden în cursul unui interviu cu el în metropola chineză, unde s-a refugiat din 20 mai, după ce a trimis informaţii explozive la The Guardian şi Washington Post.
Acel extras conţine adrese de IP (Internet protocol, numărul de identificare pentru un calculator conectat) vizate şi data pătrunderilor în sisteme. SCMP nu a publicat adresele şi nici nu a identificat persoanele sau instituţiile vizate.
Potrivit publicaţiei, documentele precizează dacă o operaţiune este în curs sau încheiată şi par să arate un nivel de reuşită a tentativelor de pătrundere în sistem de 75%.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro