Tag: tehnologie

  • Un artist a inventat un nou tip de îmbrăcăminte. Hainele care te fac invizibil

    Utilizarea software-ului de recunoaştere facială în scopuri comerciale este o practică din ce în ce mai folosită, iar companii mari ca Amazon sau Facebook se bucură de efectele sale. Între timp, cei care se luptă pentru dreptul la intimitate ripostează.

    Proiectul Hyperface presupune imprimarea unor modele, pe textile sau articole de îmbrăcăminte, special create pentru a induce în eroare softurile de acest tip. Hyperface presupune anumite tipare de imprimeuri care pot fi interpretate de software ca părţi ale feţei umane, precum ochi, gura şi alte caracteristici. Interpretarea vestimentară a artistului Adam Harley reprezintă, după spusele sale, o ofensă la adresa tehnologiei intruzive. 

    Aceasta nu este prima dată când Harvey a încercat să inducă în eroare software-ul de recunoaştere facială. Pe parcursul proiectului precedent, CV-ul Dazzle, a încercat să creeze o estetică de machiaj şi hairstyling cu acelaşi scop, de a îngreuna sau stopa procesul software-ului. Mai multe detalii despre proiectul Hyperface vor fi dezvăluite de Harvey şi echipa sa luna aceasta.

     

     

  • Un artist a inventat un nou tip de îmbrăcăminte. Hainele care te fac invizibil

    Utilizarea software-ului de recunoaştere facială în scopuri comerciale este o practică din ce în ce mai folosită, iar companii mari ca Amazon sau Facebook se bucură de efectele sale. Între timp, cei care se luptă pentru dreptul la intimitate ripostează.

    Proiectul Hyperface presupune imprimarea unor modele, pe textile sau articole de îmbrăcăminte, special create pentru a induce în eroare softurile de acest tip. Hyperface presupune anumite tipare de imprimeuri care pot fi interpretate de software ca părţi ale feţei umane, precum ochi, gura şi alte caracteristici. Interpretarea vestimentară a artistului Adam Harley reprezintă, după spusele sale, o ofensă la adresa tehnologiei intruzive. 

    Aceasta nu este prima dată când Harvey a încercat să inducă în eroare software-ul de recunoaştere facială. Pe parcursul proiectului precedent, CV-ul Dazzle, a încercat să creeze o estetică de machiaj şi hairstyling cu acelaşi scop, de a îngreuna sau stopa procesul software-ului. Mai multe detalii despre proiectul Hyperface vor fi dezvăluite de Harvey şi echipa sa luna aceasta.

     

     

  • Cum arată prima maşină sport care funcţionează cu apă sărată – GALERIE FOTO

    Start-up-ul NanoFlowcell a debutat în 2014 la Salonul Auto de la Geneva, prezentând o maşină electrică denumită Quant e-SportLimousine. Lăsând la o parte designul ce merită toate laudele, maşina în cauză a promis ceva ce pare dintr-un film: că poate să ruleze cu apă sărată.

    Quant foloseşte o tehnologie dezvoltată iniţial de NASA, mai exact o baterie alimentată de lichid ionic: mai simplu, apă sărată. Sigur, procedura nu se rezumă doar la turnarea apei în rezervor, dar tehnologia e mult mai prietenoasă cu mediul înconjurător decât oricare alta.

    Maşina, care a primit deja undă verde pentru drumurile din Europa, este dotată cu două rezervoare de 159 de litri. Unul este umplut cu lichid electrolitic încărcat pozitiv, iar celălalt cu acelaşi lichid având sarcină negativă. Rezervoarele sunt separate de o membrană, iar interacţiunea dintre lichide este ceea ce produce electricitate.

    Motorul dezvoltă 136 de cai putere, iar maşina poate ajunge de la 0 la 100 de kilometri pe oră în 5 secunde. Viteza maximă, spun producătorii, este de 200 de kilometri pe oră. Destul de bine, spunem noi, pentru o maşină care merge pe apă.

    Sursă foto: BBC

  • Cum a ajuns un puşti de 13 ani să lucreze cu cele mai mari companii din tehnologie

    Tahir este un autodidact, acum consultant de securitate. El a învăţat şi s-a dezvoltat ca hacker urmărind înregistrări pe YouTube, citind pe bloguri şi experimentând încă de la 12 ani.

    El a primit premii de 5.000 de dolari pentru că a descoperit un bug în Chrome.

    Tânărul este acum un veritabil star în devenire în lumea securităţii cibernetice, lucrând cu companii precum Microsoft şi Google.

    „Cu cât sunt mai mulţi hackeri ca mine, cu atât mai multe probleme vor fi găsite, iar astfel companiile pot fi mai securizate. Este simplu”, a declarat tânărul pakistanez pentru NBC News.

    Pakistanezul a început aventura în lumea securităţii cibernetice după ce propriul său site a fost victimă a unui astfel de atac. „Am vrut să descopăr problemele de pe propriul meu site”, spune el. Povesteşte că astfel a ajuns pe un site care promitea că „pot să intru pe site-urile unor companii pentru a găsi vulnerabilităţi şi voi fi plătit pentru asta – sau cel puţin voi fi apreciat – aşa că am început să fac acest lucru”.

    În timp ce majoritatea copiilor preferă să se joace, Tahir câştigă bani frumoşi descoperind ameninţări de securitate cibernetică. O zi obişnuită pentru acest adolescent include orele de şcoală iar apoi activitate de hacker.

    A reuşit deja să ajungă în rândul celor mai faimoşi oameni din cadrul Google.

    Tânărul pakistanez îşi doreşte să devină inginer de software şi să-şi dezvolte propria companie de software.

    „Sunt mândru că am participat la securizarea internetului, iar astfel lumea este mai sigură. Pentru că viitoarele războaie, cel mai probabil, vor fi războaie cibernetice”.

  • Un hacker pakistanez de 13 ani lucrează cu giganţi din lumea tehnologiei

    Tahir este un autodidact, acum consultant de securitate. El a învăţat şi s-a dezvoltat ca hacker urmărind înregistrări pe YouTube, citind pe bloguri şi experimentând încă de la 12 ani.

    El a primit premii de 5.000 de dolari pentru că a descoperit un bug în Chrome.

    Tânărul este acum un veritabil star în devenire în lumea securităţii cibernetice, lucrând cu companii precum Microsoft şi Google.

    „Cu cât sunt mai mulţi hackeri ca mine, cu atât mai multe probleme vor fi găsite, iar astfel companiile pot fi mai securizate. Este simplu”, a declarat tânărul pakistanez pentru NBC News.

    Pakistanezul a început aventura în lumea securităţii cibernetice după ce propriul său site a fost victimă a unui astfel de atac. „Am vrut să descopăr problemele de pe propriul meu site”, spune el. Povesteşte că astfel a ajuns pe un site care promitea că „pot să intru pe site-urile unor companii pentru a găsi vulnerabilităţi şi voi fi plătit pentru asta – sau cel puţin voi fi apreciat – aşa că am început să fac acest lucru”.

    În timp ce majoritatea copiilor preferă să se joace, Tahir câştigă bani frumoşi descoperind ameninţări de securitate cibernetică. O zi obişnuită pentru acest adolescent include orele de şcoală iar apoi activitate de hacker.

    A reuşit deja să ajungă în rândul celor mai faimoşi oameni din cadrul Google.

    Tânărul pakistanez îşi doreşte să devină inginer de software şi să-şi dezvolte propria companie de software.

    „Sunt mândru că am participat la securizarea internetului, iar astfel lumea este mai sigură. Pentru că viitoarele războaie, cel mai probabil, vor fi războaie cibernetice”.

  • Primăria Capitalei propune înfiinţarea unei companii de telecomunicaţii prin satelit

    Pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), de marţi, se află 10 proiecte de înfiinţare a unor noi societăţi comerciale pe acţiuni, subordonate Primăriei Capitalei (PMB), printre care şi ,,Compania Municipală Tehnologia Informaţiilor Bucureşti”.

    Printre obiectele de activitate ale acestei societăţi se numără: instalarea maşinilor şi echipamentelor industriale, editare a altor produse software, telecomunicaţii prin reţele de cablu, telecomunicaţii prin satelit, activităţi de realizare a software-ului la comandă, prelucrarea datelor, administrarea paginilor web, activităţi ale agenţiilor de ştiri sau activităţi ale bazelor sportive.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gadget Review: o brăţară fitness cu tehnologie NASA – VIDEOREVIEW

    Producătorul susţine că prin acest senzor EKG acurateţea măsurătorii ritmului cardiac este mult mai mare decât a altor brăţări de fitness cu monitor standard optic (OHR). Diferenţa este că acurateţea EKG este determinată de preluarea pulsului direct de la inimă şi nu prin intermediul PPG-ului (pletismografului) de la încheietura mâinii, pe care se bazează metoda OHR. Nu pot să vă spun dacă chiar aşa este, deoarece nu am avut o altă brăţară pentru a le putea compara; ce pot să spun este că în cazul MiVia măsurarea ritmului cardiac se realizează foarte uşor şi rapid. Dacă vrei să afli starea inimii, trebuie doar să ţii apăsat degetul pe brăţară câteva secunde.

    Există o variantă şi mai complexă a acestei măsurători. Dacă utilizaţi senzorul EKG timp de două minute, brăţara, prin intermediul unei aplicaţii pe telefon, în plus faţă de ritmul cardiac, va afişa vârsta ANS („vârsta reală şi psihologică”), nivelul de energie şi nivelul de stres din organism. Ideea din spatele mecanismului este că sunt necesare mai multe măsurători de-a lungul zilei pentru a-ţi putea monitoriza mai bine sănătatea. Datele, pot să zic, au fost consecvente de-a lungul perioadei de testare. O singură dată nivelul meu de energie a fluctuat foarte mult (abia 20% imediat după masa de prânz şi un pahar de vin, apoi în urma unei altei măsurători, o oră mai târziu, nivelul de energie a urcat din nou la 60%).

    Vârsta ANS (autonomic nervous system) este un sistem mai complex, despre care produsul nu spune mai nimic. A trebuit să caut mai multe informaţii pe internet. Această caracteristică monitorizează sistemul nervos autonom (vegetativ), care controlează funcţii precum ritmul cardiac, presiunea arterială, respiraţia ritmică etc. Conform aplicaţiei, aceast indicator ar trebui să fie mai mic decât vârsta reală a utilizatorului (în cazul meu o singură dată s-a întâmplat asta), iar dacă nu, se recomandă exerciţii de respiraţie. Aceleaşi exerciţii sunt recomandate pentru a creşte nivelul de energie, reduce stresul şi a te ajuta să dormi mai bine.

    Există trei niveluri de antrenament de respiraţie, care în esenţă se traduc în exerciţii de respiraţie adâncă repetată. Au fost mai dificile decât mă aşteptam. În timpul exerciţiilor respiri atât de adânc şi de des, încât creierul se oxigenează mai mult decât este obişnuit şi am avut de mai multe ori impresia de ameţeală. Nu mi-a redus vârsta ANS dintr-o dată, nici nu mi-a redus stresul sau crescut nivelul de energie; nici ei nu zic asta. Exerciţii constante ar trebui să îmbunătăţească sănătatea purtătorului.

    Brăţara are un aspect simplu, minimalist, sport: are un ecran dreptunghiular OLED, buton de măsurare, buton de schimbare de funcţii şi o brăţară din plastic. Aspectul sport nu îmi displace, dar nici nu mă atrage; cred că este potrivit pentru persoanele active. Este destul de uşoară şi suficient de moale, încât să nu o simţi la încheietură. Ecranul mi l-aş fi dorit puţin mai luminos, deoarece în bătaia directă a soarelui poate fi dificil de văzut ora şi mi-aş fi dorit şi ca  ecranul să se aprindă atunci când mă uit la brăţară, astfel să nu fiu nevoit să mai apăs un buton pentru a vedea ce oră este.

    De asemenea, MiVia Essential monitorizează durata şi calitatea somnului şi oferă un jurnal al perioadei de odihnă (am fost uimit de faptul că sunt capabil să mă întorc pe o parte pe alta de peste 150 de ori în 7-8 ore). Această caracteristică mi s-a părut cea mai interesantă, deoarece un somn bun poate fi ingredientul pentru o zi excelentă şi cei mai mulţi dintre noi ar fi interesaţi să vedem cum putem îmbunătăţi acest aspect.

    Astfel, poţi afla detalii despre durata somnului, perioadele de agitaţie şi cele de somn adânc, iar de-a lungul zilelor, săptămânilor, lunilor poţi vedea cum ai dormit. Din păcate, datele legate de jurnal sunt salvate doar local, nu în cloud, astfel că dacă schimbi telefoanele la care brăţara este „legată”, datele despre somn, paşi, sau analize dispar. Ceea ce este frustrant, deoarece unii dintre noi schimbă telefoanele mai des sau poate un prieten ar dori să testeze produsul cu propriul telefon.

    Bineînţeles, brăţara monitorizează activităţile zilnice, numărul de paşi, caloriile arse, distanţa parcursă, dar şi perioada de activitate. De îndată ce brăţara percepe o deplasare mai rapidă de 1,8 paşi pe secundă, începe să o ia calcul ca şedinţă de alergare sau ca minute de activitate.

    După cum spuneam la început, MiVia Essential 350 este primul dispozitiv purtabil pentru segmentul consumer din lume care utilizează tehnologia NASA EMD. NASA foloseşte această tehnologie pentru a anticipa micile schimbări ale rotaţiei şi revoluţiei Pământului afectate de fenomenele naturale, cum ar fi mareele şi cutremurele. Aplicaţiile curente ale tehnologiei NASA EMD variază în diferite domenii de expertiză, de exemplu fizica astroparticulelor, fizica solară, turbulenţa atmosferică etc.

    Dacă la hardware este greu să găseşti puncte slabe, la software este mult mai uşor. Aplicaţia nu este foarte arătoasă şi nici nu se pliază bine pe telefoane diferite: pe Nexus 5x (5,2 inchi) se vede urât, are iconiţe alungite, dar pe Huawei Mate 9 (5,9 inchi) aplicaţia arăta bine, dar în schimb trimitea constant notificări de „legare” între brăţară şi telefon.

    Este clar că MiVia Essential 350 este un produs dedicat sportivilor, persoanelor active care vor să monitorizeze mai atent starea sănătăţii lor. Dacă şi voi doriţi asta, atunci acest produs poate fi pentru voi; dacă doar vreţi un produs care să vă monitorizeze paşii sau să vă spună câte calorii aţi ars, atunci poate un ceas inteligent ar fi mai potrivit, deoarece are mai multe funcţii decât acest produs şi sunt şi mai arătoase.
     

  • Cum au ajuns fabricile Americii să fie invadate de roboţi ruropeni şi japonezi

    Vickers Engineering întruchipează potenţialul industriei prelucrătoare americane. Producătorul de utilaje din Michigan furnizează piese de mare precizie unor clienţi precum Toyota şi Volkswagen, cu fabrici în SUA, şi exportă în Mexic şi Canada. Numărul angajaţilor a crescut de cinci ori, iar salariul mediu s-a dublat în ultimii zece ani, după cum povesteşte directorul executiv Matt Tyler.

    Din ce se trage forţa acestui succes „fabricat în America”? Echipamentele industriale avansate nemţeşti şi japoneze. Când Vickers a cumpărat pentru prima dată roboţi industriali, în 2006, a avut de ales doar dintre modele europene şi japoneze, iar de atunci a tot cumpărat roboţi japonezi. „Nu am găsit nicio opţiune made in America”, spune Tyler.

    Vickers nu este caz unic. Problema este generală în SUA. Industria americană se automatizează într-un ritm alert, dar de această transformare profită mai ales producătorii de roboţi din alte ţări. Roboţii străini invadează fabricile americane, scrie The Wall Street Journal, explicând că SUA pierd în faţa companiilor europene şi japoneze cursa pentru fabricarea de utilaje de producţie de înaltă tehnologie necesare automatizării industriei prelucrătoare.

    În 2016, piaţa de roboţi nord-americană a stabilit un record istoric în ceea ce priveşte comenzile şi livrările, potrivit The Robotic Industries Association (RIA). Anul trecut, 34.606 de roboţi, evaluaţi la aproximativ 1,9 miliarde de dolari, au fost comandaţi de firme din America de Nord. În 2015 au fost comandaţi cu 10% mai puţine unităţi. În industria auto, creşterea a fost de 17%. De asemenea, anul trecut au fost livraţi în regiune 30.875 de roboţi, evaluaţi la 1,8 miliarde de dolari, cu 10% mai mult faţă de 2015. Livrările pentru industria auto au urcat cu 25%.

    Datele Departamentului pentru Comerţ arată că SUA au înregistrat anul trecut cu Japonia, cu Uniunea Europeană şi cu Elveţia un deficit comercial de 4,1 miliarde de dolari în ceea ce priveşte „bunuri avansate flexibile pentru industria prelucrătoare” (adică utilaje care se pot adapta rapid la diferite circumstanţe). Deficitul este de două ori mai mare ca în 2003, dar mai mic în comparaţie cu cel de 7 miliarde de dolari din 2001. Însă o mare parte a reducerii reflectă faptul că furnizorii străini de echipamente se extind în SUA şi nu indică în niciun fel o revenire a americanilor.

    Firmele americane pierd şi acasă cotă de piaţă, potrivit VDMA, un grup de lobby care reprezintă peste 3.200 de companii germane. VDMA este cea mai mare asociaţie industrialăeuropeană. În 1995, producătorii americani reuşeau să acopere 81% din cererea internă pentru echipament industrial. În 2015, de când sunt cele mai recente date, ponderea era de 63%.
    Deficitul comercial reprezintă o problemă dificilă pentru preşedintele Trump, care vrea ca SUA să producă mai mult şi să importe mai puţin. El i-a criticat pe fabricanţii de maşini, pe cei de aparate de aer condiţionat şi pe cei de utilaje agricole pentru mutarea în afara ţării a liniilor de producţiei. Companiile au răspuns trâmbiţând investiţii în fabricile americane. Însă o industrie prelucrătoare în expansiune ar cumpăra şi mai mult echipamente de la producători străini. Companiile nu au de unde alege. 

    Dacă Vickers ar putea găsi ce-i trebuie în SUA, ar alege „cu siguranţă varianta americană”, spune Tyler.

    Pe producătorii din industrie îi nelinişteşte lipsa furnizorilor americani de roboţi deoarece produsele digitalizate, miniaturizate şi personalizate ale viitorului depind din ce în ce mai mult de inovaţia din maşinile folosite pentru a le fabrica.
    O analiză pregătită în 2012 pentru preşedintele Barack Obama de Consiliul Ştiinţific concluzionează că „adevărul greu de digerat” este că SUA au rămas în urma altor naţiuni bogate în ceea ce priveşte inovarea în industrie.

    Departamentul pentru apărare, care vrea fabrici sofisticate capabile să producă un arsenal modern, a propus anul trecut măsuri care „s-o ajute pe Rosie de la sculărie (Rosie the Riveter – un prototip cultural american ce le reprezintă pe femeile Americii care au lucrat în fabrici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) să devină expertă în tehnologie, aşa cum i-a fost destinat să fie”. 

    Noble Plastics din Louisiana, un producător de piese turnate din plastic variind de la componente pentru sondele petroliere la capace pentru sticluţe cu lipici, a început în 2000 cu un utilaj de injectat, produs în  Ohio de compania americană Newbury Industries. Aşa cum se întâmplă frecvent în industria de profil, Newbury a fost cumpărată în 1996 de către o companie germană, pe care un rival din Japonia a achiziţionat-o în 2008.

    Astăzi, în interiorul a ceea ce preşedinta Missy Rogers descrie ca fiind „o clădire deloc impunătoare dintr-un oraş foarte mic”, Noble operează o reţea digitală care leagă utilaje de injectat mase plastice de la compania germană Arburg şi braţe robotice de la Fanuc, companie niponă şi liderul mondial în producţia de roboţi industriali. Reţeaua foloseşte elemente americane precum motoare şi senzori şi sisteme americane pentru proiectare şi managementul procesului, „însă Fanuc este inima sistemului nostru”, explică Rogers. Ea şi soţul ei participă adesea la târguri de tehnologie industrială pentru a sta „în fruntea haitei”. Şi caută să-i identifice pe cei mai inovatori furnizori. „Vezi aceleaşi nume şi companii în fiecare an”, de obicei din Japonia sau din Europa. „Eu vreau să cumpăr de la oamenii care încearcă mereu să-şi facă sistemele mai bune.”

    SUA dominau industria prelucrătoare de vârf în anii 1970, când cea mai modernă tehnologie era reprezentată de maşini-unelte. Detroit era atunci de departe liderul domeniului. Primul robot industrial din lume, Unimate, un colos de două tone construit la Connecticut, a fost instalat în 1961 la uzina General Motors din Trenton, New Jersey, potrivit Federaţiei Internaţionale de Robotică. GM şi Ford au testat roboţi în anii 1970. GM a intrat în parteneriat cu Fanuc în 1982.
    În anii 1980, industria prelucrătoare americană s-a prăbuşit, aproape şapte din zece producători americani de maşinile-unelte dând faliment din cauza declinului cererii, a dolarului puternic şi a erorilor de strategie.

    Declinul a continuat în acest secol, în condiţiile în care producătorii americani au o parte mai mare din operaţiuni, iar baby boomerii s-au pensionat. Retragerea producătorilor din industria manufacturieră a însemnat o cerere mai mică pentru experţi în producţie, ceea ce a accelerat delinul tehnologiei manufacturiere. 

    „În SUA a existat un exod al creierelor din sectorul tehnologiei manufacturiere”, explică Alex West, specialist la firma de consultanţă IHS Markit.

  • Semnal de ALARMĂ: Una dintre cele mai cunoscute meserii din România va dispărea

    ”Nu cred ca ar trebui sa ne simtim amenintati de evolutia tehnologiei, pentru ca exista o mare putere de adaptabilitatea a omenirii care se regaseste si in adaptabilitatea fortei de munca Industria asigură tot spectrul de profesii de la muncitorii cu calificare de bază, la profesioniştii în domeniu. Primii vizaţi de avansul tehnologic sunt muncitorii cu calificare de bază, cei care execute operaţii repetitive. Provocarea va fi şi pe partea sistemului de învăţământ, în sensul că job-urile şi complexitatea lor trebuie să fie intuită şi promovată atât de sistemul de învăţământ de stat, cât şi de cursurile oferite de companii”.
     
    Alte declaraţii ale lui Nicu Durău:
     
    Este interesant de văzut cum avansul tehnologiei afectează în mod direct companiile de producţie şi în ce măsură angajaţii de aici ar putea să înceapă să îşi facă griji în legătură cu siguranţa locului de muncă.
     
    Dacă ar fi să vorbesc strict despre o companie de producţie, meseriile care au început să dispară vizează prelucrătorii prin aşchiere, aceştia fiind înlocuiţi cu centre de prelucrare automata, dar şi sudorii. Astăzi, aproape în exclusivitate sudura se face cu ajutorul roboţilor.
     
  • Semnal de ALARMĂ: Una dintre cele mai cunoscute meserii din România va dispărea

    ”Nu cred ca ar trebui sa ne simtim amenintati de evolutia tehnologiei, pentru ca exista o mare putere de adaptabilitatea a omenirii care se regaseste si in adaptabilitatea fortei de munca Industria asigură tot spectrul de profesii de la muncitorii cu calificare de bază, la profesioniştii în domeniu. Primii vizaţi de avansul tehnologic sunt muncitorii cu calificare de bază, cei care execute operaţii repetitive. Provocarea va fi şi pe partea sistemului de învăţământ, în sensul că job-urile şi complexitatea lor trebuie să fie intuită şi promovată atât de sistemul de învăţământ de stat, cât şi de cursurile oferite de companii”.
     
    Alte declaraţii ale lui Nicu Durău:
     
    Este interesant de văzut cum avansul tehnologiei afectează în mod direct companiile de producţie şi în ce măsură angajaţii de aici ar putea să înceapă să îşi facă griji în legătură cu siguranţa locului de muncă.
     
    Dacă ar fi să vorbesc strict despre o companie de producţie, meseriile care au început să dispară vizează prelucrătorii prin aşchiere, aceştia fiind înlocuiţi cu centre de prelucrare automata, dar şi sudorii. Astăzi, aproape în exclusivitate sudura se face cu ajutorul roboţilor.