BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Cele mai bune actiuni din istorie

    1. Poseidon

    Industrie: minerit
    Perioada: 6 luni
    Evolutie: 35.000%
    Crestere medie anuala: 70.000%

    Actiunile acestei companii miniere din Australia au faicut valva in jurul lumii la sfarsitul anilor ?60. In septembrie 1969, Poseidon, pe atunci o companie mica ce extragea nichel, a descoperit un minereu de proportii in Windarra, vestul Australiei. In doar o luna, actiunile companiei au urcat de la 0,8 dolari australieni la 12,3. In februarie 1970, valoarea acestora atinsese deja 280 de dolari australieni, pe fondul unui masiv boom de speculatii, sustinut de cererea enorma de nichel din lume, data la randul ei de Razboiul din Vietnam. Brusc, bula speculativa s-a destramat si pretul actiunilor a intrat in picaj. Practic, oricine a cumparat minim 3.571 de actiuni in septembrie, la un pret total de 2.856 dolari australieni, si le-a vandut cateva luni mai tarziu, la valoarea de varf, a devenit milionar in dolari australieni in 1970.

    2. Berkshire Hathaway

    Industrie: Asigurari
    Perioada: 46 ani
    Evolutie: 1.521.100%
    Crestere medie anuala: 33.067%

    Vehiculul de investitii al celebrului investitor american Warren Buffet nu a avut evolutia meteorica a actiunilor Poseidon, dar a fost un extraordinar tesator de bani pentru cei care s-au angajat in cursa pe termen lung. Conglomeratul de companii cu sediul in Nebraska, SUA, are ca principal obiect de activitate (core-business) asigurarile. In 1962, cu trei ani inainte ca Buffet sa preia compania ce activa atunci in industria textila, valoarea unei actiuni era de 7,56 dolari. Acum, pretul lor oscileaza in jur de 115.000 dolari (cu un maxim la inceputul lunii septembrie de 120.190 dolari/actiune). Cu alte cuvinte, cine a facut alegerea inspirata de a da 68 de dolari pe doar 9 actiuni Berkshire Hathaway in 1962 este astazi milionar in dolari americani.

    3. Cisco Systems

    Industrie: IT
    Perioada: 10 ANI
    Evolutie: 96.625%
    Crestere medie anuala: 9.662,5%

    Compania californiana specializata in produse si retele informatice a fost in varful bulei dot-com a anilor ’90. In martie 1990 o actiune valora 0,08 dolari. Zece ani mai tarziu, in martie 2000, la apogeul bulei IT, aceeasi actiune ajunsese la 77,3 dolari. Prin urmare, a fost nevoie de o decada pentru a transforma in milionar pe oricine a plasat 1.000 de dolari in actiunile Cisco la momentul martie 1990. Astazi, investitorii considera firma Cisco un “barometru” pentru industria tehnologica deoarece domina piata routerelor si a switch-urilor.

    4. Microsoft

    Industrie: IT
    Perioada: 21 ani
    Evolutie: 32.062%
    Crestere medie anuala: 1.526,7%

    Daca Warren Buffet este cel mai elogiat investitor din SUA, Bill Gates este cu siguranta cel mai celebrat antreprenor. Toti cei care au investit in actiunile companiei sale in 1987 au fost frumos recompensati de-a lungul vremii. Pretul actiunilor Microsoft erau, in 1987 in jur de 0,08 dolari, fata de valoarea actuala de 25,65 dolari. Altfel spus, cine a investit 3.149 de dolari in actiuni Microsoft in 1987 este astazi fericitul posesor al unui pachet in valoare de peste un milion de dolari. Poate ca Bill Gates nu mai este la conducerea companiei, dar investitorii sai continua sa culeaga roadele.

    5. Next

    Industrie: Retail
    Perioada: 17 ani
    Evolutie: 17.600%
    Crestere medie anuala: 1.035,3%

    Desi actiunile retailerului vestimentar din Marea Britanie au suferit un declin in ultimul an, cei care au vazut potentialul acestora in decembrie 1990 au primit o recompensa bogata. In prima jumatate a anului 2007, inainte ca trendul actiunilor Next sa derapeze, au inregistrat o crestere de 17.600% fata de nivelul din decembrie 1990 – 13,5 penny. Ar fi fost suficiente, deci, 5.624 de lire sterline investite in actiuni Next atunci pentru ca prima jumatate a lui 2007 sa mai dea nastere unui milionar. E drept, evolutia ulterioara a pietei ar fi injumatatit aceasta suma.

  • Cu Micul Paris pe eticheta

    Imaginea imparatesei Sissi sau a lui Mozart au fost transformate intr-un brand care vinde produse si servicii in toata Austria, iar pub-urile si cafenelele din Londra profita de simbolurile monarhiei, dar si de umbra misterelor lui Sherlock Holmes. Fiecare mare oras si-a construit brandul pornind de la figurile istorice sau literare ale vremurilor sale de glorie, iar companiile au preluat aceste simboluri si le-au adaptat pentru promovarea propriilor produse.

    Bucurestiul are si el personaje si atmosfera demne de folosit de companiile aflate in cautarea unui plus de sarm pentru imaginea proprie. Cum orasul si-a trait perioada de glorie la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, brandul Micului Paris pare o mina de aur pentru proprietarii de restaurante sau cafenele. „Noi cumparam orice produse amintesc de Bucurestiul de altadata, sunt oameni care vin special la noi si vand antichitati“, spune Denes Tibor, managerul cafenelei „Festival ’39“ din apropierea centrului vechi al Bucurestiului, referindu-se la modul de decorare a cafenelei. La intrare se afla un stalp al carui model este preluat din Bucurestiul vechi, apoi o imagine de pe strada Selari, iar in interior peretii sunt decorati cu fotografii originale din perioada interbelica. E drept insa ca ideea localului pleaca din alta parte, precizeaza Denes: „Cafeneaua a fost conceputa pornind de la figura farmacistului brasovean Leo Greif, cel care a inventat bitterul Festival ’39, iar primul local a fost deschis in Brasov in 1999. Anul trecut l-am inaugurat pe al doilea in Capitala, odata cu zilele Bucurestiului, in luna septembrie“.

    De aceeasi atmosfera a Micului Paris se foloseste cel mai recent intrat pe piata hotelurilor de cinci stele din Bucuresti, Carol Parc. Hotelul cu 20 de camere si apartamente se afla in fosta casa a arhitectului Suter, un bun prieten al regelui Carol, cel care a proiectat si Parcul Carol. Despre drumul pe care l-a parcurs vila arhitectului Suter din fost sediu al ICRAL pana la transformarea intr-un hotel de lux, proprietara Sylvia Petre spune ca a fost anevoios. „Vila era intr-o stare trista. Geamurile care pe vremuri erau construite in arc au fost acoperite, in interior erau camarute de 8-10 metri patrati cu usi metalice, iar podelele din lemn pareau cel putin nesigure“, spune Petre, care a remarcat insa cateva elemente, precum vitraliile, turnuletele sau usa din lemn ce aminteau de farmecul de altadata. Dupa trei ani si o investitie de 6 milioane de euro, vila a fost transformata in hotel de lux, proiectul fiind premiat de Uniunea Arhitectilor din Romania pentru cel mai bun proiect de restaurare si decorare.

    Fiecare camera este diferita, atat din punctul de vedere al decorarii, cat si al organizarii spatiului. „Din constructie, nicio camera nu semana cu cealalta, asa ca m-am hotarat sa le decoram in culori diferite. In plus, am vazut foarte multe lucruri frumoase si nu m-am putut decide la un singur model, asa ca fiecare camera are personalitate proprie“, spune proprietara. Rezultatul – interioare tapetate cu matase, accesorizate cu mobila din lemn masiv, canapele ce amintesc de camerele regale, opere de arta colectionate in timp sau achizitionate special, o biblioteca in miniatura si carti de colectie. In hol se afla un candelabru din sticla de Murano cu circumferinta de 14 metri si peste 2.000 de cristale. „Am avut si turisti de la Hollywood veniti in slapi“, afirma Petre, amintind ca aici s-au cazat Beyonce si membrii trupei Deep Purple cand au venit in Romania.

    Sylvia Petre, fosta interpreta de harpa de origine germana, a dobandit gustul pentru trecut din locurile natale. „Am crescut in orasul Stralsund, port la Marea Baltica, fondat in 1234. Orasul, construit din caramida rosie, nu a fost foarte afectat de razboi si s-a pastrat mare parte din istorie, in prezent fiind parte a patrimoniului UNESCO. Totul a fost reconditionat acolo si arata ca o poveste“, spune Petre. Farmecul Bucurestiului de altadata i-a inspirat din plin pe scriitori, iar editurile promoveaza intens cartile care evoca perioada de glorie a orasului. Editura Paralela 45 a lansat pana in prezent 12 carti care au avut ca personaj principal Bucurestiul. „Exista un mit al orasului interbelic, cosmopolit si dezinhibat, a carui viata era sincronizata cu cea din capitalele europene. Exista institutii a caror istorie ilustreaza identitatea Bucurestiului de dinainte de comunism. Iar cititorii vor sa traiasca – citind – acele vremuri. Este vorba despre efervescenta culturala de la Capsa, de protocolul Casei Regale, de balurile organizate de Martha Bibescu la Mogosoaia“, comenteaza Simona Dumitru, responsabil de marketing la editura Paralela 45. Reprezentanta editurii spune ca volume precum „Bucuresti. Amintiri si plimbari“ de Catherine Durandin, „Bucurestiul modern. Radiografia unei prabusiri“ de Constantin Olariu sau „Bucurestiul in 1906“ de Frederic Damé s-au vandut in peste 5.000 de exemplare, iar „Amintiri si plimbari“ de Catherine Durandin si „Bucurestiul subteran, cersetorie, delincventa si vagabondaj“ de Adrian Majuru se afla deja la a doua editie.

  • O legenda in renovare

    Londra, orasul lui Sherlock Holmes, se lauda cu cele mai somptuoase si misterioase hoteluri din lume: Claridge’s, The Ritz sau The Dorchester. Hotelul Savoy a ajuns inclusiv personaj in cateva dintre tablourile lui Claude Monet. Orice legenda ajunge insa la momentul ei de demitizare (sau, dupa caz, de renovare): la 15 decembrie, usile de la Savoy vor fi ferecate, pentru ca Fairmont Hotels and Resorts, compania canadiana care l-a achizitionat recent, a anuntat ca va incepe un program de renovare si redecorare in valoare de 100 mil. lire sterline (peste 142 mil. euro), care il va scoate practic din circuit timp de 18 luni.

    Avand in vedere istoria locului, proiectul nu inseamna doar un strat de vopsea noua si cateva obiecte de mobilier mai moderne. „Sunt foarte multi cei care au o imagine romantata despre ceea ce inseamna Savoy si au trecut cu vederea multe neajunsuri legate de modul cum arata locul in prezent, insa este clar nevoie de o renovare completa“, spune Kiaran MacDonald, managerul hotelului. Fairmont, grupul care a preluat managementul hotelului in 2005, a angajat firma Reardon Smith Associates pentru lucrarile de structura si compania pariziana de design Pierre-Yves Rochon pentru a restiliza interiorul. Hotelul a fost fondat de impresarul de teatru Richard D’Oyly Carte, care a avut atat de mult succes cu teatrul Savoy, incat s-a decis sa deschida in apropiere si un hotel. In 1889, momentul lansarii, hotelul Savoy era considerat cel mai modern din lume: avea 67 de bai cu apa curenta (aproximativ una la trei camere) si a fost primul hotel din Londra dotat cu electricitate si lifturi.

    Primul manager a fost hotelierul elvetian Cesar Ritz, responsabil si pentru restaurantul The Savoy (inaugurat inainte de hotelul Ritz), care a devenit faimos pentru preparate ce ulterior au devenit clasice, precum desertul Peche Melba, numita dupa Dame Nellie Melba, faimoasa soprana australiana.

    Si muzica – in special jazzul si opera – a jucat un rol important pentru hotel inca de la inceput. Savoy a atras ca un magnet muzicieni diversi, de la Puccini la Beatles si Bob Dylan. Mai mult, artistii si scriitorii s-au aflat la randul lor printre oaspetii regulati ai locului. Oscar Wilde si-a trait faimoasa aventura cu Lordul Alfred Douglas (in camerele 342-362), iar jacheta lui „Bosie“ (porecla lui Douglas) se afla inca la biroul de obiecte pierdute. De altfel, hotelul a avut un rol atat de important in viata lui Wilde, incat este mentionat in manuscrisul originat al piesei „The Importance of Being Earnest“, cand un mesager aduce o scrisoa-re domnului Ernest Worthing prin care i se amintea ca trebuie sa achite o datorie de 700 de lire hotelului Savoy.

    Hotelul a atras si personalitati de la Hollywood: Fred Astaire a dansat pe acoperis, Marlene Dietrich a trait o poveste de dragoste in sala de bal Lancaster, iar Elizabeth Taylor si-a petrecut aici luna de miere cu Nicky Hilton (fiul lui Conrad, cel care a fondat lantul Hilton).

    Savoy a fost mult timp pe placul VIP-urilor de toate categoriile, starurile de cinema intalnindu-se aici cu presedinti si prim-ministri. In 1946, Winston Churchill a organizat o intalnire intr-una dintre camerele hotelului, unde s-a discutat despre Statele Unite ale Europei. Cinci ani mai tarziu, a fost semnat tratatul de la Paris, care a facilitat formarea Uniunii Europene.

    Astfel de istorii fascineaza turistii, iar vestea ca hotelul va fi inchis (chiar si temporar) a starnit mari nemultumiri. O consolare insa: pentru cei care isi doresc un mic suvenir sau chiar un obiect de mobilier de epoca va fi organizata o licitatie intre 18 si 20 decembrie, iar usile Savoy vor fi deschise pentru public intre 16 si 17 decembrie. Catalogul licitatiei contine 2.988 de obiecte. Charlie Thomas, specialistul casei de licitatii Bonham’s, care se ocupa de licitatia de la Savoy, a lucrat la proiect timp de un an. Thomas a estimat valoarea fiecarui obiect, de la candelabrele opulente din foaierul Tamisa, despre care spune ca se vor vinde cu 10.000-15.000 de lire sterline, la „oglinzile infinitului“, stil art deco (600-800 de lire). Catalogul cuprinde si 181 de paturi realizate la comanda, care vor fi vandute set complet, cu tablie, lada si asternuturi (200-600 de lire fiecare), pretul variind in functie de camera unde s-au aflat. Pentru amatorii de chilipiruri se vor licita si suveniruri precum scrumiere din crom sau tavite din argint, al caror pret va incepe de la 20 de lire.

    Desi este aproape imposibil sa stii pe care scaun s-a asezat Marilyn Monroe sau care este scrumiera unde si-a stins tigara Winston Churchill, specialistii spun ca locurile cu cea mai multa istorie vor atrage cu siguranta atentia. „Unele dintre obiecte sunt antichitati, altele nu au o valoare financiara ridicata“, adauga Thomas, care spune ca personal este atras de parchetul din lemn cu insertii luminoase din sala de bal Lancaster.

    In camera 610/611, apartamentul Monet, aproape toate lucrurile vor fi scoase la licitatie. „Obiectele nu au neaparat valoare academica, insa sunt interesante datorita legaturii dintre pictor si hotel, iar aparta-mentul este unul dintre cele mai valoroase din Londra“, spune Thomas. Una dintre cele mai interesante parti din munca de catalogare este descoperirea unor comori considerate pierdute, cum a fost cazul ilustratiei originale a faimoasei „Gondola party“ din 1905. Scena prezinta cea mai spectaculoasa petrecere din istoria hotelului, a milionarului american Geo A. Kessler, pentru care vechea curte a hotelului original, unde ulterior a fost construita sala de bal Lancaster, a fost complet inundata. In mijloc, oamenii hotelului au construit o barca pentru 24 de persoane, au colorat apa albastru si au adus pesti si lebede.

    Dincolo de obiectele achizitionate de colectionari, singurele care vor mai aminti de vechea glorie a hotelului vor fi pozele cu vedetele invitate de fotograful Andy Gotts pentru a participa la un proiect special menit sa conserve, in imagini, stralucirea de odinioara a Savoy. Gotts se afla in barul hotelului atunci cand l-a auzit pe unul dintre angajati vorbind despre planurile de redecorare. „Mi se rupea sufletul. Savoy este ca un document istoric“, isi amintese Gotts. Timp de trei luni, celebritati din lumea filmului si a muzicii au fost imortalizate intr-o serie de fotografii menite sa compuna un portret al hotelului, avand in prim-plan fete faimoase. „Toti cei invitati sa participe, de la John Hurt, Kate Winslet la Tony Benn sau Jamelia, au raspuns afirmativ din prima. Multi actori au participat la festivitati de decernare de premii la Savoy, Brenda Blethyn merge cu matusa ei la ceai, iar scriitoarea Kathy Lette a scris un roman acolo“, afirma Gotts.

    Rezultatul celor trei luni de munca au fost fotografii cu Kate Winslet purtand blazerul uitat de amantul lui Oscar Wilde, Jamelia a fost fotografiata in apartamentul Lincoln, care pe vremuri a fost studioul unde Bob Dylan a inregistrat „Subterranean Homesick Blues“, iar legendarul pilot de curse britanic Sir Stirling Moss a pozat in apartamentul Manhattan, locul in care Marlene Dietrich a invatat cantecele din filmul „The Blue Angel“.

  • Mustati cu autoritate

    Piers Brandon, autorul lucrarii „Declinul si prabusirea Imperiului Britanic“ („The Decline and Fall of the British Empire“), sustine ca unul dintre factorii cei mai importanti pentru impunerea Imperiului Britanic in lume a fost mustata, al carei rol nu este suficient cunoscut. Autorul afirma ca mustatile purtate de ofiterii coloniali erau semn de virilitate si aveau rolul de a intimida popoarele supuse. Mustata a parcurs si ea aceleasi etape ca imperiul, spune Brandon – de la podoaba faciala care inmugurea pe buza superioara a ofiterilor de la Compania Indiilor Orientale pana la mustata stufoasa a Lordului Kitchener, in forma de furculita atent ingrijita, imortalizata in afisele de recrutare de la inceputul primului razboi mondial, sau pana la firicelele timide de pe fata lui Anthony Eden, primul-ministru britanic din timpul crizei Suezului.

    Mustata nu a fost mereu in voga in randul britanicilor. In secolul al XVIII-lea si la inceputul secolului urmator se purtau peruci, dar nu se accepta pilozitate faciala. Moda mustacioarei a luat insa avant prin preajma anilor 1830, cand ofiterii britanici au inceput sa copieze mustatile impresionante ale soldatilor francezi si spanioli din razboaiele napoleoniene. Impulsul decisiv a venit insa din India, acolo unde soldatii indieni (sepoy) o priveau ca semn de virilitate si radeau de ofiterii britanici barbieriti, explica Piers Brendon. Astfel ca, in 1854, Companiia Indiilor Orientale a impus regimentului sau din Bombay sa poarte mustata, model de adaptare urmat de trupele britanice si azi, cand militarilor din Afganistan li se recomanda sa poarte barbi pentru a comunica mai usor cu membrii triburilor locale. Moda s-a raspandit rapid si in randul civililor. In epoca lor de maxima inflorire, mustatile se tundeau cu grija, se aranjau si se dadeau cu ceara pana se curbau ca iataganele. Epoca de glorie a mustatii britanice a luat sfarsit insa dupa 1918, falnicele iatagane devenind din ce in ce mai pipernicite, pe masura ce imperiul isi pierdea din putere, pentru ca in cele din urma sa fie asociata mai degraba cu personaje negative, din cauza faptului ca si Hitler si Stalin purtau mustata. Lovitura de gratie a primit-o odata cu criza Suezului din 1956, urmata de demisia primului-ministru britanic de la acea data, succesorul acestuia fiind ultimul prim-ministru al tarii care a avut o astfel de podoaba pe buza superioara.