Tag: familie

  • Harta politicienilor locali si afacerile lor cu statul. Prefect: “Aduc bani, iau bani”

    Majoritatea prefectilor, primarilor, sefilor de consilii
    judetene si adjuncti ai acestora si-au trecut, in 2010, afacerile
    pe numele altor membri ai familiei. Motivul: pentru a putea face in
    continuare afaceri cu statul fara a fi acuzati de conflict de
    interese. Alti demnitari locali nu au avut incredere nici in
    familie si au pastrat afacerile pe numele lor, chiar daca legea le
    interzice acest lucru. Acestia se impart in doua categorii: cei
    care fac afaceri chiar cu unitati de stat care le sunt
    subordonate(lucru interzis de lege) si cei care fac afaceri cu bani
    publici care nu provin din bugetul pe care il gestioneaza.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Lungmetrajul SF se incheie: daca nasti dupa 1 ianuarie, stai un an acasa

    Modificarile nu vor fi aplicate si beneficiarilor actuali.
    Potrivit premierului, mamele care se vor intoarce la munca vor
    primi o prima de intoarcere de 500 de lei si vor putea opta pentru
    concediu fara plata pentru urmatorul an.

    “Incepand cu anul 2011, situatia va fi urmatoarea: durata
    indemnizatiei – un an; valoarea indemnizatiei – la fel ca si acum,
    minim 600 lei, maxim 3.400 lei; prima de reintoarcere de 500 lei;
    concediu fara plata, ca posibilitate, pe parcursul celui de-al
    doilea an, cu mentiunea ca oricand parintele se intoarce la munca,
    pana la epuizarea celor 24 de luni, primeste prima de 500 lei.
    Pentru cei care vor intra sub incidenta indemnizatiei, adica pentru
    copiii care se vor naste in 2011, de atunci valoarea indemnizatiei
    va fi aceeasi ca si acum, dar durata va fi de un an, cu
    posbilitatea de a merge intre 12 si 24 luni cu concediu fara plata.
    Oricand in aceasta perioada de timp, parintele se intoarce la
    munca, primeste o prima de intoarcere de 500 lei pe luna”, a spus
    Boc.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info

  • Comenteaza cu Anca si Ana: Reducerea indemnizatiei de crestere a copilului

    Ana crede ca statul roman este totusi generos

    Romania are spor natural negativ. Pe scurt, avem nevoie de cat
    mai multi nou-nascuti. Mai clar de atat, pentru ca Romania sa
    revina la spor natural pozitiv, fiecare familie ar trebui sa faca
    macar trei copii. Asta nu se intampla, in mod evident, este greu de
    crezut ca se va intampla in curand, asa ca dincolo de ratiuni care
    tin de implinirea personala, cresterea numarului de nasteri ar
    trebui sa fie incurajata si de un sistem mai confortabil pentru cei
    care sa pregatesc sa-si mareasca familia.

    Asta a fost probabil intentia Ministerului Muncii, atunci cand a
    extins perioada in care mamele puteau sta acasa pentru a-si ingriji
    copiii, de la un an la doi ani, si a majorat valoarea
    indemnizatiei, de la 600 de lei, la 85% din media veniturilor
    salariale nete, din care se plateau contributii sociale, realizate
    in ultimul an. Acum, ambele au scazut, iar mamele vor sta acasa
    doar un an, in care vor primi tot 85% din venituri, din al doilea
    an urmand sa primeasca doar 500 de lei pe luna. Asta daca aleg sa
    nu se intoarca la serviciu. Fata de cum arata legislatia in Romania
    anul trecut, situatia este nemultumitoare.

    Fata de cum stau lucrurile in alte tari, ne aflam inca in
    parametri mult mai generosi. Iata cateva exemple: in Austria,
    femeile nu primesc indemnizatie pentru concediul de maternitate mai
    mult de 16 saptamani, in Grecia perioada legala este de 17
    saptamani, iar in Ungaria se primeste indemnizatie de maternitate
    timp de 24 de saptamani. Sa vedem cum stau lucrurile si pe alte
    continente – Statele Unite ale Americii nu sunt deloc generoase in
    aceasta privinta. Nu platesc nici macar o zi de concediu maternal,
    insa mamele pot sta acasa trei saptamani, fara sa fie platite de
    stat sau de compania angajatoare. Pentru Asia si Africa, media este
    de trei luni.

    Sigur, multe dintre aceste tari nu se confrunta cu problemele
    noastre demografice, insa este foarte probabil ca autoritatile sa
    fi inteles ca natalitatea poate fi stimulata si prin alte metode,
    mult mai constructive decat concediile de maternitate indelungate
    si bine platite. Un exemplu ar fi crearea unui sistem bine pus la
    punct de educatie si ingrijire prescolara, cu crese care primesc
    copii chiar si de cateva luni, cu multinationale care au in sediu
    si centre de ingrijire, astfel incat mamele sa poata fi aproape de
    copii chiar si atunci cand lucreaza. La fel de mult conteaza si
    diferentele dintre calitatea vietii si venituri. Este mult mai
    simplu sa te intorci la serviciu la la scurt timp dupa nastere
    intr-o tara in care angajarea unei bone nu reprezinta un capriciu,
    ci un fenomen uzual.


    Anca este de parere ca statul roman nu are o strategie
    coerenta

    Intentia statului de a diminua perioada platita in care mamele
    au putut sta acasa pentru a-si creste copiii nu este prea bine
    primita, mai ales in randul viitorilor parinti. Este drept,
    perioada mai ridicata a concediului pentru cresterea copilului,
    precum si indemnizatia mai consistenta a favorizat cresterea
    natalitatii, inclusiv in mediul corporatist – in multe companii s-a
    simtit puternic impactul deciziei guvernantilor, iar destule
    birouri au ramas in aceasta perioada neocupate. Nu numai atat, dar
    multe mame au fost indemnate de noul sistem sa stea acasa intreaga
    perioada si sa ia chiar in calcul posibilitatea de a face un al
    doilea copil inainte ca primul sa implineasca doi ani.

    Intre timp, campul muncii a avut destul de mult de suferit din
    acest punct de vedere, iar companiile s-au vazut nevoite fie sa
    puna presiune mai mare pe angajatii ramasi in companie, fie sa-si
    creasca forta de munca si sa faca fata cheltuielilor mai mari la
    intoarcerea mamelor la lucru, dat fiind ca exista obligativitatea
    de a le pastra postul sau de a le oferi o pozitie echivalenta timp
    de sase luni.

    Diminuarea perioadei de la doi la un an si implicit reducerea in
    ansamblu a indemnizatiei pe care trebuie sa o plateasca statul in
    decursul concediului pentru cresterea copilului are in sine o
    singura justificare, chiar daca nu tocmai pe placul populatiei si
    probabil riscanta in raport cu sporul natural din Romania. Bugetul
    de stat este sugrumat. In aceste vremuri de criza, contributiile
    prin taxe si impozite la buget s-au diminuat, chiar daca procentual
    cotele de contributie au crescut pe alocuri (o baza mai mica de
    contribuabili, fie ca vorbim de angajati sau de angajatori,
    inseamna in final o contributie totala mai redusa). Iar statul pare
    sa fi ajuns sa nu-si mai poata permite sa sustina deopotriva
    somerii, pensionarii, parintii si copii, alaturi de alte categorii
    defavorizate, asa ca incepe sa refaca toate calculele.

    Problema ar fi faptul ca in Romania nu pare sa existe un set de
    prioritati bine definit, iar autoritatile prefera sa investeasca in
    lucruri poate frumoase, dar care nu inlesnesc prea mult viata
    romanilor si asa saraci prin comparatie cu vecinii din Vest. Cu o
    indemnizatie pentru cresterea copilului mai mica, un ajutor de
    somaj si el mai redus si alte masuri asemenea, s-ar putea sa nu ne
    ramana altceva de facut decat sa revenim poate la o serie de
    practici mai putin corecte din care pana la urma tot statul va avea
    de pierdut.

    Pe de alta parte, nu ma intelegeti gresit, nu sunt deloc de
    acord cu situatia, insa nu pot sa nu ma intreb cum de s-au
    descurcat atatea familii inainte de noua legislatie, cand perioada
    era oricum mai redusa, iar indemnizatia era aceeasi pentru toata
    lumea – 600 de lei, plus alocatia copilului? Se nasteau copii si
    atunci, iar mamele nu se plangeau prea mult si nu protestau in
    strada ca un an nu le ajunge pentru a-si creste copilul sau ca
    indemnizatia nu le ajunge pentru lapte praf si Pampers. Nimic de
    zis, suntem mai saraci in criza decat acum cativa ani raportat la
    puterea de cumparare, dar un parinte care asteapta sa creasca un
    copil doar din indemnizatie nu face decat sa se amageasca. Si nu
    vorbim aici despre perioada ulterioara primilor doi ani, cand si
    cheltuielile incep sa creasca.

    In fond, un copil n-ar trebui sa se nasca doar din motive
    banesti, iar cresterea natalitatii n-ar trebui sa fie doar o
    problema de natura financiara pentru stat. Daca vor sa se alinieze
    practicilor mondiale, guvernantii ar trebui sa se alinieze pana la
    capat si sa ofere totdata si un sistem intreg prin care parintii sa
    stea acasa cu nou-nascutii doar pana la varsta de un an, mai exact
    crese, gradinite sau bone care sa nu ceara intr-o luna mai mult
    decat castigurile unuia dintre parinti. Iar 500 de lei pe luna in
    plus fata de salariu in al doilea an, daca intentiile statului se
    vor materializa, sunt doar frectie la picior de lemn.

    Si atunci, care mai e toata strategia? Sa reduci acum din
    cheltuieli ca sa ajungi peste niste ani sa nu mai ai de unde sa
    incasezi venituri?

  • Concediul maternal, redus la jumatate. Indemnizatia va fi 85% din salariu

    “Ministrul Muncii are sprijinul nostru pentru varianta propusa
    de dansul, aceasta varianta prevede pastrarea sumelor pentru care
    se da ajutorul pentru mame, timp de 12 luni, adica minim 600 de
    lei, nu mai mult de 3.400 de lei, in cuantum de 85% din salariul pe
    ultimele 12 luni “, a declarat vicepresedintele PDL Cristian
    Boureanu, dupa sedinta Biroului Permanent National al PDL.

    El a aratat ca dezbaterile din BPN au fost in legatura cu
    pastrarea acestui cuantum, dar si cu perioada in care se va acorda
    aceasta suma. Boureanu sustine ca femeile care au curajul sa-si
    asume raspunderea unei decizii de a naste un copil si au servicii
    bune trebuie sa fie incurajate sa se intoarca la serviciu, primind
    o suma de 500 de lei lunar, pentru cele care se intorc in campul
    muncii dupa primele 12 luni.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • Violenta domestica, in crestere: 128 de persoane omorate in familie in 2010, fata 115, anul trecut

    De asemenea, la fiecare 24 de ore in Romania se raporteaza patru
    cazuri de violenta domestica, majoritatea victimelor fiind femei.
    Situatia este ingrijoratoare daca ne gandim ca acestea sunt numai
    cazurile anuntate la Politie, cele mai multe victime evitand sa-si
    denunte agresorii.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • A doua venire a lui Tiriac. Ion Alexandru Tiriac

    Ion Alexandru Tiriac se da doi pasi in spate si arata cu mana
    stanga (dreapta e prinsa cu o atela din cauza unei caderi cu
    bicicleta) ultimul etaj din al treilea bloc pe stanga. Arata catre
    un penthouse (cele mai mari au peste 600 de metri patrati), unde
    spune ca se va muta impreuna cu familia lui. Suntem in Stejarii,
    clubul rezidential construit si detinut de Tiriac Holdings, un
    pariu scump facut de Tiriac senior si continuat cu un pariu riscant
    de Tiriac junior.


    “Credeti-ma, am avut si conflicte in familie pe tema asta”,
    spune zambind Ion Alexandru Tiriac. In privirea lui, atunci cand
    spune asta, se remarca in acelasi timp dorinta de afirmare pe piata
    de business din Romania, unde numele Tiriac este foarte puternic,
    insa Tiriac Junior nu a fost de la prima incercare bine primit, mai
    ales pe fondul stirilor negative din anii trecuti. In acelasi timp,
    glasul tradeaza o dorinta de conformare in linia afacerilor
    familiei si mai ales de luare a unor decizii care sa ajute la
    mentinerea sau cresterea acestora: dupa cativa ani de salturi in
    care Tiriac Holdings ajunsese la o cifra de afaceri de 1,7 miliarde
    de euro in 2008, anul trecut a adus o scadere semnificativa, Tiriac
    Junior estimand pentru 2009 afaceri “putin sub un miliard de euro
    pe grup”. In acest context, deciziile celui care se numeste
    “reprezentantul actionarului” par a se reuni acum in doua linii
    mari: atragerea de cash si rebrandingul grupului.


    Practic, orice plan pe care il are acum Tiriac Junior are
    legatura directa cu cele doua linii, care se intrepatrund. Vorbeste
    in acest sens despre vanzarea de active – referindu-se cu precadere
    la Tiriac Leasing: “Avand in vedere situatia actuala, va trebui sa
    atragem un partener pentru ca firma a ajuns la o marime prea mare
    ca sa o mai ducem singuri. Asta inseamna vanzarea sau fuziunea,
    inclusiv vanzarea unui pachet majoritar deoarece cine cumpara vrea
    controlul” -, dar si despre proiecte simple, care pot fi facute si
    lansate rapid pe piata, cum este cel al unei cladiri de birouri ce
    urmeaza a fi construita anul viitor in Piata Victoriei, pentru
    inchiriere: “Va fi o cladire cu 14 etaje si va pot spune deocamdata
    doar ca va fi cu siguranta gata la sfarsitul anului viitor”.


    Altfel, dupa cum spune Tiriac Junior, “nu mai e altceva ce sa
    demareze in curand”. Iar pentru proiectele mari din portofoliu, cum
    ar fi cel de la fostul Metro Otopeni – investitie pe care o
    estimeaza la peste un miliard de euro, fiind vorba despre un
    cartier de locuinte, cu zona comerciala si cu o sala polivalenta
    inchisa, de 15-20.000 de locuri – Tiriac Junior crede ca poate sa
    mai astepte pana in 2012, cand va incepe cautarea unui partener
    alaturi de care sa poata fi dezvoltat proiectul: “Caut un partener
    care a mai facut asa ceva si care se pricepe. Nu imi permit sa
    gresesc pe 90 de hectare”.



    Cand vine vorba de rebranding, fiul lui Ion Tiriac incepe cu o
    explicatie: “Eu vreau sa imbunatatesc lucrurile. Vreau ca tot ce am
    sa fie diferit si toti clientii mei sa se simta acasa in toata
    structura mea”. Cele doua propozitii inglobeaza cumva toate
    planurile pe care primul fiu al lui Tiriac le are pentru
    dezvoltarea pe viitor a afacerilor si se refera la crearea de
    servicii “la cheie”, un fel de fine tuning a tot ceea ce a fost
    facut pana acum. Pentru ca, in esenta, planurile de viitor ale
    grupului nu se axeaza pe afaceri noi. Tiriac Junior spune ca “mai
    este foarte mult de facut aici si nu pot sa ma apuc acum de afaceri
    in energie sau industrie”. Cu alte cuvinte, jobul lui Ion Alexandru
    Tiriac este sa faca din afacerile dezvoltate de tatal sau un
    generator de cash pe termen lung.

  • “Farmacia de familie” dispare din proiectul Contractului-cadru pe 2010

    “Acest articol a fost scos. Lucrurile raman ca si pana acum,
    adica nu vom avea controlul prescrierilor bolilor cronice. Pot
    spune ca desfiintarea licitatiilor nationale in oncologie a
    insemnat o crestere cu 128 la suta a costurilor, iar la diabetice
    cu 25 la suta”, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, presedintele
    Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS), Lucian Duta.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • In familie

    Afacerile de familie par a fi mai bine conduse decat alte companii datorita faptului ca sunt gandite in termeni de capital multiplu: reputatie, valori emotionale, experiente pozitive. Mai mult, sunt vazute ca mosteniri transmise din generatie in generatie, potrivit presei internationale.Unul dintre cele mai bune exemple este Cargill, una dintre cele mai mari companii din sectorul alimentar si in acelasi timp afacere de familie, care a fost cu un pas inaintea gigantului Procter & Gamble in problema folosirii uleiului de palmier. P&G, cu un management de tip institutional, a anuntat de-abia anul acesta ca va creste rata de utilizare a uleiului de palmier ca inlocuitor pentru produsele din petrol pe care le foloseste in fabricarea detergentilor si a cosmeticelor. Managementul grupului Cargill, realizat de membrii familiei fondatoare, l-a inclus in productie inca de acum 20 de ani, intuind ca Asia, principala piata pentru uleiul de palmier, va fi motorul cresterii economice al secolului 21, conform International Herald Tribune.Un alt grup care acorda o atentie din ce in ce mai mare companiilor detinute de familii este reprezentat de investitorii in companiile nelistate.Afacerile de familie domina in tarile din Asia de Est, cum ar fi Hong Kong, Malaezia, Singapore si Indonezia. In Hong Kong, mai mult de 70% din companiile tranzactionate la Bursa sunt controlate de familii. In acelasi timp, familii fondatoare ca Toyodas de la producatorul japonez Toyota au un cuvant important de spus in deciziile privind soarta companiei chiar daca detin pachete minoritare de actiuni.