BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Inovaţia în online reprezintă viitorul industriei mobilei

    Contează acum nu numai eficientizarea activităţii prin unelte care facilitează comunicarea sau raportarea în cadrul companiei, ci şi felul în care magazinele online acaparează felii tot mai consistente din vânbzările companiei.

    Preferinţele în schimbare ale consumatorilor şi inovaţiile din domeniu au dus însă la apariţia unor noi trenduri: cererea pentru mobilier de birou a crescut în timpul crizei şi ulterior în anii 2011-2012. Consumatorii au înţeles că mobilierul de acasă poate avea mai multe funcţii, alegând de multe ori piese de mobilă versatile, ce pot folosi atât ca mobilier de birou cât şi ca unul de casă. Un alt trend recent este cel al mobilierului ecologic, determinat de îngrijorarea clienţilor vis-a-vis de acţiuni care determină degradarea mediului înconjurător, spre exemplu defrişările; dezvoltarea unor business-uri sustenabile a căpătat o importanţă mai mare ca oricând.

    O problemă cu care se confruntă industria europeană a mobilei este competiţia din partea unor state ce au costuri de producţie mult inferioare: China, spre exemplu, este cel mai mare exportator de mobilă către Uniunea Europeană, livrând mai mult de jumătate din toate produsele achiziţionate pe piaţa unică. Pe de altă parte, globalizarea şi digitalizarea comerţului reprezintă factori de îngrijorare în ceea ce priveşte protecţia drepturilor de proprietate intelectuală.

    Dar poate cea mai importantă inovaţie se referă la zona vânzărilor, şi anume importanţa tot mai mare a magazinelor online. În Statele Unite, spre exemplu, rata anuală de creştere a vânzărilor online este de 16,6%; tot mai multe companii investesc astfel în perfecţionarea magazinelor virtuale, acordând beneficii precum livrare sau montaj gratuit celor care cumpără online. Sustenabilitatea unui astfel de business va depinde de tehnologia folosită şi modul de implementare a acesteia.
    Potrivit unor studii realizate de Centrul pentru Studii Industriale de la Milano (CSIL), cele mai importante lucruri pentru succesul unui magazin online de mobilă sunt logistica, livrarea şi integrarea datelor în online şi offline.

    Potrivit studiului, o tendinţă care se manifestă tot mai clar în preferinţele clienţilor este de a petrece timp pe site doar atunci când există reduceri; prin urmare, oferirea unor servicii într-un timp cât mai scurt sau introducerea unor planuri de loialitate devin esenţiale în ecuaţia succesului. Viteza de transmitere a datelor devine astfel de importanţă capitală pentru evoluţia afacerii şi obţinerea profitului. Alegerea partenerului potrivit care să ofere servicii de calitate este una dintre cele mai importante alegeri pe care conducerea companiei le va face.

    Vodafone, al doilea jucător de pe piaţa locală de telefonie mobilă, a oferit în ultimele şase luni cele mai ridicate viteze de acces la internet din România, conform unui clasament realizat de compania americană Ookla. Rezultatele a peste 500.000 de teste din al doilea şi al treilea trimestru al anului 2016, efectuate de utilizatorii de telefoane mobile din România compatibile cu tehnologia LTE, arată că reţeaua Vodafone România oferă cele mai mari viteze de download şi de upload, precum şi cea mai mică latenţă în transmiterea datelor, explicau la finalul anului trecut reprezentanţii operatorului telecom.
    În prezent, un parteneriat solid între companiile din domeniul mobilei şi un furnizor de încredere în domeniul serviciilor tehnologice avansate, mai cu seamă de date, dar, într-o sferă mai largă, de telecomunicaţii în general este nu numai necesar, ci dobândeşte o imporanţă radicală.

    Chiar dacă în timpul recesiunii economice de la sfârşitul anilor 2000 industria mobilei a avut de suferit pe măsură ce consumatorii au renunţat la cheltuielile care nu erau esenţiale, consumul a început din nou să crească iar producţia de mobilă a înregistrat un ritm de creştere mai mare decât alte sectoare ale economiei. Potrivit analiştilor, până în 2019 piaţă globală a mobilei ar putea atinge valoarea de 695 de miliarde de dolari. În România, pe o piaţă estimată la 700 de milioane de euro, cei care vor reuşi să profite de inovaţiile tehnologice şi să-şi aleagă partenerii potriviţi vor avea prima şansă în anii ce urmează, într-o piaţă tot mai competitivă.

  • Brexit: Theresa May promite sprijin industriei britanice printr-un fond de strategie industrială

    Premierul Marii Britanii, Theresa May, va prezenta, luni, o strategie industrială nouă, realizată astfel încât să sprijine economia ţării după ieşirea din Uniunea Europeană, transmite BBC.

    Transportul şi energia se numără printre priorităţile identificate de autorităţi în vederea alinierii infrastructurii guvernamentale centrale cu priorităţile locale de creştere.

    Planul cuprinde domenii precum investiţii în ştiinţă, cercetare şi inovaţie, dezvoltarea aptitudinilor, îmbunătăţirea infrastructurii, sprijinirea mediului de afaceri şi încurajarea comerţului.

    Theresa May intenţionează ca guvernul să ofere sprijin pentru dezvoltarea aptitudinilor în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi ingineriei, dar şi în domeniul digital, urmând să fie investite 170 de milioane de lire pentru crearea de noi institute de tehnologie.

    Roboţii, inteligenţa artificială şi reţeaua de tehnologie mobilă 5G sunt unele dintre domeniile care ar putea beneficia de sprijin din partea unui fond de strategie industrial, scrie BBC.

    Un raport al propunerilor guvernamentale va fi lansat spre dezbatere, pentru a stabili modul în care guvernul poate sprijini mediul de afaceri şi cum poate numi instituţiile care să încurajeze inovaţia şi dezvoltarea abilităţilor.

    Premierul va lansa noua strategie la prima întâlnire a cabinetului, realizată la nivel regional, care va avea loc în nord-vestul Marii Britanii.

  • Conectivitatea, cheia inovaţiei în industria ospitalităţii

     

    La fel ca în multe alte domenii, schimbările importante sunt cele care au la bază conectivitatea; mai precis, legătura dintre firmă şi client şi-a făcut (tot mai mult) loc pe internet. Cea mai importantă inovaţie se referă, în mod evident, la sistemele online de rezervări.

    Programele de gestiune sunt din ce în ce mai inovative; programe de rezervări la fel, dar există şi soluţii integratoare care pot, de pildă, să adauge camerele hotelului pe zeci de site-uri de profil. „Aceste programe sunt bune pentru că ai un om care se ocupă să introducă o dată tarifele, marjele de comision, iar datele sunt preluate apoi automat. Se scuteşte mult timp astfel”, spune Traian Bădulescu, consultant în turism. „Sistemele de rezervări au revoluţionat într-adevăr industria ospitalităţii.”

    În acest context, conexiunea la internet a devenit o condiţie obligatorie; până şi pensiunile agroturistice, care în general nu lucrează cu agenţiile de turism, sunt în mare măsură conectate la site-uri de rezervări online. Iar Bădulescu arată că pe Booking.com, spre exemplu, sunt probabil înscrise peste 90% din unităţile de cazare din România.

    Avantaje sunt de ambele părţi: clientul verifică mult mai repede disponibilitatea, nu mai trebuie să dea telefoane sau mailuri, iar hotelierii îşi reduc eforturile alocate, pentru că oaspeţii vin direct la recepţie. Acum există şi sisteme de check-in electronic, astfel încât nu mai e obligatorie prezenţa unui om la recepţie: clientul introduce cardul, ceva date personale şi primeşte automat cheia de la cameră. Această soluţie nu este însă implementată de mulţi operatori, spune consultantul în turism, deoarece clienţii sunt încă obişnuiţi cu personalul hotelier: „Nu cred că o să dispară factorul uman prea curând, pentru că vrei pe cineva care să răspundă la întrebări”. Dar tehnologia este suficient de avansată pentru a permite o recepţie complet automatizată.

    Tendinţa de astăzi e ca oaspetele să se cazeze cât mai repede, ca procesul să fie cât mai rapid. Şi smartphone-ul e unealta cea mai folosită în tot acest proces; studiile arată că peste câţiva ani majoritatea căutărilor turistice şi a rezervărilor online se vor muta pe smartphone. „Clientul e din ce în ce mai pretenţios, nu mai acceptă situaţii ca acum 10-15 ani când trimitea un mail şi aştepta o zi răspunsul; el vrea să ştie în timp real dacă găseşte cameră şi la ce preţ”, remarcă Bădulescu.

    În aceste condiţii, companiile trebuie să fie sigure de calitatea serviciilor contractate şi de modul în care acestea sunt implementate. Infrastructura trebuie să fie una care să permită deservirea clienţilor în cel mai scurt timp şi la un înalt nivel calitativ. „Prin serviciile de date mobile de la Vodafone avem un grad de mobilitate sporit şi timp de reacţie rapid prin e-mail, formulare cu fluxuri operaţionale ataşate sau sms-uri”” spune Adina Mărculescu, director sales & marketing în cadrul Continental Hotels. „Membrii echipei Vodafone sunt cei care s-au adaptat cel mai bine la nevoile specifice businessului nostru. Echipa hotelului preia rezervarea şi o introduce în sistemul de operare, astfel încât noi ştim în permanenţă gradul de ocupare din toate sucursalele Continental. În tot acest proces, securitatea datelor clienţilor este vitală. Mare parte din experienţa clientului ţine de felul în care funcţionează procesul operaţional din spate.”

    Hotelurile au început să implementeze programe de gestiune internă, sisteme inteligente care permit clientului să comande orice şi să achite la final, sunt menite să îmbunătăţească experienţa clientului, explică Traian Bădulescu. „Ei ştiu, de exemplu, când anume e ziua unui client şi dacă se întâmplă să fie cazat în acea zi, îi pot face un mic cadou.”
    Prin tehnologie, hotelurile pot creşte în continuare nivelul serviciilor. Importanţa tehnologiei în ospitalitate va creşte în anii ce urmează, iar managerii unităţilor hoteliere trebuie să accepte această schimbare şi să aibă în minte faptul că ea poate fi un element important în asigurarea satisfacţiei oaspeţilor.

    Personalul hotelier trebuie să înţeleagă, la rându-i, că pe măsură ce numărul interacţiunilor cu oaspeţii scade, importanţa fiecărei ocazii de a lua legătura cu un client creşte. Un zâmbet şi „un mulţumesc” vor fi întotdeauna binevenite.
     

  • Cristian Pârvan, AOAR: Bugetul, proiectat pe o creştere nerealistă a ponderii industriei în PIB

    Proiectul de buget prevede un deficit bugetar sub 3% din PIB şi o creştere importantă a contribuţiei la PIB a industriei. Cristian Pârvan, secretarul general al AOAR spune că deficitul va fi menţinut prin tăierea investiţiilor, iar datele privind creşterea industriei sunt nerealiste.

    “Din punctul meu de vedere creşterea de la 0,6% din PIB la 1,4% a industriei este un mare semn de întrebare fiindcă cererea internă scade, deci industria ar trebui să crească pe baza exporturilor. Ori într-o perioadă în care în Europa şi în lume apare izolaţionismul, protecţionismul este greu de crezut. Lumea se închide, se protejează. Este an electoral în Franţa şi politicienii susţin protejarea locurilor de muncă din ţară. Marea Britanie va ieşi din piaţa comună, iar Trump a anunţat deja măsuri pentru menţinerea companiilor în SUA. Iar noi lucrăm, în general, pentru comenzile primite din afară. E greu de crezut că vom avea o creştere atât de mare a industriei”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce ajung magazinele să se concentreze pe un singur client

    În încercarea de a se diferenţia de concurenţă, magazinele de modă masculină high-end aplică diferite strategii, cum ar fi aceea de a se concentra pe un singur tip de client, aşa cum procedează VK Nagrani din New York, scrie New York Times.

    În cazul acestui magazin, principalii clienţi sunt cei care s-au ridicat singuri în industria financiară, nepermiţându‑şi să meargă la universităţi de top, şi care nu doresc nici să se îmbrace la fel ca restul lumii. Articolele vestimentare din acest magazin sunt aduse din Italia şi Peru şi sunt confecţionate în ediţie limitată şi numerotate, iar toate piesele pot fi combinate în diverse feluri pentru a putea fi purtate cât mai mult.

    Majoritatea clienţilor ajung la VK Nagrani pe bază de programare, magazinul fiind destul de greu de găsit.

  • Topul salariilor din industria IT. Salariul mediu în Microsoft este de 10.800 lei net/lună

    Pe locul doi în topul salariilor medii din IT se află DB Global Technology, centrul de dezvoltare software al gigantului Deutsche Bank din România, unde venitul salarial mediu este de aproape 9.900 de lei net pe lună. 

    Pe locul trei în topul companiilor IT care îşi răsplătesc cel mai bine salariaţii se află Betfair România Development, centrul de dezvoltare software din Cluj-Napoca al companiei de pariuri online Paddy Power Betfair, cu venit salarial mediu de peste 9.100 de lei net pe lună.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Aşa cum vede Dragnea România, nu avem nevoie de angajaţi cu salarii mari şi nici de industrii de elită. Iar liderii din business „aplaudă”

    Ca să aibă de unde să majoreze salariile din administraţia locală (plus 20%), salariile artiştilor (cu 50%), pensiile, salariile din învăţământ şi sănătate etc., promise în campania electorală, guvernul Dragnea/Grindeanu a luat de la cei 34.000-40.000 care câştigă peste 10.000 de lei net pe lună peste 2.200 de euro net pe lună (14.230 brut), prin eliminarea plafonului de maximum 5 salarii medii brute pentru plata CAS (1.400 de lei).

    În loc să producă aceşti bani prin mintea şi activitatea lui, noul guvern  ia 1,9 mld. lei de la cei care „au”, de la bogaţii care trăiesc bine şi nu-i ajută şi pe ceilalţi să trăiască la fel.

    Ca să prezinte publicului această măsură de eliminare a plafonului CAS, Liviu Dragnea, şeful PSD şi premierul de facto al guvernului Grindeanu, a adus în discuţie în treacăt salariul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu (61.203 lei net pe lună, 13.600 euro – n. red.), pe ideea că are de unde să dea, mai ales după întreaga dezbatere din 2016 legată de salariile din Banca Naţională ţinute secrete.

    Dragnea nu a dat ca exemplu de unde ia banii un inginer de top de la Microsoft sau Oracle, care poate să câştige la Bucureşti şi peste 5.000 de euro net şi căruia acum statul îi ia o parte din bani, asta dacă angajatorul nu-i păstrează netul şi plăteşte el diferenţa pentru CAS.

    Pe această idee, că cei cu salarii mari trebuie să plătească pentru ceilalţi, Dragnea, aflat în politică de peste 20 de ani, a spus că vrea să-şi taie singur salariul de preşedinte al Camerei Deputaţilor – „Eu, Iohannis, Tăriceanu şi Grindeanu avem salariu de 21.500 lei; vreau să revenim la 6.800” – considerând că este prea mare comparativ cu salariul minim pe economie de 1.450 de lei.

    Nu cred că România are nevoie de astfel de exemple, de a tăia sau a lua din salariile mari pentru a putea plăti alte salarii.

    Poate inginerul sau softistul de la Microsoft îşi merită banii cu vârf şi îndesat, de ce să iei din ei?

    Problema nu este că Dragnea a majorat salarii în administraţia locală, de unde-şi trage puterea politică, ci că a făcut acest lucru fără să aducă nimic în schimb din punctul de vedere al eficienţei acestei zone din economie.

    Această industrie, administraţia locală, la fel ca şi sănătatea, educaţia, sunt cele mai nereformate zone din economie. Administraţia locală a fost acaparată de clanuri familiale, care-şi extrag zilnic rentele şi banii de la cei care fac business şi care au nevoie de autorizaţii, ştampile, hârtii, aprobări, pentru a-şi derula activitatea.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Cea mai performantă industrie a României se REVOLTĂ! Guvernul Dragnea-Grindeanu este atacat

    Decizia guvernului Grindeanu de a schimba brusc, fără o consultare prea­la­­bilă, re­gimul de plată al con­tribuţiilor pentru pensii şi sănătate prin eli­mi­narea pla­fo­nului de 5 salarii medii pen­tru care sunt datorate aceste taxe are un impact ne­gativ asupra industriei de IT.

    În această industrie, care a avut cea mai mare rată de creştere din 2008 încoace şi a susţinut toată economia,  salariile reprezintă cel mai mare cost.

    Cea mai performantă industrie a României se REVOLTĂ! Guvernul Dragnea-Grindeanu este atacat