BusinessMagazin

Tag: costuri

  • Cele mai mici şi cele mai mari salarii din Europa

    Angajatorii români plătesc 5 euro pe oră pentru salariaţii lor. Asta înseamnă de cinci ori sub media europeană, dacă ţinem cont că mâna de lucru a avut un cost de 25 de euro anul trecut la nivelul întregii Uniuni Europene şi de 29,5 euro, dacă luam în calcul numai ţările din zona euro.

    Cei mai ieftini angajaţi din Europa sunt în Bulgaria, unde costul forţei de muncă este de puţin peste 4 euro pe oră. Urmează România cu 5 euro pe ora de muncă şi Lituania cu 6,8 euro.

    De cealaltă parte, cele mai mari venituri le au angajaţii din Danemarca: 41,3 euro pe oră şi cei din Belgia – aproape 40 de euro. Suedia este pe locul trei cu 37,4 euro.

    Anul trecut, comparativ cu 2014, costul orar cu mâna de lucru a crescut cu 2 procente în Uniunea Europeană. România stă bine la nivelul creşterii. A înregistrat un avans de 8,2%. Mai mult a reuşit doar Marea Britanie, unde vedem un plus de 15,2%.

    Cititi mai mule pe www.digi24.ro

  • A vândut legume la tarabă în piaţă şi acum face 3 milioane de euro pe an îmbrăcând bărbaţii din România

    Teodora Burz are 37 de ani, iar ultimii opt şi i-a petrecut făcând naveta între România şi Italia, China şi Turcia, pieţe unde a lucrat pentru branduri de modă străine. 
     
    În toamna anului trecut ea a preluat funcţia de director de marketing şi expansiune al Orka Holding, un grup din Turcia, prezent şi pe piaţa locală, care deţine în portofoliu peste 400 de magazine de modă pentru bărbaţi deschise pe aproape 40 de pieţe de la nivel internaţional. În paralel este şi country manager al Orka Holding în România, unde sunt deschise şapte magazine cu afaceri de 2,6 mil. euro în 2012.

    Orka Holding este o companie fondată în 1986 de doi oameni de afaceri din Turcia, specializată în producţia şi retailul de haine pentru bărbaţi sub trei branduri, respectiv Tween şi Damat care se adresează segmentului mediu plus şi D’S Damat pentru persoanele cu venituri medii. Un costum Damat-Tween costă circa 450 de euro, în timp ce unul D’S Damat costă 180 de euro.

    La vârsta de cinci ani, Teodora Burz a decretat că trebuie să câştige proprii bani, aşa că şi-a însuşit o mică parcelă din grădina casei părinţilor ei pentru a cultiva cu grijă şi simţ de răspundere vinete, roşii, ceapă şi ardei. „Atunci mi s-a dezvoltat cel mai bine simţul competiţiei şi al lucrului bine-făcut“, spunea Burz, pentru tirnaveni.ro. După „recoltă“, îşi ducea legumele la piaţa din Târnăveni, de una singură „Oamenii erau încântaţi să cumpere de la un copil, aşa că eram prima care-şi vindea marfa“, mai spune Burz, citată de aceeaşi sursă.

    Primul său contact cu compania din Turcia a avut loc acum 13 ani, când a decis să îi aducă în România în sistem de franciză. La momentul acela era managing partner în cadrul retailerului local Ziggo House. În 2006 s-a retras din afacere pentru a pleca în Italia, iar după plecarea ei turcii de la Orka Holding s-au retras şi ei pentru a reintra direct în 2010. În momentul acela Teodora Burz a preluat funcţia de country manager.

    Executivul a plecat din România în Italia în 2006, la cinci ani după ce pusese bazele Ziggo House, care la momentul acela ajunsese la şase magazine (cu cele aduse în franciză), îşi aminteşte ea. Pentru Einstein Progetti & Prodotti spa – care are în portofoliu branduri precum Absolut Joy şi Sexy Woman – a lucrat trei ani, ocupându-se de departamentul de marketing şi de relaţiile externe.

    În 2009 era prezentă la un târg de profil din Barcelona când i-a cunoscut pe oficialii de la Semir, un retailer chinez cu aproape 4.000 de magazine. Chinezii au căutat iniţial franciza unui brand italian şi se uitau la numele din portofoliul Einstein Progetti & Prodotti. În final au primit drepturile de producţie şi distribuţie ale unuia dintre ele, iar Teodora Burz a plecat în China pentru a pune bazele businessului. A rămas acolo un an, iar când s-a întors cei de la Damat au convins-o să vină înapoi în România.

  • Tânăra de 30 de ani care ar putea avea o soluţie împotriva bolilor Parkinson sau Alzheimer

    Leen Kawas are 30 de ani, este imigrant de primă generaţie în SUA şi conduce o companie care luptă pentru a combate o boală incurabilă ce costă societatea miliarde de dolari în fiecare an, informează Forbes.

    Compania ei, M3, caută un remediu pentru bolile neurodegenerative (Alzheimer şi Parkinson), care afectează milioane de oameni pe tot globul. M3 a fost înfiinţată în 2011 de către Kawas şi tocmai a primit o finanţare de 9 milioane de dolari. Banii vor ajuta compania să desfăşoare teste ale medicamentelor produse de M3, medicamente care ar putea declanşa regenerarea celulelor creierului pe care pacienţii le pierd atunci când suferă de aceste boli. “Dacă testele sunt un succes, atunci întreaga industrie s-ar putea schimba, deoarece majoritatea competitorilor M3 lucrează la încetinirea progresului bolii, nu la vindecarea ei”, spune ea.

    Aproximativ 70.000 de persoane sunt diagnosticate în România cu boala Parkinson şi este cea de-a doua afecţiune neurologică degenerativă ca frecvenţă la noi în ţară.

    Kawas visa să vindece bolile terminale încă din copilărie. Ea şi-a privit bunica pierzând lupta cu cancerul, apoi mama ei a murit înainte ca Kawas să împlinească 21 de ani.

    A obţinut doctoratul farmacologie moleculară la Universitatea Washington State. În primul an, după înfiinţarea companiei, şi-a stabilit să vorbească cu cel puţin 740 de oameni despre vindecarea bolilor neurodegenative.

    A întâmpinat dificultăţi în carieră din cauza faptului că este femeie şi atât de tânără. “De multe ori am fost confundată cu fata de la garderobă. Dar de multe ori oamenii care au făcut asta au fost convinşi să investească în compania mea la finalul întâlnirilor”, a spus ea.

    Dacă planului Leenei Kawas este dus la capăt cu succes, M3 va fi prima companie din lume care să creeze o pastilă ce combate aceste boli extrem de grave precum Parkinson sau Alzheimer.

    Costurile luptei împotriva bolii Alzheimer în Statele Unite ajung la peste 300 miliarde de dolari. Aşadar, companiile şi guvernele au o mulţime de motive să-i acorde atenţie acestei tinere.

  • Piaţa de e-fulfillment a ajuns la 10 milioane de euro în 2015

    Externalizarea prin e-fulfillment începe să devină o practică şi în România, numărul antreprenorilor care vor să reducă semnificativ costurile, prin încredinţarea proceselor operaţionale şi logistice unui e-fulfiller, crescând constant, potrivit unui comunicat de presă transmis de reprezentanţii Frisbo. Astfel, în 2015, piaţa locală de profil a ajuns la 10 milioane de euro, urmând să se dubleze anul acesta, potrivit Frisbo, primul furnizor de servicii complete de e-fulfillment din România.

    E-fulfillment este serviciul prin care un operator preia tot procesul de onorare a comenzilor în numele unui magazin online, de la depozitare, la preluare de comenzi, împachetare şi livrare sau chiar gestionare website, bazându-se pe sisteme cloud de gestiune, raportare şi urmărire a comenzilor.

    Creşterea e-commerce-ului românesc a urcat e-fulfillment-ul local la 10 milioane de euro în 2015. Pe fondul evoluţiei înregistrate în ultima perioadă, specialiştii Frisbo estimează că în acest an valoarea pieţei se va dubla. ”Deşi, în urmă cu doi ani, România nu era obişnuită cu conceptul de e-fulfillment, acum start-up-urile şi magazinele medii din e-commerce-ul autohton au început să ia în calcul tot mai mult externalizarea proceselor operaţionale şi logistice, care asigură reducerea costurilor cu până la 50%. În ţara noastră au început să apară, în ultimul an, soluţii de e-fulfillment care asigură parţial anumite servicii pe care noi le punem la dispoziţie. Din start am stabilit ca Frisbo să fie o soluţie completă de e-fulfillment care să ofere depozitare, pick&pack, factură, AVB şi call center”, declară Bogdan Colceriu, CEO Frisbo.

    În 2015, Frisbo, prima platformă de e-fulfillment din România, activă pe piaţă din februarie 2014, a înregistrat un rulaj de marfă de două milioane de euro, dublu faţă de valoarea raportată în anul anterior. Cele mai accesate servicii Frisbo în cursul anului trecut au fost depozitarea şi pick&pack-ul, iar circa 30% dintre clienţi au optat şi pentru call-center.

    ”Recent au început să apeleze la noi comercianţii care fac dropship pentru alte magazine online, aceştia având nevoie de un proces rapid şi simplu incluzând strict depozitare, pregătire de documente, ambalare şi livrare. Acum avem discuţii şi cu antreprenori din regiune, inclusiv din Polonia, o ţară obişnuită cu acest concept, care vor să vândă produse aici prin e-fulfillment”, spune Bogdan Colceriu.

    Un magazin autohton care procesează zeci de comenzi pe zi, plăteşte, în total, pentru externalizarea în regim de e-fulfillment, câteva sute de euro. Chiar şi când numărul comenzilor se ridică la câteva sute pe zi, costul nu depăşeşte 1.000 de euro pe lună, conform CEO-ului Frisbo. În schimb, costurile sunt semnificativ mai mari în afara ţării, cu cel puţin 50% peste costurile din România.

    Chiar dacă tarifele pentru e-fulfillment sunt mult mai mici în ţara noastră, numărul retailer-ilor online care externalizează procesele operaţionale şi logistice este încă destul de redus faţă de cel înregistrat în străinătate, unde circa o treime din piaţa de e-commerce lucrează în regim e-fulfillment, potrivit datelor Frisbo.

    Frisbo este prima platformă de e-fulfillment de pe piaţa locală, lansată la începutul lui 2014 de Okian, unul dintre principalii comercianţi de carte din România, cu o investiţie de 500.000 de euro. Cu sediul central în Braşov, Frisbo deţine o infrastructură de 1.400 de metri pătraţi din care îşi propune să deservească mai multe magazine online. 

  • De ce nu e bine să folosim telefonul personal la muncă

    Noul trend BYOD – bring your own device – a prins foarte tare în companiile din toată lumea din cauza crizei financiare. Era o şansă de a menţine angajaţii mulţumiţi şi de a reduce costurile. Dar nu este şi cea mai bună soluţie pentru securitate IT, potrivit computerblog.ro.

    Dacă nu se pot utiliza device-uri serparate, este importantă separarea fişierelor companiei de cele personale, pe toate dispozitivele mobile, fie că e smartphone, tabletă sau laptop.

    Mobilitatea şi trendul BYOD au devenit practici uzuale pentru multe companii, dar în materie de securitate sunt încă multe lucruri de îmbunătăţit. Principala problemă cu dispozitivele angajaţilor este faptul că sunt greu de ţinut sub control. Chiar dacă o mare parte printre aceştia le folosesc pentru a păstra informaţii legate de muncă (aproximativ 50%, conform unui studiu – PDF), tot mai consideră smartphone-urile proprietatea lor, iar fişierele păstrate în memoria acestora, drept o chestiune personală. Ceea ce e corect, dar până în momentul în care telefonul respectiv este pierdut, furat sau se defectează şi nu mai poate fi recuperat nimic de pe el. În acel moment, devine o problemă pentru personalul IT din companie, chiar dacă s-ar putea ca anterior să nu fi avut idee că pe acel dispozitiv se aflau date importante.

    Citiţi mai multe pe www.computerblog.ro

  • Cea mai fericită adolescentă din lume: tatăl său i-a organizat o petrecere de 6 milioane de dolari – GALERIE FOTO

    Aniversarea de 15 ani a adolescentei Maya Henry nu a fost una obişnuită: organizată într-un complex de 20.000 de metri pătraţi în San Antonio, Texas, petrecerea a costat nu mai puţin de 6 milioane de dolari. Spaţiul a fost decorat cu cireşi înfloriţi, pereţi de trandafiri şi fântâni.

    Tatăl fetei, avocatul Thomas J. Henry, a contractat serviciile unei companii de organizări evenimente din New York. Firma a pus la dispoziţie 150 de oameni pentru a asigura desfăşurarea fără cusur a petrecerii.

    Lista de invitaţi a numărat 600 de persoane, iar sărbătorita şi-a exprimat satisfacţia pe reţelele sociale: “A fost o noapte minunată, pe care nu o să o uit niciodată. Le mulţumesc celor care au participat dar mai ales părinţilor mei, care mi-au împlinit toate dorinţele.”

    Sursă foto: Daily Mail

  • Bursa din Londra şi Deutsche Börse vor fuziona, creând cea mai mare piaţă de capital din lume

     Bursa din Londra şi Deutsche Börse au ajuns la o înţelegere de fuziune, care va crea cea mai mare bursă europeană, cu o capitalizare cumulată de peste 27 de miliarde de euro.

    Cele două burse susţin că fuziunea va aduce reduceri de costuri de până la 450 de mi­lioane de euro pe an şi va oferi oportunitatea creşterii veniturilor, scrie Wall Street Journal.

    „Este timpul potrivit să facem o asemenea afacere“, a spus Carsten Kengeter, CEO al Deutsche Börse. El a adăugat că valoarea combinată a celor două companii va propulsa bursa pe primul loc din punctul de vedere al veniturilor la nivel mondial. Kengeter va deveni CEO al noii companii după fuziune.

    După fuziune, 45,6% din noua companie va fi deţinută de acţionarii LSE (London Stock Exchange) şi restul de cei ai Deutsche Börse.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie Daniel Bujorean, Ensight Managament Consulting: Cealaltă dimensiune a competiţiei. Sfaturi de la cea mai competitivă economie a lumii

    De cele mai multe ori managementul îşi defineşte termenul din prisma activităţilor de marketing, adică întâlniri în „primă linie” cu o companie competitoare, activităţi de go-to market, comunicare în mass-media şi mai puţin din perspectiva activităţilor interne precum reducere de costuri şi optimizare de procese sau creştere a productivităţii cu impact în costuri şi venituri. A concura înseamnă atât a te „duela” pe piaţă pentru prospectarea clienţilor, a vinde, precum şi a îmbunătăţi continuu şi intrinsec compania şi portofoliul de produse.

    Un raport din Elveţia, cea mai competitivă economie a lumii potrivit World Economic Forum, cu titlul „Business Competitiveness Switzerland” explică importanţa celei de-a doua dimensiuni a competiţiei: „Competitivitatea în afaceri este capacitatea unei firme de a crea valoare prin creştere şi profitabilitate sustenabile pe termen lung. Sunt două dimensiuni ale competitivităţii în afaceri – generală şi intrinsecă. Dimensiunea generală (contextul în care o companie operează) influenţează natura practicilor pe care o companie alege să le adopte. Dimensiunea intrinsecă se referă la comportamentele şi practicile care permit unei firme să îşi susţină performanţa pe termen lung“ (IMD World Competitiveness Center, Lausanne, 2014).

    Companiile au acuzat diferiţi factori externi pentru necompetitivitate, dintre care amintim doar câţiva, aşa cum apar în raportul de ţară al Fondului Monetar Internaţional din 2015: infrastructura, mediul macroeconomic nefavorabil şi o slabă specializare a serviciilor de pregătire profesională. Premisa acestui articol consideră că deşi factorii externi sunt foarte importanţi, sunt şi factori intrinseci care influenţează competitivitatea unei companii.

    Raportul elveţian, menţionat mai sus evidenţiază o serie de factori care au susţinut competitivitatea celor mai de succes firme elveţiene: managementul talentului, managementul performant al proceselor, transparenţa în luarea deciziilor, cooperarea internă, inovaţia, dezvoltarea continuă a avantajelor competitive şi deschiderea pentru investiţii în digitalizare.

    Din experienţa consultanţilor de la Ensight Management Consulting, factorii intrinseci sunt imperativi în creşterea competitivităţii unei companii pe termen lung şi această transformare trebuie să aibă loc mai degrabă mai curând decât mai târziu.
    Din păcate, de cele mai multe ori, companiile nu au parte de pieţe cu creşteri exponenţiale care să mascheze problemele de management intern. De aceea, sunt importante: managementul şi redesignul proceselor de afaceri pentru reducerea costurilor, creşterea productivităţii şi creşterea calităţii. De asemenea este important să optimizăm vânzările prin: definirea strategiei de vânzări, segmentarea clienţilor, optimizarea portofoliului de produse şi clienţi şi eficientizarea forţei de vânzări.

    Rolurile şi responsabilităţile clar definite pentru toate nivelele sunt o trăsătură distinctivă a majorităţii companiilor de succes, concluzionează studiul elveţian. „Firmele de top au mai mult succes decât companiile cu performanţă medie în asigurarea interacţiunii şi cooperării între consiliul director şi echipa de management. Adiţional, Campionii Creşterii se concentrează preponderent pe excelenţa proceselor ca parte centrală a afacerii precum şi pe transparenţa fluxului decizional.”

    Şi în final, în egală măsură, companiile din România trebuie să investească în inovaţie şi digitalizare dacă doresc să respecte recomandările de bună practică ale elveţienilor.
    Francezii de la Eurogroup Consulting, care sunt parte din aceeaşi reţea de consultanţă ca şi Ensight Management Consulting, vorbesc în cel mai recent studiu al lor („Managerii faţă în faţă cu Revoluţia Digitală, 2015“) despre o revoluţie digitală care va transforma radical relaţiile de management în companie.

    Conform acestui studiu, „revoluţia digitală va transforma radical practicile de management. Comunităţile de lucru de pe reţelele sociale interne vor facilita o sporire considerabilă a transparenţei; ierarhiile vor fi reduse pe măsură ce munca devine colaborativă; acum munca nu se referă la informaţia pe care o păstrăm pentru noi, ci la cea pe care o împărtăşim cu ceilalţi. Scenariul viitorului model managerial este deja scris“.

    Scenariul este deja scris, titrează colegii noştri francezi şi nu pot fi contrazişi. Digitalizarea, cooperarea internă susţinută de noile tehnologii şi inovaţia tehnologică influenţează în mod direct proporţional un management performant al proceselor de business, managementul talentelor şi transparenţa deciziilor, adică toate acele elemente care susţin competitivitatea firmelor elveţiene. Revoluţia digitală nu este viitorul, ci prezentul.

     

  • Imagini rare din “Trenul de fier”: cum arată o călătorie cu singurul tren din Mauritania

    În Mauritania mai există un singur tren în circulaţie, care opreşte într-o singură gară, timp de 5 minute, de-a lungul călătoriei sale zilnice de 700 de kilometri.

    A fost supranumit “Trenul de fier”, pentru că transportă cantităţi uriaşe de minereu de fier în oraşul Zouerat; există însă şi două vagoane pentru pasageri, unde biletele pentru călătoria de 16 ore costă în jur de 3 dolari.

    Mulţi nu îşi permit însă nici această sumă, aşa că se furişează în vagoanele de marfă şi dorm pe munţii de minereuri. Fotograful Daniel Rodrigues a făcut drumul până la Zouerat şi înapoi de două ori.

    Sursă foto: Washington Post

  • Cel mai mare eşec al americanilor. Războiul care a costat cel mai scump Statele Unite: 60.000 de tineri şi-au pierdut viaţa

     Războiul din Vietnam a avut loc între 1 noiembrie 1961 30 aprilie 1975, căderea Saigonului. Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China şi Uniunea Sovietică, şi Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud şi unificarea ţării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eşecuri ale politicii externe americane, potritiv Wikipedia.

    Prin Războiul din Vietnam, în sens mai larg, se înţelege cel de-al doilea război din Indochina (1955-30 aprilie 1975) iar, în sens mai restrâns, intervenţia americană (între 1965-1973).

    În principiu, războiul a fost purtat pentru reunificarea Vietnamului despărţit, temporar, de înfrângerea decisivă din 1954 a armatei coloniale franceze. În acest conflict, cele două mari puteri comuniste concurau şi una cu cealaltă şi pentru influenţa în Asia de sud-est, iar SUA încerca să împiedice răspândirea comunismului în ţările fragile din Asia, care, recent, deveniseră independente. Conflictele militare terestre s-au purtat, în mare parte, în Vietnamul de Sud, respectiv în Laos şi Cambodgia, în zonele de graniţă cu Vietnamul.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro