BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Televizorul cu care te poti imprieteni

    “Buna mama, la ce vrei sa te uiti?” Cel care vorbeste nu este un
    copil, ci televizorul pe care Toshiba l-a lansat saptamana trecuta
    in cadrul unui eveniment organizat la studiorile de film Cinecitta
    de la Roma. “De ce ne-am gandit sa lansam asa ceva? Pentru ca avem
    concurenti foarte puternici care scot mereu inovatii, iar
    consumatorii vor mereu noi caracteristici, dar si calitate”, a spus
    Sascha lange, directorul de marketing al Toshiba Europe.

    Scos la lumina in locul unde au luat nastere filme celebre
    precum Cleopatra, Robin Hood sau Patimile lui Hristos, televizorul
    are inglobate ultimele tehnologii aparute pe piata. “Pana acum
    vorbeam doar de Smart-TV, 3D TV si calitatea imaginii, care este
    cel mai important criteriu de la inventia televizoarelor pana acum
    pentru consumatori. 55ZL1 le contine pe acestea si multe altele”,
    completeaza Iange. Dispozitivul are o diagonala de 55 de inci (140
    cm), un HDD inclus de 500 de GB, o solutie software care
    converteste cu usurinta continutul 2D in 3D si functie de
    telecomanda pentru iPhone si iPad. “Am avut de ales in a aduce ceva
    nou si a integra serviciul de telefonie prin internet Skype in
    televizor. Noi am ales inovatia”, precizeaza acesta.

    In concurenta cu orele pe care oamenii le petrec la birou, in
    masina si dormind, statul in fata televizorului nu este deloc de
    neglijat. Spre exemplu, un european se uita in medie in jur de trei
    ore zilnic la TV, potrivit unui studiu realizat de Toshiba. “Cred
    ca a ajuns sa fie o rusine ca tu sa iti cunosti televizorul, iar el
    sa nu te stie pe tine. Acum insa poti sa-l personalizezi”, adauga
    Iange. Prin intermediul functiei Personal TV, oamenii pot
    interactiona cu aparatul. Tot cu ajutorul ei, pot sa stocheze poze
    personale si pot inregistra canalele preferate.

    “Asadar, o familie din patru persoane, care este si maximul de
    utilizatori pe care ii poate recunoaste 55ZL1, isi poate face o
    lista cu posturile preferate. Fiecare isi poate pune o parola
    astfel incat ceilalti sa nu-i acceseze grila de programe”, a
    explicat directorul de marketing al Toshiba. In plus, televizorul
    isi poate aminti volumul pe care l-a avut inainte de a fi inchis
    pentru fiecare dintre utilizatori, iar prin intermediul unei camere
    HD dispozitivul are optiunea de recunoastere faciala a celor care
    stau in fata lui. Daca nimeni nu se uita la vreo emisiune sau la un
    film, in cateva minute aparatul intra in modul stand-by, ceea ce,
    potrivit celor care l-au creat, este un pas important in a
    economisi energie.

    Pe langa televizorul care recunoaste fete, oficialii Toshiba au
    anuntat mai multe serii de televizoare, fiecare cu dichisul sau,
    dar si doua noi game de laptopuri. “Multi analisti de pe piata au
    spus ca ne mai trebuie inca cinci sau zece ani ca sa avem
    televizoare 3D fara ochelari”, a spus Toshihiro Ikeda, senior
    vice-president in cadrul Toshiba Europa, precizand ca ei lucreaza
    la crearea acestei tehnologii de mai multi ani. “L-am lansat in
    Japonia la inceputul anului si il vom lansa si in India pana la
    finalul acestui an. Apoi si in restul lumii”, adauga Ikeda,
    precizand ca, desi au fost afectati de criza nucleara, continua
    livrarile. “Suntem siguri ca Japonia isi va reveni, insa intr-o
    perioada mai indelungata de timp.”

    Spre deosebire de spusele lui Ikeda, Eva Hellen, manager media
    & analyst relations al grupului, a afirmat la ince-putul
    evenimentului ca producatorul de electronice trece prin clipe grele
    si ca incearca sa ii ajute pe japonezi cu bani, baterii,
    echipamente medicale si televizoare: “Am vrut sa amanam
    evenimentul, insa cei din Tokio ne-au indrumat sa nu o facem. Au
    spus ca viata merge inainte”.

  • Fidel Castro si vremea socialismului tropical

    Incercand sa-l judece fara mila si fara prejudecati, jurnalistul
    german (care a lucrat pentru Reuters si Süddeutsche Zeitung)
    incearca sa ne restituie un chip istoric complex, care a participat
    la multe batalii crancene si a trait momente triumfale, din postura
    de salvator al natiunii.

    Vom descoperi un Fidel recompus cu fidelitate, pe baza unei
    laborioase coborari in arhivele RDG si ale CIA, un Fidel care a
    combatut toata viata liberalismul economic, dar care, in ultimii
    ani, a incercat toate metodele de seductie pentru atragerea
    turistilor straini intru salvarea socialismului tropical.

    Volker Skierka, “Fidel Castro”, Editura Victoria Books, Bucuresti,
    2011

  • Ce-si face omul de afaceri cu mana lui: un muzeu

    Copil sarac, Prasart Vongsakul, acum in varsta de 67 de ani, a
    ajuns un prosper om de afaceri in domeniul imobiliar, ceea ce i-a
    permis sa-si implineasca visul de a crea complexul care-i poarta
    numele, Muzeul Prasart, ridicat pe terenul cumparat de el.

    Situat in Bangkok, muzeul este ferit de aglomeratia de turisti de
    la celelalte obiective din oras si poate fi vizitat doar cu
    programare. Pe parcursul a doua decenii de la infiintare, Prasart
    Vongsakul si echipa lui au reusit sa adune diverse exponate
    valoroase, cum ar fi un templu khmer recuperat din jungla
    cambodgiana, diverse statui ale lui Buddha ori un pavilion
    sukhothai din lemn de tek cocotat pe piloni in mijlocul unui iaz cu
    nuferi, pentru a fi ferit de incendii si daunatori. Printre comori
    se numara si diverse portelanuri thailandeze sau chinezesti
    rare.

    Muzeul este organizat ca o gradina, la intretinerea careia lucreaza
    o echipa de treizeci de persoane, in frunte cu investitorul, iar
    vizitatorii se pot plimba pe multele sale alei fara teama ca vor fi
    deranjati de insecte suparatoare, dat fiind ca aleile sunt
    strajuite de vase mari cu apa populate cu pesti asezati acolo anume
    ca sa se ocupe cu exterminarea insectelor.

    In colectia muzeului se numara si exponate occidentale, cum ar fi
    farfurii, vaze si bibelouri de portelan franceze si germane, precum
    si opere de arta europeana, care toate au facut parte din
    patrimoniul familiei regale. Toate sunt adapostite intr-o cladire
    construita in stilul neocolonial popular in Thailanda secolului al
    nouasprezecelea.

  • Povesti din Bucurestiul de altadata

    Avem de-a face cu o carte de istorie scrisa cu uneltele omului
    de litere, in care perspectivele, unghiurile de fuga si arhitectura
    orasului sunt vazute cu ochiul pictorului. Emanuel Badescu, autorul
    ei, este documentarist la Biblioteca Academiei, iar comorile din
    arhive, fie ca este vorba despre texte vechi sau despre fotografii
    si stampe, i-au devenit, de cateva decenii, sursa de inspiratie si
    refrene tematice. Panorama publicata acum reconstituie din cioburi
    de manuscrise si imagini rare o istorie sui generis a Bucurestilor,
    incepand in larma de timbale si zanganit de spade, cu zavera din
    1821 si moartea Domnului Tudor, si sfarsind cu 1989, cand, sub
    cupola Ateneului, George Enescu s-a intalnit cu Maruca Cantacuzino,
    “la princesee aimée”.

    Fiecare din celelalte 17 povestiri care alcatuiesc volumul
    fixeaza cate un moment memorabil si reinvie personaje puternice, de
    la meseriasi la artisti si de la boieri la domnitori, care au
    jalonat viata orasului si i-au conferit blazoanele de noblete. Ca
    sa intelegeti tonul cartii si sa gustati fiorul plimbarii in
    trecut, iata cum s-a latit parjolul, marele incendiu care a
    devastat Bucurestii in ziua de 23 martie 1847. In coasta hanului
    Constantin, pe ulita Islicarilor, tocmai se naste pruncul Zincai
    Filipescu, clucereasa. Dupa 11 ani, odrasla, Costache Filipescu, “a
    ales sa joace, luand o cheie si umpland-o cu praf de pusca”. Numai
    ca, de data asta, a iesit afara si a pocnit-o de un butoi de
    pacura. “Sprijinit de suflarea furtunoasa a austrului”, focul
    rezultat a cuprins proprietatea Druganestilor si curtea bisericii
    Sf. Dumitru, dupa care a inceput sa inghita nemilos mai mult de un
    sfert din oras.

    Mergand pe urma marturiilor de epoca, Badescu reconstituie
    minutios, filmic, tragedia, si ne aduce in fata unui bilant
    inspaimantator: “De-a lungul a trei kilometri au ars in intregime
    sau partial 1.850 de cladiri, 1.142 de pravalii, 10 hanuri si
    dousprezece biserici. Au fost inregistrati 1559 de sinistrati,
    care, fireste, au fost despagubiti.” Desi nu aveau asigurare. Ce
    vremuri!

    Emanuel Badescu, “Marele Foc si alte povesti din Bucuresti”,
    Editura Cadmos, Bucuresti, 2011

  • Istoria Londrei, vazuta cu camera ascunsa

    Lucrarile expuse au fost realizate de saptezeci de fotografi si
    prezinta evolutia strazilor orasului, de la primele instantanee
    alb-negru de dupa 1860 pana la cele color din 2010. Expozitia de la
    Museum of London este deschisa pana la 4
    septembrie.

  • Trecutul colonial reinvie in Shanghaiul comunist

    Una dintre zonele vizate este Bund, centrul comercial al
    vechiului oras colonial, unde s-a redeschis proaspat renovatul
    Peace Hotel, inaugurat In 1929 sub numele de Cathay Hotel – cel mai
    luxos din toata Asia la vremea sa – de catre un magnat imobiliar
    iubitor de distractie, Victor Sassoon. Vechiului hotel i-au trecut
    pragul nume mari, cum ar fi Charlie Chaplin, o fotografie realizata
    de acesta fiind folosita in procesul de renovare.

    Din cladirea initiala nu s-au putut recupera decat o mica parte
    din elementele art deco, din cauza transformarii sale in spatii de
    birouri si magazine dupa instaurarea comunismului, dar ceva din
    atmosfera de altadata s-a pastrat, mai ales ca au fost restaurate
    si vechea sala de bal, si restaurantul Dragon Phoenix sau celebrul
    Jazz Bar.

    Shanghai Club revine si el in atentia publicului ca Waldorf
    Astoria Hotel, care se lauda cu pastrarea a optzeci la suta din
    elementele originale, printre care marmura siciliana din holul de
    la intrare, cu tot cu crapaturi si zone decolorate, vechiul lift
    sau cunoscutul The Long Bar, candva cel mai lung din Asia, unde
    veneau sa bea si gangsterii vremii.

    In fosta Concesiune Franceza s-a deschis Hotel Massenet, un
    complex de vile construite In anii ’20 pentru colonialistii bogati
    ai timpului. Vilele sunt Inchiriate astazi de oameni de afaceri si
    beneficiaza fiecare de gradina proprie si valet.

  • Conspiratii, pasiuni sangeroase si nebunia puterii

    Rufus, personajul prin ochii caruia este filtrata aceasta lume
    haotica, rascolita de pasiuni sangeroase si de porniri
    discretionare, este sclav. Gratie lui, Douglas Jackson ne ajuta sa
    patrundem in bolgiile curtii imperiale, sa deslusim intrigile din
    culise, sa intelegem resorturile intime care il fac pe Caligula sa
    se comporte ca un zeu caruia nu ii stau in cale nici morala, nici
    legea, nici sentimentele traditionale.

    Temandu-se de moarte si de faptul ca isi poate in fiecare clipa
    pierde puterea, ratacit intr-o lume marcata violent de abuzuri,
    scandaluri sexuale si conspiratii, imparatul desavarseste absurdul
    prin propriile actiuni megalomane si proiecte asasine.

    Douglas Johnson, “Caligula”, Editura Allfa, Bucuresti,
    2010

  • 36 de morti imaginare ale unor mari scriitori

    Nu ne place sa vorbim despre moarte, iar eseul lui Michel
    Schneider tocmai de aici porneste, de la raportul intre cuvinte si
    disparitia (sau iminenta disparitiei) fizice. Despre ce au spus
    niste mari personalitati in momentul trecerii in eternitate. Este,
    daca vreti, un compediu sui generis de istorie a literaturii si
    care functioneaza ca un excelent revelator al vietii.

    Nu degeaba ne recomanda autorul ca, dupa parcurgerea cartii lui,
    “sa citim toate cartile pe care acesti scriitori le-au scris: acolo
    este povestita moartea lor. Un scriitor e cineva care moare de-a
    lungul intregii sale vieti, fraza cu fraza, in cuvinte mici”.

    Michel Schneider, “Morti imaginare”, Editura Art, Bucuresti,
    2010

  • Istoria telefoniei mobile din Romania

    “Timp de cateva zile au fost cozi interminabile in fata Salii
    Palatului, cum nu se mai vazusera de ani de zile”, isi aminteste
    Raluca Milin, unul dintre primii angajati in Romania ai actualului
    operator de telefonie mobila Vodafone. Se intampla in 1997, la 15
    aprilie mai exact, la lansarea serviciului Connex, primul intr-o
    tara care stia despre telefoanele GSM doar din auzite.

    Lesne de inteles asadar cum s-a declansat atunci frenezia in
    randul celor dornici sa se numere printre primii posesori ai unui
    telefon mobil. Cu un an in urma, doua companii intrau fiecare in
    posesia unei licente pentru telecomunicatii in sistem GSM scoase la
    licitatie de Ministerul Comunicatiilor si se inhamau la investitii
    considerabile intr-o afacere careia nu foarte multi ii dadeau sanse
    de reusita. Una dintre ele a fost Mobifon, operatorul canadian din
    spatele brandului Connex, care a lansat serviciul de telefonie
    mobila in aprilie 1997. Cealalta, Mobil Rom, prin brandul Dialog,
    avea sa lanseze serviciile comerciale de telefonie mobila doua luni
    mai tarziu, in iunie, intr-o retea prin care numai cateva orase din
    tara aveau acces.



    “Nici macar nu existau concret oferte comerciale. Era doar
    conceptul de serviciu de telefonie mobila si bineinteles ca
    abonamentele n-au fost deloc ieftine”, spune Raluca Milin, care la
    vremea respectiva facea parte din echipa ce a coordonat campania de
    marketing din spatele Connex. Pe atunci, operatorul nu avea filiale
    in alte tari europene care sa fie luate drept model, ci doar in
    China, insa bugetele previzionate initial pentru campanie s-au
    dovedit a fi mult subdimensionate. “La acel moment, telefonia
    mobila nu era chiar pentru oricine, iar in cele cateva luni de
    prezenta pe piata inaintea competitiei, Connex a atras crema
    clientilor dispusi sa-si cumpere telefon”, continua Milin,
    justificand astfel si petrecerile VIP organizate la Casa Poporului,
    la care participau doar oamenii de afaceri si formatorii de opinie,
    care au asigurat operatorului multe dintre contractele bune cu
    companii ce ii sunt si astazi clienti.

    Niciunul dintre cei doi operatori nu si-a imaginat insa la
    momentul lansarii cat de fulminanta va fi cresterea industriei de
    telefonie mobila. De altfel, cifrele obtinute la sfarsitul anului
    respectiv i-au luat prin surprindere nu doar pe operatorii si pe
    investitorii din spatele acestora, ci si pe pesimistii care se
    grabisera sa declare telefonia mobila o afacere fara prea mult
    potential, intr-una dintre putinele tari care inca nu ofereau
    servicii de telefonie mobila GSM.

    Connex a incheiat anul 1997 cu 112.000 de abonati si venituri de
    36,5 milioane de euro, iar Dialog a inregistrat venituri de aproape
    25 de milioane de euro si a depasit pragul de 100.000 de clienti,
    in conditiile in care la lansarea serviciului cifra estimata era de
    zece ori mai mica. Cu toate acestea, optimismul investitorilor a
    ramas moderat. Jean Baptiste de Boissiere, presedintele France
    Telecom (actionarul majoritar al Mobil Rom) de la acel moment,
    estima ca numarul abonatilor de telefonie mobila din Romania ar
    putea ajunge la un milion pana in 2005. Momentul a venit insa mult
    mai repede, in a doua jumatate a anului 2000.

    Intre timp, in 1998 numarul clientilor a urcat pana la 325.000
    pentru Connex si 308.000 pentru Dialog, iar in anul urmator, cei
    doi operatori si-au dublat baza de clienti pana la 702.000,
    respectiv 622.000. “Pe vremea aia doar oamenii cu bani aveau
    telefon mobil”, spune Bogdan P., unul dintre angajatii Mobifon din
    1997, despre primii clienti. Acestia erau in general dintre cei ce
    aveau nevoie de telefon mobil si ar fi vrut sa foloseasca asemenea
    servicii, dar au amanat din cauza problemelor de care se lovea
    telefonia mobila analogica, disponibila pe piata inca de la
    inceputul anilor ’90 prin Telefonica, la preturi mai mari decat
    pentru GSM.

    “Majoritatea utilizatorilor din perioada de inceput era formata
    din cei ce foloseau telefoanele oferite anterior de Telefonica,
    persoane cu un venit lunar minim de 700-1.000 de dolari, adica
    oamenii de afaceri, angajatii companiilor prospere si unele
    VIP-uri”, apreciaza Laurentiu Stan, actualul director general al
    Euroweb Romania, care a lucrat pe vremuri la Dialog, in
    departamentul responsabil de clientii de business.


    Cu toate ca serviciile Connex si Dialog propuneau costuri mai
    reduse decat cele ale Telefonica, facturile clientilor in primii
    doi ani ajungeau in multe cazuri de ordinul sutelor de dolari, in
    conditiile in care salariul mediu net se situa undeva in jurul a
    100 de dolari. Cat priveste companiile, nu prea existau pe atunci
    preocupari de a promova folosirea profesionala a mobilului, iar
    angajatii dadeau telefoane personale de pe mobilul de serviciu.
    “Poate si din acest motiv se explica factura lunara de 5.000 de
    dolari pe care ajungea sa o plateasca o companie cu 50 de angajati
    si in jur de 20 de abonamente mobile”, mai spune Stan.

  • Arheolog in Sicilia: In cautarea teatrului antic

    Arheologul englez Alexander Hardcastle, aflat in cautarea unui
    teatru grecesc construit in urma cu doua mii cinci sute de ani
    intr-un oras infiintat de colonistii greci in Sicilia, Akragas, era
    convins ca ruinele acestei cladiri se pastrasera pe teritoriul
    localitatii, in ciuda cutremurelor frecvente din zona, a jafurilor
    cartaginezilor si a furturilor de piatra.

    Hardcastle si-a finantat cautarile cu averea personala, reusind
    sa restaureze partial niste temple ale orasului, sa descopere
    ziduri si drumuri, dar fara a gasi vreo urma a legendarului teatru.
    Hardcastle nu avea sa-si mai implineasca visul, murind sarac intr-o
    institutie de boli mintale din apropierea vechii cetati, dupa ce
    averea familiei s-a pierdut ca urmare a crahului din 1929.

    Cautarile sale vor fi reluate nu peste multa vreme de o echipa
    de arheologi italieni finantata cu fonduri europene, care se
    asteapta ca descoperirea sa-i permita orasului modern din
    apropiere, Agrigento, sa castige sume insemnate din turismul
    arheologic. Echipa de specialisti spera ca pe langa teatru, despre
    care multi experti cred ca a fiintat intr-adevar, sa mai gaseasca
    in Akragas si dovezi ale existentei unui hipodrom, dovezi
    nedescoperite la sapaturile anterioare din anii ’70 si ’80.