BusinessMagazin

Tag: industrie

  • Primul incubator de jocuri video din România lansează jocul românesc Link Twin

    Carbon, primul incubator românesc ce sprijină start-up-urile din industria de gaming, anunţă lansarea versiunii premium a jocului Link Twin. Jocul este disponibil începând de astăzi, la nivel global, în Apple App Store şi Google Play Store, la preţul de 1,99$.

    După ce jocul a beneficiat de un soft launch, Link Twin revine, în varianta premium, cu o experienţă de joc îmbunătăţită, pe parcursul a 100 de niveluri împărţite  în 5 capitole.

    Jocul explorează, de-a lungul celor 5 capitole şi 100 de nivele, legătura inexplicabilă dintre două personaje misterioase, legătură care se dezvăluie pe măsură ce acestea explorează o lume înşelătoare, plină de peisaje fantastice.

    „Ne bucurăm că am reuşit să aducem experienţa unui puzzle premium produs în România utilizatorilor de pe întreg globul. Pe lângă mândria primului proiect sub amprenta Carbon care beneficiază de o lansare la nivel global, considerăm că Link Twin este o bună afirmare a poziţiei industriei de gaming româneşti şi sperăm să vedem, în viitorul apropiat, cât mai multe sudiouri independente româneşti care să facă astfel de paşi”, a declarat Cătălin Butnariu, General Manager Carbon.

    Link Twin a obţinut, luna trecută, locul II la competiţia Pocket Gamer, competiţie dedicată proiectelor indie ce are loc la Londra. Jocul este un produs de studioul Lorraine si publicat de Carbon.

    Mai multe despre Carbon puteţi citi aici

  • Agenţii economici din industria de apărare, sprijiniţi în realizarea investiţiilor

    Guvernul a aprobat joi Ordonanţa de Urgenţă prin care se completează OUG 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiţii la operatorii economici din industria de apărare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative.

    Astfel, agenţii economici din industria de apărare, industrie de interes strategic pentru securitatea naţională, în situaţia contextului geopolitic actual, vor fi sprijiniţi în realizarea de investiţii pentru retehnologizarea capacităţilor de producţie, modernizarea activelor deja existente sau crearea unor noi capacităţi de producţie. De această măsură pot beneficia operatorii economici care dispun de un plan de restructurare sau reorganizare aprobat în condiţiile legii, cărora li se lasă la dispoziţie 60% din veniturile obţinute prin valorificarea activelor devenite disponibile, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului.

    “Este un moment de referinţă al business-ului industriei apărării româneşti, industrie cheie, ce are nevoie de o poziţie pe piaţă fermă, puternică, cu echipamente moderne şi concurenţiale. Este o măsură esenţială prin care industriei de apărare i se oferă un suport important, care are capacitatea reală de a o ajuta să se dezvolte şi să redevină cu adevărat competitivă. Ministerul Economiei devine, astfel, partenerul principal al tuturor agenţilor economici cu un plan sustenabil de creştere şi dezvoltare şi avem datoria morală de a-i sprijini prin toate mijloacele posibile, să se înzestreze cu cea mai nouă tehnologie, să atingă standardele partenerilor noştri NATO. “ a declarat Ministrul Economiei, Alexandru Petrescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Sezonul Wine barurilor. Cât se investeşte şi cum se fac bani din vin

    Citatul îi aparţine lui Michael Broadbent, unul dintre criticii de vin cu experienţa cea mai îndelungată în domeniul vinurilor, şi este ideal pentru caracterizarea uneia dintre cele mai recente tendinţe în industria HoReCa locală. Civilizarea prin vin reprezintă unul dintre principiile de business pe care, de câţiva ani, au început să se axeze şi fondatorii de wine baruri din România, care transformă obiceiul consumului de vin de calitate dintr-unul odinioară elitist, într-unul cât se poate de familiar pentru din ce în ce mai mulţi consumatori (şi, implicit, pentru bugete variate).

    În prezent, în Bucureşti există aproximativ 12 astfel de baruri, în contextul în care doar în Capitală oferta este una concludentă astfel încât să se facă această încadrare, potrivit lui Laurenţiu Mâţă, consultant în HoReCa şi fondator al companiei de consultanţă Top Hospitality Network România. El pune creşterea popularităţii acestui tip de afacere pe seama dezvoltării pe care a cunoscut-o industria vinului şi la noi în ţară, în ultimii zece ani. Cu această ocazie s-au înmulţit numărul de producători şi implicit, numărul de oameni activi în această industrie. „Inevitabil, industria a început să fie din ce în ce mai vizibilă în piaţă, alocând bugete de marketing substanţiale, fapt care a dus inevitabil la crearea unei nişe de clienţi mai mult sau mai puţin cunoscători, dar interesaţi de vinuri de calitate”, explică Laurenţiu Mâţă.

    Consultantul spune că investiţia într-un wine bar poate să varieze între 50.000 şi 120.000 de euro, în funcţie de dimensiunea spaţiului alocat, de calitatea finisajelor interioare sau de nivelul calitativ şi cantitativ al stocului de vinuri. Recuperarea acestei investiţii ţine de mai mulţi factori, printre care şi nivelul de management şi promovare pe care îl poate imprima afacerii proprietarul acesteia. „Să nu uităm că astfel de afaceri sunt încă la început şi nu au o piaţă de desfacere mare, ci una relativ mică.” Clientul care vizitează frecvent wine barurile îşi doreşte interacţiune constantă cu prietenii. „El îşi petrece timpul în aceste locaţii pentru a descoperi noi vinuri de care să se îndrăgostească. Are între 30 şi 50 de ani, este încrezător în gusturile sale şi îi place să povestească despre experienţele şi gusturile descoperite în lumea vinului”, descrie Mâţă profilul clientului acestor localuri.

    În ceea ce îi priveşte pe antreprenorii care se hotărăsc să deschidă o astfel de afacere, specialistul în HoReCa observă că afacerile de succes de acest tip sunt conduse de persoane bine pregătite în lumea vinurilor, care le cunosc şi despre care pot să povestească în mod constant clienţilor care le trec pragul. Dincolo de gusturi, arome şi buchete, lumea vinurilor înseamnă multă interacţiune umană. De regulă, cei care îşi deschid afaceri pe acest segment interacţionează frecvent cu lumea producătorilor de vin şi au un grad ridicat de cunoştinţe eonologice.

    Bogdan Sandu este unul dintre primii antreprenori de pe piaţa locală care au mizat pe un astfel de concept. El a început cu deschiderea magazinului de vinuri Ethic Wine, în 2008, şi a continuat, în 2014, cu extinderea prin wine barul Tasting Room by Ethic Wine, care include şi componenta de restaurant. Sandu a absolvit Dreptul în 2003, iar înainte de a se orienta spre o afacere cu vinuri a lucrat în domeniul imobiliar. După prăbuşirea pieţei imobiliare, a hotărât să îşi încerce norocul cu wine barul – era familiarizat cu domeniul datorită tatălui său, care produce vinurile Via Sandu pe un teren de 22 de hectare în Drăgăşani, Vâlcea (de aici pleacă anual circa 50.000 de sticle).

    Dacă fratele său s-a concentrat pe dezvoltarea producţiei în Drăgăşani, el a  investit 10.000 de euro în dezvoltarea magazinului de vinuri, în zona Floreasca; ulterior a cheltuit încă 10.000 de euro pentru mutarea într-o nouă locaţie, în aceeaşi zonă (în investiţie nu sunt incluse stocurile de marfă). „E o zonă bună; când am deschis noi nu era chiar atât de în vogă ca acum, când a devenit mai cosmopolită”, descrie el evoluţia cartierului. A pornit cu o selecţie de vinuri deopotrivă autohtone şi de import (50-50%); în prezent au ajuns la 800 de etichete. Face el însuşi selecţia vinurilor împreună cu Lucian, angajat care a lucrat încă de la început în cadrul Ethic Wine. Preţurile pentru fiecare sticlă pornesc de la 20-30 de lei şi depăşesc 2.500 de lei, însă segmentul cel mai vândut este al vinurilor cu preţuri cuprinse între 40 şi 60 de lei. „Nu putem compara piaţa de acum cu cea din urmă cu 10 ani; principala diferenţă este a numărului mare de etichete de vinuri româneşti. În 2008, erau trei-patru producători de vinuri româneşti, acum sunt 40-50; nu vorbim despre cele ieftine.” În prezent, vinurile româneşti domină vânzările: 60% din încasări se datorează celor româneşti, iar 40% sunt de import. Investiţia în magazin a fost recuperată încă din primul an de activitate, iar de atunci afacerea a crescut constant, chiar şi pe timp de criză. „Criza a adus schimbări în ce priveşte genul de vinuri alese; nu s-au mai vândut cele foarte scumpe, dar s-au vândut. Dacă mai demult oamenii îşi cumpărau şase sticle cu 2 milioane; în criză îşi iau şase sticle, de 70 de lei.”

  • Cum a ajutat spamul Airbnb să ajungă o afacere de miliarde de dolari

    În ianuarie 2009, cei trei fondatori ai unui site mai puţin cunoscut numit Airbedandbreakfast.com (în traducere Aerpatşimicdejun.com) au decis în ultimul moment să participe la investirea preşedintelui Barack Obama. Brian Chesky, Joe Gebbia şi Nathan Blecharczyk erau toţi trecuţi de 20 de ani, nu avea niciunul bilet la festivităţi sau haine de iarnă potrivite şi nici măcar o idee clară despre programul săptămânii. Însă au văzut o oportunitate. Afacerea lor de servicii online de home-sharing şchiopăta de mai mult de un an, fără să aducă prea mare satisfacţie. Acum ochii lumii aveau să fie îndreptaţi spre capitala ţării. Iar ei au vrut să profite.

    Au găsit un apartament ieftin în Washington, într-o casă dărăpănată cu trei etaje lângă Universitatea Howard, care, la fel ca atât de multe alte case în acele vremuri disperate, era în executare silită. Camerele erau nemobilate. Aveau doar o canapea extensibilă, pe care cei trei antreprenori au cedat-o prietenului şi consilierului lor Michael Seibel, care deţinea site-ul de streaming video Justin.tv. Noaptea s-au înghesuit pe podeaua din lemn tare pe saltele gonflabile.

    Gazda lor era un chiriaş care aştepta evacuarea. Locuia în apartamentul de la subsol şi a folosit site-ul AirBed & Breakfast pentru a închiria primul etaj, gol, şi, celor trei oaspeţi, propriul său dormitor, living-ul şi garderoaba. Simţind o oportunitate de promovare, Chesky a trimis un e-mail personalului de la Good Morning America cu garderoba şi un producător a inclus-o într-o trecere în revistă a cazărilor neobişnuite pentru cei care doreau să participe la investirea preşedintelui.

    Ziua, cei trei, însoţiţi de Seibel, au împărţit fluturaşi cu AirBed & Breakfast de la staţia de metrou Dupont Circle. „Închiriaţi-vă camera! Închiriaţi-vă camera!”, strigau către navetiştii înghesuiţi. Cei mai mulţi îi ignorau. În timpul nopţii s-au întâlnit cu alte gazde AirBed & Breakfast în oraş, din vorbă în vorbă au descoperit cum să intre la petrecerile inaugurale, şi au răspuns la mai multe e-mail-uri de la un client nemulţumit – oaspetele din dormitorul de la subsol. Femeia venise cu o dubiţă Volkswagen tocmai din Arizona, cu câinele ei de ajutor, un chihuahua, şi nu era încântată de cazarea aglomerată. Într-o suită de plângeri, ea s-a declarat nemulţumită de mirosul de marijuana, că sucul pe care l-a lăsat în frigider i-a fost luat; în plus, clădirea nu respecta normele privind persoanele cu dizabilităţi. La un moment dat, chiar ameninţa că sună la poliţie. Chesky, Gebbia şi Blecharczyk stăteau la doar câţiva metri deasupra capului ei, în camera de sus, desigur, tastând scuzele de rigoare.

    În ziua inaugurării, s-au trezit la ora 3 dimineaţa pentru a ocupa un loc cu perspectivă bună spre National Mall. Au mers peste 2 mile pentru a ajunge acolo, şi şi-au cumpărat de la un magazin de pe drum pălării şi măşti. La ora 4 îşi găsiseră deja loc pe spaţiul verde în zona deschisă publicului, la o depărtare de câteva terenuri de fotbal de podium prezidenţial.

    „Stăteam spate în spate şi încercam să ne încălzim”, spune Chesky, directorul executiv al afacerii numite acum Airbnb. „A fost cea mai rece dimineaţă din viaţa mea. Toată lumea a aplaudat atunci când a apărut soarele”.

    Acestea se petreceau în urmă cu opt ani. De atunci, multe s-au schimbat – preşedintele, întreprinzătorii. Însă puţine companii au schimbat viaţa de oraş la fel de profund şi la fel de repede cum a făcut-o compania lansată de antreprenorii care tremurau anonimi în mulţime în acea zi. Airbnb nu este singura în acest pionierat. Uber a avut, de asemenea, o contribuţie uriaşă. Cele două companii sunt printre start-up-urile cu cea mai rapidă creştere din istorie în funcţie de vânzări, valoarea de piaţă şi numărul de angajaţi. Împreună, ele întruchipează cea de-a treia fază a istoriei internetului, era inovaţiei post-Google şi post-Facebook.

    Au ajuns atât de sus, şi la o valoare combinată de 99 de miliarde de dolari, cu toate că nu deţin prea multe active fizice. Airbnb poate fi considerată una dintre cele mai mari companii hoteliere din lume, în prezent fiind evaluată la 30 de miliarde de dolari, aproximativ la fel ca Marriott International – cu toate că nu are în proprietate camere de hotel reale. Fondatorii săi sunt multimiliardari, cel puţin pe hârtie. Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Ambele start-up-uri au oferit idei vechi de când timpul (transportul în comun, primirea oamenilor în gazdă), dar împachetate altfel. Şi ambele companii creează aporoape încontinuu controverse pe fiecare piaţă urbană pe care intră. Ele au venit să reprezinte, cel puţin pentru unii, mândria tehnoelitei. Criticii le învinovăţesc pentru distrugerea regulilor de bază ale angajărilor, de aglomerarea traficului, de ruinarea cartierelor, agravarea penuriei de locuinţe şi în general de aducerea unui capitalism neîngrădit în oraşe liberale. Airbnb şi Uber nu au anticipat acest grad de respingere, care i-ar fi putut descuraja pe întreprinzătorii mai prudenţi sau mai puţin zeloşi.

  • Crescătoria de jocuri: cum vrea un incubator românesc de jocuri video să crească industria

    Un incubator este definit drept o cameră, o instalaţie specială care poate asigura condiţii de temperatură, umiditate pentru a permite dezvoltarea în condiţii optime. Carbon, înfiinţat anul trecut, este un incubator, menit să ajute dezvoltarea companiilor dezvoltatoare de jocuri video din România şi din regiune. Cătălin Butnariu, la vremea aceea head of development la Amber Studio, Dragoş Hâncu general manager al Amber Studio şi investitorul spaniol Jaime Gine sunt iniţiatorii acestui proiect. Carbon a fost lansat în aprilie 2016, dar ideea a prins contur, povesteşte Cătălin Butnariu, actualul general manager al Carbon, în 2015, „într-o discuţie mai largă cu câţiva prieteni” despre dezvoltarea industriei din România. „Ideea s-a transformat într-un concept de afacere, a apărut si un business plan şi într-un final am decis să-i dăm drumul”, sumarizează el paşii principali.

    Industria de gaming din România are o istorie de peste 15 ani, iar în ultima perioadă s-au lansat mai multe titluri importante din lumea jocurilor video – precum FIFA sau Assassin’s Creed – la care au contribuit şi filialele din România ale companiilor internaţionale. Conform estimărilor Asociaţiei Dezvoltatorilor Români de Jocuri Video, în 2015 valoarea industriei depăşea 140 milioane de euro, datele oficiale pentru 2016 nefiind încă disponibile. Cel puţin 6.000 de oameni lucrează în acest domeniu în România.

    Însă ce lipseşte din peisajul dezvoltării jocurilor video este o producţie locală care să aibă un impact la nivel internaţional, la fel cum a făcut-o CD Projekt cu seria The Witcher. Veniturile companiei poloneze în al treilea trimestru al anului trecut au ajuns la circa 23,5 milioane de euro (25,1 milioane de dolari), iar profitul a fost de 8,5 milioane de euro (9,1 milioane de dolari). Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat în 2015 venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro (datele pentru 2016 nu au fost făcute publice încă).

    Unul dintre motivele reuşitei cu care polonezii se pot mândri este că au izbutit să găsească sprijin şi finanţare. Carbon vrea să-şi înşusească acest rol pentru start‑up‑urile româneşti care îşi propun să dezvolte jocuri video. În prezent, cinci echipe au fost acceptate în program.

    Dintre acestea, trei dezvoltă jocuri pentru smartphone-uri, o echipă dezvoltă un joc video pentru PC şi console, iar un alt start-up dezvoltă un produs pentru realitatea virtuală. „Anul acesta vom extinde căutările şi în alte ţări din Europa de Est, aceasta fiind regiunea pe care o avem în vedere în primul rând”, spune Butnariu.
    Start-up-urile care au aplicat, implicit cele acceptate în program, sunt formate în general din oameni care au lucrat deja în multinaţionale, au dezvoltat jocuri pentru alţii şi acum vor să creeze ceva al lor.

    Incubatorul oferă o finanţare directă de până la 50.000 de dolari pe proiect, dar şi servicii de consiliere, structurate în trei pachete, în funcţie de necesităţile individuale ale afacerilor. Start-up-urile vor fi consiliate de mai mulţi mentori – experţi în design, producţie, monetizare şi business development. De asemenea, există posibilitatea alocării unui buget suplimentar pentru activităţi de marketing, cu o valoare variabilă, stabilită de la caz la caz.

    Spre deosebire de alte incubatoare de acest gen, dezvoltatorii români vor rămâne independenţi, incubatorul neachiziţionând equity; Carbon încasează un procentaj din venitul generat de proiectele susţinute, care diferă în funcţie de pachetul ales (10-30%). „Carbon a fost constituit de la bun început ca o afacere şi o investiţie pe termen lung. De exemplu, am fost conştienţi că nu vom înregistra venituri cel puţin un an, ţinând cont de timpul de dezvoltare a jocurilor. Bugetul pentru primul an a fost aproximativ 250.000 de dolari (234.000 euro). Ne aşteptăm ca businessul să fie profitabil începând cu anul viitor”, spune cofondatorul Carbon.

    Pachetul de bază include mentorat, acces la reţeaua de contacte, servicii, spaţiu şi echipamente. Următorul pachet conţine, pe lângă ce oferă pachetul de bază, acces la servicii de dezvoltare, la evenimente din industrie, PR şi servicii de publishing. Al treilea pachet cuprinde serviciile menţionate anterior, dar şi finanţare de 50.000 de dolari.

  • Acum 100 de ani era maşinărie „de tortură” iar acum sute de milioane de oameni plătesc să o folosească

    Un studiu din 2016 al Sport & Fitness Industry Association (SIFA) arată că peste 50 de milioane de americani au folosit banda de alergat cel puţin o dată în ultimul an. Dacă vedeţi acest instrument de mişcare monotonă ca pe un obiect de tortură, ar trebui să ştiţi că nu sunteţi departe de adevăr, arată un material semnat The Washington Post. O formă arhaică a benzii de alergat moderne, pe care o cunoaştem cu toţii, a fost folosită la 1800 de către britanici ca pedeapsă pentru prizonierii leneşi.

    „Nu pot să-mi scot din cap ideea că acum plătim pentru nişte maşinării ce în urmă cu 100 de ani reprezentau cele mai severe pedepse pentru deţinuţi, apropiate de pedeapsa cu moartea”, a declarat Vybarr Cregan- Reid, un profesor al Universităţii din Kent (Marea Britanie). Englezii au scos înafara legii acest tip de pedeapsă la începutul secolului XX, fiind considerată prea crudă şi neobişnuită.

    Cu toate acestea, maşinăriile care au evoluat din acele aparate de tortură reprezintă astăzi aporape 40% dintre cele 3,5 miliarde de dolari cât valorează industria de echipamente de fitness vândute în retail, în America de Nord. Preţul acestora variază între 300 de dolari şi ajung până la 10.000 de dolari. Banda de alergare este, aşadar, un exemplu concret al modului în care munca, timpul liber şi tehnologia a evoluat în ultimii 200 de ani.

  • Airbus Helicopters a livrat 418 elicoptere anul trecut

    Airbus Helicopters a livrat 418 elicoptere în 2016, cu 5% mai mult decât în 2015, în condiţiile unei pieţe în scădere. Compania şi-a întărit poziţia de lider pe segmentele civil şi public-privat, menţinându-şi în acelaşi timp poziţia pe piaţa militară.

    Airbus Helicopters a înregistrat comenzi brute de 388 de elicoptere în 2016, o performanţă stabilă, comparabilă cu 2015 când a avut 383 de comenzi brute. În 2016 au fost comandate, printre altele, 188 de elicoptere uşoare mono-motor, 163 de aparate H135/H145 şi 23 de aparate din familia Super Puma. La finalul anului 2016, comenzile în curs erau de 766 de elicoptere.

    „Multiplele provocări pe care le-am avut în 2016 ne-au întărit dorinţa de a ne sprijini clienţii,  angajându-ne mai mult ca oricând în favoarea calităţii şi securităţii zborurilor, graţie portofoliului nostru care include cele mai moderne produse şi servicii”, a spus Guillaume Faury, CEO Airbus Helicopters. „Anul 2016 a fost probabil cel mai dificil din ultima decadă pentru întreaga industrie producătoare de aparate de zbor. În ciuda contextului de piaţă complex, am reuşit să ne atingem toate obiectivele operaţionale şi să punem în aplicare planul nostru de transformare a companiei”, a adăugat Faury.

    Printre evenimentele notabile care au marcat anul 2016 se numără licitaţii-cheie câştigate în domeniul achiziţiilor militare cu elicopterul H225M, care a fost selectat de Singapore şi Kuweit, precum şi cu familia de elicoptere H135/H415 care a fost aleasă de Marea Britanie pentru instruirea militarilor. Tot anul trecut au fost livrate primele exemplare ale noului elicopter AS565 Mbe Panther în versiune navală şi a avut loc primul zbor al NH90 Sea Lion pentru marina germană.

    Referitor la versiunea civilă, primul elicopter H175 de clasă medie, cu dublu motor, în configuraţie VIP a intrat în serviciu în 2016 şi tot atunci au început testele de zbor pentru versiunea sa dedicată serviciilor publice, în vederea obţinerii certificării în 2017. Un consorţiu din China a semnat o comandă de 100 de elicoptere tip H135s care vor fi asamblate local în următorii 10 ani. În noiembrie 2016, Agenţia Europeană pentru Securitate Aeriană (EASA) a certificat versiunea H135 dotată cu echipament Helionix iar pe parcursul întregului an au avut loc zboruri-test pentru noua generaţie de elicoptere H160, creând premisele semnării primelor contracte în 2017.

    În 2016, flota globală de aproximativ 12.000 de elicoptere Airbus, aflată în serviciul a peste 3.000 de operatori, a ajuns la 90 de milioane de ore de zbor. Airbus este lider mondial în aeronautică şi servicii în domeniul spaţiului. În 2015 a generat venituri de 64,5 miliarde de euro şi a avut 136.000 de angajaţi. Airbus oferă cea mai complexă gamă de avioane de pasageri, cu capacităţi între 100 – 600 de locuri. Airbus este de asemenea lider european în domeniile avioanelor cargo, de luptă, transport şi misiuni de  salvare precum şi numărul 1 în Europa şi numărul 2 mondial în industria spaţială. În domeniul elicopterelor, Airbus livrează cele mai eficiente soluţii civile şi militare din lume.

     

  • Taxarea în turism va fi principala provocare pentru operatori în 2017

    „Am considerat că prin forma actuală nu se ating obiectivele legii, şi anume simplificarea şi reducerea controlului organismelor de stat, susţinerea jucătorilor mici şi mijlocii din industrie, creşterea încasărilor la bugetul de stat, dar mai ales se elimină orice formă de stimulare a celor care investesc în turismul românesc, în special în hoteluri”, a declarat joi Călin Ile, preşedintele FHIR, la încheierea conferinţei anuale a federaţiei patronale.

    „Cei mai mulţi operatori sunt firme mici, 90% sunt IMM-uri, deci vor fi tratate fiscal ca IMM-uri, astfel că impozitul specific nu-i va atinge; în acelaşi timp, marii jucători nu-şi pot aduce aportul investiţional de care avem atâta nevoie, pentru că acest aport nu se scade din taxare. În opinia noastră, investiţiile în turism ar trebui stimulate prin mai multe metode, cum ar fi acordarea unor ajutoare de stat, reducerea unor taxe locale, acordarea de facilităţi în primii doi-trei ani de funcţionare a unităţii hoteliere şi/sau un regim fiscal mai relaxat pentru angajaţi”, a spus liderul FIHR. Călin Ile a precizat însă că va continua să lucreze împreună cu autorităţile, urmând „modelul de succes al unor proiecte comune precum implementarea taxei de promovare prevăzută de Codul Fiscal sau creşterea bugetului promovarea turistică a României”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O fabrică ce va furniza componente auto în Germania va fi deschisă în România

    Firma care va deschide fabrica de componente auto a fost recent înfiinţată în Calafat şi va avea parteneri din industria de profil din Germania. Pentru realizarea investiţiei, societatea a achiziţionat cinci hale ale unei foste fabrici de cupe de excavatoate, plătind pentru acestea circa 300.000 euro.
     
    „Estimăm că fabrica va fi deschisă în luna martie. În momentul dezvoltării afacerii vor fi angajaţi circa o sută de muncitori. Producţia va consta în producţia de piese interior pentru autoturisme, obiecte din plastic, componente de bord, feţe de uşi de interior”, a declarat, pentru MEDIAFAX, Mihail Ţenescu, reprezentantul firmei.
     
    El a mai afirmat că o parte din utilajele necesare funcţionării fabricii au fost achiziţonate şi urmează să fie aduse la Calafat. Fabrica din oraşul de la Dunăre va produce piese pentru parteneri din industria auto din Germania. Ţenescu nu a precizat, deocamdată, despre ce companii auto este vorba.
     

  • Cea mai mare editură din lume pariază în continuare pe cărţile fizice

    “Cărţile rămân o parte strategică a business-ului nostru”, a spus Rabe care conduce Bertelsmann, un conglomerat german fondat în 1835 care azi are 117,000 de angajaţi în TV, media, dar şi în educaţie.De asemenea, el deţine şi o parte importantă din Penguin Random House, cea mai mare editură din lume.

    Rabe caută să-şi crească numărul de acţiuni deţinute (53% în momentul actual) la Penguin Random House în condiţiile în care partenerul său Pearson plănuieşte să-şi vândă partea de 47%. Vânzările Penguin Random House a ajuns la 3,7 miliarde de euro în 2015, în creştere de la 2,7 miliarde de euro în 2013. În plus, profiturile în 2015 au ajuns la 557 milioane de euro. Asta s-a întâmplat în special datorită pieţelor emergente ca India, dar şi cărţilor bestseller precum “The Girl on The Train” sau “Fifty Shades”.

    Vânzările de cărţi electronice au scăzut constant din 2011 până în prezent, în timp ce vânzările de cărţi au reînceput să crească după 2013. În timp ce produse precum dicţionarele, enciclopediile sau atlasele au pierdut foarte mult deoarece oamenii pot obţine aceleaşi informaţii din online, însă bestseller de ficţiune au compensat. 5 din 10  bestseller-ele din SUA au fost publicate de Penguin Random House.

    “Piaţa de carte se află într-o stare mai bună decât oamenii se aşteptau acum cinci ani de zile”, spune analistul Ian Whittaker. Vânzările globale de cărţi electronice vor însemna mai puţin de un sfert din veniturile industriei în 2020, în condiţiile în care veniturile din cărţi fizice va rămâne cam la fel în următorii ani, 46 de miliarde de dolari, potrivit PwC.

    Mai multe surse estimau piaţa de carte în România la 60 de milioane de euro în 2014 si, probabil, la un nivel similar în 2015. În aceste condiţii cartea electronică are o cotă de piaţă de 0,5% din totalul vânzărilor de carte.