BusinessMagazin

Tag: consum

  • Comenteaza cu Ana si Iuliana: Cat de mult va scadea consumul de pe urma majorarii TVA

    Ana – Nu vom vedea o prabusire a
    consumului

    1. Nimanui nu i-a picat bine vestea ca, practic, totul se va
    scumpi in Romania, de la cea mai ieftina paine, pana la cea mai
    scumpa masina sau casa. Nimic nu scapa nescumpit. Cu toate acestea,
    nevoile noastre raman aceleasi. Cel putin in ceea ce priveste
    bunurile de baza. Cred ca o prima filtrare a fost deja facuta, iar
    oamenii au cam eliminat ce puteau sa elimine de pe lista de
    cumparaturi. Unii au cumparat mai putin, altii mai ieftin, iar
    altii le-au facut pe amandoua. In unele cazuri, renuntari
    suplimentare ar putea crea un trai la limita subzistentei. Trebuie
    insa subliniat faptul ca aici ma refer strict la produsele de baza.
    In ceea ce-i priveste pe dealerii auto, pe electroretaileri sau pe
    dezvoltatorii imobiliari care mai au apartamente pe stoc, cel mai
    probabil va veni o perioada grea, cu scaderi vizibile ale
    vanzarilor.

    2. Nu este prima oara cand ne confruntam cu o crestere a
    preturilor, dar de fiecare data ne-am adaptat, pentru ca nevoia
    impunea acest lucru. La fel se va intampla si de aceasta data. Pe
    asta mizeaza probabil si retailerii care sunt acum in curs de
    expansiune si care au cercetat in amanunt piata si comportamentul
    de consum de aici. De fapt, peste tot este la fel – atunci cand ai
    nevoie de ceva, cumperi.

    3. Cred ca pana acum au fost destule familii care la sfarsit de
    luna reuseau sa puna bani deoparte, dupa ce plateau toate datoriile
    si mergeau la cumparaturi. Decat sa accepte un stil de viata plin
    de restrictii, multi vor prefera sa-si pastreze obiceiurile de
    consum, chiar daca asta inseamna ca nu vor mai face economii.

    Iuliana – Consumul se va reduce.
    Repede

    Scaderea consumului va fi accelerata de ultimele masuri
    aplicate: reducerea salariilor bugetarilor si cresterea TVA. Prin
    aceste masuri, milioane de oameni castiga cu cateva milioane de lei
    vechi mai putin. Intr-o forma sau alta, asta se va vedea in consum.
    Dar eu cred ca se va vedea repede. De ce:

    1. Impactul psihologic. In afara catorva comercianti care au
    spus ca vor atenua – cel putin o perioada – cresterea TVA la raft,
    preturile au crescut cu cel putin 5% in noaptea dinspre miercuri
    spre joi (1 iulie). E adevarat, oamenii isi vor cumpara in
    continuare paine, lapte si pui, dar vor cumpara paine si lapte mai
    ieftine, vor fi atenti la oferte si da, vor cumpara mai putin. Cel
    putin o perioada, pana vor vedea ce se intampla cu veniturile lor,
    cu puterea de cumparare, cu deprecierea leului etc.

    2. Venitul disponibil. Un profesor avea un salariu mediu de
    1.000-1.200 de lei. Reducerea pana la aproximativ 800 lei va
    insemna exact banii pe care ii platea la intretinere. Chiar nu va
    mai avea de unde sa cumpere curcan pentru masa de duminica. Plus ca
    cei 800 de lei nu mai inseamna astazi 200 de euro, ci mai putin.
    Plus ca totul – de la servicii la mancare, gradinita copiilor,
    haine, un weekend la munte – va fi mai scump. Profesorul isi va
    reface bugetul si lista de prioritati. Ca de altfel toti bugetarii
    care castiga mai putin, ca si cei care isi pierd joburile, ca si
    cei care castiga din ce in ce mai putin.

    3. Prioritati. Refacerea listei de cumparaturi va avea ca prim
    punct eliminarea costurilor prea mari. De exemplu, benzina: un plin
    se va apropia, in medie, de 300 de lei. Pentru o familie cu copii
    in care intra lunar 3.000 de lei, este un cost mare. Vanzarile se
    vor reduce si, chiar daca tot vom sta in aglomeratie in trafic,
    drumurile cu masina se vor scurta. Sau cei care nu vor sa isi
    scurteze drumul cu masina vor taia din alta parte. Recent imi
    spunea o cunostinta ca a ramas in pana de benzina pentru ca nu mai
    avea niciun leu in portofel, nici pentru mancare. Pana la urma,
    optiunea a fost a ei.

    4. Exceptii. Bineinteles ca exista si foarte multi bani la negru
    si ca cei care ii detin vor cumpara in continuare. Dar eu cred ca
    si economia subterana va avea scaderea ei, cauzata in special de
    scaderea veniturilor. Daca un proprietar de covrigarie nu declara
    toate veniturile pentru a nu plati impozit pe profit, nu inseamna
    ca vanzarile lui de covrigi nu vor fi in scadere.

    5. Nu numai ca oamenii vor cumpara mai putin, dar, cred eu, vor
    pune bani deoparte: fie ca sunt 10 lei, 50, 500 sau 1.000 de lei,
    oamenii vor pastra o rezerva. Ultimul an a aratat ca poate fi din
    ce in ce mai rau.

    Toata lumea va plati intr-un fel sau altul in perioada asta.
    Poate nu va dura mult. Poate stabilizarea cursului si a inflatiei
    vor imbunatati lucrurile, chiar daca taxele vor fi in continuare
    mari. Pana atunci insa, fiecare vom taia ceva de pe lista. Fie ca e
    un moft pe care ni-l permiteam, fie ca e carnea de gratar.

    CONCURS:

    Participa la dezbaterea din aceasta saptamana si poti castiga
    una dintre cartile:

    Perioada de desfasurare a concursului: 2 – 8 iulie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 12 iulie.

    Castigatorii acestei editii sunt:

    * Horia Zan

    * Romeo Iulian CIOCANEA

    * Dragos

    Ii asteptam sa ne contacteze la adresa
    marketing@businessmagazin.ro

  • Capitalisti romani, uniti-va! Trebuie sa rezistati

    Dupa 162 de ani, aceasta lozinca ar trebui putin adaptata la
    realitatile romanesti, dar de partea cealalta a baricadei:
    “Capitalisti romani, indiferent daca sunteţi antreprenori mai mari
    sau mici, manageri la companii cu actionari romani sau conduceţi
    multinationalele, uniţti-va!”.

    Sunt vremuri grele, dar trebuie sa rezistati, sa supravietuiti,
    nu trebuie sa va abandonaţi afacerile, brandurile, angajatii, tot
    ce ati construit, pentru ca nu mai rezistati financiar si psihic,
    pentru ca ati obosit sa va luptati cu scaderea pietei, cu lipsa de
    clienti, cu lipsa de cash, cu bancile care va cresc dobanzile cand
    ar trebui sa vi le scada, cu cei care va datorează bani, dar si cu
    cei carora le datorati bani, cu angajatii carora trebuie sa le
    tăiati salariile sau chiar sa-i dati afara, cu statul care in loc
    sa va reduca taxele vi le mareste sau cu politicienii si
    functionarii statului care va cer “bani” pentru ca aveti de unde sa
    dati.

    Urmeaza una dintre cele mai dificile perioade pentru economie si
    businessul privat. Romania nu a experimentat asa ceva pana acum. In
    urmă cu 10-20 de ani, cei care si-au luat soarta in maini
    deschizandu-si o afacere nu aveau nimic de pierdut, dar acum au.
    Cresterea TVA de la 19% la 24% ca reactie imediata a Guvernului
    dupa decizia Curtii Constitutionale de invalidare a taierii
    pensiilor (cu 5 la 4 la vot) cu 15% ca parte a programului de
    austeritate va aduce cresterea inflatiei, a cursului euro, a
    dobanzilor, reduceri de consum, tăieri de salarii si un nou val de
    concedieri, incetinind astfel iesirea economiei din recesiune.

    Aceste lucruri nu vor fi atat de dramatice cum credem acum,
    deoarece fiecare companie isi va adapta preturile bunurilor si
    serviciilor la cererea efectiva din piata, si nu neapărat va urca
    preturile cu echivalentul majorării TVA. Cursul si inflatia vor fi
    tinute intr-o marja acceptabila cu ajutorul rezervelor valutare ale
    BNR (acum ar trebui sa se vada ca imprumutul de la FMI nu a fost
    luat degeaba).

    Cititi mai mult pe
    www.zf.ro

  • Si va mai mirati ca nu intelegeti de ce scade consumul (II)

    Afirmam atunci ca in timp ce multinationala prefera sa tina
    deschis magazinul (si angajatul roman la lucru) peste program, doar
    sa mai ia cativa bani cash de la clientul care nimerea in magazin
    foarte aproape de inchidere, consultantii de vanzari ai
    antreprenorului roman se pregateau de plecare cu mult inainte.

    La cateva saptamani distanta am ajuns din nou intr-un magazin de
    mobila detinut de acelasi antreprenor, evident, tot in jurul orei
    de inchidere. Numai ca de data aceasta, surpriza, consultantii de
    vanzari chiar actionau ca niste consultanti de vanzari si au
    convins-o pe casiera mult prea mofturoasa sa mai astepte cateva
    minute peste ora de inchidere pentru a incasa banii. Sa fie oare
    vorba de faptul ca magazinul era proaspat deschis in cadrul celui
    mai nou mall din sudul orasului?

    Probabil ca nu prezenta in mall era cauza, pentru ca la capatul
    celalalt al orasului, in cel mai mare mall din nord, alti angajati
    ai unei firme romanesti de camasi cu nume italian (deh, marketing)
    erau atat de plictisiti de clienti ca pe toata perioada cat am tot
    incercat sa gasesc o camasa (inutil, pentru ca orice produs din
    colectia noua era aproape imposibil de gasit altfel decat XXL) au
    batut cu degetele in mobilierul aranjat dupa cele mai noi norme
    Feng Shui probabil. Vorba lui Edi, vanzatorul prietenos din
    magazinul de camasi premium (asa cum singuri se promoveaza), “nu am
    altceva decat camasi de-astea, de-astea si de-astea, iar pe cele
    albe nu vi le pot da sa le probati. Va dau insa alta sa vedeti cum
    va vine, ca toate sunt cam la fel”. Nu tu discutii despre croiala,
    despre pense sau nu, despre “slim fit” sau “classic fit”, despre
    texturi diferite si modul cum firul de bumbac egiptean dublu
    rasucit este pus in valoare! Credeti ca m-a crezut cand i-am spus
    ca in urma cu ceva vreme (e adevarat, cu destul de mult timp in
    urma) tocmai imi luasem dintr-un alt magazin al retelei o camasa
    alba si, mai mult, o si probasem? Ba, mai mult, imi cumparasem acea
    camasa plecand de la o simpla cravata…

    Ceea ce inteleg eu din toate aceste experiente izolate este ca,
    spre deosebire de multinationale, firmele romanesti din comert nu
    au reusit inca sa isi puna la punct niste proceduri de evaluare
    corecta si completa a angajatilor. Si, cel mai important, un sistem
    de proceduri care pastreaza orice nemultumire a angajatului in
    afara contactului direct cu clientii.
    De ce sefa de tura a restaurantului din Magheru al celui mai mare
    lant de fast-food-uri le spunea casierelor la prima ora de
    dimineata, chiar si celor care faceau curatenie prin restaurant, sa
    o faca cu un zambet larg – “asa cum am discutat”? A fost doar o
    exceptie? De ce la hipermarketurile frantuzesti din Bucuresti,
    aproape fiecare casiera are in piept o insigna cu un zambet? Sunt
    in ambele cazuri (firma romaneasca vs. multinationala) aceiasi
    angajati romani, plictisiti sau nu, multumiti sau nu de viata lor,
    de taierile de salarii.

    Gasesc o potentiala explicatie pentru aceast discrepanta pe blogul
    unuia dintre antreprenorii romani, care acuza (pe buna dreptate)
    faptul ca nu este ajutat.
    “Sunt micul investitor. Deschid seara televizorul si vad cum unii
    si altii discuta cu cei de la sindicate si politicieni care se
    cearta pe ciolan si salariile a 1,6 milioane de bugetari, timp in
    care despre mine nu se aminteste deloc, desi am si eu câteva
    milioane de angajati. Au si ei dreptatea lor, pesemne, dar si eu o
    am pe a mea. Despre mine nu aminteste nimeni nimic. Pentru mine nu
    misca nimeni nici un deget. Bancile imprumuta statul si atunci ma
    executa pe mine. Fiscul vine si imi popreste conturile si statul
    nu-mi da înapoi TVA de recuperat. Institutiile abilitate ma
    prigonesc.”

    Nimic mai adevarat. Numai ca in atari conditii, cred ca
    antreprenorii romani sau, daca vreti intr-o acceptiune mai larga,
    capitalul romanesc nu mai are la dispozitie prea multe
    incercari.
    Proaspat intrat in insolventa cu a doua sa companie, Octavian Radu
    nu se gandeste decat la cele doua luni de vacanta, conform unui
    interviu recent dat in Ziarul Financiar, in timp ce consultantii
    din domeniul restructurarii fac deja pariuri pe numele urmatorului
    antreprenor roman a carui afacere va intra in faliment. Si se pare
    ca pe lista scurta sunt cateva nume foarte importante.

    |mi aduc aminte de ceea ce imi spunea in urma cu multi ani un
    prieten, manager de mall. “Habar nu ai cat de greu e sa ii convingi
    pe angajati sa zambeasca. E cel mai important lucru pentru noi,
    dincolo de orice alta strategie. Multi dintre cei care au magazine
    la noi nu inteleg asta. Acum nu e problema, fac bani multi, dar va
    veni o vreme cand nu se va mai vinde orice si sa vezi atunci ca
    habar nu o sa aiba de unde li se trage. Si cand te gandesti ca va
    fi de la lucruri simple, precum un zambet.”

    Cititi articolul integral in editia tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Cat costa sa le asiguri angajatilor apa in fiecare zi?

    “In medie, o firma cu 100 de angajati plateste 165 de euro pe
    luna pentru abonamentul care include cele opt bidoane de apa
    necesare pentru acest efectiv de personal, cinci aparate, pentru
    care se asigura custodia si intretinerea”, sustine Mihai Matyas,
    directorul general al La Fantana, cel mai mare imbuteliator local
    de apa in watercoolere (sisteme de racire-incalzire). Un bidon de
    apa are o capacitate de 19 litri.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Comenteaza cu Ioana si Catalin: Ar trebui ca revenirea economica sa se bazeze pe consum?

    Pe de alta parte, la orizont nu se intrezareste nicio alta
    salvare pentru economia noastra, semn ca, atunci cand va veni,
    cresterea tot pe consum se va baza. Ar trebui sa ne facem
    griji?

    Ioana este de acord

    1. Inca de pe vremea cand economia Romaniei duduia, iar romanii
    se intreceau sa-si umple cosurile de cumparaturi dar si sa-si faca
    tot mai multe credite, existau semnale de alarma – date de diverse
    statistici – ca populatia carpatodanubianopontica producea mai
    putin decat consuma. Asta nu a impiedicat insa mii de companii sa
    faca profituri cat se poate de aratoase si de sanatoase ani in sir.
    S-au ingramadit peste Romania investitii straine care se gandeau
    mai degraba la cat de mult pot castiga aici, si mai putin la gradul
    scazut de productivitate. In fond, asta stie romanul cel mai bine
    (si mai cu placere) sa faca: sa consume. Si daca ar trebui sa
    pariez pe alegerea lui, cred ca intre consum si productivitate va
    alege prima varianta. Nu de mult, cel mai puternic executiv din
    comertul romanesc, Dusan Wilms, directorul general al retelei Metro
    Cash & Carry, spunea ca “romanul va gasi intotdeauna bani
    pentru mici si bere”.

    2. Sunt iarasi de acord cu ideea ca revenirea economica ar
    trebui sa se bazeze pe consum, pentru ca nu vad nicio alta portita
    la orizont. Clasa politica este complet incapabila sa ia masuri
    ajutatoare. Bancherii dau semnale ca ar vrea sa umble la dobanzi ca
    sa compenseze pierderile provocate de noile reglementari in
    privinta reducerii comisioanelor pentru rambursarea anticipata a
    creditelor de consum. O data in plus, sperantele (subrede) de
    relaxare a creditarii se spulbera, iar mecanismul care ar fi pus in
    functiune (dezmortirea pietei imobiliare, a constructiilor,
    angajari in domeniu samd) ramane in continuare blocat.

    3. Pe langa faptul ca este la indemana, consumul are harul de a
    pune banii in miscare. In loc sa stea la ciorap, pe post de plasa
    de siguranta pentru vremuri si mai proaste, ajunge in casieriile
    vanzatorilor de tot felul, care la randul lor pot plati angajati,
    taxe si impozite, au bani de investitii. Angajatii, la randul lor,
    au cu ce sa cumpere mai departe. Care alt mecanism ar pune la fel
    de usor banii in miscare?

    4. Oricat de hazardat s-au aruncat romanii in consumul
    “excesiv”, la prea putine capitole (cum ar fi berea sau tutunul)
    suntem in linie cu media de consum europeana. Statisticile arata ca
    suntem mult in urma europenilor la tot felul de “consumabile” – de
    la metrul patrat de birou pe cap de angajat, numar de masini per
    capita, la suprafata locuita, cheltuieli pe vacante, ciocolata,
    inghetata sau sapun. Asadar, pentru a fi in graficul european cu
    care ne-am aliniat degraba accizele, pretul la energie sau (aproape
    si) la zahar, trebuie sa mai cheltuim mult.

    Catalin este impotriva. Iata de ce:

    1. Un principiu de baza: “nu produci, nu mananci”. Sau poate
    ceva ce deja a devenit un clasic: cresterea bazata pe credit este o
    crestere nesanatoasa, chiar intr-un context in care pe unele
    paliere ponderea creditelor din Produsul Intern Brut este mai mica
    decat statele dezvoltate – cum e cazul creditelor ipotecare. Nu
    cred ca dezvoltarea sau achizitiile realizate pe credit reprezinta
    o problema in sine insa ele trebuie corelate cu productivitatea.
    Unde nu stam bine. Si la nivel personal, veniturile multora erau
    date de o euforie generala de consum si mai putin de o
    productivitate reala a persoanei, nefiind deci justificate. Un
    exemplu bun este ceea ce spunea anul trecut un consultant despre
    concedierile din piata imobiliara: “Oricine putea sa vanda cateva
    apartamente pe luna, acum traiesc din asta doar cei care merita.”
    Iar acest principiu ar trebui sa fie valabil si in mediu privat si
    in companiile si institutiile statului.

    2. Ultimele date ale Institutului National de Statistica privind
    veniturile si cheltuielile gospodariilor populatiei, aferente
    trimestrului patru din 2009, arata ca, in medie, lunar, o familie
    cheltuieste aproape 90% din venituri. Transpus in lei, aceasta
    inseamna o medie de 85 de lei pentru fiecare persoana care nu sunt
    cheltuiti. Trecand peste faptul ca aceasta este o medie si exista
    nenumarate cazuri in care o familie nu pune nimic deoparte, chiar
    si o suma de 85 de lei in medie mi se pare mica. O aniversare ar
    scoate din buzunar 100-200 de lei; un buget (redus) de presupune
    cateva sute de lei; si ar mai fi si posibilitatea unor evenimente
    neprevazute. O crestere a consumului s-ar baza deci, inca o data,
    pe datorie; pe o speranta ca in viitor vei castiga mai bine, fara a
    avea argumente in acest sens.

    3. Crestere economica poate veni si din gropi asfaltate
    (eventual prost). Cresc afacerilor producatorilor de materiale de
    constructii, cele ale firmelor care fac lucrarile si eventual si
    afacerile service-urilor auto. Prefer o crestere din creare de
    valoare adaugata. Si nu cred ca o crestere a consumului poate
    reprezenta resortul principal pentru relansarea economica. Oricat
    de banal ar suna, mediul privat si-a facut, in mare parte,
    curatenia din propria curte si acum a venit randul statului, de la
    reducerea deficitului si plata datoriilor catre mediul privat –
    fapt care ar fi ca o gura de oxigen – pana la un program coerent de
    investitii publice. Investitiile vor crea locuri de munca, cresteri
    in lant pentru o serie de sectoare economice si intr-un final un
    impuls pozitiv pentru economie.

    4. Si inca un argument: s-a spus ca recesiunea a adus sau ar
    trebui sa aduca o filozofie mai cumpatata si o analizare in
    definitiv a valorii banului. Este normal ca pentru un apartament cu
    doua camere sa se plateasca si 130.000 de euro? Este normal sa te
    supraindatorezi pentru a conduce o masina premium sau un SUV? Unde
    ar trebui trasa linia intre “vrei” “meriti” si “trebuie sa ai”? O
    intrebare pe care ne-o putem pune fiecare, pentru o crestere
    sanatoasa. Altfel, dupa cum spunea recent
    pentru Gandul     Adrian Vasilescu, poate ar fi mai bine sa ramanem
    in recesiune.

    CONCURS:

    Participa la debaterea din aceasta saptamana pe tema “Ar trebui
    ca revenirea economica sa se bazeze pe consum?” si poti
    castiga una dintre cartile:

    Perioada de desfasurare a concursului: 14 – 18 iunie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 21 iunie.

    Castigatorii editiei anterioare pe tema “Esti de acord cu
    suprataxarea bogatilor?” sunt:

    • Lucian
    • Florin Mihail
    • Irina KLS

    Ii felicitam si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro

  • Si va mai mirati ca nu intelegeti de ce scade consumul!

    De cealalta parte a mesei, Dan Sucu, unul dintre (tot mai)
    putinii antreprenori romani care se lupta cu multinationalele, il
    confirma din priviri pe Vladescu. “Sistemul bancar romanesc nu este
    functional; noi consideram ca exista o intelegere intre banci prin
    care acestea hotarasc sa nu umble la comisionul de rambursare
    anticipata”, spunea Sucu, unul dintre cei mai vehementi
    antreprenori cand vine vorba de criticat (pe buna dreptate) bancile
    sau statul.

    La doua luni distanta, Guvernul decide, prin ordonanta de
    urgenta eliminarea comisionului de rambursare antic
    ipata la creditele cu dobanda variabila, iar unii dintre colegii
    din redactie se bucura ca nu mai trebuie sa plateasca pana la 5%
    penalizare daca vor sa isi achite in avans creditul. Daca vor avea
    cu ce, bineinteles.

    Asadar, unu la zero (ca tot a inceput Cupa Mondiala) pentru
    ministrul Vladescu, cel venit la conducerea Finantelor, dupa cum
    spunea chiar el pentru ziarul Gandul, dintr-o “provocare”, chiar
    daca reprezinta “un stres enorm”.

    Acelasi Vladescu nu putea arata insa, in cadrul aceleiasi
    intalniri cu Sucu, unde este personalul redundant din organizatiile
    de stat. Ba, mai mult, saptamana trecuta descria la postul national
    de televiziune contextul economic ca fiind “mult mai dificil decat
    ne inchipuiam acum un an, acum sase luni sau acum trei luni. Si
    ceea ce ma ingrijoreaza cel mai tare este ca nu exista in acest
    moment semne ca peste trei luni, sase luni sau un an ar putea fi
    mai bine”.

    Curata provocare, mai ales ca, potrivit aceluiasi oficial, ceea
    ce se intampla la nivel global “scapa intelegerii” tuturor celor
    care sunt implicati in politica, economie si administratie, dar
    exista semne de actiune si cel mai important lucru este ca
    autoritatile sa fie active cand contextul se schimba si nu
    reactive, cum a fost cazul Greciei.

    Pai daca le tot scapa intelegerii lucrurile care se petrec in lume
    si au efecte la noi, nu ar fi mai bine sa-si prezinte in masa
    demisiile, ca sa isi poata conduce alaturi de fii sau gineri
    afacerile si sa lase locul unora care, poate, vor inceta sa aduca,
    la douazeci de ani de la revolutie, argumente de tipul “Oamenii mor
    din cauza greselilor facute de politicieni si ceea ce incercam este
    sa corectam o greseala facuta de politicieni in trecut”? Cand in
    trecut, domnule Vladescu? Cine avea atunci fraiele puterii? Mi se
    pare mie sau este ca in bancul acela cu cele trei plicuri,
    destinate a fi deschise in momentele critice? Daca totusi mai e
    cineva care nu il stie, il puteti gasi la un simplu search pe
    Google. Iar Google va va spune ca diferite forme ale bancului au
    fost folosite pe rand de membri ai intregului spectru politic, de
    la deputati PRM si pana la fostul premier Adrian Nastase.

    Si din link in link veti ajunge la plicuri cu bani si alte
    spagi, si, inevitabil, la evenimentul saptamanii trecute. Nu, nu
    depunerea motiunii de cenzura, ci iesirea triumfala a lui Nutu
    Camataru din penitenciarul Jilava.

    A inteles cineva simbolistica si, mai ales, faptul ca acel cal
    negru era, probabil, mai scump ca masinile Mercedes, Range Rover
    sau Jaguar, cu care plecau dupa ce fusesera retinuti alti preferati
    ai jurnalistilor – Gigi Becali, Dinu Patriciu si Puiu
    Popoviciu?

    Revenind la discutia de la inceput, mie mi se pare greu de
    inteles cum ar putea iesi Romania din criza singura, daca sunt
    ministri care pricep cum merge treaba in sistemul bancar, dar nu
    stiu exact ce e in ograda lor. Sau proprietari de magazine de
    mobila care acuza (pe buna dreptate) bancile ca nu ii sustin, dar
    care le permit propriilor consultanti de vanzari sa inceapa sa se
    pregateasca de plecare cu 15-20 de minute inainte de terminarea
    programului, desi singurele doua cupluri din magazin chiar au de
    gand sa dea o comanda de cateva mii de euro fiecare.

    Pana una-alta, singurii care par ca inteleg ceva sunt bancherii,
    chiar daca imping povara asupra clientilor, care s-au trezit cu
    rate mai mari si cu obligativitatea sa aduca noi garantii
    colaterale si care platesc acum bani chiar si cand le intra
    salariul in cont. Sau marile hipermarketuri (tot multinationale),
    care pricep ca cei care inca se mai afla in magazine aproape de ora
    de inchidere nu sunt acolo la plimbare, ci sunt oameni care au un
    job pentru care lucreaza pana seara tarziu. Si au ceea ce orice
    bancher sau comerciant apreciaza: cash.

    Cititi articolul integral in editia tiparita a BUSINESS
    Magazin.

  • Romanii cu bani au reinceput sa cheltuiasca pe masini de lux

    Dintre acestea, cinci reprezinta masini de peste 200.000 de euro
    – trei modele Ferrari, un Lamborghini Gallardo si un Bentley. In
    conditiile in care luna mai a fost prima in care s-a comercializat
    oficial pe piata locala noul SUV Dacia Duster, din acesta s-au
    inmatriculat peste 150 de unitati, dintr-un total aproape 3.100 de
    modele Dacia.


    Cititi mai multe     pe www.zf.ro

  • Peste 700.000 de datornici la banci isi platesc ratele cu intarziere sau deloc

    Analistii spun insa ca intarzierile la plata in cazul clientilor
    cu imprumuturi garantate preseaza in continuare mai putin
    portofoliile bancilor, deoarece clientii au un profil financiar mai
    solid si se straduiesc sa isi achite datoriile pentru ca au mai
    mult de pierdut decat un client cu un credit de consum de valoare
    mica. Chiar daca au crescut mai repede, restantele la imprumuturile
    in euro sunt cu 40% mai mici decat cele la lei.

    Clientii cu credite ipotecare au un profil de risc mai scazut si
    au venituri mai mari. Restantele pe acest segment depind insa si de
    cat de eficiente sunt restructurarile si rescadentarile de
    credite”, comenteaza Lucian Anghel, economistul-sef al BCR.

    Detalii pe
    www.zf.ro    .

  • Dupa ce presedintele a anuntat scaderea salariilor, vanzarile de bere au coborat cu 40%

    “Anuntul neasteptat de scadere cu 25% a salariilor si cu 15% a
    pensiilor a fost facut in apropierea zilei de vineri. |n saptamana
    care a urmat acestui anunt, vanzarile ne-au scazut cu 40%”, a
    declarat Ghyka, directorul general al celui de-al treilea cel mai
    mare producator local de bere, Bergenbier.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Anul trecut, un roman a baut cu 12 litri de bere mai putin decat in 2008

    In 2009 consumul de bere in Romania a scazut la nivelul
    inregistrat in 2006 – 81 de litri pe cap de locuitor, fata de 93 de
    litri pe cap de locuitor in 2008. De altfel, 2009 a fost primul an
    de scadere a pietei berii din 2004 incoace, semn ca efectele crizei
    economice se resimt si pe aceasta piata. Astfel, anul trecut
    cantitatea de bere vanduta in Romania a scazut de la 20,2 milioane
    hectolitri in 2008 la 17,7 milioane hectolitri in 2009, conform
    datelor furnizate de Institutul National de Statistica pentru
    Asociatia Berarii Romaniei.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info