BusinessMagazin

Tag: Google

  • Web 3.0, varianta demo

    Tarziu in noapte, unul dintre posturile locale de televiziune din Las Vegas difuzeaza o masa rotunda despre Consumer Electronics Show, targul international care aduce orasului sute de milioane de dolari anual in doar cateva zile. Moderatorul pune o intrebare standard: care este tendinta dominanta in acest an? Rezulta un Turn Babel: fiecare invitat spune altceva. Concluzia finala este imposibil de tras. Ce sa alegem? Vaga si vechea sintagma "trecerea de la analog la digital"? Infuzia masiva de hardware si software in automobile? Un nou episod si mai dramatic din telenovela high definition Blu-ray versus HD DVD? Aparitia unor roboti “de larg consum” uimitori si la preturi rezonabile? Oferta incredibil de bogata de televizoare LCD sau cu plasma?

    Fiecare dintre aceste subiecte ar putea umple pagini intregi, dar fara sa se delimiteze clar ca un trend dominant al actualei editii a CES. O privire mai atenta scoate insa la iveala un element cvasiprezent in mai toate noile tehnologii, la fel de esential precum curentul electric pentru civilizatia actuala: internetul. Aproape toate marile companii prezente la CES au avut grija sa-si conecteze la worldwide web conceptele cu care au venit sa cucereasca lumea. |n acest peisaj, furnizorii de continut multimedia sunt, la randul lor, curtati intens de mai toate companiile hi-tech, in efortul de a atrage consumatorii oferindu-le portii generoase de divertisment si informatie digitale.

    Cand discutam despre internetul mobil, apare inevitabil comparatia cu computerul: care va fi castigatorul in disputa dintre telefon si laptop, ca echipamente de accesare a internetului? Navigarea pe net prin intermediul telefoanelor mobile este inca destul de scumpa si de greoaie. Ecranul acestor echipamente este deocamdata meschin, iar afisarea site-urilor devine adesea frustranta. De cealalta parte, majoritatea laptopurilor sunt grele, bateria are durata scurta de utilizare intre incarcari, insa monitorul este confortabil.

    Cel mai pare producator de cipuri din lume, Intel, propune ca rezolvarea acestei dileme sa fie un echipament nou de conectare, pe care l-a denumit "mobile internet device" (MID). Paul Otellini, directorul executiv al companiei, a descris la Las Vegas cum trebuie sa arate MID: sa consume foarte putina energie, sa aiba tastatura completa si un ecran cu diagonala in jur de 7,5 centimetri (3 inci). Un astfel de computer portabil miniaturizat ar putea fi preferat telefonului mobil, sustine Otellini. |n cateva luni, Intel va incepe sa livreze un nou tip de procesor (denumit Silverthorne), de dimensiuni mai reduse decat cele standard si care consuma relativ mai putina energie. Acest procesor, impreuna cu platforma aferenta, ar face din MID un echipament mai suplu decat un laptop obisnuit, dar cu functii mult mai evoluate fata de telefoanele mobile.
    MID isi propune asadar sa devina minunea tehnologica a electronicelor de consum in acest an, printre altele datorita implicarii in proiect a companiei One Voice Technologies, care il va dota cu functii evoluate de recunoastere vocala pentru activarea functiilor de player de muzica si video, chat, afisare a hartilor. Cu alte cuvinte, vom apasa mai putin pe taste si, in schimb, ii vom vorbi micului computer. Chiar si cautarea unor informatii pe internet se va face tot prin voce. Echipat cu GPS, MID va fi dotat si cu un soft de traducere automata in engleza a convorbirilor captate prin microfonul incorporat si purtate in alte limbi.

    Scepticii stramba insa din nas, afirmand ca MID nu va deveni prea curand un echipament popular, din cauza slabei raspandiri a internetului wireless broadband, in comparatie cu retelele bine puse la punct ale companiilor de telefonie mobila. Raspandirea convorbirilor prin intermediul internetului (VoIP), desfasurate pe dispozitive mobile conectate la hotspoturi, ramane insa o amenintare pentru veniturile companiilor de telefonie. Furnizorul de telefonie VoIP Skype s-a inscris ca furnizor de tehnologie pentru MID al Intel si, mai mult, cu ocazia CES a anuntat si parteneriatul cu Sony in urma caruia gamerii care folosesc consola PlayStation Portable conectata la WiFi vor putea vorbi prin VoIP, intr-o maniera de neinchipuit pana acum. Vor vedea, de pilda, care dintre utilizatorii din lista de contacte este in retea si poate fi apelat. Daca mai era nevoie de inca o dovada ca Skype tinde sa devina un operator de telefonie mobila, atunci aceasta ar putea fi anuntul ca serviciile sale vor fi disponibile si pe noua Nokia 819 Internet Tablet.

    Yahoo!, in schimb, mizeaza pe telefonul mobil, venind la CES cu o noua interfata pentru accesarea serviciilor sale pe telefoanele mobile, Go3.0. Aplicatia promite un acces mai usor si personalizat la e-mail, stiri, cautare, meteo, harti pe telefonul mobil. Yahoo! a initiat si parteneriate cu MySpace, eBay si MTV Networks care vor crea servicii speciale pentru utilizatorii Go3.0. Totodata, Go3.0 este deschisa pentru dezvoltatorii de software care sunt invitati sa creeze aplicatii. Cu aceasta, Yahoo! incearca sa evite sa fie prinsa pe picior gresit de catre Google, care la randul sau lucreaza intens la noul sistem de operare pentru telefoanele mobile, Android.

    Directorul executiv Jerry Yang a iesit in sfarsit din silentio stampa cu ocazia CES si a facut eforturi de a convinge publicul ca Yahoo! poate veni tare din urma in concurenta cu Google. Pentru cine nu considera ca felul cum se comporta Yahoo! Mail Beta ar confirma aceste sperante, nu-i nici o problema: Yang spune ca modul in care utilizam acum e-mail-ul este oricum primitiv si promite ca va oferi solutii noi prin care mesajele din inbox sa fie ierarhizate in functie de importanta categoriilor de expeditori, iar informatiile continute in mesaje si comunicarea electronica sa fie imbogatite cu date selectate in functie de context, culese de pe internet. Yahoo! Mail ar urma sa adune la un loc mesaje scrise si vocale, mesagerie instant si mesajele din retelele sociale la care utilizatorul e conectat, ca MySpace sau LinkedIn, iar daca acesta va scrie un mesaj despre un restaurant unde vrea sa invite pe cineva din lista sa de contacte, i se vor oferi automat date despre restaurant si eventual despre preferintele in materie ale destinatarului.

    Cat priveste Google, compania a fost consecventa cu strategia sa low profile si cu ocazia CES. Nu a a inchiriat niciun pavilion, singura stire mai semnificativa fiind parteneriatul cu Panasonic, liderul mondial al monitoarelor cu plasma, prin care serviciile video si foto YouTube si Picasa vor fi accesibile si pe televizoarele cu inalta definitie. Nu este clar daca Google va deveni si furnizor de continut video high definition. Un lucru e sigur insa, absenta Google de la CES a facut ca spectacolul internetului ca vector si catalizator pentru tot ce inseamna IT&C sa fie incomplet.

    Dincolo de spectacolul, punctat de acorduri rock, al retragerii lui Bill Gates din functiile executive, Microsoft a adaugat obsesiv componenta de internet in toate noile produse aduse la CES. De pilda, a lansat in varianta beta, deocamdata doar pentru americani, aplicatia Office Live Beta Workspace. Utilizatorului i se pune la dispozitie un spatiu de 500 MB in care poate gazdui documente Word Excel, PowerPoint sau PDF pe care le poate accesa apoi de pe orice computer cu conexiune la Internet. Fisierele pot fi modificate si expediate in interiorul unei comunitati mult mai usor, datorita Workspace.

    Microsoft s-a preocupat in mod deosebit de parteneriatele cu giganti media, furnizori de continut: impreuna cu NBC Universal va lansa portalul NBCOlympics.com cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Beijing, prin care utilizatorii vor accesa, live sau la cerere, peste 3.000 de ore de transmisiuni video. Portalul va fi cu acces gratuit si se va baza pe suita de aplicatii pentru web Silverlight. Tot la CES a fost anuntata si alianta MGM-Microsoft prin care filme clasice, precum "Terminator" sau "Tacerea mieilor", vor fi disponibile prin intermediul consolei de jocuri Xbox360, devenita astfel echipament de furnizare de continut video. Prin acelasi echipament, ABCTelevision si Disney Channel vor livra emisiuni de succes si seriale precum "Neveste disperate", "Lost" sau "Grey’s Anatomy".

    {i in privinta livrarii de continut video prin internet, companiile au mari promisiuni. Demonstratia facuta de operatorul american de cablu Comcast i-a excitat la maximum pe toti dependentii de continut video high definition. Datorita unei noi tehnologii de modem, Comcast a descarcat un film in doar cateva minute, la fantastica viteza de 160 Mbps. Directorul executiv Brian Roberts a promis ca vitezele comerciale de 100 Mbps la internetul prin cablu vor deveni “absolut posibile” anul viitor pe cateva piete. "Supervitezele la download-ul de filme se afla abia la inceput. Furnizarea de continut prin internet va cunoaste o revolutie", afirma Roberts.

    Unul dintre exemplele cu care Bill Gates si-a sustinut viziunea asupra serviciilor bazate pe internet s-a referit la conceptul unui echipament care poate recunoaste o persoana sau un loc de interes public, datorita programelor de interpretare a imaginilor. Aparatul, asemanator cu un dispozitiv GPS, odata indreptat spre o persoana, va afisa pe ecran informatiile despre aceasta (cele care sunt public disponibile). Daca va scana o strada, ii va oferi posesorului date despre companiile gazduite de cladirile din zona si despre serviciile pe care acestea le ofera.

    Pare infricosator? Probabil nu mai mult decat e-mailurile promise de Yahoo! cu informatii selectate automat de pe internet pentru mesajele personale, sau decat viziunea lui Paul Ottelini, a unui internet “personal”, care nu mai asteapta ca utilizatorul sa caute o informatie, ci ii ghiceste dorintele si interesele. Conectat la internet in banda larga si pus sa interpreteze o fotografie a Beijingului, MID a putut sa traduca, de pilda, denumirile magazinelor sau numele strazilor. Bill Gates s-a folosit, pentru a demonstra ce poate dispozitivul prezentat de el, de propria sa fotografie, pe baza careia aparatul a accesat fotografii si clipuri video de la discursurile prezentate de el cu ocazia ultimelor opt editii ale CES. Visul unui “internet semantic”, imaginat de cei ce sustin ca dupa web 2.0 urmeaza epoca web 3.0, unde structurarea si livrarea informatiei ar trebui sa se faca automat, pare deci a incepe sa se apropie de realitate.

    Credit foto zoso.ro

  • Meciul titanilor

    La Sun Microsystems, unde a fost director pentru tehnologie (chief technology officer – CTO), Schmidt a asistat la modul cum presedintele companiei, Scott G. McNealy, s-a ridicat impotriva Microsoft si cum i-a catalogat pe conducatorii acestui grup, Steven A. Ballmer si Bill Gates, drept „Ballmer si Butthead“. Ulterior, in timpul celor patru ani petrecuti ca director executiv la Novell, Schmidt spunea adesea ca ar fi o prostie din partea oricarui rival sa incerce sa concureze „cu gigantul“, pentru ca n-ar face decat sa zgandare mania Microsoft.

    Apoi, cu sase ani in urma, Schmidt a prins postul de director executiv la Google si astazi se afla la conducerea unuia dintre cei mai inventivi si spectaculosi jucatori din industria computerelor, liderul de necontestat in cautarile pe internet si in publicitatea online. Cu resursele sale extinse si ochiul atent la noile piete, Google a inceput sa ofere produse online care lovesc chiar in inima puterii financiare a Microsoft: aplicatii de editare de text si de grafice.   

    Infruntarea in plina desfasurare dintre Google si Microsoft promite sa fie o inclestare de poveste in lumea afacerilor. Are sanse sa contureze viitorul ambelor companii si sa dea seama de modul cum consumatorii si corporatiile lucreaza, achizitioneaza, comunica si cum isi organizeaza viata in mediul digital. Google vede toate acestea intamplandu-se pe serverele sale la distanta din centre de date indepartate, accesibile de pe internet prin intermediul unui manunchi de dispozitive cu si fara fir – o structura cunoscuta sub numele de „cloud computing“. Microsoft vede si el un viitor al internetului, dar unul al carui centru de greutate ramane strans legat de software-ul pentru calculatoare personale dezvoltat de companie. Si de aici conflictul intre cele doua abordari.

    Dar intr-un interviu prelungit, acordat la campusul Google din Mountain View, California, Schmidt urmeaza obiceiurile din trecut. Isi ascunde strategiile. Cand vorbeste cu modestie despre o miscare pe care majoritatea industriei o vede ca pe un asalt al Google impotriva Microsoft, Schmidt face tot posibilul sa spuna ca de fapt e cu totul altceva.    

    Nu, spune el, nu s-a gandit nimeni la inlaturarea Microsoft anul trecut, atunci cand Google a introdus un pachet de aplicatii software online numit Google Apps, care include servicii de e-mail, mesagerie instant, calendare, procesare de cuvinte si tabele. Toate sunt versiuni mai simple ale programelor costisitoare care alcatuiesc profitabilul pachet Office al celor de la Microsoft, iar Google le ofera gratuit consumatorilor. Cu toate acestea, spune Schmidt, Google Apps nu sunt altceva decat un pas natural in efortul Google de a oferi mai multe capacitati de procesare utilizatorilor de internet. „Pentru majoritatea oamenilor“, spune el, „computerele sunt complicate si imprevizibile“, datorita defectiunilor si asaltului virusurilor. Daca Google poate oferi pe internet servicii proprii unui calculator, atunci „aceasta va fi o imbunatatire vizibila in vietile oamenilor“, spune el.  

    Ca sa explice, Schmidt se duce catre o plansa. Deseneaza un dreptunghi si insira o lista cu lucrurile care se pot face in „cloud“-ul („norul“ de legaturi) cu centrul pe internet. Apoi, Schmidt adauga ca lista se extinde pe masura ce conexiunile la internet devin tot mai rapide si software-ul de internet se imbunatateste. Intr-o sectiune a dreptunghiului, cam 10%, el hasureaza ce nu se poate face cu ajutorul Google Apps, precum procesarea de grafice elaborate. Asadar, in filozofia Google, 90% din lucrul cu calculatorul se va face in cele din urma cu ajutorul acelui „nor“? „Din punctul nostru de vedere, da“, spune Schmidt. „E un raport 90 la 10“. Inauntrul norului se afla „aproape tot ce ai de facut intr-o companie, aproape tot ceea ce face un angajat calificat“.

    Schmidt crede, evident, ca auspiciile istoriei si ale tehnologiei sunt in favoarea Google. Microsoft insa, bineinteles, nu are de gand sa stea degeaba si sa se uite. Compania a cheltuit miliarde de dolari incercand sa ajunga din urma Google in serviciile de cautare si de publicitate online, pana acum fara succes. Si companiile se lupta in promisiuni, in noi si noi terenuri – hartile online, fisierele video online sau software-ul pentru telefoane mobile. „Principiul de baza al Google este sa incerce sa schimbe toate regulile din lumea software-ului“, spune David B. Yoffie, profesor la Harvard Business School. Daca Google va reusi, spune Yoffie, „o mare parte din valoarea pe care Microsoft o furnizeaza astazi poate deveni caduca“.

    La Microsoft, remarcele lui Schmidt sunt percepute ca strigate de lupta. Microsoft traieste din software-ul traditional instalat pe calculatoarele personale, iar directorii companiei considera o fantezie perspectiva ca 90% din utilizarea calculatorului sa se faca prin intermediul internetului. „Este, bineinteles, total fals, luand in calcul unde se afla piata astazi si incotro se indreapta“, spune Jeff Raikes, presedinte al diviziei de business a Microsoft, care include produsele Office. Pentru Raikes, provocarea Google este un atac la Microsoft care este si prost coordonat, si arogant. „Accentul este pus pe propriul interes competitiv, pe incercarea de a submina Microsoft, in loc sa fie pus pe ce-si doresc clientii sa poata face“, spune el.

  • Premianti la Internetics-ul francez

    Prin amploarea evenimentului, Le Web 3 este cea mai importanta competitie internationala din industria online care se desfasoara in Franta. Anul acesta 1800 de antreprenori si-au inscris proiectele iar biletele pentru simpla participare, la un pret de 1200 de euro, au fost vandute in totalitate.

    In 2007, la a patra editie, site-ul Erepublik.com, realizat de compania romaneasca Tevin Solutions a fost premiat cu mentiune, ocupand locul patru. Erepublik este un simulator economic, politic si miliar, un joc online lansat acum o luna. Conceptul a fost dezvoltat dupa ideea lui George Lemnaru, fondatorul Tevin Solutions, cu sprijinul lui Alexis Bonte, antreprenorul care recent a achizitionat 10% din site-ul romanesc de video-sharing Trilulilu.ro.

    Competitia premiaza ideile originale si monetizabile in domeniul online si a fost sponsorizata de companii ca Google, Techcrunch, Nokia, Microsoft si Orange. Printre cei inscrisi in concurs a fost si un alt proiect romanesc, site-ul Metropotam.ro dezvoltat de compania Fourhooks.

  • Miliardarii rusi Abramovici si Deripaska incearca sa preia Google

    Birourile de presa ale celor doi oameni de afaceri nici nu au confirmat, nici nu au negat informatia, potrivit editiei online a ziarului rus Top News, citata de agentia novinite.

     

    Google a obtinut, in trimestrul al treilea al anului 2007, un profit net de 1,07 miliarde de dolari, in crestere cu 46%, iar veniturile companiei au urcat cu 57%, la 4,23 miliarde de dolari.

    Click aici pentru a citi continuarea

  • Povestea laptopului

    In fine, celebrul „laptop de 100 $“ (modelul XO, mai precis) a intrat in productie la uzinele companiei taiwaneze Quanta – cel mai mare producator de portabile din lume – pentru a onora o prima comanda de 100.000 de unitati din partea Laboratorio Tecnológico del Uruguay, o organizatie guvernamentala care desfasoara un proiect de mare amploare in domeniul educatiei si comunicatiilor. Mai mult, oficialitatile din Uruguay s-au angajat sa mai cumpere inca 300.000 de bucati pana in 2009, astfel incat toti elevii sa dispuna de aceste unelte educationale.

    Poate ca aceasta stire o sa para modesta, daca tinem seama ca profesorul Nicholas Negroponte – initiatorul proiectului OLPC (One Laptop Per Child) – estima in urma cu cativa ani o productie de ordinul sutelor de milioane. In plus, pentru a beneficia de avantajele productiei de masa, intrarea in fabricatie ar fi trebuit sa porneasca de la un nivel de circa 3 milioane de unitati. Faptul ca o astfel de comanda nu a venit este una dintre cauzele care au determinat cresterea pretului la 188 de dolari, celelalte fiind scumpirea unor materiale si decizia de a utiliza componente mai puternice. Totusi, realizarea este remarcabila, salvand un proiect exceptional din perspectiva tehnologica prin posibilitatea de a-si demonstra potentialul in conditiile unui proiect de anvergura.

    Cum se explica diferenta de cateva ordine de marime dintre estimari si realizari? Prima cauza este mai degraba de ordin politic, iar Negroponte si colegii sai au avut ocazia sa constate ca de la „angajamentele solemne“ ale politicienilor (care nu costa nimic) si pana la comenzi concrete e o cale foarte lunga. Teama de schimbare este un alt factor important, impartasit de birocratiile de pretutindeni. Schimbarea (mai ales una la scara mare) implica si un risc, pe care foarte putini functionari sunt dispusi sa si-l asume. Asa sa face ca dintre cele sase „intelegeri ferme“ pentru cate un milion de XO cu Argentina, Brazilia, Libia, Nigeria, Pakistan si Thailanda nu s-a materializat nici una (Thailanda are insa scuza unei lovituri de stat ce a indepartat guvernul care s-a angajat in proiect).

    A doua cauza a relativului insucces al proiectului OLPC este de ordin comercial – ceea ce poate parea ciudat, avand in vedere ca este vorba de o initiativa non-profit. Istoria este interesanta si porneste chiar de la primul e-mail pe care l-a trimis Negroponte dupa ce i-a incoltit ideea: adresantul era vechiul sau prieten Hector Ruiz, CEO la Advanced Micro Devices, pe care ideea l-a entuziasmat, iar rezultatul a fost ca AMD a fost primul partener al OLPC si furnizorul procesoarelor. S-au adaugat apoi Google si RedHat, aceasta din urma croind o distributie speciala de Linux ce echipeaza laptop-urile. S-au adaugat si alte companii importante, dar este cert ca o asociere AMD-Google-RedHat reprezenta o amenintare directa pentru Intel si Microsoft, care au devenit imediat cei mai mari adversari ai proiectului. Primele reactii au vizat ridiculizarea proiectului si intoxicarea presei, insa lucrurile nu s-au oprit aici. Intel – care nu este un producator de computere – a lansat un produs concurent, Classmate, pe care l-a echipat cu propriul procesor Celeron M, capabil sa ruleze nu doar Linux, ci si o versiune redusa de Windows XP furnizata de Microsoft. Desi mai scump (cca. 250$) si mai putin adaptat pentru educatie, Intel l-a promovat agresiv ca alternativa „serioasa“ la XO, adesea chiar in tarile deja angajate in proiectul OLPC (de pilda in Nigeria si Libia). Negroponte s-a infuriat si a acuzat pe Intel ca vinde Classmate sub pretul de productie pentru a submina proiectul OLPC, iar pozitiile pareau sa fie ireconciliabile. Microsoft a inceput sa distribuie in tarile in curs de dezvoltare vizate de OLPC un pachet cuprinzand Windows, MS Office (Student Edition) si programe educationale la pretul de 3 dolari, creand astfel o presiune suplimentara. In plus, diversi alti producatori au inceput sa fie interesati de aceasta imensa piata potentiala, lansand noi modele cu preturi atractive (Asus Eee PC fiind un bun exemplu).

    Si totusi, in iulie 2007 apele s-au linistit, iar Intel s-a alaturat coalitiei care sustine OLPC. Schimbarea de atitudine provine din initiativa OLPC de a produce si servere de back-up si suport pentru XO care sa fie distribuite scolilor, iar acestea vor fi bazate, desigur, pe componente Intel. In plus, intelegerea prevede ca softurile pentru Classmate sa ruleze si pe XO si viceversa, de unde se poate deduce ca Intel va merge pe Linux. Cineva nu prea se va bucura…

  • Povestea laptopului

    In fine, celebrul „laptop de 100 $“ (modelul XO, mai precis) a intrat in productie la uzinele companiei taiwaneze Quanta – cel mai mare producator de portabile din lume – pentru a onora o prima comanda de 100.000 de unitati din partea Laboratorio Tecnológico del Uruguay, o organizatie guvernamentala care desfasoara un proiect de mare amploare in domeniul educatiei si comunicatiilor. Mai mult, oficialitatile din Uruguay s-au angajat sa mai cumpere inca 300.000 de bucati pana in 2009, astfel incat toti elevii sa dispuna de aceste unelte educationale.

    Poate ca aceasta stire o sa para modesta, daca tinem seama ca profesorul Nicholas Negroponte – initiatorul proiectului OLPC (One Laptop Per Child) – estima in urma cu cativa ani o productie de ordinul sutelor de milioane. In plus, pentru a beneficia de avantajele productiei de masa, intrarea in fabricatie ar fi trebuit sa porneasca de la un nivel de circa 3 milioane de unitati. Faptul ca o astfel de comanda nu a venit este una dintre cauzele care au determinat cresterea pretului la 188 de dolari, celelalte fiind scumpirea unor materiale si decizia de a utiliza componente mai puternice. Totusi, realizarea este remarcabila, salvand un proiect exceptional din perspectiva tehnologica prin posibilitatea de a-si demonstra potentialul in conditiile unui proiect de anvergura.

    Cum se explica diferenta de cateva ordine de marime dintre estimari si realizari? Prima cauza este mai degraba de ordin politic, iar Negroponte si colegii sai au avut ocazia sa constate ca de la „angajamentele solemne“ ale politicienilor (care nu costa nimic) si pana la comenzi concrete e o cale foarte lunga. Teama de schimbare este un alt factor important, impartasit de birocratiile de pretutindeni. Schimbarea (mai ales una la scara mare) implica si un risc, pe care foarte putini functionari sunt dispusi sa si-l asume. Asa sa face ca dintre cele sase „intelegeri ferme“ pentru cate un milion de XO cu Argentina, Brazilia, Libia, Nigeria, Pakistan si Thailanda nu s-a materializat nici una (Thailanda are insa scuza unei lovituri de stat ce a indepartat guvernul care s-a angajat in proiect).

    A doua cauza a relativului insucces al proiectului OLPC este de ordin comercial – ceea ce poate parea ciudat, avand in vedere ca este vorba de o initiativa non-profit. Istoria este interesanta si porneste chiar de la primul e-mail pe care l-a trimis Negroponte dupa ce i-a incoltit ideea: adresantul era vechiul sau prieten Hector Ruiz, CEO la Advanced Micro Devices, pe care ideea l-a entuziasmat, iar rezultatul a fost ca AMD a fost primul partener al OLPC si furnizorul procesoarelor. S-au adaugat apoi Google si RedHat, aceasta din urma croind o distributie speciala de Linux ce echipeaza laptop-urile. S-au adaugat si alte companii importante, dar este cert ca o asociere AMD-Google-RedHat reprezenta o amenintare directa pentru Intel si Microsoft, care au devenit imediat cei mai mari adversari ai proiectului. Primele reactii au vizat ridiculizarea proiectului si intoxicarea presei, insa lucrurile nu s-au oprit aici. Intel – care nu este un producator de computere – a lansat un produs concurent, Classmate, pe care l-a echipat cu propriul procesor Celeron M, capabil sa ruleze nu doar Linux, ci si o versiune redusa de Windows XP furnizata de Microsoft. Desi mai scump (cca. 250$) si mai putin adaptat pentru educatie, Intel l-a promovat agresiv ca alternativa „serioasa“ la XO, adesea chiar in tarile deja angajate in proiectul OLPC (de pilda in Nigeria si Libia). Negroponte s-a infuriat si a acuzat pe Intel ca vinde Classmate sub pretul de productie pentru a submina proiectul OLPC, iar pozitiile pareau sa fie ireconciliabile. Microsoft a inceput sa distribuie in tarile in curs de dezvoltare vizate de OLPC un pachet cuprinzand Windows, MS Office (Student Edition) si programe educationale la pretul de 3 dolari, creand astfel o presiune suplimentara. In plus, diversi alti producatori au inceput sa fie interesati de aceasta imensa piata potentiala, lansand noi modele cu preturi atractive (Asus Eee PC fiind un bun exemplu).

    Si totusi, in iulie 2007 apele s-au linistit, iar Intel s-a alaturat coalitiei care sustine OLPC. Schimbarea de atitudine provine din initiativa OLPC de a produce si servere de back-up si suport pentru XO care sa fie distribuite scolilor, iar acestea vor fi bazate, desigur, pe componente Intel. In plus, intelegerea prevede ca softurile pentru Classmate sa ruleze si pe XO si viceversa, de unde se poate deduce ca Intel va merge pe Linux. Cineva nu prea se va bucura…

  • Servicii Google cu carnetul de student

    Cele trei universitati utilizeaza versiunea pentru educatie a suitei Google Apps. In aceasta prima faza, serviciile sunt disponibile pentru aproximativ 57.000 de studenti si cadre didactice, disponibilitatea serviciilor urmând sa fie extinsa in scurt timp pentru toti studentii din cele trei universitati.

    Google Apps cuprinde aplicatii ca Gmail, Google Talk, Calendar si Docs, ultima fiind replica Google, online, a aplicatiilor Microsoft Office ce cuprinde editor de texte, prezentari, si tabele. Serviciile Google vor fi oferite personalizat, sub platformele celor trei universitati. De exemplu, serviciul de email va oferi conturi sub forma student@ase.ro pentru cei care se pregatesc in domeniul economic dar interfata grafica va fi similara cu orice alt cont Gmail. Partea de hardware, serverele necesare stocarii datelor sunt insa externalizate, gratuit, catre Google.

    Anuntul are loc la mai putin de o luna de la vizita in Romania a lui Michael Champlin, product manager al Google Apps.

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Google confirma: Va intra pe piata telefoanelor mobile

    Compania Google, care detine motorul de cautare pe Internet cu acelasi nume, a anuntat ca lucreaza cu 30 de companii, printre care se numara Sprint Nextel, producatorul american de telefoane Motorola Incand Qualcomm, compania High Tech Computer din Taiwan si T-Mobile – divizia din Statele Unite a Deutsche Telekom.

     

    Compania a infiintat un consortiu al industriei, numit "Open Handset Alliance", la care au aderat 30 de companii.

     

    Click aici pentru a citi continuarea.

  • EXCLUSIV BM: Google is hiring

    Intr-o scurta vizita la Bucuresti, Michael Champlin, manager al produselor Google Apps, a avut intalniri cu oameni din online, furnizori de servicii de acces la internet, universitati si cu Bogdan Pencea, redactor al Business Magazin.

    Online, Google este prezent de multa vreme in Romania, prin popularul serviciu de cautare si aplicatiile lansate ulterior. Offline, Google este in Romania de nici macar un an, punctul de start fiind reprezentat de angajarea lui Radu Tudorache drept country consultant local si a companiei de relatii publice Synergy Communications pentru relatia cu cei interesati de activitatea companiei. Daca interesul nu a lipsit vreodata, disponibilitatea oficialilor Google pentru a discuta despre planurile in Romania a fost disproportionata. Pentru prima oara, un oficial Google vorbeste despre prezenta aici intr-o vizita in Romania si Business Magazin a incercat sa afle ce cauta acum Google, intr-un interviu exclusiv.

    BM: Sunteti primul manager Google care viziteaza oficial Romania.
    MC: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zurich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in Munchen si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant Google Romania) si la Politehnica, aici in Bucuresti, se poate vedea un panou publicitar pe care scrie "Google is hiring".

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zurich si la Munchen si acum avem o prezenta puternica acolo.

    BM: Ce urmariti acum, clientii companii sau utilizatorii obisnuiti?
    MC: Ambele. Daca te uiti la produsele noastre de pe piata romaneasca, pe de o parte avem multe produse localizate aici (traduse) ca motorul de cautare, Gmail si restul de produse destinate oricarei persoane si pe de alta parte avem acum lucruri ca Google Apps care nu sunt destinate direct indivizilor ci companiilor sau mediului academic.

    Cititi varianta integrala a interviului in numarul urmator al BUSINESS Magazin, care apare pe piata pe 7 noiembrie.