Tag: Turcia

  • Erdogan reinventează economia. Turcia a micşorat dobânda de referinţă, în ciuda unei inflaţii de aproape 80%

    Banca centrală a Turciei a şocat pieţele joi cu o reducere a ratei dobânzii de politică monetară de referinţă, în ciuda faptului că inflaţia din ţară se situează aproape de 80%.

    Principala sa rată de politică monetară, care a fost de 14% în ultimele şapte luni, a fost redusă la 13%, într-un dezacord total cu ceea ce fac alte bănci centrale din întreaga lume, notează CNBC.

    Inflaţia din Turcia pentru luna iulie a crescut cu 79,6 % în ritm anual, cea mai mare din ultimii 24 de ani, în timp ce ţara se confruntă cu o creştere a costurilor alimentelor şi energiei şi cu strategia neortodoxă de lungă durată a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan în materie de politică monetară.

    Pe pieţe, indicele BIST a anulat creşterile din timpul şedinţei pentru a se tranzacţiona în scădere cu 0,8% după decizie, potrivit Reuters, în timp ce lira turcească a scăzut puternic în raport cu dolarul.

     

  • Kazahstanul rezistă presiunilor Rusiei şi caută să vândă petrol Uniunii Europene

    Aşa cum Rusia s-a chinuit să găsească şi să-şi construiască rute de transport pentru gaze naturale care să ocolească Ucraina şi Polonia, aşa şi alţi exportatori de energie caută să evite să mai aibă de-a face cu Rusia. Kazahstanul este una dintre aceste ţări, iar semnificaţiile sunt multiple. De câştigat are Turcia.

    Kazahstanul este de aşteptat să-şi exporte începând cu septembrie o parte din petrol prin cel mai mare oleoduct al Azerbaidjanului, Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) – de la Marea Caspică la Mediterana prin Georgia şi Turcia, scrie Reuters, care citează surse apropiate situaţiei.

    Kazahii vor folosi, probabil, şi un alt oleoduct azer, unul care ajunge la portul Supsa de la Marea Neagră al Georgiei.

    Kazahstanul caută noi rute pen­tru transportul principalei materii prime exportate deoarece Rusia a ameninţat cu închiderea rutei obiş­nu­ite. Situaţia reflectă relaţiile pe care Moscova le are cu statele care fac parte din Uniunea Economică Eurasiatică, răspunsul Rusiei la Uniunea Europeană.

    Proiectul este o iniţiativă a Rusiei, pilonul central, şi mai are ca membri Kazahstanul, Kirgizstanul, Bielorusia şi Armenia, toate foste republici sovietice.

    Pasul pe care Kazahstanul l-a făcut acum, cu oleoductele azere, are o semnificaţie aparte. După ce Rusia a invadat Ucraina în februarie, mulţi analişti şi-au pus problema dacă nu cumva preşedintele rus Vladimir Putin încearcă refacerea URSS, sau cel puţin a nucleului acesteia.

    Bielorusia este sub controlul Moscovei, o demonstrează faptul că a devenit, fără rezerve, bază pentru ata­curile armatei ruse asupra Ucrainei. După ce armata rusă a intrat astă-iarnă în Kazahstan sub pretextul că ajută regimul de acolo să supravie­ţuiască unor revolte popu­lare, s-a spus că şi această ţară a ajuns parte din noul „imperiu“ rus.

    Însă lucrurile nu merg bine între Moscova şi regimul kazah. Timp de 20 de ani, petrolul kazah, care reprezintă 1% din oferta globală, a fost exportat prin conducta CPC (Caspian Pipeline Consortium), care se termină în portul rus de la Marea Neagră Novorossiisk. Ori în iulie o instanţă rusă a ameninţat că închide terminalul (din motive ce ţin de protecţia mediului) de la Novorossiisk după ce Kazahstan s-a angajat să vândă mai mult petrol statelor din Uniunea Europeană. Regimul kazah a rezistat şi în trecut presiunilor Moscovei, mai ales în ceea ce priveşte politicile Uniunii Economice Eurasiatice. Dacă petrolul Kazahstanului va ajunge să fie exportat prin BTC, Turcia va avea de câştigat tarife de tranzit. Turcia s-a poziţionat deja ca intermediar important pentru piaţa energiei din UE, fiind ţară de tranzit pentru gazele ruse şi azere. Astfel, poate ajunge chiar exportator.

     

  • Putin i-a mulţumit lui Erdogan pentru diplomaţie / Liderul turc vrea îmbunătăţirea relaţiilor-2-

    “Graţie implicării dumneavoastră directe şi medierii exercitate de secretarul general ONU, problema legată de exporturile de cereale ucrainene prin porturile de la Marea Neagră a fost rezolvată. Livrările au început deja şi aş vrea să vă mulţumesc”, i-a spus Vladimir Putin lui Recep Tayyip Erdogan, conform cotidianului Le Monde, cu ocazia întâlnirii desfăşurate vineri în staţiunea Soci, situată pe litoralul rus al Mării Negre.

    De asemenea, liderul de la Kremlin a remarcat rolul Turciei în facilitarea tranzitului gazelor ruse spre Europa prin conducta TurkStream. “Partenerii europeni trebuie să fie recunoscători Turciei pentru că asigură tranzitul neîntrerupt al gazului rusesc”, a precizat Vladimir Putin.

    “Sper că astăzi vom putea semna un memorandum privind dezvoltarea relaţiilor comerciale şi economice”, a subliniat Vladimir Putin, citat de publicaţia Die Welt.

    La rândul său, preşedintele Turciei a exprimat speranţa că întâlnirea cu Vladimir Putin va permite “deschiderea unei pagini foarte diferite în relaţiile” Turciei cu Rusia.

    “Delegaţiile au avut discuţii foarte productive”, în special în domeniile comerţului şi turismului.

    Liderul de la Ankara a declarat că pe agenda discuţiilor cu preşedintele Rusiei se află şi conflictul din Siria. Erdogan vrea intensificarea ofensivei militare împotriva grupurilor islamiste kurde, dar Rusia, care are trupe în Siria, se opune.

  • Ţara unde economia se prăbuşeşte. Inflaţia a ajuns la 80%, iar analiştii avertizează că riscă să fie prinsă într-o tornadă de creştere a preţurilor şi salariilor

    Inflaţia din Turcia a ajuns la aproape 80%, în timp ce analiştii au avertizat că ţara riscă să fie prinsă într-o spirală de creştere a preţurilor şi salariilor.

    Preţurile de consum au crescut cu 78,6% de la an la an în luna iunie, în condiţiile în care politica monetară neconvenţională a preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan şi perturbarea importurilor de alimente şi energie din cauza războiului din Ucraina au avut un impact puternic. A fost cea mai mare creştere anuală din 1998 încoace, deşi rata a fost uşor sub prognoza de consens a analiştilor, de 80 la sută.

    Erdoğan, care respinge opinia larg acceptată în rândul economiştilor potrivit căreia creşterea ratelor dobânzilor reduce inflaţia, a ordonat băncii centrale să menţină rata de referinţă a împrumuturilor mult sub nivelul inflaţiei.

    Ca urmare, lira a pierdut 48% din valoarea sa faţă de dolar în ultimele 12 luni. Prăbuşirea monedei a fost un factor major al creşterii preţurilor într-o ţară care se bazează pe importuri, în special de energie. Efectele au fost agravate de o creştere bruscă a preţului energiei şi al altor mărfuri în urma invaziei preşedintelui rus Vladimir Putin în Ucraina.

    Cele mai recente date privind inflaţia, de luni, în creştere de la 73,5% în mai, vin după ce autorităţile turce au anunţat săptămâna trecută o creştere cu 30% a salariului minim – la doar şase luni după ce au majorat cu 50% rata de bază a salariului.

  • Ţara unde economia se prăbuşeşte. Inflaţia a ajuns la 80%, iar analiştii avertizează că riscă să fie prinsă într-o tornadă de creştere a preţurilor şi salariilor

    Inflaţia din Turcia a ajuns la aproape 80%, în timp ce analiştii au avertizat că ţara riscă să fie prinsă într-o spirală de creştere a preţurilor şi salariilor.

    Preţurile de consum au crescut cu 78,6% de la an la an în luna iunie, în condiţiile în care politica monetară neconvenţională a preşedintelui Recep Tayyip Erdoğan şi perturbarea importurilor de alimente şi energie din cauza războiului din Ucraina au avut un impact puternic. A fost cea mai mare creştere anuală din 1998 încoace, deşi rata a fost uşor sub prognoza de consens a analiştilor, de 80 la sută.

    Erdoğan, care respinge opinia larg acceptată în rândul economiştilor potrivit căreia creşterea ratelor dobânzilor reduce inflaţia, a ordonat băncii centrale să menţină rata de referinţă a împrumuturilor mult sub nivelul inflaţiei.

    Ca urmare, lira a pierdut 48% din valoarea sa faţă de dolar în ultimele 12 luni. Prăbuşirea monedei a fost un factor major al creşterii preţurilor într-o ţară care se bazează pe importuri, în special de energie. Efectele au fost agravate de o creştere bruscă a preţului energiei şi al altor mărfuri în urma invaziei preşedintelui rus Vladimir Putin în Ucraina.

    Cele mai recente date privind inflaţia, de luni, în creştere de la 73,5% în mai, vin după ce autorităţile turce au anunţat săptămâna trecută o creştere cu 30% a salariului minim – la doar şase luni după ce au majorat cu 50% rata de bază a salariului.

    Partidele de opoziţie şi sindicatele, care acuză guvernul că manipulează cifrele privind inflaţia, au declarat că majorarea este extrem de necesară pentru a evita sărăcia pentru milioane de gospodării care se luptă cu preţurile în creştere ale alimentelor.

    Erdoğan, al cărui partid de guvernământ şi-a văzut sprijinul scăzând la minime istorice, în parte din cauza turbulenţelor economice, a susţinut, de asemenea, creşterea, insistând în acelaşi timp că inflaţia va ajunge la „niveluri rezonabile” la începutul anului viitor.

    Însă economiştii au avertizat că majorarea ratei minime de salarizare, care afectează aproximativ 40% din forţa de muncă oficială şi are un efect de antrenare asupra altor sectoare, va contribui ea însăşi la menţinerea unei inflaţii ridicate în lunile următoare.

    Goldman Sachs şi-a ridicat recent prognoza de inflaţie de la 65% la 75% la sfârşitul anului, avertizând că ultima creştere a salariului minim riscă să ducă la „o spirală preţ-salariu”. Această majorare, combinată cu alţi factori, inclusiv probabilitatea unei deprecieri suplimentare a lirei turceşti, a însemnat că „presiunile inflaţioniste subiacente din Turcia rămân foarte ridicate”, a spus banca.

  • De ce se încăpăţânează Erdogan să împingă în jos dobânzile, deşi doar scumpirea creditului mai poate domoli o inflaţie scăpată de sub control

    Inflaţia este o problemă peste tot, însă în Turcia rata acesteia se situează la un nivel uriaş, de 73,5%, şi nu se întrevede niciun fel de temperare. Totuşi, preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan insistă pe menţinerea dobânzilor la un nivel scăzut, scrie Deutsche Welle.

    Salim Dermitas, care lucrează de ani întregi în Ankara ca şofer în transportul public, spune că nu a mai asistat la o creştere atât de uriaşă a inflaţiei de decenii. „Nu vrem să ma­jorăm preţurile biletelor. Oamenilor le este greu deja să le plătească“.

    Pe 13 iunie, preţurile biletelor pentru trenurile expres au fost majorate pentru a patra oară în acest an, stârnind nemulţumirea oameni­lor. În ianuarie, o călătorie din Ankara până în Istanbul costa 84 de lire, iar acum costă 195, aproximativ 11 euro.

    Inflaţia din Turcia a atins oficial 73,5% în mai, cel mai ridicat nivel din 1998. Potrivit experţilor grupului independent ENAG, inflaţia este însă mult mai ridicată, probabil mai aproape de 160,8%.

    Economia Turciei trecea prin vremuri tulburi cu multă vreme înainte de războiul din Ucraina, însă din februarie criza s-a adâncit. E­forturile guvernului nu au avut niciun efect. Salariul minim de exemplu a fost majorat dramatic, dar nu a reuşit să ţină pasul cu inflaţia.

    Mulţi turci se confruntă cu te­meri existenţiale foarte reale. Exper­ţii financiari dau mare parte din vină pe banca centrală a ţării, spunând că nu acţionează independent şi că po­liticile sale privind dobânzile contri­buie semnificativ la creşterea infla­ţiei. Murat Birdal, economist la Universitatea din Istanbul, spune că se aşteaptă la rate ale inflaţiei al­cătuite din trei cifre până la finalul anului.

    Banca centrală nu şi-a înăsprit politica monetară, respectând politi­cile lui Erdogan. Preşedintele turc sus­ţine că inflaţia este rezultatul do­bânzilor ridicate, iar recent şi-a rei­terat angajamentul de a nu permite majorarea dobânzilor.

    Erdogan speră că politica dobân­zilor scăzute va atrage investitori străini, dând economiei locale un impuls extrem de necesar.

    În ultimă instanţă, preşedintele turc are în minte un obiectiv suprem, acela de a fi reales în 2023.

    Erdogan înţelege foarte bine ce impact poate avea inflaţia asupra rezultatelor elec­torale: Acesta a pus bazele partidului său AKP în timpul unei crize politice şi economice în 2001, când inflaţia se situa la aproape 70%.

    Un an mai târziu, AKP câştiga o majoritate răsunătoare în alegerile parlamentare şi-l catapulta pe Erdogan pe scenă drept un reformator promiţător. La acea vreme, alegătorii au penalizat partidele de guvernământ pentru rolul jucat în criză.

  • Turcia îşi schimbă numele într-o campanie de rebranding lansată de preşedintele Erdogan

    De acum înainte, Turcia va fi cunoscută ca Türkiye la ONU, după ce organizaţia a acceptat o cerere oficială din partea Ankarei, scrie BBC.

    Mai multe organisme internaţionale vor fi rugate să facă această schimbare de nume, ca parte a unei campanii de rebranding lansată de preşedintele turc la sfârşitul anului trecut.

    “Türkiye este cea mai bună reprezentare şi expresie a culturii, civilizaţiei şi valorilor poporului turc”, a declarat Recep Tayyip Erdogan în decembrie.

    ONU a precizat că a făcut această schimbare imediat ce a primit cererea, săptămâna aceasta.

    Majoritatea turcilor îşi cunosc deja ţara ca Türkiye. Cu toate acestea, forma Turcia este folosită pe scară largă, chiar şi în interiorul ţării.

    Radiodifuzorul de stat TRT s-a grăbit să facă schimbarea imediat ce a fost anunţată anul trecut, explicând că printre motivele pentru schimbarea imaginii a fost asocierea cu curcanul (turkey în engleză). De asemenea, a subliniat că unul dintre sensurile cuvântului din dicţionarul Cambridge English Dictionary este “ceva care eşuează” sau “o persoană prostuţă”.

    Ca parte a rebrandingului, “Made in Türkiye” va apărea pe toate produsele exportate, iar în ianuarie a fost lansată o campanie turistică cu sloganul “Hello Türkiye”.

    Măsura a fost întâmpinată cu reacţii mixte pe internet. În timp ce oficialii guvernamentali o susţin, alţii spun că este o distragere ineficientă a atenţiei, în timp ce preşedintele se pregăteşte pentru alegerile de anul viitor, pe fondul unei crize economice.

    Nu este neobişnuit ca ţările să îşi schimbe numele. În 2020, Olanda a renunţat la nume într-o mişcare de rebranding, Macedonia şi-a schimbat numele în Macedonia de Nord din cauza unei dispute politice cu Grecia, iar Swaziland a devenit Eswatini în 2018. În trecut, Iranul s-a numit Persia, Siam este acum Thailanda, iar Rhodesia şi-a schimbat numele în Zimbabwe.

     

  • Turcia şi-a schimbat oficial numele. Anunţul a fost făcut de ministrul turc de Externe şi ONU

    Agenţia Anadolu a precizat că Stephane Dujarric, purtătorul de cuvânt al secretarului general al ONU, Antonio Guterres, a confirmat primirea scrisorii miercuri târziu. Agenţia l-a citat pe Dujarric spunând că schimbarea numelui a intrat în vigoare “din momentul” în care a fost primită scrisoarea, notează AP.

    Guvernul preşedintelui Recep Tayyip Erdogan a făcut presiuni pentru ca numele Turcia, recunoscut la nivel internaţional, să fie schimbat în “Türkiye”, aşa cum este scris şi pronunţat în limba turcă. Ţara s-a numit “Türkiye” după declararea independenţei sale, în 1923.

    În decembrie, Erdogan a ordonat utilizarea lui “Türkiye” pentru a reprezenta mai bine cultura şi valorile turceşti, cerând inclusiv ca pe produsele exportate să se folosească “Made in Türkiye” în loc de “Made in Turkey”. Ministerele turceşti au început să folosească “Türkiye” în documentele oficiale.

    La începutul acestui an, guvernul a lansat, de asemenea, un videoclip promoţional ca parte a încercărilor sale de a-şi schimba numele în limba engleză. Videoclipul arată turişti din întreaga lume spunând “Hello Türkiye” în destinaţii celebre.

    Direcţia de comunicare a preşedinţiei turce a declarat că a lansat această campanie “pentru a promova mai eficient utilizarea lui “Türkiye” ca nume naţional şi internaţional al ţării pe platformele internaţionale”.

    Radiodifuzorul de stat turc de limbă engleză TRT World a trecut la utilizarea cuvântului “Türkiye”, deşi cuvântul “Turcia” se strecoară de către prezentatorii care încă încearcă să se obişnuiască cu schimbarea.

    TRT World a explicat decizia într-un articol de la începutul acestui an, spunând că dacă se caută pe Google “Turkey” apare “un set confuz de imagini, articole şi definiţii de dicţionar care confundă ţara cu Meleagris – cunoscut şi sub numele de curcan, o pasăre mare originară din America de Nord – care este renumită pentru că este servită în meniurile de Crăciun sau la mesele de Ziua Recunoştinţei”.

     

  • Turcia cere noi negocieri între Rusia şi Ucraina / Putin vrea facilitarea exporturilor de cereale

    Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, i-a propus omologului său rus, Vladimir Putin, găzduirea, sub egida ONU, a negocierilor între Rusia şi Ucraina, iar liderul de la Kremlin a semnalat că vrea, în anumite condiţii, facilitarea transporturilor de cereale, inclusiv prin porturile ucrainene.

    Recep Tayyip Erdogan i-a cerut lui Vladimir Putin să ia măsuri “pentru a minimiza efectele războiului” şi pentru a restabili pacea cu Ucraina “cât mai rapid”, conform Preşedinţiei Turciei, citată de CNN.

    “Preşedintele Erdogan a exprimat disponibilitatea de a organiza o reuniune a Rusiei, Ucrainei şi Naţiunilor Unite, la Istanbul, pentru a juca un rol într-un posibil mecanism de monitorizare” a unui eventual armistiţiu, “dacă ambele părţi sunt de acord în principiu”, a precizat Preşedinţia de la Ankara.

    Delegaţiile Rusiei şi Ucrainei au avut ultima întâlnire la Istanbul pe 29 martie. De atunci, negocierile pentru un armistiţiu general în Ucraina stagnează.

    La rândul său, Vladimir Putin i-a spus lui Recep Erdogan că Rusia este pregătită să faciliteze exporturile de cereale din porturile ucrainene, în coordonare cu Turcia. Liderul de la Kremlin a reiterat că Rusia este pregătită să exporte cantităţi mai mari de fertilizatori şi alimente dacă sunt anulate sancţiunile împotriva Moscovei. “În cursul discuţiei despre situaţia din Ucraina, s-a pus accent pe asigurarea navigaţiei sigure în Marea Neagră şi în Marea Azov şi pe eliminarea riscurilor minelor în aceste zone. Vladimir Putin a afirmat disponibilitatea părţii ruse de a facilita tranzitul maritim liber al mărfurilor, în coordonare cu partenerii turci. Acest lucru se aplică şi exporturilor de grâu din porturile ucrainene”, a comunicat Kremlinul, potrivit Sky News.

    Administraţia de la Moscova a reafirmat, săptămâna trecută, oferta de a permite redeschiderea porturilor ucrainene dacă naţiunile occidentale anulează o parte din sancţiunile antiruse, dar Kievul a denunţat “şantajul” Moscovei, părând să critice inclusiv abordarea Uniunii Europene, care a propus negocieri cu Moscova. Numeroase ţări din Africa şi Orientul Mijlociu sunt dependente de cerealele din Ucraina şi riscă să fie afectate grav de blocada navală impusă de Rusia.

  • O călătorie într-una dintre destinaţiile de concediu preferate ale românilor. Ce activităţi mai puţin clasice poţi face aici, pe care cei mai mulţi dintre români nu ştiu că le pot face

    O vacanţă într-un singur loc, unde turiştii să primească la picioare tot ce au nevoie în materie de răsfăţuri culinare, bahice sau aromatice – poate fi deseori o descriere des întâlniTĂ pentru tot ce înseamnă turismul pe litoralul turcesc. Antalya poate fi însă destinaţia potrivită şi pentru aventurierii care nu fac din relaxare scopul suprem al unei vacanţe, ci din contră, sunt în căutarea adrenalinei la tot pasul.

    În regiunea Antalya se află oraşul cu acelaşi nume, unde centrul vechi este format din străduţe înguste şi pavate, care m-au făcut să îmi doresc să mă pierd în ele. Centrul Antalyei, numit Kaleiçi, este o carte de istorie, unde file din vremea romană, alături de pagini din civilizaţia otomană şi elemente ale lumii moderne formează un peisaj de neratat. Poarta împăratului Adrian, construită în anul 130 î.Hr. în onoarea lui Adrian care a vizitat Antalya, şi Turnul cu Ceas, construit în anul 1244 şi singurul care a rezistat până în zilele noastre dintre cele circa 80 de asfel de turnuri, reprezintă două dintre cele mai importante obiective turistice ale centrului vechi din Antalya.

    Partea istorică a oraşului se împleteşte armonios cu magazinele micilor comercianţi care le oferă turiştilor de la delicii turceşti şi suveniruri, până la la covoare, bijuterii şi obiecte realizate din piele. Însă obiectivele turistice cu notă istorică se întind pe toată suprafaţa regiunii. Demre, Myra şi Kekova sunt doar câteva exemple. Demre este o localitate pe malul Mării Mediterane, iar cel mai important obiectiv este mormântul Sfântului Nicolae. Totodată, Demre este oraşul antic Myra, casa Sfântului Nicolae din Myra, acolo unde turiştii pot vizita situri arheologice, fiind renumit pentru mormintele săpate în stâncă. Un alt obiectiv turistic din zonă este insula Kekova, unde se află ruinele străvechii Apollonia, din secolul V î.Hr., parţial aflate în apă, fiind numit oraşul scufundat de pe insula Kekova.

    Partea mai puţin cunoscută a Antalyei este însă cea care le oferă turiştilor adrenalină, unde pot opta pentru o serie de activităţi precum rafting, buggy cross, truck safari sau tiroliană peste râu. Turiştii ajung în Antalya de cele mai multe ori prin intermediul unei agenţii de turism, care vinde sejururi de cel puţin şapte zile unde cazarea, masa şi transportul sunt incluse, însă le oferă celor care îşi doresc şi posibilitatea de a face anumite activităţi precum cele menţionate, contra cost. Preţul unei zile dedicate activităţilor de acest tip se învârte în jurul sumei de 70 de euro, în care este inclus transportul de la hotel până la locul de plecare pe traseu, plus o masă, iar de toate acestea se va ocupa însăşi agenţia de turism. Buggy cross, truck safari şi rafting se fac, de obicei, în aceeaşi zi, fiind toate activităţile în aceeaşi zonă, iar distanţele dintre acestea sunt scurte.

    Din zona Belek şi până la locul primei activităţi, anume buggy cross, în zona Manavgat, se ajunge în circa o oră, poate chiar o oră şi jumătate. După drumul parcurs cu maşina, turiştii merg cu un camion timp de 15-20 de minute, pe poteci înguste, însă drumul neasfaltat nici nu reprezintă o problemă pentru că peisajul fură privirea oricărui călător. Ajunşi la locul de pornire în prima cursă, ne-am urcat, doi câte doi, în buggy-uri, de unde am început prima activitate. Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori, siguranţa fiind cel mai important lucru. Cu toate acestea, adrenalina tot se instalează încet încet, iar după un drum prin pădure şi un luminiş, cursa cu buggy-urile se încheie printr-o trecere uşoară în apa de mică adâncime a unui rău. În funcţie de perioada anului, apa poate să fie mai rece sau mai caldă, însă nici disconfortul unei ape reci de râu nu te face să îţi doreşti să închei cursa.

    Cu toate că la drum porneşte un şofer, pe parcurs, copilotul îi poate lua locul, ceea ce este şi recomandat, însă nici pe locul din dreapta nu există mai puţine dezavantaje, pentru că drumul este presărat cu peisaje deloc de neglijat. Un râu de culoarea Mării Mediterane şi munţii înalţi şi stâncoşi, alături de o vegetaţie bogată, sunt principalele imagini pe care le urmăreşti de-a lungul cursei, care durează în jur de 45 de minute. După un „duş” rece în apa râului, cursa cu buggy-urile se încheie şi începe truck safariul, din acelaşi loc de start în care a pornit cursa iniţială. Truck safariul urmăreşte acelaşi drum, însă experienţa este diferită. Într-un astfel de camion, special amenajat pentru tipul acesta de curse, se vor putea aşeza mai mulţi turişti, circa 10-12. Faţă de buggy-cross, camionul este condus de cineva din echipa organizatoare, care, având experienţă, va putea să meargă cu o viteză mai mare, astfel, cursa se va simţi diferit faţă de prima.

    Urmând acelaşi drum, sfârşitul cursei se încheie la râu, după circa 30 de minute, unde turiştii au parte iar de un „duş”. După cele două curse, încă încărcaţi de adrenalină, am ajuns la tiroliană – aceasta însăşi o aventură, mai ales că în unele locuri traversează râul. Experienţa nu se încheie însă aici, aşa că ne-am întors la locul în care ne-a lăsat maşina cu care am venit de la hotel, de unde am pornit către startul cursei de rafting. Distanţele între activităţi sunt de doar câţiva kilometri, toate aflându-se în aceeaşi zonă şi anume Manavgat, care are atât munţi, cât şi un râu potrivit pentru rafting. La locul de pornire în ultima cursă, anume rafting, turiştii se vor echipa cu vâsle, costume de neopren, căşti şi veste de salvare.

    După un scurt instructaj, ne-am urcat într-o barcă de circa opt persoane şi am pornit încet pe râul Beşkonak. În funcţie de perioada anului, râul poate să fie mai liniştit, astfel că incidente precum căderea din barcă să nu se întâmple însă, chiar dacă acest lucru s-ar întâmpla, în barcă, turiştii sunt însoţiţi de personal specializat. Plimbarea cu barca pe râu e presărată cu momente mai liniştite, dar şi cu zone în care apa este învolburată, aşa cum am văzut în multe filme de aventură. Mai mult, pe parcursul acestei curse, turiştii se vor întâlni cu alte bărci, iar obiceiul este să incluzi în expediţie şi o „bătaie” cu apă. 

    Pe drumul parcurs de barcă, în jur de 30 – 45 de minute, pe malurile acestuia se pot zări turişti care şi-au instalat corturi, diverse terase, dar şi persoane care traversează râul cu tiroliana. Peisajul nu este de neglijat, împletindu-se perfect cu experienţa cursei de rafting. După câţiva kilometri parcurşi pe râu, barca ajunge la linia de sosire, unde ne-am dezechipat de costumele ude, iar acela este momentul şi când oboseala ia locul adrenalinei. Experienţele şi imaginile vor rămâne însă, înlocuindu-le pe cele legate de complexurile all-inclusive cu care am asociat mai mereu Antalya.

    Pe drumuri şerpuite, pline de praf, dorinţa de a duce la capăt pedala de acceleraţie parcă primează, însă niciun turist nu este lăsat să meargă singur pe traseu, astfel că atât în faţă, cât şi în spatele buggy-urilor se află alte vehicule conduse de către organizatori. 70 de euro preţul unei zile dedicate activităţilor pline de adrenalină pe care le poţi face în Antalya