Tag: Timisoara

  • Cum încearcă un antreprenor din Timişoara să reducă efectele negative ale pandemiei

    Marius Firache, managing director al Hotel Oxford Timişoara,  a implementat un sistem nou în cadrul hotelului pe care îl conduce prin care a introdus un robot ce va ţine locul angajaţilor din recepţie.

    „În urmă cu o lună, am luat decizia de a investi în această zona şi iată-ne ajunşi în situaţia în care hotelul Oxford Timisoara nu mai are nevoie de resursa umană pe departamentul front desk, recepţie. Resursa umană a fost înlocuită cu un roboţel, o soluţie de self check-in şi check-out. Roboţelul a preluat atribuţiile clasicului recepţioner şi este capabil să îşi ducă la îndeplinire toate task-urile zilnice, de la check-in până la check-out”, spune Marius Firache, managing director al Hotel Oxford Timişoara.

    Investiţia în această soluţie a costat circa 18.000 euro, dar costurile pot varia în funcţie de dragul de automatizare a hotelului. Totuşi, Marius Firache spune că această investiţie va fi amortizată în şase luni, astfel, costurile cu angajaţii în ajungeau lunar la circa 3.000 euro.

    „Orice rezervare efectuată de către un oaspete în mediul online, canalele de vânzare,  aceasta generează un număr de rezervare, oaspetele ajunge în locaţie unde este întâmpinat de roboţel, introduce numărul rezervării, iar acesta îi generează toate detaliile solicitate iniţial de către oaspete (sejur, tip camera, tarif,/noapte). Ulterior, acesta trebuie să efectueze plata la POS-ul ataşat, primeşte dovada de plată, i se elibereaza cardul de acces în cameră şi toate informaţiile necesare unui sejur, de exemplu program mic dejun, parola wi-fi, poziţionarea camerei, etajul aferent”, adaugă Marius Firache.

    Sistemul va fi funcţional de la începutul lunii martie, iar hotelierii interesaţi de implementarea acestui sistem vor putea testa sistemul in mod gratuit, ulterior achiziţionând serviciul de implementare.

  • Cum încearcă un antreprenor din Timişoara să reducă efectele negative ale pandemiei

    Marius Firache, managing director al Hotel Oxford Timişoara,  a implementat un sistem nou în cadrul hotelului pe care îl conduce prin care a introdus un robot ce va ţine locul angajaţilor din recepţie.

    „În urmă cu o lună, am luat decizia de a investi în această zona şi iată-ne ajunşi în situaţia în care hotelul Oxford Timisoara nu mai are nevoie de resursa umană pe departamentul front desk, recepţie. Resursa umană a fost înlocuită cu un roboţel, o soluţie de self check-in şi check-out. Roboţelul a preluat atribuţiile clasicului recepţioner şi este capabil să îşi ducă la îndeplinire toate task-urile zilnice, de la check-in până la check-out”, spune Marius Firache, managing director al Hotel Oxford Timişoara.

    Investiţia în această soluţie a costat circa 18.000 euro, dar costurile pot varia în funcţie de dragul de automatizare a hotelului. Totuşi, Marius Firache spune că această investiţie va fi amortizată în şase luni, astfel, costurile cu angajaţii în ajungeau lunar la circa 3.000 euro.

    „Orice rezervare efectuată de către un oaspete în mediul online, canalele de vânzare,  aceasta generează un număr de rezervare, oaspetele ajunge în locaţie unde este întâmpinat de roboţel, introduce numărul rezervării, iar acesta îi generează toate detaliile solicitate iniţial de către oaspete (sejur, tip camera, tarif,/noapte). Ulterior, acesta trebuie să efectueze plata la POS-ul ataşat, primeşte dovada de plată, i se elibereaza cardul de acces în cameră şi toate informaţiile necesare unui sejur, de exemplu program mic dejun, parola wi-fi, poziţionarea camerei, etajul aferent”, adaugă Marius Firache.

    Sistemul va fi funcţional de la începutul lunii martie, iar hotelierii interesaţi de implementarea acestui sistem vor putea testa sistemul in mod gratuit, ulterior achiziţionând serviciul de implementare.

  • Incendiu la piaţa de flori din Timişoara

    ISU Timiş a a fost anunţat în această noapte despre producerea unui incendiu la piaţa de flori din Piaţa 700, Timişoara.

    La faţa locului s-au deplasat de urgenţă 30 de pompieri cu 6 autospeciale de stingere, 2 autoscări de lucru la înălţime şi un echipaj SMURD.

    În urma incendiului au fost afectaţi aproximativ 200 mp din construcţia pieţei. Incendiul a fost limitat fără a fi afectată întreaga construcţie a pieţei.

    Incendiul a fost lichidat în jurul orei 03:00. Nu s-au înregistrat victime.

    Cauza incendiului a fost un cablu electric defect.

  • Pentru atragerea unei investiţii străine trebuie să te implici şi personal. Guvernul de acum nu cred că are această prioritate

    Am citit cu mult interes articolul semnat în data de 08.02.2021 de Cristian Hoştiuc referitor la dinamica investiţiilor din statele sud-est europene. Aşa cum menţionează autorul referitor la România, „ca o statistică istorică, din cele 88 de miliarde de euro investiţii străine în 30 de ani, aproape jumătate, mai precis 35 de miliarde de euro, s-au realizat între 2005-2008, în timpul guvernului Tăriceanu.”

    Încerc să vă prezint în continuare într-o manieră mai succintă cum s-au realizat acele investiţii, ce demersuri şi eforturi au presupus, care au fost succesele şi chiar eşecurile. Am mari îndoieli că actualul prim-ministru şi echipa guvernamentală şi-au stabilit corect priorităţile.

    Văd aproape întreaga coaliţie politică fiind ocupată până peste cap să găsească justificări la neputinţa tot mai evidentă de a îndeplini promisiunile amăgitoare pe care le-au făcut sau fiind prinsă în subiecte minore care denotă lipsa de experienţă politică şi administrativă a mai tuturor membrilor actualei majorităţi.

    Agenda zilnică pare să fie acaparată de numirile în funcţiile publice a membrilor de partid cei mai incompetenţi sau de răfuieli politice între membrii coaliţiei. Agenda publică e lăsată mai la urmă sau ignorată! Păcat!

    Mai mult de atât, echipa de guvernare în frunte cu dl Prim-Ministru Cîţu nu pare să fi înţeles până acum că România a fost şi este într-o competiţie acerbă cu celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est, în care fiecare îşi construieşte o politică proprie de atragere de investiţii cât mai folositoare pentru propria dezvoltare economică şi socială, bazată eventual pe investiţii în activităţi cu valoare adăugată mare, tehnologii inovative etc., folosind toate atuurile: politice, economice, de nivel educaţional universitar sau profesional, stimulente permise de legislaţia în vigoare. Rezultatul „preocupărilor” echipei politice actuale este evident: investiţiile străine au ajuns la un nivel derizoriu în cifre absolute. Comparaţia cu vecinii noştri este la fel de dezavantajoasă.

    Aşadar, mergem înapoi în timp la începutul mandatului meu de Prim-ministru. O analiză a situaţiei întreprinderii „Automobile Craiova”, unde se produceau automobilele Daewoo, scotea în evidenţă riscul falimentului acestei societăţi (cu toate consecinţele economice şi mai ales sociale legate de azvârlirea tuturor angajaţilor în şomaj), întrucât partenerul sud-coreean care deţinea 51% din acţiunile societăţii încetase activităţile, se afla în insolvenţă, iar o parte din activele atractive fuseseră preluate de gigantul american General Motors.

    Întreprinderea de la Craiova continua să funcţioneze la cotă de avarie prin montajul ultimelor colecţii de CKD cu care se aprovizionase înainte de falimentul răsunător al Daewoo Automobile din Coreea de Sud. Urgenţa salvării întreprinderii craiovene era evidentă! Pentru aceasta am stabilit o întâlnire la Geneva, în cadrul Salonului de Automobile, cu Nick Reilly, CEO al GM Daewoo Auto, cu care am discutat despre posibilitatea preluării în cadrul concernului GM a activităţilor de la Craiova. Mi-a dat un răspuns destul de vag, fără vreun angajament ferm. Timpul lucra în defavoarea noastră.

    Cum acest gen de discuţii transpiră, nu a trecut mult timp şi a urmat întâlnirea cu John Fleming, CEO Ford Europa, care vroia să ştie: 1. dacă s-a realizat vreun angajament cu GM şi 2. ce planuri are Guvernul în această privinţă. I-am pus la dispoziţie elicopterul care să-l ducă să viziteze locaţia de la Craiova, lucru care l-a impresionat din 2 motive: a înţeles că are un partener corect de discuţie care vrea să acorde şanse egale tuturor competitorilor şi a găsit o întreprindere de concepţie modernă (făcută de Citroen) cu o forţă de muncă de cea mai bună calitate. Am constituit rapid o echipă condusă de Ministrul de Finanţe care avea drept scop să elaboreze caietul de sarcini pentru vânzarea participaţiei statului de 49% în vederea relansării producţiei de automobile la Craiova. Primul pas care a trebuit făcut a fost răscumpărarea participării coreene de 51% de la firma lichidatoare.

    Procesul de privatizare s-a bazat pe condiţiile impuse prin caietul de sarcini: a. păstrarea profilului de activitate al societăţii; b. realizarea unui nivel de investiţii care să permită un volum planificat de 300.000 de maşini/an; c. păstrarea în integralitate a forţei de muncă. Rezultatul se cunoaşte, Ford a fost declarat câştigător.

    Aproape la fel de important a fost efectul de antrenare a furnizorilor din industria de piese şi componente care au decis să facă investiţii noi sau să le extindă pe cele existente, exemplul care-mi vine în minte fiind al firmei International Automotive Components – IAC care s-a instalat la Balş.

    Privatizarea de la Craiova cu Ford a fost derulată în paralel cu extinderea considerabilă a investiţiei Renault de la Dacia. Trebuie să avem în vedere că proiectul de privatizare al întreprinderii Dacia l-am iniţiat în 1997, atunci când eram Ministru al Industriei şi Comerţului, cu ocazia întâlnirii de la sediul Renault din Paris cu PDG-ul de atunci Jean-Louis Schweitzer.

    Proiectul construirii unei maşini pentru pieţele emergente de 5.000$ a fost evocat cu acea ocazie, iar în toamna anului 1997 echipele de la Renault au venit la Piteşti să facă un audit tehnic şi financiar. Privatizarea la Dacia s-a perfectat la începutul anului 1999 printr-o investiṭie de 260 mil $. Ce a urmat ştim cu toţii: Dacia a devenit o marcă aparte a grupului Renault şi un succes industrial şi comercial de mari proporţii ṣi graţie implicării Guvernului pe care l-am condus prin crearea parteneriatului cu partea franceză. Ajutoarele de stat, precum şi alte facilităţi pe care le-am dat, au permis creşterea investiţiilor la un nivel de 3,5 miliarde euro care includ noua fabrică de motoare şi cutii de viteze, centrul logistic pentru exportul de CKD şi SKD ş.a. Este la fel de adevărat că succesorul lui Schweitzer, Carlos Ghosn a înţeles potenţialul de expansiune al mărcii Dacia şi l-a exploatat la maxim. „Les mauvaises langues” spun că inclusiv salvarea Renault în anii de criză, 2009-2012, s-a datorat contribuţiei Dacia în cadrul Renault. Astăzi Dacia produce 350.000 de automobile finite (fară a socoti CKD si SKD)are o pondere de 3,5% în PIB-ul României,realizează 8% din exporturi şi are 17.000 de angajaţi iar antrenarea multor firme străine şi româneşti în investiţiile pentru producerea pe plan local de piese şi componente a reprezentat o contribuţie esenţială la transformarea sectorului industrial al producţiei de automobile şi componente în principalul sector industrial al României de azi. E bine de reţinut că Renault a creat în România şi centrul RTR (Renault Technologie Roumanie) la Titu, care permite realizarea tuturor fazelor, de la concepţie la testare pentru maşinile produse de constructorul francez şi unde lucrează peste 4.000 de ingineri şi tehnicieni români.

    Un alt exemplu de privatizare reuşită a fost/este BCR. Pornită de predecesorul meu, Adrian Năstase, am decis să continui procedura care era la debut, spre deosebire de CEC unde nu am dorit să finalizez privatizarea întrucât am vrut să păstrăm cea mai veche bancă românească în proprietatea statului. Aşadar, comisia de privatizare condusă de Ministrul de Finanţe de la acea dată a demarat un proces minuţios de atragere de potenţiali clienţi printr-un roadshow în principalele centre financiare europene. Rezultatul? Peste 10 oferte în prima fază de calificare, pentru ca apoi, în faza 2, să fie primite ofertele îmbunătăţite. În 2006 a fost anunţat rezultatul: câştigător Erste Bank Austria cu cea mai bună ofertă pentru 62% din acţiunile deţinute de statul român, BERD şi IFC la un preţ de 3,75 mld euro. Cea mai mare sumă plătită la privatizarea unei bănci din Europa Centrală şi de Est! Poate a avut un anumit rol şi reforma fiscală introdusă în ultima zi a anului 2004 prin adoptarea cotei unice de 16% pentru impozitul pe profit şi impozitul pe venit, dar şi climatul pro-business pe care l-am cultivat cu asiduitate în acea perioadă.

    A mers totul bine? Evident, nu. Dar ştiu că am încercat cat am putut mai bine. Am ratat investiţia cu Mercedes, unde am fost ajutat benevol de Ion Ţiriac să discut cu Dieter Zetsche, CEO la Daimler-Benz. Părea că ne îndreptăm spre drumul cel bun, dar am făcut o greşeală pe care nu mi-o iert nici acum. Am dat autorităţilor locale din judeţul Timiş, unde se dorea realizarea investiţiei de către Mercedes, sarcina de a găsi o suprafaţă comasată de 300 ha şi a o propune ca sit al proiectului. Au găsit şi au cerut o sumă de ordinul a 45 milioane euro. Asta au înţeles ei din proiectul industrial: că se poate transforma în afacere imobiliară. Şi Mercedes a decis să meargă în Ungaria, unde li s-a oferit aceeaşi suprafaţă în concesiune pe 50 de ani la un preţ simbolic. Nu am reuşit nici privatizarea întreprinderii Tractorul Braşov, din păcate. În 2008 au venit indienii de la Mahindra cu intenţii foarte serioase şi cu o bună recomandare din partea celor de la Renault (cu care produc Logan în India). Tractorul avea datorii „modeste” de vreo 250 milioane euro care ar fi trebuit şterse şi pentru care am solicitat acordul Comisiei Europene. Comisia nu l-a dat. Mahindra a venit cu o altă propunere: să cumpere activele şi să păstreze toată forţa de muncă. S-au opus sindicatele de la Tractorul. Rezultatul: în aproximativ 6 luni societatea a dat faliment, muncitorii au ajuns pe drumuri, iar fabrica a fost demolată pentru a se construi un centru comercial.

    Concluzia e simplă aşadar: dacă se vrea se poate. Stabileşte priorităţile! Dar îţi trebuie cap şi experienţă. Şi ceva perseverenţă. După cum se vede mai e nevoie şi de puţin noroc. Numai că-mi aduc aminte, de la bunicul meu, de un străvechi proverb: greu la deal cu boii mici. Orice comparaţie cu actualii membri ai echipei guvernamentale ar fi rău-voitoare.

    Călin Popescu-Tăriceanu a fost Prim-Ministru al României în 2004-2008

  • Care sunt cele două oraşe din România care au luat faţa marilor capitale ale lumii, precum Londra şi Paris, şi au lăsat în urmă Bucureştiul

    Timişoara şi Cluj-Napoca au fost nominalizate în top 20 de oraşe din lume în care se poate trăi sănătos în 2021, într-un clasament realizat de compania britanică de brokeraj şi consultanţă DOT Zinc.

    Specialiştii companiei au analizat o multitudine de factori, printre care rata obezităţii, durata de viaţă, criminalitatea, poluarea, serviciile medicale, costul unui kilogram de mere, siguranţa cetăţeanului, precum şi numărul de ore de expunere la soare într-un an.

    Fiecăruia dintre aceste aspecte i-a fost atribuit un scor în baza metodologiei autorilor, care a condus către un scor total. În topul de la începutul anului 2021, pe locul întâi se situează oraşul Valencia din Spania, cu un punctaj total de 2318 puncte.

    Valencia a fost nominalizat drept principalul oraş în care se poate trăi sănătos, iar autorii topului notează că este vorba despre un cumul de factori.

    „Oraşul are o climă ideală. Nu este nici prea cald, nici prea frig şi este împânzit de zone verzi care îmbunătăţesc calitatea aerului. De asemenea, oamenii din Valencia se bucură de multe ore de expunere la soare pe an, ceea ce contribuie la starea de sănătate”, notează Salman Haqqi, specialist în cadrul DOT Zinc.

    Situate pe locurile 15, respectiv 16, oraşele Timişoara şi Cluj-Napoca au obţinut scoruri totale de 1932, respectiv 1925 de puncte, situându-se în faţa unor oraşe precum Helsinki, Copenhaga, Munchen, Praga şi Oslo.

  • Cele două oraşe din România care au luat faţa marilor capitale ale lumii, precum Londra şi Paris, şi au lăsat în urmă Bucureştiul

    Timişoara şi Cluj-Napoca au fost nominalizate în top 20 de oraşe din lume în care se poate trăi sănătos în 2021, într-un clasament realizat de compania britanică de brokeraj şi consultanţă DOT Zinc.

    Specialiştii companiei au analizat o multitudine de factori, printre care rata obezităţii, durata de viaţă, criminalitatea, poluarea, serviciile medicale, costul unui kilogram de mere, siguranţa cetăţeanului, precum şi numărul de ore de expunere la soare într-un an.

    Fiecăruia dintre aceste aspecte i-a fost atribuit un scor în baza metodologiei autorilor, care a condus către un scor total. În topul de la începutul anului 2021, pe locul întâi se situează oraşul Valencia din Spania, cu un punctaj total de 2318 puncte.

    Valencia a fost nominalizat drept principalul oraş în care se poate trăi sănătos, iar autorii topului notează că este vorba despre un cumul de factori.

    „Oraşul are o climă ideală. Nu este nici prea cald, nici prea frig şi este împânzit de zone verzi care îmbunătăţesc calitatea aerului. De asemenea, oamenii din Valencia se bucură de multe ore de expunere la soare pe an, ceea ce contribuie la starea de sănătate”, notează Salman Haqqi, specialist în cadrul DOT Zinc.

    Situate pe locurile 15, respectiv 16, oraşele Timişoara şi Cluj-Napoca au obţinut scoruri totale de 1932, respectiv 1925 de puncte, situându-se în faţa unor oraşe precum Helsinki, Copenhaga, Munchen, Praga şi Oslo.

  • Timişoara, primul oraş din România unde trecătorii vor citi poezii aşteptând la semafor

    Începând de sâmbătă, voluntarii Asociaţiei Timişoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii vor decora trotuarele din 60 de intersecţii din oraş cu versuri.

    Poeziile lui Robert Şerban, Tudor Creţu, Aleksandar Stoicovici, Sorin Gherguţ, Svetlana Cârstean, Ana Puşcaşu, Adrian Bodnaru, Nicoleta Papp, Goran Mrakić, Marius Aldea şi Alexandru Potcoavă vor fi scrise direct pe asfalt, prin toate cartierele pentru a-i încuraja pe trecători să ia oraşul la pas, să le descopere şi să le citească pe toate.

    În câteva zile, Timişoara va deveni primul şi singurul oraş din România cu intersecţiile decorate cu poezie. Versurile, atent selectate de Bogdan Munteanu, vor fi scrise pe asfalt, doar pe alei, fără a interveni sau influenţa în vreun fel marcajele rutiere sau accesul vizual la acestea. Trecătorii vor putea să descopere cuvintele în timp ce aşteaptă culoarea verde a semaforului şi să le reinterpreteze după starea de spirit a fiecăruia.

    Tot în cadrul proiectului „Poezia de stradă”, pe timişoreni îi mai aşteaptă o surpriză: un poem ilustrat va fi pictat pe asfalt, într-o zonă pietonală din oraş.

    Proiectul „Memoriile Cetăţii” se află la a III-a ediţie, iar în acest an, Complexul Studenţesc din Timişoara va deveni gazdă pentru 12 lucrări murale pe căminele studenţeşti, pentru a facilita şi încuraja interacţiunea oamenilor cu zona în care trăiesc, fie temporar ori permanent.

    Asociaţia Timişoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii a fost înfiinţată în 2011, cu scopul de a pregăti dosarul de candidatură pentru obţinerea titlului de Capitală Europeană a Culturii. După câştigarea titlului, Asociaţia îşi continuă misiunea de a dezvolta Programul Cultural, precum şi de a strânge fondurile necesare organizării, promovării şi implementării acestuia. Ulterior anului 2023, Asociaţia va avea ca scop sprijinirea şi dezvoltarea de proiecte culturale în folosul comunităţii. În anul 2019, în primul an de producţie propriu-zisă, Asociaţia a derulat împreună cu partenerii săi peste 400 de evenimente culturale la care au luat parte peste 130.000 de persoane.

  • Tinerii care au renunţat la locurile de muncă pentru a face produse românesti pentru clienţii sătui de produsele din export

    Ideea de a fonda Momirov Cosmetics ne-a venit pentru că eu şi soţul meu călătorim foarte mult, de fiecare dată când avem ocazia, mai ales în destinaţii mai puţin populare, iar de fiecare dată când mergem undeva ne uităm după două lucruri: condimente şi cosmetice. Am găsit de-a lungul călătoriilor foarte multe cosmetice care ne-au plăcut, produse pe care nu le găsim în România, iar unele din ele nici măcar în Europa, aşa că ne-am spus: «hai să vedem dacă putem să aducem câteva branduri aici», iar apoi ne-am întrebat: «dar de ce să nu facem în România, de ce să doar importăm când există loc pe piaţă”, povesteşte Tiana Momirov cum a luat naştere afacerea sa.

    Deşi firma a fost lansată la sfârşitul anului 2018, antreprenoarea spune că abia în iulie 2019 a început să se ocupe serios  de business, după ce a renunţat la jobul de manager de marketing în care lucra deja de şapte ani. „Eu speram să le pot face în paralel, doar că, pentru a fi la curent cu ce se întâmplă – să vezi ambalaje, să vezi ingrediente, să vezi ce circulă pe piaţă, care sunt cerinţele, trebuie să participi la conferinţe de beauty, să călătoreşti, şi toate aceste lucruri nu sunt compatibile cu un job full time.” La început businessul a fost gesionat doar de cei doi soţi, însă ulterior li s-a mai alăturat un angajat, iar în viitorul apropiat antreprenorii iau în calcul să mai aducă încă o persoană în echipă. „Încercăm să creştem treptat, sustenabil, nu vrem salturi uriaşe pe care să nu le putem gestiona.”

    În primele şase luni de activitate, din iulie până în decembrie 2019, businessul a înregistrat o cifră de afaceri de 26.000 de euro, iar în primul semestru al acestui an veniturile au ajuns la 62.000 de euro, ceea ce o face pe fondatoarea afacerii să estimeze că va încheia anul cu circa 140.000 de euro. Încă dinainte de pandemie, provocările nu au lipsit. „O primă provocare a pornit de la faptul că oamenii sunt uneori reticenţi faţă de produsele locale, pentru că nu avem foarte multe businessuri care să facă producţie în România, iar unii preferă produse de import, pentru că există firme care aduc un produs similar cu al nostru, tot pe bază de aur, din China, dar care nu este calitativ, însă lumea nu face neapărat diferenţa, în ciuda faptului că România este foarte competitivă ca şi preţuri.”

    O altă problemă, spune antreprenoarea, este cea a ambalajelor. „România are cam tot ce-i trebuie, mai puţin ambalaje calitative. A fost greu să găsim o companie care să ne asigure ambalajele, iar apoi a venit pandemia, când nu se făceau exporturi spre România, aşa că ne-a pus frână din punctul acesta de vedere, pentru că la puţin timp după ce a început pandemia ni s-au terminat stocurile şi nu puteam să importăm ambalaje ca să facem loturi noi de produse, aşa că am cam stat pe tuşă. Acesta e dezavantajul când lucrezi cu cantităţi mai mici. Lockdown-ul ne-a luat pe nepregătite.”

    Investiţia iniţială în lansarea companiei s-a ridicat la circa 20.000 de euro din fonduri proprii şi, iniţial, soţii Momirov au vândut doar produse de import. Spre sfârşitul verii trecute au lansat primul produs propriu, fabricat local – un ser facial cu aur, iar de curând au lansat şi o cremă marcă proprie, urmând ca până la sfârşitul acestui an să extindă gama de articole româneşti cu alte două produse. „Vom lansa un ser depigmentant şi o cremă antirid pentru ochi, care sperăm să fie gata cât mai repede. Încă suntem în faza de calibrare a reţetei pentru ambele produse, dar până în iarnă vrem să le avem online.” Partea de producţie a hotărât să o externalizeze către un partener din Timişoara care are un laborator, deoarece, spune ea, „în România există oameni care fac o treabă genială şi preferăm să lăsăm pe fiecare să îşi facă bucata la care este bun, deşi ne implicăm 100% în tot procesul şi lucrăm la fiecare reţetă împreună cu o echipă de chimişti din ţară”.

    Potrivit Tianei Momirov, procesul de lansare a unui nou produs durează, în medie, câteva luni. „Depinde în primul rând de complexitatea sa. Durează câteva luni pentru că reţetele ni le crează chimiştii cu care lucrăm în funcţie de ce ne dorim să facă produsul respectiv. După ce ne e clar acest aspect căutăm ingrediente – pe unele le găsim în România, pe altele trebuie să le importăm. Facem apoi teste până când ajungem la reţeta ideală, o testăm într-o anumită perioadă de timp şi ulterior o trimitem în producţie. Obţinerea aprobărilor din partea instituţiilor de profil e foarte rapidă – de când suntem în UE există un set de reguli pe care trebuie să le urmăm – asta e partea care durează cel mai puţin”, explică antreprenoarea. Din punct de vedere financiar, ea spune că e greu de apreciat costul lansării unui produs, deoarece există multe variabile: „depinde ce ingrediente folosim, pentru că loturile pe care le facem noi în prima fază sunt mici, undeva la 1.000 de produse, însă unii furnizori care cer o cantitate minimă de 50 de kilograme. Clar că noi într-o mie de produse nu vom folosi toată cantitatea, ci mult mai puţin, aşa că lansarea unui produs poate să aibă costuri foarte diferite.”

    În paralel cu cele două produse româneşti, portofoliul businessului include alte circa 100 de produse de import, din ţări precum Franţa, Italia, Norvegia, India şi Coreea de Sud, cu preţuri cuprinse între 24 şi 300 de lei. Lunar, afacerea înregistrează în jur de 500-600 de comenzi iar numărul este în creştere, valoarea medie a unei comenzi fiind de 140 de lei. Clienţii sunt în procent majoritar – 70% – femei, majoritatea cu vârste de peste 30 de ani, cu venituri medii şi provin, în mod egal, din zona rurală şi urbană. „Din Bucureşti avem cele mai multe comenzi, apoi din Constanţa, Arad şi Timişoara, dar şi din mai multe oraşe mici din zona Moldovei.” Un aspect pe care antreprenoarea l-a remarcat în urma unui studiu efectuat este că, faţă de alte pieţe europene, în România femeile conştientizează necesitatea îngrijirii constante, zilnice, la o vârstă destul de înaintată. „Publicul tânăr, şi aici mă refer la majoritate, se axează mult mai mult pe make-up şi mult mai puţin pe îngrijirea pielii cu diverse produse de skin care. Asta poate fi însă şi datorită faptului că româncele au o frumuseţe naturală şi un ten sănătos, şi poate de aceea nu consideră că e necesară neapărat îngrijirea.” Tiana Momirov spune că, pentru moment, nu a făcut promovare în zona B2B, deşi recunoaşte că s-ar bucura să înceapă să primească comenzi şi de pe acest segment de piaţă.

    În momentul de faţă produsele businessului sunt vândute doar prin intermediul site-ului propriu şi în câteva saloane de înfrumuseţare din Arad şi Timişoara. „Mi-ar plăcea să intrăm şi pe retail, doar că aici vorbim de cantităţi mari, iar producţia noastră este momentan destul de mică – facem loturi de puţine bucăţi şi frecvent, pentru că acesta este modelul pe care ni-l putem permite.” Lunar, compania produce şi vinde cam 2.500 de seruri marcă proprie, iar crema e în primul lot.

    Magazin fizic nu plănuiesc momentan să deschidă, deoarece preferă să investească banii în lansarea altor produse, în cercetare, în studii clinice. „Putem să face lucruri mult mai de folos, care să ne ajute şi pe noi, şi pe clienţii noştri, mult mai mult decât să deschidem un magazin propriu.”

    Deşi nu a avut cel mai bun teren pe care să se desfăşoare la început de drum ca antreprenor, Tiana Momirov spune că actuala criză a învăţat-o o lecţie importantă: că nu trebuie să se mai bazeze pe importuri şi că poate să facă lucrurile acasă. „Faptul că ne-am bazat atât de mult pe importuri cred că ne-a blocat un pic, dar ne-a şi dat un reset total. Pandemia mi-a dat curajul să zic: «hai să facem linii serioase de produse pentru că se poate, este loc pe piaţă, oamenii vor să încerce şi chiar nu e nevoie să importăm în proporţia în care o făceam». Noi am găsit colaboratori excelenţi, de la grafică, la tipografie, laborator de analiză, consultanţă cosmetică, chimişti, am găsit tot ce ne trebuie în România. Ambalajele sunt încă o provocare dar eu sunt convinsă că lumea va începe să facă ambalaje frumoase şi în România”, încheie ea într-o notă optimistă.

  • Universitatea de Vest din Timişoara implementează un proiect în valoare de 4,3 mil. lei pentru integrarea studenţilor pe piaţa muncii

    Universitatea de Vest din Timişoara a dat startul unui proiect în valoare de 4,3 mil. lei, finanţat prin fonduri europene, prin care urmăreşte să crească gradul de ocupabilitate în rândul studenţilor facultăţilor sale.

    Proiectul vizează creşterea nivelului de ocupabilitate în rândul a 325 studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara, viitori absolvenţi, prin consolidarea serviciilor de practică şi prin dezvoltarea abilităţilor şi compeţentelor practice solicitate de piaţa muncii, după cum spun reprezentanţii instituţiei de învăţământ.

    ”Avem în vedere 325 de studenţi, dintre care 35 de studenţi din mediul rural. Ca o particularitate, pentru prima dată, proiectul se adresează tuturor celor 11 facultăţi, nu vor fi domenii care vor fi excluse din proiect. Este un proiect care va avea o durată de implementare de 24 de luni, data de start este 21 septembrie 2020. În prima lună ne-am concentrat pe constituirea echipei de proiect care va implementa proiectul în valoare de 4,3 milioane de lei”, a spus profesorul universitar Flavia Mirela Barna, managerul de proiect, în cadrul conferinţei de lansare a proiectului „Practica de calitate pentru o carieră de succes”.

    Proiectul Universităţii de Vest a fost co-finanţat din Programul Operaţional Capital Uman 2014-2020 şi va fi structurat în cinci activităţi principale de consiliere şi orientare profesională pentru studenţi.

    ”Proiectul a fost câştigat în cadrul apelului de proiecte POCU, obiectivul 13 – creşterea numărului de absolvenţi în învăţământul terţiar, deci se adresează atât studenţilor, cât şi masteranzilor. Prin acest proiect ne propunem ca 325 de studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara să poată participa la servicii de practică de calitate în cadrul unui sistem de parteneriate sustenabile, create împreună cu partenerul din cadrul proiectului şi, de asemenea, studenţii să aibă posibilitatea de a îşi dezvolta abilităţile şi competenţele practice solicitate pe piaţa muncii”, adaugă Flavia Mirela Barna.

    Compania parteneră a Universităţii de Vest în acest proiect este compania de resurse umane Gi Group. Rezultatele pe care compania şi instituţia de învăţământ şi le-au asumat în acest proiect prevăd ca 234 de studenţi sau masteranzi să dobândească o calificare la finalul proiectului, ca 130 de studenţi să îşi găsească un loc de muncă, iar 100 de cursanţi să urmeze cursuri de formare.

    ”Obiectivul nostru este crearea de oportunităţi pentru orice persoană care doreşte să se angajeze, orice persoană care îşi doreşte o dezvoltare în carieră, mai ales în contextul actual de pe piaţa muncii. Unul dintre segmentele principale îl reprezintă studenţii şi absolvenţii”, a spus Cristian Huzău,  country manager al firmei de recrutare Gi Group România.

     

     

     

     
  • Unul dintre principalii jucători din piaţa locală de ride-sharing lansează un nou serviciu la Timişoara

    Uber a hotărât extinderea serviciului Uber Green, cu vehicule 100% electrice, cu zero emisii, în Timişoara.

    Timişoara este al doilea oraş din România în care serviciul Uber Green este disponibil, după lansarea acestuia în Bucureşti, acum 2 ani. De la lansare şi până în prezent, peste 225.000 de pasageri din capitală au optat pentru această variantă de transport. Din luna iulie, în Bucureşti, Uber a integrat în aplicaţie şi serviciul de trotinete electrice Lime, pentru călătorii cu zero emisii.

     

    În prezent, în Timişoara, pe aplicaţia Uber există 63 maşini electrice, cu un timp mediu de aşteptare de 5 minute.

    În Europa, Uber oferă opţiuni de transport electric în peste 40 de oraşe, inclusiv în Paris, Londra, Amsterdam, Lisabona, Porto şi Viena, şi plănuieşte să lanseze serviciul Green în aproximativ 60 de oraşe noi până la sfârşitul anului viitor.

    Până la finalul anului 2025, compania şi-a propus ca 50% din kilometri parcurşi în cele 7 capitale europene să fie realizate în vehicule cu zero emisii, în urma încheierii unor parteneriate cu diverşi jucători din industrie şi a unor fonduri de 800 milioane de dolari, pe care şoferii le pot folosi pentru a-şi achiziţiona maşini electrice.