Tag: suedia

  • Ce fac guvernele pentru operatori: Suedia şi Danemarca oferă linii de creditare garantate pentru compania aeriană SAS

    Suedia şi Danemarca au anunţat că oferă 300 milioane dolari sub forma unui credit garantat către compania aeriană SAS, în timp ce Stockholm-ul oferă încă 350 milioane de dolari altor operatori în încercarea de a ajuta sectorul să nu intre în faliment din cauza coronavirusului, potrivit FT.

    Ambele guverne, acţionari majoritari ai SAS, au anunţat astăzi că vor contribui cu câte 150 milioane dolari la această linie de credit acordată SAS.

    Partea Suediei provine dintr-un pachet de aproape 500 miliarde dolari menit să salveze altfel de companii aeriene care au sediul central în Suedia, precum operatori de ambulanţă care circulă pe cale aeriană sau operatori de elicoptere.

    „SAS este de importanţă majoră atât pentru Scandinavia, cât şi pentru Danemarca”, a anunţat Nicolai Wammen, ministrul de Finanţe din Danemarca.

    El a mai spus că aceasta a fost doar „un prim pas” şi că ambele ţări vor face „orice este necesar” pentru a supravieţui crizei coronairus – pe care directorii din sector au numit-o cea mai gravă din istoria aviaţiei.

     

     

  • Cum a reusit o tânără să facă o afacere profitabilă din vânzarea unui simbol românesc in toată lumea

    „Veşnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga, iar românul s-a născut antreprenor. Aşa se face că astăzi straie populare care datează de veacuri sau care sunt create după un meşteşug cu origini pierdute în istorie îşi fac loc şi în garderobele dominate de hainele moderne. Şi, pentru că cererea există, răspunsul acestei nevoi a fost crearea unei oferte pe măsură.
     
    Lada cu zestre a bunicii, înţesată cu straie populare cusute de mama sa ori chiar mai vechi, păstrate de peste două generaţii, sau meşteşugurile deprinse de la bunicul de a face opinci din piele, brâuri ori clopuri, au devenit în timp o sursă de inspiraţie pentru artizanii care le-au transformat într-un business.

    Pentru a le face cunoscute şi următoarelor generaţii, dar şi peste hotare, câţiva români pasionaţi de tradiţie au investit în îndeletnicirile străbune şi le-au actualizat la cerinţele din prezent.

    Izabela Măndoiu esta una dintre ei. Tânăra, care a crescut în localitatea Albeştii de Muscel din judeţul Argeş, creează haine tradiţionale inspirate din zona în care a copilărit, iar produsele sale iau drumul străinătăţii, către ţări precum Italia, Suedia, Franţa sau Canada.
    „Ia este un simbol patriotic, creat şi păstrat de către strămoşii noştri cu pasiune, inspiraţie şi dedicare. Ia reprezintă un element de brand naţional, chiar dacă nu în mod oficial, dar care se bucură de recunoaştere şi apreciere internaţională.

    Sunt români care doresc să poarte, atunci când sunt departe de casă, haine cu un liant emoţional, care să le valideze identitatea, tradiţiile şi cultura”, povesteşte Izabela Măndoiu, fondatoarea brandului de articole vestimentare cu influenţe tradiţionale ce-i poartă numele.

    După ce a lucrat o bună perioadă în domeniul construcţiilor, Izabela Măndoiu a schimbat macazul şi a trecut la crearea unor piese vestimentare care împletesc stilul tradiţional cu cel contemporan. Încă de copil era pasionată de ţesăturile de pe cămăşile din cufărul mamei sale, iar în 2014 a creionat propriul business, satul în care a crescut fiind principala sa sursă de inspiraţie.

    Totul a pornit de la dorinţa de a valorifica ţesăturile din lada cu zestre a mamei. Unele straie erau în stare bună, iar altele erau puţin deteriorate, aşa că a decis să realizeze propriile haine cu aplicaţii tradiţionale, prin amestecarea ţesăturilor vechi cu materiale de actualitate. 
    „Am abordat această iniţativă extrem de serios: am urmat un curs de design vestimentar şi am început lucrul.

    Terminam jobul full-time şi mergeam la activitatea dragă mie, care, încet-încet, m-a convins că trebuie să fac saltul de care vorbesc toţi antreprenorii. Am renunţat la serviciul meu şi mi-am urmat pasiunea, conştientă fiind că provocarea va fi să îmbin creativitatea cu latura financiară pe care o implică un business”, spune designerul Izabela Măndoiu.

    În urmă cu câteva decenii, locuitorii, cu precădere cei din mediul rural, purtau haine populare zi de zi. Aveau haine tradiţionale pe care le purtau pe câmp, dar şi haine pentru sărbători, nunţi sau alte evenimente importante din viaţa lor.

    În prezent, sunt câteva zile cheie în care românii, în special femeile, au iniţiativa colectivă a de a purta o ie: pe 24 iunie, de ziua iei, pe 1 decembrie, de ziua naţională a României, pe 24 ianuarie, de ziua Marii Uniri, de Crăciun şi de Paşte.
    Totuşi, există şi purtătoare ale cămăşii populare, care o aleg fie pentru un eveniment important din viaţa lor, la o conferinţă, petrecere, eveniment în familie sau la un dineu.

    Potrivit Izabelei Măndoiu, această categorie de cliente are un nivel de educaţie şi cultură ridicat, apreciază tradiţia şi are venituri medii sau peste media pieţei. „Avem cliente care îmbrăţişează ideea unei creaţii vestimentare cu doar câteva elemente tradiţionale, creaţie pe care o pot purta chiar şi la birou.”

    Produsele companiei sunt cusute de mână ca pe vremuri, potrivit antreprenoarei, iar realizarea unei cămăşi populare poate dura chiar şi şase săptămâni, dacă designul este complex.
    „Avem femei colaboratoare din sat, care au vârste înaintate, dar sunt conştiente că munca lor valorează mult şi că prin efortul lor, tradiţia persistă, ceea ce le motivează să continue. Realizarea unei bluze tip ie durează între patru şi şase săptămâni, în funcţe de complexitatea sa. O cămaşă masculină se realizează în zece zile lucrătoare”, explică Izabela Măndoiu.

    Articolele vestimentare marca Izabela Măndoiu sunt comercializate pe site-ul propriu al companiei, în showroomul situat pe strada Vasile Conta din Capitală, la Confident Concept Store din Brăila, la Desir Boutique din Constanţa, dar şi la târguri de profil.
    „Ia este o piesă vestimentară atemporală. Şansa brandurilor româneşti care abordează ia stă în curaj şi perseverenţă. În cinci ani publicul va face diferenţa între ia produsă în China, cea cu preţuri de până în 100 de lei, şi ia cusută manual de către româncele noastre. O haină de calitate rezistă şi sute de ani, aşa cum sunt iile de la stră-străbunicile noastre. Altfel spus, publicul se va educa şi va învăţa să aprecieze calitatea”, consideră Izabela Măndoiu.

    Firma care operează brandul Izabela Mandoiu a fost înfiinţată în acest an; preţul unei bluze ce poartă numele antreprenoarei porneşte de la 950 de lei şi poate ajunge până la 3.500 de lei, conform datelor de pe site-ul companiei.

    Piesa de rezistenţă: opincile
    Evoluţa pe piaţa forţei de muncă a dus la schimbări majore în rândul meseriilor. Cele mai vechi meserii populare au fost înlocuite de maşinării, roboţi şi aparate performante apărute odată cu inovaţia tehnologică. Bogdan Constantin Dincă, de meserie profesor de teologie, se încăpăţânează să facă opinci din piele naturală, cum a învăţat de la câţiva meşteri opincari pe care i-a cunoscut în timp ce colinda prin ţară.

    „Când eram mic, nu preţuiam tradiţia, pentru că nu o cunoşteam. În timp, m-am apropiat de o asociaţie de studenţi, cu care
    mi-am petrecut mai bine de 11 ani până acum. În toată această vreme am colindat satele din Maramureş, Braşov sau Haţeg, am învăţat multe obiceiuri, am făcut spectacole tradiţionale şi am strâns şi o bogată zestre de costume populare. Însă, văzându-i pe cei din jur îmbrăcaţi cu acele haine cu diferite prilejuri, mi-am dat seama că le lipseşte un element important: opinca”, îşi aminteşte Bogdan Constantin Dincă.

    Acela a fost momentul zero, cel în care a decis că trebuie să stăpânească arta de a întocmi încălţămintea atât de râvnită acum câteva decenii, la care aveau acces numai boierii − oamenii de rând mergeau mai ales desculţi.
    A început să caute meşteri opincari pe internet şi să îi contacteze pentru a merge la ei să înveţe meşteşugul. A fost uimit când a văzut că cei care mai există pot fi număraţi pe degetele de la o mână.

    „Am mers în comuna Tureac, în Ţara Năsăudului, la badea Nicolae Bacea, un om de o ţinută morală deosebită, care te cucereşte prin simplitate şi omenie. Dumnealui m-a învăţat să fac opinci. Apoi, am reuşit să facem un atelier de opinci în taberele de studenţi pe care le-am organizat şi încet, încet am văzut că sunt tot mai mulţi interesaţi să aibă o pereche de opinci şi să le poarte”, spune Bogdan Constantin Dincă.

    Astfel, a continuat să ducă mai departe acest mesteşug, producând opinci în timpul liber, în văzul tuturor, pentru a le fi de folos şi celorlalţi. Acum o face cu drag în atelierul său din Cluj, iar produsele le comercializează prin intermediul paginii de Facebook a micuţei afaceri Opincărie. El povesteşte că jumătate din oamenii care îl sună pentru a comanda opinci îl contactează în urma recomandărilor, iar jumătate l-au găsit, din întâmplare, pe internet.

    „Pielea naturală o iau din targul Oser (cel mai mare târg de vechituri din ţară – n.red.) şi sunt foarte atent când o cumpăr”, explică Bogdan Constantin Dincă.
    Acesta adaugă că realizarea unei perechi de opinci durează aproximativ o oră, dacă dispune de materialele necesare.
    „Preţul este perceput, în general, în funcţe de mărime şi grosime. Am avut clienţi care voiau opinci cu talpă dublată sau cu nojiţe mai lungi. În medie, o pereche de opinci pentru femei costă 70 de lei, iar o pereche de opinci pentru bărbaţi, 75-80 de lei”, precizează Bogdan Constantin Dincă.


    Ţinute haute couture cu inspiraţie tradiţional românească
    În România sunt aproximativ
    450 de zone etnografice, iar între acestea există atât asemănări, cât şi deosebiri. Meşterul popular Virginia Linul şi-a propus să se concentreze pe costumul popular din Ţara Năsăudului.
    Născută în localitatea Salva din judeţul Bistriţa-Năsăud, ea a învăţat de la mama sa să croiască costume populare, dar şi accesorii, precum clopuri sau brâuri, iar ambiţia sa este să ducă acest meşteşug la un alt nivel, să-l facă cunoscut pe plan naţional şi internaţional.
    „Am învăţat arta confecţonării costumelor populare de la mama mea, care la rândul său a deprins meşteşugul de la bunica. Acum, când creez produsele, mă ghidez după modelele tradiţionale strămoşeşti, dar creez şi modele proprii. La costumele populare pe care le confecţionez pentru ansamblurile folclorice păstrez strict linia tradiţională a fiecărei zone etnografice în parte, iar în creaţiile proprii îmi folosesc imaginaţia”, spune meşterul popular Virginia Linul. Ea a înfiinţat în 2006 businessul Artă şi Tradiţii, care a generat anul trecut o cifră de afaceri de peste 250.000 de lei.
    Pregătirea unei cămăşi femeieşti, cusută manual, poate să dureze de la o săptămână până la câteva luni, în situaţia în care modelul este unul mai bogat. Realizarea acesteia se face succesiv, pe mai multe etape, precum alegerea modelului, croitul, cusutul manual în tehnica stabilită şi cu culorile alese, încreţirea, încheierea la maşina de cusut sau manual şi finalizarea, cu dantelă şi ciucuri.
    Produsele sale sunt vândute în special în România, acasă la ea, în localitatea Salva, unde a creat un muzeu viu în care sunt expuse ii, cămăşi populare, costume populare pentru copii şi pentru adulţi, din diferite zone ale ţării, accesorii pentru acestea, dar şi haine haute couture cu inspiraţie tradiţională, precum rochii, fuste, veste, sacouri sau paltoane.
    Românca a avut colaborări cu mai mulţi designeri străini renumiţi, una dintre cele mai importante fiind cu designerul francez Philippe Guillet. 
    „Philippe Guillet, fostul director cultural al Ambasadei Franţei din România, cel care în anul 2011 a realizat colecţia 100%.ro, a creat un eveniment istoric. Acesta a fost un moment important, care a contribuit la schimbarea mentalităţii românilor despre arta populară românească şi implicit despre costumul popular. El a dat tonul confecţionării şi purtării hainelor haute couture cu inspiraţie populară”, susţine Virginia Linul.
    Ea spune că străinii sunt interesaţi să cumpere haine tradiţionale româneşti, mai vechi ori mai noi, însă pun preţ pe calitate. De altfel, ea adaugă că are clienţi de etnii diferite care o vizitează când îşi expune noile produse ori care vin să-i vadă creaţiile la târgurile de profil sau la expoziţiile la care participă. „Străinii sunt buni cunoscători ai portului românesc, sunt interesaţi şi ştiu să aprecieze foarte mult lucrul manual.”
    Virginia Linul afirmă că este foarte greu să menţină acest meşteşug, bazat pe lucrul manual, în viaţă, deoarece piaţa este acaparată de produse cu motive tradiţionale realizate industrial. De altfel, ea consideră că încă cererea este mai mare pentru cele din urmă, deoarece clienţii nu au cultura etnografică necesară pentru a face diferenţa între o ie cusută manual şi o ie cusută industrial, iar când fac o alegere sunt ghidaţi de preţul, nu de calitatea acesteia.
    „O ie românească durează trei generaţii, pe când una industrială are o durată de viaţă mai mică de un an. Acesta este rezultatul diferenţei de preţ şi plusvaloarea oferită de tradiţie şi de identitatea naţională. Pentru a rezista şi dăinui în timp, aşa cum a rezistat şi s-a transmis acest meşteşug de-a lungul secolelor, trebuie să ne cunoaştem valorile culturale naţionale, să le îndrăgim, să le susţinem şi să le promovăm, dincolo de interesele materiale imediate”, apreciază meşterul popular.


    Dincolo de barierele geografice: Ia românească cu destinaţiile SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania
    Businessul 3M Admit Future, care deţine brandul Ie tradiţoanală, a apărut în urmă cu un an, cu scopul de a aduce ceva diferit pe piaţa de fashion din România, mai exact îmbrăcămintea modernă cu motive tradiţionale, spun fondatorii acestuia.
    „Ne-am dorit să purtăm tradiţia mai departe. Am cochetat cu antreprenoriatul încă din 2011 şi am încercat mai multe verticale, de la SaaS (Software as a Service) până la e-commerce. Fashionul este o verticală ce are o cotă de piaţă destul de mare, iar noi am ales o nişă pentru care cererea pieţei este mai mare şi ne dorim să o păstrăm”, spune Adrian Mitrache, CEO-ul brandului Ie tradiţională. Compania produce atât haine cu inspiraţie populară, stilizate, cât şi costume tradiţionale, realizate la maşina de cusut sau artizanal.
    Doza de inspiraţie, la care se adaugă creativitatea, şi-o iau din toate zonele ţării, iar durata realizării produsului finit depinde de procedeul prin care este realizat acesta: manual sau mecanic. Articolele brodate mecanic pot fi realizate în cinci sau opt zile, pe când realizarea celor lucrate manual poate dura chiar şi 30 de zile, în funcţie de complexitate, susţin antreprenorii.
    „Avem clienţi care poartă produsele noastre doar în momente de sărbătoare, dar şi foarte mulţi ce le poartă zi de zi, combinând tradiţionalul cu modernul. De exemplu, rochiile cu broderie tradiţională se poartă la cununii sau nunţi, pe când ia este purtată în combinaţie cu blugii, la birou. Ia a ajuns din nou la loc de cinste, iar românii îşi doresc să o poarte dincolo de hotare”, mai spune Adrian Mitrache.
    Potrivit acestuia, articolele vestimentare care ies din atelierul companiei pe care o reprezintă trec barierele geografice ale ţării, ajungând pe pieţe ca SUA, Marea Britanie, Germania sau Spania.
    Compania 3M Admit Future, care deţine brandul Ie tradiţională, a avut în primele 8 luni de activitate o cifră de afaceri de 14.000 de lei, iar marja de profit a fost de 54%, potrivit informaţiilor de pe site-ul Ministerului de Finanţe.


    Din Banat în toată ţara. Primul salt, până-n Ardeal
    Irina Paveloni a început să producă primele costume tradiţionale specifice Banatului acum mai bine de cinci ani, din pasiune, după cum povesteşte chiar ea. Iar de atunci, nu s-a mai oprit, ci a realizat zeci de costume pentru diverşi clienţi din judeţul Timiş, iar recent a primit o comandă de la un client din Ardeal. Însă ambiţia sa este să ajungă să-şi livreze creaţiile în toată ţara.
    „Am învăţat să cos de mică, de la mama, care ştia să coasă de la alţi bătrâni. Prima dată am învăţat să lucrez şipcă manual cu acul. Costume am început să fac mult mai târziu, în urmă cu cinci ani, din pasiune pentru tradiţie”, îşi aminteşte Irina Paveloni.
    Ea spune că realizarea unui port popular poate dura circa o lună, iar inspiraţia îi vine din natură, dar şi din studierea costumelor străbune şi, totodată, din analizarea trendurilor actuale. La început, numărul clienţilor era redus, dar meşterul popular spune că în ultimii doi ani cererea a crescut semnificativ, iar în prezent are comenzi în aşteptare.
    Originară din localitatea Poieni, judeţul Timiş, majoritatea comenzilor au venit din zona imediat apropiată, însă din vorbă în vorbă s-a dus vestea până în Timişoara, aflată la 120 de kilometri distanţă, iar prin recomandări a avut clienţi şi de acolo. „Acum am o comandă făcută de un client din Ardeal. Dacă o să primesc comenzi şi din alte judeţe, o să fac costume”, explică Irina Paveloni.
    Poalele şi cămaşa din care este compus costumul popular sunt făcute din in sau din pânză, iar laturii şi laibărul costumului sunt făcuţi din catifea ori din mătase, în funcţe de materialele pe care le găseşte la merceriile din Timişoara sau din Lugoj, când îşi achiziţionează materialele, dar şi de cerinţele clientului. Întregului costum popular i se adaugă şi opregul, brâul şi salba din bănuţ de aur de la gât.
    Potrivit realizatoarei de costume tradiţionale, în ultima vreme clienţii săi şi-au dorit ca articolele pe care urmează să le poarte să aibă cât mai multe paiete. De asemenea, ea spune că observă şi o tendinţă de selecţie a culorilor, în judeţul Timiş cei mai mulţi clienţi optând pentru culoarea roşu, pe când clientul din Ardeal a ales culoarea negru. „Preţul unui costum popular îl percep în funcţie de material, de dimensiuni şi de cusături. În medie porneşte de la 800 de lei şi poate ajunge până la 1.500 de lei”, încheie artizanul Irina Paveloni.
    Există oameni care se încăpăţânează să nu lase comori ale României precum meşteşugurile transmise din moşi strămoşi să piară în negura timpului. Sunt cei care pun preţ pe îndeletnicirile de odinioară şi nu doar atât, ci vor să ducă arta tradiţională mai departe. Pasiunea pentru meşteşugurile de odinioară este astăzi pentru mulţi dintre ei sinonimă cu o afacere prosperă.

  • „Chemical Brothers”. Sau românii care au învins statul şi acesta trebuie să le plătească o sumă fabuloasă

    Ioan şi Viorel Micula (57 de ani) sunt primii fraţi care s-au consacrat în businessul românesc, punând la începutul anilor ’90 bazele unui grup care a stat mai mulţi ani pe primele locuri în topul celor mai mari afaceri din industria alimentară şi a băuturilor.

    Investiţiile celor doi fraţi, cunoscuţi în mediul de business cu porecla „Chemical Brothers”, un nume despre care nu se ştie foarte clar de unde vine şi ce reprezintă, au demarat puternic în 1993, perioadă în care autorităţile române au decis să implementeze o schemă de ajutor de stat pentru investiţiile în zonele defavorizate. Ei au venit ca investitori străini după Revoluţie, din Suedia. Însă, ulterior, businessul celor doi fraţi a început să meargă pe o pantă descendentă, iar în ultimii ani s-au concentrat pe procesul pe care îl au cu statul român. Fraţii Micula au dat statul în judecată în 2005 pentru că ar fi anulat anumite facilităţi fiscale pentru investitorii străini, cei doi având şi cetăţenie suedeză.

  • Adevărul despre monedele digitale emise de băncile centrale: Băncile ar putea fi lovite cel mai grav

    Băncile centrale care vor să lanseze monede digitale trebuie să ţină cont de riscul de a submina activitatea băncilor comerciale, avertizează Adolfo Laurenti, economistul-şef al Visa pe Europa.

    „China încearcă acum să lanseze o monedă digitală. În acelaşi timp, am văzut progrese în ţări ca Suedia, care apoi au dat în spate pentru că au văzut că sunt probleme. Există riscul ca dacă lansezi o monedă digitală să afectezi activitatea băncilor”, explică economistul Adolfo Laurenti, într-un interviu acordat ZF.

    Riscurile intervin în contextul în care dacă oamenii şi-ar putea deschide conturi digitale la banca centrală, cu risc zero, prin intermediul acestei monede, populaţia nu şi-ar mai asuma riscul de a economisi prin băncile comerciale.

    „Dacă tu ca bancă centrală lansezi această formă de depozite cu risc zero, toată lumea îşi va retrage banii din bănci şi îi va pune în banca centrală în contul digital, ceea ce ar submina activitatea băncilor comerciale. Asta trebuie să prevină băncile centrale. Pentru a menţine stabilitatea financiară, cred că băncile centrale au încă multe de făcut pentru a lansa monede digitale”, spune Laurenti.

    Monedele digitale lansate de băncile centrale devin un subiect din în ce în ce mai discutat în toată lumea, în contextul în care banca centrală a Chinei – a doua cea mai mare economie din lume – a anunţat că pregăteşte lansarea unui astfel de activ.

    În acelaşi timp, şase bănci centrale au anunţat că formează un grup de lucru împreună cu Bank of International Settlements (BIS) pentru a-şi împărtăşi rezultatele cercetărilor efectuate individual asupra potenţialelor utilizări ale monedelor digitale, potrivit CoinDesk.

    Grupul va fi format din băncile centrale din Suedia, Canada, Elveţia, Marea Britanie şi Japonia, precum şi din Banca Centrală Europeană şi BIS.

    Fiecare instituţie va continua să analizeze „variantele tehnice, economice şi de funcţionare, inclusiv interoperabilitatea transfrontalieră” a monedelor digitale.

     

  • Statistică îngrijorătoare: Aeronavele cu vârsta de peste 20 de ani reprezintă mai mult de o treime din flota României

    În statele membre ale UE, peste jumătate din flota de aeronave aveau 20 de ani sau mai mult în Suedia (55%), Lituania (52%) şi Croaţia (50%).

    De asemenea, aeronavele cu vârsta de 20 de ani sau mai mult constituie mai mult de o treime din flota din Bulgaria (44%), Cipru (40%), România (39%) şi Danemarca (35%).

    Din totalul flotei de aeronave din UE, aproximativ o cincime (21%) din aeronave aveau vârsta mai mică de 5 ani. Aproape o treime din aeronave (27%) aveau între 5 şi 9 ani şi 19% aveau între 10 şi 14 ani. Restul de treimi din aeronavă (34%) aveau 15-19 ani (17%) sau 20 de ani sau mai mult (17%).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România şi Bulgaria, cele mai scăzute preţuri la băuturi alcoolice din Uniunea Europeană

    Nivelul preţurilor este comparat cu media UE, stabilită la 100, situaţie în care preţurile din Finlanda sunt la nivelul 182, în Irlanda 177 şi în Suedia 152.

    În România şi Bulgaria nivelul preţurilor este 74, urmate de Ungaria cu 77, Republica Cehă cu 82 şi Spania cu 8

    Sursa: mediafax.ro.

  • Una dintre cele mai civilizate ţări interzice fumatul chiar şi pe străzi, iar până în 2025 vrea să îl interzică total

    Suedia a făcut un pas mai aproape de a deveni o ţară fără fumat, odată cu introducerea de noi legi privind fumatul în locurile publice. Începând cu 1 iulie, suedezii nu mai pot să aprindă ţigări în anumite spaţii publice, cum ar fi locurile de joacă, gările şi chiar restaurantele şi barurile, iar interdicţia a fost extinsă şi la ţigarete electronice.

    Potrivit statisticilor Uniunii Europene, Suedia este ţara cu cel mai mic procentaj de fumători, iar ultima măsură face parte din obiectivul premierului Stefan Lofven de a fi o ţară fără fumători până în 2025. Cu toate acestea, legea s-a confruntat cu opoziţia, iar fumătorul Niklas Qvarnstrom a început un grup pe Facebook împotriva interzicerii fumatului în aer liber. De asemenea, a organizat un mic protest împotriva legilor.

    El a declarat că noua lege implică deficienţe morale şi personale din partea fumătorilor şi că acest lucru a fost nedrept.

    Preşedintele Partidului Liberal, Joar Forssell, s-a îmbrăcat ca o ţigară în noaptea dinaintea intrării în vigoare a legii. În plus, el a fumat o ţigară după alta la un restaurant stradal din Visby, pe insula Gotland, cu douăzeci de colegi, până când interdicţia de la miezul nopţii a intrat în vigoare. Ceea ce a făcut ca actul să fie surprinzător a fost faptul că Forssell este un non-fumător.

    “Am avut astm bronşicşi nu am fumat niciodată, dar este vorba despre libertatea personală care este limitată de lege. Fiecare restaurant ar trebui să poată decide singur ce reguli se aplică,” a spus Joar Forssell pentru ziarul german Bild.

    Autoritatea sanitară suedeză consideră legislaţia drept un pas important în protejarea sănătăţii oamenilor, precum şi reducerea riscurilor asociate fumatului pasiv.

  • Pe ultimul loc: România este ultima ţară din UE în ceea ce priveşte inovaţia în 2019, depăşită chiar şi de Bulgaria

    România este pe ultimul loc din Uniunea Europeană în privinţa inovaţiei, într-un top realizat de Comisia Europeană în care Suedia conduce detaşat, potrivit Statista.

    Comisia Europeană a publicat săptămâna aceasta raportul celor mai inovatoare ţări din Europa. Cu un scor de 147,74 puncte, Suedia şi-a câştigat numele de cea mai inovatoare ţară din UE, urmată de Finlanda, Danemarca şi Olanda.

    Bulgaria şi România ocupă ultimele două poziţii cu scoruri de 48,72 puncte, respectiv 34,13 puncte.

    În medie, gradul de inovaţie la nivelul Uniunii Europene a crescut cu 8,8% din 2011 până în prezent şi a depăşit Statele Unite la nivel global.

     

     

  • O lume altfel: Ţara unde se votează în proporţie de 80% şi politicienii stau în garsoniere cu spălătorie comună

    Tarile “fericite” au un venit mare pe cap de locuitor şi nu se confruntă cu problema corupţiei la nivelul conducătorilor. Suedia merge chiar mai departe şi nu acordă deloc  privilegii clasei politice. Iar situaţia de acolo pare greu de  crezut dacă o compari cu cea din România.

    Suedia este o monarhie constitutională, dar regele Carl Gustaf Folke Hubertus  are doar funcţii ceremoniale.
    Ţara este condusă de clasa politică, iar suedezii sunt extrem de implicaţi şi de atenţi la cei pe care îi aleg. Alegerile sunt extrem de importante pentru suedezi, iar prezenţa este de peste 80%. Conform statisticilor, peste 30% dintre cetăţeni sunt membri în diverse partide şi peste 80% sunt membri de sindicat,

    Pana in 1990, in Suedia nu se puneau locuinţe gratuit la dispoziţia parlamentarilor. În prezent, aceştia au posibilitatea de a sta în garsoniere deţinute de stat, cu o suprafaţă de circa 40 de metri pătrati. Singura cameră este folosită atât ca şi cameră de zi, cât şi ca dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor sa o folosească, scrie stirileprotv.ro

  • Ce se întâmplă în Suedia: Coroana suedeză se prăbuşeşte la cel mai scăzut nivel faţă de euro din ultimul deceniu

    În urmă cu un deceniu, economia Suediei a trecut prin criza economică mai bine decât multe economii mari ale lumii, însă stabilitatea de atunci ajunge să îi facă rău astăzi, potrivit Bloomberg.

    Publicaţia americană notează că problema principală este că piaţa muncii din Suedia nu a făcut aceleaşi ajustări de austeritate în timpul crizei cum au fost forţate să facă majoritatea ţărilor afectate. Drept rezultate, costurile cu forţa de muncă au rămas ridicate.

    La puţin peste 10 ani de la criză, acel dezechilibru ajunge să aibă efecte devastatoare asupra monedei Suediei. Săptămâna aceasta, coroana suedeză s-a depreciat la cel mai slab nivel faţă de euro din ultimul deceniu, şi chiar mai mult faţă de dolarul american.

    „Coroana suedeză este ieftină, dar nu atât de ieftină pe cât credeţi”, atrage atenţia Richard Falkenhall, specialist în politici monetare în cadrul companiei SEB din Stockholm.

    Majoritatea analiştilor au încercat să indice spre dobânda negativă de la banca centrală şi pe achiziţiile de obligaţiuni drept principali factori, însă problema ar putea fi cea a competitivităţii, notează Bloomberg.

    În urmă cu un deceniu, Suedia egala zona euro şi SUA în ceea ce priveşte costul forţei de muncă raportat la productivitate, însă începând din 2008, salariile în cea ma mare economie nordică au crescut mai rapid decât în ţări precum Germania, unde o criză mai adâncă a pus presiune pe salarii. Drept rezultat, creşterea productivităţii a fost insuficientă raportată la creşterea salariilor.

    „Încă avem creşteri salarale foarte mari, dar ele nu mai sunt echivalate şi de o creştere a productivităţii”, adaugă Falkenhall.

    Coroana suedeză se tranzacţionează miercuri dimineaţă la 10,7 faţă de euro, iar analistul crede că nu este posibil ca ea să se aprecieze din nou către o paritate de 9 la un euro, nici măcar pe termen lung.