BusinessMagazin

Tag: speranta

  • Un profit rezonabil pe o piaţă în liberalizare

    „Liberalizarea nu este doar un cuvânt, ci o realitate, observăm cum creşte competiţia, iar aceasta este o provocare mare pentru toţi jucătorii pieţei. Suntem pregătiţi să confruntăm această provocare şi, deşi în 11 ani am făcut multe, trebuie să realizăm în continuare şi mai multe lucruri pentru a îmbunătăţi serviciile destinate clienţilor noştri, trebuie să ne concentrăm pe îmbunătăţirea ofertei pentru că toţi ştim că situaţia nu este rose încă“, îşi începe Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON România, expunerea prilejuită de anunţarea rezultatelor financiare ale companiei.

    Cu diplomaţia specifică, încearcă să răspundă la toate întrebările jurnaliştilor referitoare, în contextul unei efervescenţe a pieţei generate de discuţiile despre liberalizarea pieţei energiei, de reducerea preţurilor şi de scăderea consumului.  În acest context, cifra de afaceri consolidată aferentă anului 2015 a grupului E.ON, cu activităţi în domeniul distribuţiei şi furnizării de energie şi gaze naturale în regiunea Moldovei, s-a situat la 4,9 miliarde de lei (circa 1,1 miliarde de euro), iar previziunile pentru acest an sunt optimiste, fiind bugetată o creştere a afacerii de până la aproximativ 5 miliarde de lei.

    E.ON a intrat pe piaţa din România în 2005, când a achiziţionat filiala de distribuţie şi furnizare a gazelor Distrigaz Nord, precum şi filiala de distribuţie şi furnizare a energiei electrice Electrica Moldova, şi a ajuns în prezent la peste 2,8 milioane de clienţi în zona de nord a ţării. „2015 a fost un an foarte bun pentru noi, am văzut o creştere de 11% în consumul de gaz, generată mai ales de temperaturile scăzute pe durate mai lungi de timp, comparativ cu anii anteriori.“ Hajdinjak nu a menţionat şi ce profit a avut compania anul trecut, însă a precizat că acesta a fost unul „rezonabil“. Investiţiile realizate de companiile E.ON din România anul trecut s-au ridicat la circa 433 milioane de lei (97 milioane de euro), acestea fiind cele mai mari din ultimii ani, potrivit informaţiilor oferite de companie.

    Finanţarea a fost destinată, mai ales în direcţia susţinerii lucrărilor de reabilitare şi modernizare a reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi energiei electrice, proiecte prioritare în strategia de investiţii (87 de milioane de euro). Compania a investit anul trecut 160 milioane de lei (36 milioane de euro) pe segmentul gazelor naturale, sistemul de distribuţie fiind reabilitat şi modernizat pe o lungime de 450 kilometri şi extins pe o lungime de 150 kilometri. În ce priveşte energia electrică, valoarea investiţiilor a fost, în 2015, de 240 milioane lei (54 milioane euro). Principalele obiective avute în vedere au fost implementarea SCADA (Supervisory Control and Data Acquisiton), contorizarea inteligentă, modernizarea unor staţii de transformare, reabilitarea şi securizarea reţelelor electrice, în special a celor de joasă tensiune.

    Un număr de 114 staţii de transformare din Moldova, dintr-un total de 133, sunt integrate (parţial sau total) în sistemul SCADA, iar planurile pentru următorii doi ani vizează integrarea a încă 13 staţii, obiectivul proiectului fiind creşterea securităţii în furnizarea energiei. De asemenea, compania a instalat anul trecut 147.000 de contoare inteligente, iar pentru acest an se are în vedere instalarea a încă circa 55.000 de contoare inteligente. Investiţia bugetată în acest scop pentru perioada 2014-2016 se ridică la circa 20 de milioane de euro. Investiţia într-un smart meter se ridică la circa 100 de euro şi, deşi este realizată de companiile de distribuţie, se va recupera prin facturile plătite de clienţi. „Suntem încă la distanţă faţă de calitatea reţelelor din alte ţări, în special a celor din Europa de Vest, suntem conştienţi de asta, dar trebuie să aveţi în minte nivelul calităţii reţelelor pe care le-am preluat după privatizare, nu poţi moderniza toată reţeaua peste noapte, ci în timp şi cred că suntem pe drumul cel bun în acest sens“, descrie directorul general al E.ON decalajul existent între România şi pieţele din vest. 

  • Topul celor mai nefericite bonusuri acordate de companii angajaţilor performanţi

    Angajaţii sunt de multe ori tentaţi să muncească mai mult decât li se cere, în speranţa că vor fi recompensaţi pentru entuziasmul. Din păcate pentru ei, acesta lucru nu se întâmplă întotdeauna.

    Ce se întâmplă atunci când bonusul primit este inutil, uneori chiar jignitor? Cei de la Quora au realizat o listă a celor mai proaste recompense primite de angajaţii merituoşi.

    David Hood, angajat al unei case de îngrijire, a beneficiat de o adevărată “serie” de bonusuri, unul mai inutil decât celălalt. “Într-un an am primit şuncă. Eu nu mănânc şuncă, iar cei mai mulţi colegi ai mei sunt evrei”, povesteşte Hood. “Cu altă ocazie, am primit un tricou cu sigla firmei, dar care avea cu patru numere mai mult decât măsura mea. Am mai primit şi o scrisoare din partea şefului meu în care mi-a greşit numele de mai multe ori, numindu-mă Danny. A fost ciudat, pentru că lucram de mulţi ani acolo şi eram doar câţiva angajaţi.” Povestea lui Hood nu se termină, însă, aici: “Am primit, cu ocazia sărbătorilor, un cupon pentru o masă gratis la cantina instituţiei la care chiar eu eram bucătar. A fost stupid, pentru că angajaţii oricum nu îşi plătesc mesele. Cel mai rău a fost însă când am primit un card de benzină în valoare de 15$ valabil la o benzinărie care era închisă de şase luni”, mai povesteşte bărbatul.

    Steve Johnson, lucrător în cadrul unei baze militare americane, era obişnuit să primească în fiecare an un curcan drept bonus pentru sărbători. “Am trecut apoi în subordinea celor mai zgârgiţi oameni pe care i-am întâlnit. Primul an, de Crăciun, am primit doar o poză cu un curcan. A fost penibil. Anul următor, n-am mai primit nimic.”

    Jay Bazzinoti, un tânăr angajat în Boston, s-a bucurat atunci când a primit din partea conducerii un plic pe care scria “Bonus pentru munca depusă”. Bucuria sa nu a durat însă mult: când a deschis plicul, Bazzinoti a găsit numai cupoane cu valoare de câţiva dolari trimise de la sediul central din California. “Evident, nu am avut ce să fac cu ele în Boston”, povesteşte Bazzinoti.

    Poate cel mai amuzant exemplu este cel al lui Andy Warwick, un traducător care avea sarcina de a scrie cursuri de engleză pentru angajatorul său. Cu ocazia sărbătorilor, el a primit prin poştă un discount de 20% la cursurile scrise chiar de el. “Poate angajaţii chinezi s-au bucurat de bonus, dar în cazul meu a fost chiar stupid”, comentează Warwick.

    Corrie Hausman, îşi aminteşte de anii petrecuţi în retail, când în loc de bonus compania trimitea o cutie cu 5-6 prăjituri ce trebuiau împărţite între la 25 de oameni. “Partea cea mai bună? Prăjiturile ajungeau de cele mai multe ori zdrobite la birou”, spune Hausman.

  • O aplicaţie îţi spune ce salariu trebuie să ceri la interviul de angajare

    Negocierea salariului poate fi o sarcină dificilă, iar cei mai mulţi candidaţi aleg pur şi simplu un număr şi speră ca angajatorul să îl găsească rezonabil.

    Compania Adzuna a găsit o soluţie la această problemă – o aplicaţie care îţi examinează CV-ul pentru a determina cât de mult valorează serviciile tale.

    Pentru a determina cu acurateţe nivelul utilizatorului, Adzuna analizează CV-urile comparându-le cu cele existente deja în baza de date. Un factor important este şi nivelul de educaţie al celui în cauză.

    Adzuna, unul dintre cele mai mari motoare de căutare de job-uri din Marea Britanie, îşi îndeamnă utilizatorii să încarce CV-urile pentru a merge pregătiţi la interviurile de angajare. Mai mult, site-ul prezintă şi ofertele disponibile care oferă salarii asemănătoare celor determinate de aplicaţie

  • “Inimile de laborator”, noua speranţă în lumea transplanturilor

    Echipa de cercetători de la Massachusetts General Hospital şi Harvard Medical School a reuşit să dezvolte în laborator o inimă perfect funcţională, folosind celule stem, scriu cei de la Gândul.info.

    Până acum, cercetările arătaseră că prin intermediul imprimantelor 3D pot fi fabricate segmente de inimă, cu utilizarea de material biologic. Chiar dacă aceste structuri nu conţin celule cardiace, ele formează scheletul pe care poate fi dezvoltat ţesutul cardiac. Cercetătorii americani s-au folosit de scheletul 3D şi, prin combinaţia cu celulele stem, au obţinut rezultatele amintite.

    Pacienţii care au nevoie de transplanturi se lovesc de o mulţime de probleme, de la lipsa unui donator, până la apariţia riscului de respingere a noului organ de către pacient. Respingerea apare din cauza faptului că sistemul imunitar percepe noul ţesut ca pe o ameninţare şi începe planul de distrugere.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • O echipă formată din refugiaţi va participa la Jocurile Olimpice de la Rio

    Comitetul Olimpic Internaţional (CIO) a oficializat, miercuri, formarea unei echipe de refugiaţi, care va participa la Jocurile Olimpice de la Rio şi va defila la ceremonia de deschidere sub steagul olimpic.

    Potrivit Mediafax, Thomas Bach, preşedintele CIO, a declarat că “suntem mişcaţi de magnitudinea acestei crize a refugiaţilor. Prin includerea acestei echipe, vrem să transmitem un mesaj de speranţă tuturor refugiaţilor din întreaga lume”.

    Echipa refugiaţilor este alcătuită până în acest moment din 43 de sportivi de nivel înalt.

  • Cum vrea Monsanto să câştige încrederea micilor fermieri români?

    România are 3,6 milioane de ferme gospodăreşti, o treime din numărul total de ferme de acest tip din Uniunea Europeană, iar acestea deţin în acest moment o treime din suprafaţa însămânţată cu porumb la nivel naţional. Gospodăriile, chiar dacă sunt o piaţă foarte fărâmiţată, reprezintă potenţial pentru companiile care vând sămânţă să crească vânzările cu cel 30%.

    „Piaţa aceasta de fermieri mici este una foarte interesantă. Nu avem neapărat un obiectiv de a vinde mult, ci de a înţelege această piaţă pentru care noi nu avem informaţii, nu ştim specificul, cât este dispus să investească, care este nivelul de cunoştinţe şi prin intermediul distribuitorilor dorim să o înţelegem. Momentan vânzările acestea vor reprezenta sub 5%, dar promit mai mult, deoarece piaţa aceasta este o treime din total piaţă şi este una foarte promiţătoare pentru companiile de seminţe”, observă Octavian Chihaia, directorul general al Monsanto pentru Ro-mâ-nia, Bulgaria şi Re-publica Mol-dova.

    Monsanto este un producător american de pesti-cide şi seminţe modificate ge-netic şi convenţionale pentru agricultură şi principalul jucător de pe piaţa locală pentru sămânţa de porumb. Octavian Chihaia spune că renumele companiei de vânzător de OMG-uri (organisme modificate genetic) este în curs de transformare – pe piaţa din UE, seminţele modificate genetic sunt teoretic interzise, dar există o serie de excepţii prin care acestea pot fi folosite. „Ingineria genetică este eliminată treptat, deoarece a fost foarte controversată. Este eliminată aşa cum în trecut s-a redus şi utilizarea componentelor chimice în agricultură. Acum se discută despre biologie, despre simbioza dintre plantă şi un microorganism care oferă o toleranţă mai bună la boli şi dăunători, astfel se reduc mult substanţele chimice dar şi organismele modificate genetic”.

    Începând de anul acesta Monsanto a venit cu trei linii de produs destinate magazinelor pentru fermieri, cu soiuri de porumb adaptate condiţiilor mai puţin specializate sau destinate celor care cultivă porumb pe suprafeţe mai mici de trei hectare. „Acum cantitatea nu este mare, dar important este feedbackul. Trebuie să fim atenţi cum intrăm deoarece fermierii sunt foarte atenţi la costuri. În plus, partea tehnică nu este una prea dezvoltată, micii fermieri nu au cursuri de specialitate, sunt oameni de la ţară cu o altă cultură a terenului şi noi ne-am gândit să avem produse care să se preteze în tot acest peisaj. Aprovizionarea este de asemenea importantă, pentru că noi lucrăm cu parteneri, iar aici rolul distribuitorului este foarte important. Noi cu fermierul mediu şi mare avem deja o relaţie, dar cu cel mic nu am avut cum pentru că numărul este foarte mare, iar relaţia pe care trebuie să o dezvolţi este cea cu reţelele de magazine”, a spus şeful Monsanto pe România.

    Aproape tot ce se produce în aceste ferme gospodăreşti este folosit pentru autoconsum, ceea ce face ca de multe ori în statisticile oficiale consumul per capita din România să fie mult sub media europeană tocmai pentru că nu există „măsurători“ privind autoconsumul. Uneori proprietarii fermelor familiale îşi mai vând produsele în pieţe sau le folosesc pentru mici trocuri la nivelul comunităţii. Vânzările din pieţele agroalimentare sunt estimate de ZF la un miliard de euro anual. Din cei 3,6 milioane de proprietari de ferme gospodăreşti, peste 60% au 55 de ani sau mai mult şi sunt dispuşi să continue să lucreze în agricultură chiar şi după vârsta de pensionare, conform datelor Eurostat.

    În 2013, 6,4 milioane de români munceau în propria fermă de familie pentru autoconsum, conform datelor Eurostat, majoritatea practicând agricultură de subzistenţă. Pe de altă parte,  în ultimii ani se observă o tendinţă crescută în rândul persoanelor cu venituri peste medie de a-şi înfiinţa propria fermă gospodă-rească pentru a se asigura de calitatea alimentelor pe care le consumă. Numărul persoanelor care practică agricultura pentru a evita consumul de alimente din comerţ este însă mult mai mic faţă de persoanele pentru care agricultura este principală îndeletnicire. Potrivit datelor din piaţă, există o clasă mijlocie care doreşte să îşi facă mici grădini în preajma marilor oraşe unde să îşi producă propriile culturi, de regulă legume, dar până la urmă procentul acestora este de până 5% din ceea ce înseamnă micile grădini de legume existente în România.

    Producţia de cereale a României a scăzut cu 25% în 2015, potrivit datelor Eurostat, la 16.815 mii de tone, faţă de peste 22.000 de tone anul trecut. Este al doilea cel mai slab an pentru cereale din ultimii cinci, producţia fiind puternic afectată de secetă. Potrivit lui Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), scăderea cea mai mare, de circa 50%, a fost la porumb. Chiar şi zonele cele mai bune au avut producţii cu 15-20% mai mici decât anul trecut. Zonele bune au fost cele din sudul ţării, respectiv Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman. Sistemele de irigat au funcţionat, dar pe zone extrem de mici. S-au irigat 130-150.000 de hectare anul acesta dintr-un total de 10 milioane, adică extrem de puţin. În celelalte zone precum Mol-dova s-au înregistrat cam 60-70% pier-deri la porumb, iar în Transilvania 50-55%.

    „Ce vedem noi pentru primăvara anului acesta, spunem că fermierii intră într-un nou sezon strâmtoraţi financiar. Spre exemplu, mulţi dintre ei sunt fermieri care nu şi-au făcut încă planul pe culturi. Incertitudinea este determinată pe fondul situaţiei financiare din 2015 determinată de producţia mică din cauzasecetei. Acum mulţi fermieri doresc să‑şi securizeze activitatea în fermă, împotriva intemperiilor, a inputurilor şi se orientează către produse mai puţin costisitoare, cum ar fi păioasele şi floarea soarelui”, a spus Octavian Chihaia. Potrivit şefului Monsanto, se observă în piaţă o creştere şi o intenţie de creştere a suprafeţelor de floarea‑soarelui, cultură care tolerează lipsa precipitaţiilor. De asemenea s-a văzut o creştere a păioaselor, în special a grâului de toamnă.

    Pentru porumb, premisa este că suprafaţa va scădea. Potrivit unor studii, Monsanto estimează o scădere de 5% a vânzărilor de sămânţă hibridă, de la 1,7 milioane de hectare anul trecut la circa 1,6 milioane: „În vânzări nu vedem această scădere, vedem chiar o creştere şi pe cantitate şi pe valoare. Într-un an foarte sensibil financiar am încercat să venim în piaţă cu o propunere care să acopere nevoia de cost şi producţie. Produse care se pliază pe o plajă de preţ mai redus, dar şi şapte noi produse care sunt pentru fermierii care nu renunţă la investiţii. Anul 2016 este unul în care fermierii sunt mult mai atenţi la costuri şi tind să se orienteze către seminţele ieftine. Este o muncă mai asiduă a companiilor pentru a-i convinge să cumpere premium”.

  • Lufthansa vrea să ducă Eurowings pe podiumul companiilor low-cost din Europa

    Modelul american nu este neapărat o soluţie pentru Europa, deoarece Europa a avut întotdeauna mai multe linii aeriene, dar nu atât de multe câte sunt astăzi. Cred că va exista un punct de cotitură care va accelera consolidarea pieţei, iar noi vrem să fim pregătiţi cu Eurowings la acest punct de cotitură“, spune Carsten Spohr,  CEO-ul grupului german Lufthansa, în cadrul întâlnirii Chief Executive Board Meeting Star Alliance, care îi pune pe executivii din cadrul Star Alliance faţă în faţă pentru a discuta cele mai importante provocări ale industriei.

    Executivul german face referire la industria aviaţiei americane, dominată de câteva companii importante, spre deosebire de aviaţia europeană, puternic fragmentată. În Statele Unite ale Americii operează trei companii tradiţionale aeriene mari – American Airlines, Delta Air Lines, United Airlines – şi alţi câţiva operatori low‑cost.

    Cu toate acestea, operatorii nord americani sunt responsabili de mai mult de jumătate din profitul total al industriei cu venituri globale de peste 700 de miliarde de dolari, profit care va ajunge în 2016 la 19,2 miliarde de dolari.

    Acestea sunt rezultatele unei economii puternice, ale aprecierii dolarului, ale preţurilor scăzute la petrol, dar şi ale unei industrii restructurate, potrivit IATA. Profitul pieţei europene puternic fragmentate va ajunge la 8,5 miliarde de dolari în 2016. Profitul per pasager va fi de 8,8 dolari, cu mult în spatele operatorilor nord-americani, pentru care profitul per pasager va ajunge anul acesta la 21,44 de dolari. Performanţa operatorilor europeni este afectată de competiţia intensă, aflată în creştere, ce vine mai ales din partea operatorilor low-cost şi a celor din Golf. „Am spus mereu că este nevoie de consolidare în piaţa zborurilor de scurt curier: avem numerele 1 şi 2, Ryanair şi easyJet, apoi există vreo şase linii aeriene cu mai mult sau mai puţin de 100 de aeronave – e o nebunie, funcţionarea lor nu va fi sustenabilă şi vrem să fim parte a consolidării“, subliniază Spohr, referindu-se la necesitatea reducerii numărului de operatori aerieni de pe piaţa europeană. 

    După ce compania pe care o conduce a suferit pierderi de circa 500 de milioane de euro din cauza numeroaselor conflicte cu sindicatele din ultimii doi ani, rezultatele pozitive din ultimul an îl fac pe CEO-ul Lufthansa să fie optimist. „Cel mai bun lucru pentru Germanwings şi Eurowings a fost că anul acesta am făcut bani, după nouă ani de pierderi. Am făcut făcut mereu bani din hub-uri şi am pierdut din zboruri de scurt curier, iar anul acesta, pentru prima dată, am reuşit să facem bani din zborurile de scurt curier cu Germanwings şi Eurowings“, declară Carsten Spohr, care consideră că Eurowings va ajuta din ce în ce mai mult la îmbunătăţirea rezultatelor companiei.

    Cea mai recentă estimare arată că profitul operaţional garantat Lufthansa va fi cuprins în 2015 între 1,75 şi 1,95 de miliarde de euro, la venituri totale de peste 30 de miliarde de euro. Compania nu comunică rezultatele diferit pentru divizia low‑  cost a grupului, dar Spohr spune că aceasta ajuns la o creştere de două cifre. „Nu există îndoială legată de faptul că preţul scăzut al petrolului ne-a ajutat să ajungem la cel mai bun rezultat pe care l-am avut vreodată, dar acesta nu este singurul. Există trei motive care au condus la acest rezultat: preţul scăzut al petrolului, răspuns bun al clienţilor la produsele noastre premium, în care am investit în ultimii ani şi faptul că am fost foarte stricţi în ce priveşte capacitatea – am operat cu 25 de aeronave mai puţin decât plănuiam şi am eliminat astfel pierderile.“

    Optimismul lui Spohr nu se opreşte aici, CEO-ul considerând că rezultatele recente sunt baza pentru rezultate mai bune ale diviziei low-cost cu Eurowings, cel mai recent pariu al germanilor, viitoarea platformă pentru consolidarea europeană. Eurowings denumea până în octombrie 2013 un operator regional german cu baza în Düsseldorf, dar, din octombrie 2014, zborurile acestuia au început să fie operate exclusiv prin Germanwings, alt operator low-cost al Lufthansa. Lufthansa vrea să facă din Eurowings al treilea cel mai mare operator low-cost din Europa, după Ryanair şi easyJet.

    Operatorul este destinat zborurilor de scurt curier, dar va oferi şi câteva zboruri spre destinaţii turistice precum Cuba, Thailanda şi Mexic. Prima aeronavă sub noul brand Eurowings, axată pe turiştii sensibili la preţ, a decolat în noiembrie din Köln spre Republica Dominicană, iar de la 1 ianuarie a început să înlocuiască brandul Germanwings, ce va dispărea treptat din portofoliul nemţilor. Potrivit lui Spohr, Eurowings ar putea absorbi alţi operatori deţinuţi parţial de compania germană, precum Brussels Airlines şi operatorul regional Air Dolomiti.

    Eurowings nu este prima încercare a Lufthansa de a câştiga teren în faţa competitorilor low-cost: în 2013, compania promova Germanwings drept compania cu „zboruri la preţuri rezonabile, însă nu ieftine“, experiment care nu a dat rezultatele scontate, din cauza faptului că nu era „suficient de low-cost“, potrivit analiştilor. Cei mai importanţi paşi în procesul schimbării sunt, potrivit lui Carsten Spohr, „adaptarea produselor la nevoile pasagerilor“.

    Or, în contextul în care nevoile pasagerilor sunt mai ales legate de reducerea costurilor de călătorie, cea mai importantă decizie anunţată de Lufthansa anul trecut este de a câştiga cursa operatorilor low-cost sub marca Eurowings. „Cota de piaţă a companiilor low-cost în Europa va creşte, dar suntem parte a acestei dezvoltări cu Eurowings. Astăzi este în jur de 43%, cred că va fi mai mult decât jumătate, sunt sigur, dar nu va fi 90%.“

    În prezent, Germanwings/Eurowings este clasată pe poziţia a şaptea din punctul de vedere al numărului de locuri printre companiile low-cost – este mai mare decât compania low-cost a Air-France KLM, Transavia, dar este mai mică decât Vueling, a IAG. Pentru a ajunge la ţinta propusă, Eurowings trebuie să întreacă Norwegian, Pegasus, Vueling şi Wizz Air. Potrivit celor mai recente informaţii disponibile, Eurowings operează 61 de rute, dintre care 14 sunt interne şi 47 internaţionale – patru dintre acestea fiind de lung curier. Fiecare dintre acestea au fost operate de Germanwings şi, în majoritatea cazurilor, Eurowings şi Germanwings operează rutele respective împreună.

    Germanwings operează în continuare peste 100 de rute, din care 21 domestice şi 108 internaţionale. Numărul acestora indică faptul că transferul dintre branduri va mai dura, iar conceptul Eurowings nu va fi implementat complet până în 2017, când compania ar trebui să opereze 96 de aeronave (de la 22 cât are în prezent).

  • Au lucrat în IT, iar acum speră la 140.000 de euro din masa de fructe a corporatiştilor

    Andreea şi Camil Moldoveanu, 29 de ani, doi antreprenori cu experienţă în IT, au pus în urmă cu doi ani bazele unei companii care livrează fucte la birou pentru angajaţii din companiile mari, iar anul trecut aşteptau încasări de 140.000 de euro din businessul Office Fruit.
     
     „Ideea de a livra fructe pentru companii a pornit din lipsa unor gustări sănătoase la birou. Pe lângă asta, este lupta tot mai mare pentru a păstra angajaţi valoroşi, iar un astfel de beneficiu aduce multă valoare la un cost mic“, spune Andreea Moldoveanu, acţionar al Office Fruit, companie care administrează brandul Fruteria.
     

     

  • Un fost corporatist şi un publicitar au creat de la zero propria marcă de bere 100% românească

    Tulceana, Parâng sau Arădeana sunt doar câteva dintre mărcile care au rămas doar cu numele în istoria berii româneşti. Un fost angajat de corporaţie şi un publicitar speră să revitalizeze tradiţia producţiei de bere în micile fabrici locale şi să îşi facă loc printre giganţii care domină piaţa.

    „Ne-am identificat cu zăganul, o pasăre vânată până la dispariţie, atât datorită proximităţii de vârful Zăganu, unde se află microberăria, cât şi printr-o paralelă cu faptul că fabricile mici de bere din România au dispărut asemenea zăganului“, descriu Laurenţiu Bănescu şi Alexandru Geamănu alegerea numelui produsului creat prin start-up-ul lor, Fabrica de Bere Bună. Cei doi au investit 250.000 de euro în aceasta şi au ajuns la break-even după un an, ajungând să îşi aducă berea nepasteurizată, îmbuteliată şi etichetată manual în 120 de spaţii.

    Microberăria aflată la poalele munţilor din Măneciu-Ungureni, cu o capacitate anuală de producţie de 4.000 de hectolitri, este „o picătură în oceanul berii de pe piaţa locală de 16 milioane de hectolitri“, după cum observă cei doi antreprenori.  Ideea „năstruşnică“, după cum le place să spună, de a începe o astfel de afacere le-a venit din dorinţa de a se lansa în antreprenoriat, cu un produs pe gustul lor, fără să aibă până în acel moment tangenţe cu producţia berii. Laurenţiu Bănescu a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune în cadrul Academiei de Studii Economice în 2001 şi, după absolvire, a lucrat vreme de zece ani pentru mai multe companii multinaţionale printre care Coca-Cola, Red Bull, Henkel şi Tuborg.

    Alexandru Geamănu a studiat în cadrul Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti. Nu a profesat niciodată însă în domeniu şi şi-a construit cariera în publicitate, în BTL, în agenţii precum D’Arcy, Saatchi & Saatchi, Mercury şi Odyssey. „Cred că a fost o combinaţie de timing foarte bun cu noroc şi perseverenţă“, descriu ei momentul când s-au hotărât să înceapă antreprenoriatul. De la prima discuţie, din decembrie 2012, a durat aproape un an până să vândă prima bere produsă în Fabrica de Bere Bună. Au căutat iniţial fabrici de bere din străinătate pe care să le aducă în România, dar costurile prea mari i-au îndemnat să îşi îndrepte atenţia spre piaţa locală.

    Au găsit astfel fabrica de bere închisă, după ce îşi încetase producţia în urma unui faliment, şi aflată în conservare la poalele vârfului Zăganu (Carpaţii Orientali), aproape de staţiunea Cheia. Au descoperit pe parcurs că nu era foarte bine conservată, dar au reuşit să depăşească problemele echipamentelor, iar achiziţia şi modernizarea fabricii i-au costat aproximativ 250.000 de euro, parte fonduri proprii, iar restul, finanţare de la bănci. Primul pas în dezvoltarea afacerii a fost găsirea unui nume reprezentativ pentru berea lor, autentic şi românesc. „A fost un brainstorming intens, în care am trecut prin cel puţin 50 de nume, care mai de care mai neaoşe, iar în cele din urmă am ales să ne întoarcem la origini, la masivul Zăganu“, spun cei doi antreprenori. Au început producţia în extrasezon, în luna octombrie 2013, cu volume mici, din cauza autorizaţiei de a vinde berea primite după sezonul de vară, şi au reuşit să se apropie, în lunile de vară, de aproximativ 50% din capacitatea de producţie. În restul anului, produc la aproximativ 20% din capacitatea fabricii, îmbuteliind doar la cerere.

    Conceptul de „microberărie“ abia începe să fie folosit în România, dar este foarte dezvoltat în Statele Unite ale Americii, unde cele peste 3.500 de microberării deţin o cotă de piaţă de circa 22%, potrivit lui Geamănu. Mai aproape, la nivel european, celebrele abaţii belgiene sau berării germane ţin capul de afiş în acest tip de industrie, chiar dacă, la scurt timp după Revoluţie, piaţa avea potenţial şi în România. „Dacă la începutul anilor ’90 în România erau active 125 de fabrici de bere, astăzi mai sunt sub 20. Mai mult decât atât, în urmă cu câteva zeci de ani, fiecare zonă a României avea berea ei şi un motiv de mândrie locală – Tulceana, Parâng, Arădeana, Caraş, Orădeana sau Sarmis. Credem că numele este reprezentativ pentru ceea ce vrem noi să facem: să ajutăm la revitalizarea unei industrii cândva înfloritoare în România – producţia de bere locală, independentă“, spun cei doi. Potrivit lor, existau cam trei astfel de berării în fiecare judeţ, iar oamenii ţineau la un „patriotism local“, de a bea tipul de bere specific zonei în care se aflau.

  • Zborul unei companii de tehnologie. Cum a reuşit Vola să facă afaceri de 44 milioane de euro şi ce planuri are

    Fondată în 2007 de Daniel Truică împreună cu doi parteneri polonezi, Vola.ro s-a concentrat iniţial doar pe vânzarea biletelor de avion. Ulterior, portalul şi-a diversificat oferta, adăugând toate serviciile conexe călătoriilor: hoteluri, asigurări medicale, închirieri maşini, servicii corporate şi pachete (zbor + hotel) de tip city break şi vacanţă. Totul a început cu doi angajaţi şi un sediu de 50 de metri pătraţi, iar acum compania a ajuns la 80 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 42-44 de milioane de euro în 2015, adică o creştere de peste 50% faţă de anul trecut.

    Daniel Truică nu a reuşit de unul singur această performanţă şi de-a lungul anilor a atras atenţia mai multor investitori, printre care şi 3TS Capital, companie de administrare a fondurilor de private equity şi venture capital, care a intrat în acţionariatul Vola în februarie 2015 printr-o investiţie de 5 milioane de euro. Vola a primit o investiţie de 500.000 de euro şi prin fondul Catalyst, administrat tot de 3TS, singurul fond Jeremie din România, tranzacţie finalizată în octombrie anul acesta. În aceeaşi perioadă, Marius Ghenea, unul dintre cei mai cunoscuţi business angels locali, s-a alăturat echipei 3TS Capital pentru a coordona investiţiile fondului din regiune. „3TS a investit în Vola prin fondul TCEE fund 3 încă de la începutul lui 2015, iar investiţia s-a făcut în primă instanţă în grupul fruvola, ce include şi compania din Polonia. 3TS Catalyst Romania este destinat pentru investiţii în companii de tehnologie din România şi iată de ce am fost interesaţi de o investiţie în Vola prin acest fond, mai ales prin poziţia de leadership pe care compania o are pe piaţa românească şi ritmul de creştere. Compania se află într-o verticală de business care este de interes pentru fondul nostru“, spune Marius Ghenea, investment director la 3TS Capital.

    Vorbind despre aceste investiţii, Daniel Truică, managing partner Vola, spune că „suntem la început, dar este un început bun. Pot să spun că am avut relaţie bună cu reprezentaţii fondului TCEE, cât şi cu Marius. Există mici spaime ale unui antreprenor înaintea acestui pas. Pentru că, evident, Vola a fost copilul nostru şi ai aceleaşi instincte de protecţie asupra businessului ca faţă de copilul tău. Când cedezi o parte din munca ta ai anumite anxietăţi, naturale. Din fericire, nu s-a concretizat nimic din temeri, dimpotrivă, lucrurile au mers foarte bine“.
    Marius Ghenea este recunoscut ca un antreprenor în serie, care a fondat mai multe companii, a investit ca business angel şi a realizat mai multe exituri. Toate aceste experienţe l-au pregătit de fapt pentru piaţa de venture capital. „Ce facem în venture capital este ceea ce am făcut ca business angel într-un mod mult mai mare şi mai structurat, mai riguros.“ Pe lângă asta, activitatea de antreprenor de-a lungul anilor îl ajută foarte mult în prezent, ca investment director al 3TS, deoarece cunoaşte bine antreprenoriatul şi relaţionează mai bine cu antreprenorii. „Ştiu ce înseamnă să construieşti o companie, să ajuţi nişte oameni, să plăteşti salarii, să vinzi în piaţă“, spune Ghenea. De fapt, această combinaţie de specializare financiară şi antreprenoriat este „sosul magic care face investiţiile din business să funcţioneze“, potrivit lui Ghenea.

    Obiectivul Catalyst România este acela de a susţine dezvoltarea companiilor de tehnologie din ţară, însă aici nu intră start-up-urile mici, ci afacerile cu un model de business scalabil, care să genereze venituri. Catalyst este interesată de lideri naţionali precum Vola sau de companiile „global challengers“, precum Vector Watch. La acest moment al discuţiei, Marius Ghenea aruncă o privire spre ceasul său marca Vector Watch şi îi spune pe un ton glumeţ lui Daniel Truică că ar trebui să-şi cumpere şi el unul, neapărat: „Chiar a fost o revelaţie pentru mine, s-a dovedit a fi un mare ajutor“. „Ar trebui, chiar mă întreb ce mai fac cu asta la mână“, zâmbeşte Truică ridicând mâna stângă, la care poartă un ceas clasic.

    „Avem la dispoziţie sume pentru companii de acest gen (n.r. challengers şi lideri naţionali) în România. Putem spune că am ajuns cu primary investments cam la 50% din capacitatea fondului, deci mai sunt sume semnificative disponibile. Aceste sume pot merge în investiţii iniţiale, primare, dar şi în follow-on investments, pentru companiile aflate deja în portofoliu“, continuă Ghenea. În momentul de faţă portofoliul 3TS Capital este destul de diversificat, incluzând companii precum Green Horse Games, Elefant.ro, Vector Watch sau Zoot. 3TS Capital administrează mai multe fonduri, printre care TCEE Found 3, care are o capitalizare de peste 100 de milioane de euro, fond ce activează în Europa Centrală şi de Est. Prin acest fond se fac investiţii mari, între 5 şi 10 milioane de euro, iar prin Catalyst se investesc sume cuprinse între 0,5 milioane de euro şi 1,5 milioane de euro. „Cu Catalyst putem coinvesti alături de fondul mare printr‑un pachet mai mic de acţiuni sau să investim în companii early stage, start-up-uri care apoi să crească şi să-i ducem până la runda următoare, de unde ar putea fi continuată investiţia de către fondul regional mare. În următoarele trei luni vom finaliza cel puţin două investiţii care sunt deja în curs“, spune Ghenea.

    Vola este percepută ca fiind doar o agenţie de turism, însă Daniel Truică ţine să precizeze că este în primul rând o companie de tehnologie, iar multe dintre resursele financiare şi de management au mers în această direcţie. Vorbind despre Catalyst, Truică spune că „este un fond care înţelege companiile de tehnologie şi asta contează enorm, iar noi ne considerăm o companie de tehnologie. Probabil că publicul ne vede ca pe o agenţie de turism, însă coloana vertebrală a companiei este tehnologia şi punctul spre care se îndreaptă cele mai multe dintre resursele noastre, atât financiare, cât şi de management“.