BusinessMagazin

Tag: regizor

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

    p.p1 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 12.0px ‘Helvetica Neue’; color: #454545}
    p.p2 {margin: 0.0px 0.0px 0.0px 0.0px; font: 12.0px ‘Helvetica Neue’; color: #454545; min-height: 14.0px}

  • Persoana în viaţă cu cele mai multe nominalizări la Oscar nu este un actor şi nici regizor

    Când menţionezi persoana cu cele mai multe nominalizări la Oscar poate te gândeşti la Meryl Streep sau Martin Scorsese, însă persoana cu cele mai multe nominalizări nu este nici actor şi nici regizor.
     
    Compozitorul legendar John Williams, 85 de ani, este persoana care deţine această distincţie cu 50 de nominalizări şi cu 5 trofeee la activ. Singurul care-l depăşeşte este Walt Disney cu 59 de nominalizări.
     
    Filmele pentru care a compus Williams sunt câteva dintre cele mai emblematice filme realizate vreodată, precum Star Wars, Jurassic Park sau Schindlers List.
     
    Toate filmele la care a lucrat au încasat peste 10 miliarde de dolari de-a lungul istoriei. 

  • Cronică de film: Hacksaw Ridge

    Filmul suferă de o problemă pe care am mai întâlnit-o la American Sniper: scoate prea mult în evidenţă patriotismul american şi prezintă cealaltă parte, în acest caz japonezii, într-o lumină exagerat de proastă. Tot filmul este de fapt construit în jurul ideii că americanii, în încercarea de a salva lumea, s-au lovit de răul suprem.

    Nu vreau să exclud meritele regizorului Mel Gibson, care redă bine atmosfera întunecată a acelor momente; este însă evidentă dorinţa lui de a şoca, de a duce imaginile într-o zonă care poate deranja spectatorul. Mă refer la scenele extrem de explicite, grafice, de care cel care vizionează filmul ar fi trebuit poate scutit. Gibson nu este străin excesului de violenţă în filme, un exemplu grăitor în acest sens fiind The Passion of Christ (Patimile lui Hristos).

    Cele şase nominalizări primite de Hacksaw Ridge vin oarecum surprinzător dacă luăm în calcul neînţelegerile dintre Mel Gibson şi reprezentanţii Academiei Americane de Film. Să nu uităm însă că actorul american a primit deja un premiu Oscar pentru regie în 1996, pentru munca depusă la Braveheart.

    Andrew Garfield se apropie de maturitatea actoricească, dar nu a ajuns încă acolo. El duce cu bine la capăt rolul soldatului Doss, dar nu mi se pare, sincer, un rol care să comande nominalizarea primită de Garfield la Oscar pentru cel mai bun actor în rol principal. Aici e vorba de subiectivism, desigur, şi mai ales de performanţele altor actori de-a lungul ultimelor 12 luni. Mai multe pe acest subiect în ediţiile următoare.

    Ca imagine, Hacksaw Ridge merită aplaudat; la fel şi în cazul montajului. Scenariul este însă cel care scârţâie. Explic: prima parte a filmului pare axată pe povestea unui tânăr care vrea să îşi servească ţara fără a renunţa la principiile sale. Nimic rău în asta, doar că pelicula ia apoi o direcţie mult mai violentă, întunecată, care culminează cu actele de eroism ale lui Desmond Doss. La prima vizionare, pare că Gibson nu a ştiut ce anume vrea să scoată în evidenţă. Din cauză că punctul culminant al filmului este aproape de final, povestea pare oarecum grăbită; regizorul pregăteşte cu răbdare scenele dramatice de război – excelente de altfel – dar nu dă un final pe măsură întregii poveşti.

    În concluzie, Hacksaw Ridge este o dramă de război şi trebuie tratat ca atare. Gibson a reuşit să reproducă cruzimea şi violenţa scenelor de luptă, exagerând pe alocuri, iar interpretarea lui Andrew Garfield este una de calitate. Problema stă în mesajele pe care filmul vrea să le transmită, potrivite cred doar pentru publicul american.

    Notă: 7.5/10

     

  • Fotografii suprarealiste din Istambul – GALERIE FOTO

    Mai ţineţi minte filmul “Inception” regizat de Christopher Nolan? Fotograful turc, Aydin Buyuktas reproduce tehnica din film într-un proiect intitulat “Flatland”. Imaginile incredibile au fost realizate în urma unui proces meticulos de planificare şi fotografie aeriană cu drona, potrivit Petapixel.

    Fiecare locaţie a fost fotografiată de mai multe ori, din diferite unghiuri şi de la diferite altitudini, apoi a creat un compozit digital în Photoshop. Pentru fiecare imagine în parte Aydin Buyuktas a lucrat zile întregi.

    “Am avut foarte multe zile când m-am întors cu mâna goală din cauza vremii, problemelor tehnice şi păsări care mi-au atacat drona”, a spus el.

    Foto: Aydin Buyuktas

  • Regizorul Pedro Almodóvar va prezida juriul celei de-a 70-a ediţii a Festivalului de la Cannes

    Cineastul Pedro Almodóvar este un icon flamboyant al cinematografiei spaniole, cu notorietate mainstream în industria filmului. La cea de-a 70 ediţie a Festivalului de la Cannes a răspuns invitaţiei lui Pierre Lescure şi Thierry Frémaux de a prezida juriul competiţiei oficiale a Festivalului de la Cannes.

    “Sunt foarte fericit pentru să sărbătoresc cea de-a 70-a aniversare a Festivalului de Film de la Cannes în această funcţie foarte privilegiată. Sunt recunoscător şi onorat şi recunosc că am trac! Să fii preşedintele juriului este o mare responsabilitate şi voi încerca să fiu la înălţimea prestigiosului rol. Pot să vă spun că eu mă voi dedica trup şi suflet acestei sarcini, care este în acelaşi timp o plăcere şi un privilegiu.”, a declarat Pedro Almodóvar, potrivit site-ului oficial al Festivalului de la Cannes.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Noul film al lui Ben Affleck, o poveste despre prohibiţie şi beneficiile vieţii de infractor

    Scris şi regizat de Ben Affleck, ”Legea nopţii“ se desfăşoară în era prohibiţiei, la mijlocul anilor ’20, când traficul ilegal de alcool punea toată puterea în mâinile bandelor de gangsteri, iar legea nu mai putea ţine pasul.

    Pentru că suficient curaj şi ambiţie garantau puterea şi banii, Joe Coughlin (Ben Affleck), fiul inpectorului poliţiei din Boston, a renunţat de mult la rigorile legii şi se bucură de beneficiile pe care i le aduce viaţa de infractor. Numai că până şi în rândul proscrişilor există reguli, iar Joe o încalcă pe cea mai importantă, furându-i banii şi amanta unuia dintre cei mai periculoşi mafioţi.

    În timp ce Ben Affleck interpretează rolul principal, distribuţia este completată de Sienna Miller, Zoe Saldana şi câştigătorul Premiului Oscar Chris Cooper. O producţie Warner Bros. Pictures, ”Legea nopţii“ poate fi văzut în cinematografe de pe 13 ianuarie.

  • Următorul film al lui Martin Scorsese va fi “The Devil in the White City” cu Leonardo DiCaprio

    Următorul film al regizorului Martin Scorsese va fi “The Devil in the White City”, un proiect al studiourilor Paramount, în care starul hollywoodian Leonardo DiCaprio va interpreta rolul unui criminal în serie, informează The Independent.

    Martin Scorsese jonglează în prezent cu mai multe proiecte diferite în acelaşi timp, printre care un film biografic despre Frank Sinatra, un film biografic despre Evel Knievel, şi drama “The Irishman” cu Robert De Niro şi Al Pacino.

    Totuşi, următoarea prioritate pare să fie o adaptare a romanului din 2003 semnat Erik Larson, intitulat “The Devil in the White City” cu Leonardo DiCaprio în rol principal. Romanul împleteşte adevărata poveste a Târgului şi Expoziţiei Mondiale din Chicago, în 1893, şi povestea criminalul în serie viclean, care a folosit prilejul oferit de târg pentru a-şi atrage victimele în cursă. DiCaprio va juca rolul criminalul în serie, Dr. H. H. Holmes, un medic carismatic şi criminal în serie, care a ucis aproximativ 200 de oameni, potrivit relatărilor.

    Acest proiect cinematografie, aflat în preproducţie de peste un deceniu, îi va reuni pe DiCaprio şi Scorsese la peste trei ani după încheierea filmărilor de la “Lupul de pe Wall Street”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro