Tag: potential

  • Tânărul care dezvăluie „secretele” angajatorilor din România: „69% dintre candidaţi refuză posturi cu salarii mici şi promisiunea unui bonus mare”

    Aproape că nu există la momentul actual slujbă a cărei remuneraţie să nu se compună din cele două elemente, salariu şi bonus. În general, aceste două componente sunt bine echilibrate. Se constată, inclusiv din comentariile utilizatorilor Undelucram.ro, că există o tendinţă, în special printre companiile de mărime medie, de a testa, atât pe personalul existent cât şi pe cel ce urmează a fi angajat, această politică financiară care presupune renunţarea la un element al venitului în schimbul măririi altuia.

    „Prin acest sondaj ne-am propus să vedem care este poziţia candidaţilor faţă de incercările companiilor de a-i face pe aceştia responsabili cu mărimea venitului lor. Am făcut acest lucru pentru că, pe platforma Undelucram, din ce în ce mai mulţi candidaţi ne semnalează că sunt puşi în această situaţie”, spune Costin Tudor, fondator Undelucram.ro.

    Spre exemplu, un om de vânzări bun, pus în situaţia de a-şi obţine singur banii, va munci mult mai mult pentru a câştiga mai mult. Totuşi, trebuie luat în considerare şi faptul că salariul recompensează, pe langă munca depusă, prezenţa la timp la program, desfăşurarea activităţii într-un anumit mod şi chiar elementul de loialitate faţă de companie.

    În cazul noilor sosiţi în companie, să îi pui să aleagă bonusul în detrimentul salariului nu va face decât să creeze confuzie şi aşteptări nerealiste din partea ambelor părţi implicate. Sondajul a fost compus din trei întrebări. Prima a fost dacă vi s-a făcut o astfel de ofertă de angajare până acum, adică una care să presupună salariu mic şi bonus mare. 63% dintre cei care au răspuns au afirmat că DA, li s-a făcut o astfel de ofertă în trecut.

    La întrebarea aţi avut unde să verificaţi spusele angajatorului legate de bonus, rezultatul arată că 69% dintre cei care au primit o astfel de ofertă NU au avut unde şi cum să verifice promisiunile legate de bonusuri ale angajatorilor. Un procent absolut egal, de 69%, este cel al candidaţilor care au spus că refuză posturi care vin cu salarii mici şi promisiunea unui bonus mare.

    Sondajul a fost realizat în perioada 20 iunie – 10 iulie, pe un eşantion de circa 750 de persoane. „Acesta este primul sondaj pe care portalul nostru îl efectuează. Vor urma şi altele care, sperăm noi, să aducă în atenţia angajatorilor problemele cu care candidaţii se confruntă pe piaţa muncii. În egală măsură, sondajele în rândul angajatorilor pe care le vom efectua vor lămuri multe dintre aspectele care pentru angajaţi sunt încă neclare”, a adăugat Costin Tudor.

    Undelucram.ro este un proiect ce găzduieşte informaţii despre mediul de lucru din România, informaţii oferite de persoane care interacţionează sau au interacţionat din punct de vedere profesional cu angajatori de pe piaţa locală. Proiectul găzduieşte, de asemenea, informaţii de interes public din diverse domenii precum: resurse umane, piaţa locurilor de muncă, salarizare etc, informaţii structurate atât sub formă de articole, cât şi sub forma unor discuţii de tip forum.

     

  • 8 filme care o să te facă mai deştept. Numărul 5 o să-ţi arate cât de inteligent eşti

    Desigur, trebuie să fii destul de selectiv cu privire la programele pe care să le urmăreşti; documentarele sau programele educaţionale pot îmbunătăţi cunoştinţele generale sau abilităţile conversaţionale.

    Sunt însă şi destule filme potrivite pentru acest scop, iar cei de la entrepreneur.com au alcătuit o listă cu 8 astfel de pelicule.

    8. Inside Out

    Sigur, e vorba despre un film de animaţie; dar este vorba şi de o metaforă pentru lucrurile care se întâmplă atunci când te maturizezi.

    7. Limitless

    Filmul urmăreşte povestea unui scriitor aflat în pană de idei, care acceptă să intre într-un program farmaceutic. El ajunge să consume astfel o pastilă numită NZT-48, care îl ajută să folosească în proporţie de 100% potenţialul creierului uman.

    6. The Imitation Game

    Este povestea lui Alan Turing, celebrul matematician care a reuşit să descifreze Enigma, maşina cu care naziştii trimiteau mesaje codate.

    5. Memento

    Filmul lui Christopher Nolan urmăreşte povestea lui Leonard, un om ce suferă de pierderea memoriei pe termen scurt şi care trebuie să afle cât mai multe despre identitatea lui.

    4. Good Will Hunting

    Acest film, premiat cu Oscar, relatează întâmplări din viaţa unui om de serviciu de la MIT, dotat cu o inteligenţă ieşită din comun.

    3. Primer

    Primer este un film science-fiction despre doi ingineri care descoperă, întâmplător, cheia călătoriei în timp.

    2. A beautiful mind

    Inspirat de biografia lui John Forbes Nash Jr., economist ce a câştigat premiul Nobel, filmul explică descoperirea teoriei numite “echilibrul lui Nash”.

    1. Pi

    Scris şi regizat de Darron Aronofsky, filmul acoperă numeroase teme precum religie, misticism şi relaţia universului cu matematica.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Internet of Things devine realitate

    Cum ar fi să-ţi creşti profitul net al companiei cu 3-4%, să economiseşti sute de milioane de dolari sau cum să previi opriri neprogramate ale lanţului de producţie, astfel scutindu-te de pierderi de milioane de dolari? Răspunsul pe scurt: minunat! Răspunsul lui Maciej Kranz ar fi mai lung şi complicat. Maciej Kranz a documentat mai multe implementări de succes, dar şi eşuate ale tehnologiei IoT în diferite industrii şi companii. Kranz urmăreşte dezvoltarea conceptului de Internet of Things încă din anii 2000 şi este de părere că în prezent se poate vorbi de existenţa conceptului în viaţa de zi cu zi.

    Internet of Things este un concept care defineşte o lume în care toate obiectele (maşini, electrocasnice, sisteme de iluminat, dispozitive mobile, portabile etc.) sunt conectate între ele cu ajutorul internetului. ”Primul scop al IoT este generarea de date, apoi utilizarea acelor date pentru a crea soluţii care să ajute afacerile“, spune vicepreşedintele Cisco Systems.

    Acest concept a devenit popular mai ales din perspectiva implementării lui în mediile consumatorilor obişnuiţi, fie în casă, fie la birou. Aşadar, am văzut la târgurile de tehnologie frigidere, cuptoare de gătit, becuri sau prize inteligente, conectate; însă aplicaţiile IoT cu cel mai mare potenţial sunt în domeniul afacerilor. ”Realitatea este că, deşi există beneficii ale obiectelor conectate din casă, IoT se întâmplă în mediul business to business.“

    Maciej Kranz spune că acum există zeci de mii de companii din lume care implementează IoT pentru a-şi eficientiza procesele şi pentru a creşte afacerea. ”Celor care implementează IoT nu le pasă de tehnologie, le pasă de rezultate, calitate, productivitate, eficienţă“, spune el. Precizează că toţi cei care implementează astăzi sisteme IoT nu sunt persoane la costum, ci poartă ghete de muncitor, ”managerii de pe liniile de asamblare, managerii de rafinării, cei care sunt responsabili pentru sistemele logistice“.

    Cele patru mari direcţii aplicate ale IoT întrevăzute de Kranz sunt: connected operations (operaţiuni conectate), predictive analytics (analize predictive), remote operations (operaţiuni de la distanţă) şi preventive maintenance (mentenanţă preventivă). Pentru fiecare dintre aceste ramuri, polonezul de la Cisco a dat exemple de reuşite şi a explicat modul în care tehnologia a schimbat afacerea respectivă.

    Celebrul producător Harley-Davidson, cunoscut în întreaga lume pentru motocicletele emblematice, oferă şi servicii de personalizare, dar de la momentul plasării comenzii până la livrarea motocicletei un client trebuia să aştepte 18 luni. După implementarea tehnologiei IoT, timpul de aşteptare a scăzut la două săptămâni. Lucru posibil datorită conectării tuturor proceselor, de la producţie la asamblare şi livrare; astfel au fost eliminaţi timpii morţi.

    Un alt exemplu dat de polonez  pentru ramura de remote operations este implementarea IoT la Maersk, cea mai mare companie de logistică şi transport din lume. ”Pierdeau cam 1 miliard de dolari pe an deoarece transportau containere goale“, explică Kranz. Compania a instalat două tipuri de senzori în container, primul care să le spună dacă era plin sau gol, iar altul să indice temperatura – acesta era folositor pentru transportul anumitor produse, de exemplu vin sau alimente. ”|n doar câteva luni de la implementare au reuşit să economisească 100 de milioane de dolari şi au redus livrarea de containere goale la zero“, spune el.

    Totuşi această tehnologie nu este disponibilă doar companiilor mari cu bugete uriaşe; conceptul IoT poate fi implementat şi de companiile mai mici, deşi exemplul dat de polonez nu este chiar o companie mică, comparativ cu nivelul României. Este vorba de un lanţ de 150 de magazine de îngheţată din India Centrală. |n India au loc frecvent pene de curent, care pot afecta o afacere cu îngheţată, care se poate topi; pe de o parte astfel pot fi înregistrate pagube mari, dar pe de altă parte se poate genera un pericol de sănătate. Pentru a rezolva problema, compania a instalat generatoare în fiecare magazin, dar vânzătorii nu le porneau. ”Au luat legătura cu un start-up care produceau senzori de temperatură. Au legat senzorii la reţea şi când temperatura scădea sau creştea, managerul magazinului primea alerte şi verifica situaţia. Dacă managerul nu răspundea şi nu făcea ceva în legătură cu asta, alertele treceau la următorul nivel de conducere şi puteau ajunge chiar la nivelul cel mai înalt, la CEO“, povesteşte Kranz. Soluţia a dat rezultate. |n primul an de la implementare, compania a obţinut o rată de returnare a investiţiei de 500%.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Cum au reuşit trei tineri din Timişoara să facă bani din ceva ce se găseşte în orice casă

    Cei trei tineri sunt Remus Rădvan, Rareş Mateescu şi Andrei Mimiş, iar produsele lor handmade sunt realizate alături de alţi artişti – Gabriela, Cristina şi Timeea – dar şi de colaboratori pe partea de marketing, design şi website. Atât cofondatorii, cât şi artiştii sunt din domenii diferite: tehnologie, economie sau arhitectură. Ei comercializează tablouri realizate prin tehnica numită string art; mai exact, produsele care poartă chiar numele firmei – cufire – sunt compuse dintr-o placă de lemn, cuie puse într-o ordine organizată în aşa fel încât înfăşurarea cu aţă să creeze un impact vizual special şi aţa propriu-zisă, de culori alese astfel încât să transmită mesajul dorit, explică tinerii. Modelele variază de la diverse forme geometrice până la peisaje, monograme, sigle, citate sau, de ce nu, portrete.

    Timpul şi pasiunea constituie, în opinia antreprenorilor, principala investiţie într-un startup. „Ideea mi-a venit de pe Pinterest, am văzut un astfel de produs şi mi-am dorit şi eu unul. M-am gândit câte lucruri s-ar putea face cu această tehnică“, povesteşte Remus Rădvan, unul dintre fondatori. „Recunosc că ideea a ajuns apoi în «sertarul de idei» şi abia după câteva luni i-am povestit lui Rareş, ulterior lui Andrei şi aşa a luat naştere Cufir.“

    Suma iniţială investită a fost de 800 de euro, bani de care au făcut rost de la prieteni „punând la bătaie pasiunea noastră şi timpul să îi batem la cap că merită. Ce-i drept, nimeni nu credea că vom putea vreodată scoate bani din bătutul cuielor; ne-au cam luat în derâdere. Cred că ne-a ajutat şi faptul că realizasem Minds Hub, iar asta ne-a oferit un plus de credibilitate, însă tot eram văzuţi ca venind din sfera voluntariatului“, povesteşte el. Minds Hub, proiectul de care aminteşte Rădvan, a ţinut prima pagină a ziarelor locale din Timişoara la începutul acestui an, fiind primul hub educaţional din România. Cu o investiţie de 85.000 de euro obţinută prin sprijinul a 30 de companii partenere, studenţii au amenajat un spaţiu cu o suprafaţă de 200 mp în cadrul Facultăţii de Economie şi de Administrare a Afacerilor din Timişoara; Minds Hub va asigura, spun fondatorii, o platformă activă de educaţie colaborativă pe axa angajator – viitor angajat – formator.

    Educaţie colaborativă este conceptul central: companiile vor lucra împreună cu instituţiile de învăţământ pentru a creşte şansele studenţilor de a trece de pe băncile facultăţii direct în câmpul muncii. Iar această practică e des întâlnită în Banat, unde angajatori precum Continental sau Bosch au ca principal punct de recrutare centrele de învăţământ superior.

    Atunci când intri în Minds Hub ai senzaţia că te afli într-un sediu al Google: mese realizate din anvelope luminate cu leduri, scaune din carton şi biblioteci suspendate. Ideile studenţilor nu au fost puţine şi nici uşor de pus în practică, dar rezultatul este spectaculos. Capacitatea este încă destul de mică – doar 60 de persoane – dar iniţiatorii mai pregătesc şi un laborator de informatică dotat cu aparatură de ultimă generaţie. Spaţiul creativ cuprinde un lounge cu bibliotecă frântă pe tavan, o sală de lucru ce are cuburi de sticlă, o sală de şedinţe cu o masă suspendată şi elemente decorative din beton. Hubul va deveni un loc de întâlnire a studenţilor timişoreni dornici de activităţi extracurriculare şi va găzdui o serie de traininguri, workshopuri, cluburi de carte, programe de mentorat, programe de start-up-uri, prezentări şi conferinţe. Participanţii la activităţile din hub sunt, alături de studenţi, şi profesori, profesionişti din business şi reprezentanţi ai organizaţiilor nonprofit.

    Drumul antreprenoriatului este unul plin de obstacole, iar Remus Rădvan spune că a învăţat din fiecare greşeală pe care a făcut-o: „Dacă ar fi după mine, mi-aş dori să existe un tonomat în care să bagi bani şi să te înveţe, cu exemple, câte o lecţie antreprenorială. Sincer, oricâte cărţi am citit, din mijlocul acţiunii am făcut unele greşeli pe care credeam sincer că le pot evita. E clar că nu o să le mai fac pentru că ne-au costat bani, timp şi evoluţie, dar aş fi preferat bancomatul înainte, să rămân «marcat» din timp.“ Clientul de cufire are între 27 şi 35 de ani, deţine propria locuinţă şi se gândeşte la amenajatul ei într-un mod aparte, personalizat. „Iubitori de handmade şi artă“, completează tânărul antreprenor. „De asemenea, tot astfel de persoane îşi permit să facă un cufir cadou şi le place ca la petrecerea respectivă să iasă în evidenţă prin alegerea autentică. Cu timpul, am descoperit o nouă nişă, chiar de la clienţii noştri care erau cu preponderenţă din corporaţii. Ne-au întrebat: oare nu puteţi veni la noi la firmă să facem un cufir împreună?“

    Aşa a luat naştere proiectul Handcrafting (in) Corporate: tinerii pun la cale tot felul de evenimente pentru angajaţii companiilor. Idee care a prins destul de bine, spun ei, şi au început deja să aibă companii cunoscute drept clienţi. „Ce ne bucură foarte mult este faptul că ne punem la masă cu ele şi încercăm să fabricăm o experienţă unică pentru ei, o experienţă în care să se regăsească.“ Piaţa de handmade din România include însă numeroase domenii, aşa că întrebarea firească a fost cum se diferenţiază Cufir de alte afaceri similare. „Noi mergem doar pe nişa noastră de tablouri şi amenajări interioare; vom rămâne în jurul tehnicii string art, cuiele, lemnul şi aţa –  pentru că asta ne defineşte. Fiecare start-up handmade se diferenţiază prin produsele lor şi brand. La brand construim în fiecare zi, iar colegii mei au înţeles ce înseamnă acest lucru, cât de important e să construieşti o comunitate în jurul brandului. Iar de produs chiar suntem mândri să îl găsim ca o alternativă aparte faţă de stickerele decorative pentru pereţi sau tablourile canvas. Cufirele noastre, pe lângă faptul că sunt lucrate manual şi au un nivel de personalizare ridicat, ies şi în relief şi creează un efect cu umbre unic. Dacă îl pui pe un perete pe care bate soarele, vei vedea că pe timpul zilei parcă îşi schimbă forma, datorită umbrei care se modifică.“

    În cele câteva luni de la lansare, Cufir a generat vânzări de peste 5.000 de euro, dar tinerii cofondatori ţintesc cel puţin 10.000 de euro până la finalul anului. „Probabil pentru cititori nu sunt sume mari, acesta poate fi un salariu lunar pentru un manager de corporaţie, însă pentru noi este dovada că acest proiect este pe drumul cel bun, că va reuşi, iar 2017 cu siguranţă va fi un an cu o creştere exponenţială.“

    Mediul antreprenorial din vestul ţării nu arată foarte strălucit, spun tinerii antreprenori. Există anumite iniţiative locale de sprijinire, dar acestea sunt izolate. Ar trebui să existe oameni dedicaţi, spun ei, care să caute astfel de iniţiative şi să îi ajute pe cei care vor să pornească o afacere. „Cred că primul an, primele luni sunt primordiale; e important să ştii că te ajută cineva, să ştii că banca îţi poate da un mic ajutor, să ştii cum să-ţi plătesti taxele, cum să comunici cu un contabil, cum să-ţi aduci primii clienţi şi să fii întotdeauna concentrat pe client; la finalul zilei, dacă nu ai vânzări, nu prea poate funcţiona nimic“, crede Remus Rădvan. El mai spune că micii antreprenori sunt atât de implicaţi în munca lor, în partea operaţională a unui start-up, încât cu greu mai pot avea mintea limpede şi viziunea de a îşi lua un mentor.

    „În continuare consider că până în 25 de ani, cât timp încă suntem studenţi, este perioada perfectă să începi un start-up, să rişti, să fii curios, să explorezi. Încă mai putem să ne bazam pe susţinerea părinţilor până să intrăm în acea umbră de ruşine pentru a le mai cere bani, încă mai putem locui la cămin cu o sumă modică sau mânca o shaorma şi ne-a trecut foamea. E cea mai frumoasă vârstă. Sunt curios ce o să ne ofere viitorul dar cred că voi păstra părerea asta mult timp de acum înainte iar amintirile cu siguranţă vor rămâne pentru totdeauna în mintea şi sufletul nostru“, încheie tânărul antreprenor.

  • Povestea româncei care a ajuns contesă, iar acum conduce un business de 10 milioane de lei într-un domeniu dominat de bărbaţi

    Stomatolog de meserie şi provenind dintr-o familie cu istorie veche în producerea vinurilor, Guy de Poix a ajuns în România şi a descoperit potenţialul Dealului Mare (Prahova), una dintre principalele regiuni viticole ale ţării. „Serve este prima firmă privată de vinuri din România, după revoluţie,” spune antreprenoarea, care a fondat firma în 1993 împreună cu Guy Tyrel de Poix. Au ales regiunea Dealu Mare pentru că acolo au găsit o exploataţie mică pentru acea perioadă, sub 1.000 de hectare, la Ceptura. „Am retehnologizat crama existentă, am creat gama Vinul Cavalerului, care a ieşit pentru prima oară pe piaţă în 1994.

    În 1995 am avut prima recoltă“, spune Mihaela Tyrel de Poix. Dificultăţile n-au fost deloc puţine şi în rândul lor, enumeră antreprenoarea, la început au fost piedicile legistlative, în momentul în care încercau să comaseze terenurile. Au urmat apoi dificultăţi de funcţionare, de logistică, de infrastructură, cele legate de formarea şi menţinerea personalului. În 2015, compania a avut o cifră de afaceri de 10,2 milioane de lei şi profit de aproape 1 milion de lei, faţă de 8,8 milioane de lei în 2014, cu un câştig de 1,1 milioane de lei.

    Despre industria vinului spune că i se pare surprinzător că este percepută ca un domeniu al bărbaţilor, „cred că pe ansamblu raportul este de unu la unu”. Din punctul său de vedere sunt argumente suficiente pentru ca lumea vinului să fie în egală măsură a bărbaţilor şi a femeilor, de vreme ce peste 70% dintre cumpărătorii de vin din Europa sunt femei, „cel mai adesea ele aleg şi la restaurant şi, în plus, sunt mai bune degustătoare decât bărbaţii pentru că au gustul şi mirosul mai fin”. Iar numărul mare al doamnelor din domeniul vinului nu face decât să confirme, arată Mihaela Tyrel de Poix, că „este un domeniu la fel de potrivit pentru femei şi pentru bărbaţi. Şi nici nu suntem în competiţie”.

  • Cea mai bună lucrare a lui Nicolae Grigorescu, scoasă la licitaţie în România

    Pe 24 mai va avea loc la sediul casei de licitaţii Goldart din Bucureşti, Intrarea I.L. Caragiale, nr. 1, o licitaţie în cadrul căreia vor fi puse în vânzare 93 de opere de artă cu o valoare de pornire ce depăşeşte 350.000 de euro. Protagonista licitaţiei este lucrarea “Nimfa dormind” de Nicolae Grigorescu, operă ce poate marca un nou record pe piaţa locală de artă. Preţul de pornire al acesteia este de 220.000 de euro.  
     
    “Din perspectiva investiţiei, “Nimfă dormind” este cea mai bună lucrare Nicolae Grigorescu tranzacţionată din 2010 până azi. Prezenţa operei în orice colecţie creşte valoarea colecţiei cu 30%. Această lucrare are toate atuurile să fie adjudecată în marja de 330.000-370.000 de euro, adică, 5% din valoarea recordului stabilit de o lucrare de Adrian Ghenie, “Nickelodeon”, tranzacţionată la Londra în octombrie 2016 pentru suma de 7,1 milioane lire sterline.” a declarat Cristian Anghel, director executiv Goldart. 
    Spre deosebire de lucrări ca “Ţărăncuţe (De la fântână)” sau “Ţărăncuţă odihnindu-se” ce se înscriu în curentul tradiţionalist de la începutul secolului al XX-lea  sau extrem de frecventele lucrări ce au ca motiv central ”Carul cu boi”, destinate publicului larg iubitor al lumii satului, “Nimfă dormind” este un vîrf al creaţiei grigoresciene cu influenţe stilistice europene. Tema femeii între flori, a nimfei în mijlocul pădurii în care este zeită,  este una specific simbolistă, de largă circulaţie în jurul anului 1900. Expusă până în prezent la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», lucrarea poate fi admirată până la licitaţie în cadrul galeriei de la sediul Goldart.   
    Licitaţia va cuprinde şi alte lucrări de referinţă precum Odihnă – Ion Theodorescu Sion, Scenă biblică – Eustaţiu Stoenescu, Margine de pădure – Ion Andreescu, Nud în interior şi Natură statică cu fructe – Petre Iorgulescu Yor, Femeie cu voal spaniol – Samuel Mützner, Dalila – Marcel Guguianu şi Memento mori – Sabin Bălasa. 
     
    Fondată în 1997 ca galerie de artă, sub coordonarea familiei Luminiţa şi Alexandru Ghilduş, Goldart este unul dintre principalii jucători de pe piaţa de artă autohtonă. În cei peste 8 ani de activitate, Goldart a organizat peste 180 de licitaţii în care a promovat peste 570 de autori contemporani. Două dintre licitaţii au fost organizare în parteneriat cu Uniunea Artiştilor Plastici, fiecare cuprinzând 150-200 de opere artistice, în timp ce patru dintre licitaţii au fost realizate în scop caritabil. Anul 2016 aduce schimbări în acţionariatul şi managementul Goldart. Cristian Anghel, colecţionar şi dealer de artă, cu o experienţă de 15 ani în piaţa de capital, asigurări şi reasigurări şi de 3 ani în management cultural, s-a alăturat echipei Goldart în octombrie 2015, asumându-şi managementul companiei la începutul anului 2016. Începând din decembrie 2016, casa de licitaţii Goldart şi-a extins serviciile şi curpinde un nou produs de investiţii – vânzările private cu randament garantat de 15%, la 3 ani. 
     
    Goldart lansează bimestrial un catalog de peste 50 de lucrări artistice – picturi şi opere grafice cu valori cuprinse între 250 de euro şi 5.000 de euro – reprezentând oferta de vânzări private. Peste jumătate dintre lucrările promovate aparţin unor artişti contemporani.   
     
  • Cea mai bună lucrare a lui Nicolae Grigorescu, scoasă la licitaţie în România

    Pe 24 mai va avea loc la sediul casei de licitaţii Goldart din Bucureşti, Intrarea I.L. Caragiale, nr. 1, o licitaţie în cadrul căreia vor fi puse în vânzare 93 de opere de artă cu o valoare de pornire ce depăşeşte 350.000 de euro. Protagonista licitaţiei este lucrarea “Nimfa dormind” de Nicolae Grigorescu, operă ce poate marca un nou record pe piaţa locală de artă. Preţul de pornire al acesteia este de 220.000 de euro.  
     
    “Din perspectiva investiţiei, “Nimfă dormind” este cea mai bună lucrare Nicolae Grigorescu tranzacţionată din 2010 până azi. Prezenţa operei în orice colecţie creşte valoarea colecţiei cu 30%. Această lucrare are toate atuurile să fie adjudecată în marja de 330.000-370.000 de euro, adică, 5% din valoarea recordului stabilit de o lucrare de Adrian Ghenie, “Nickelodeon”, tranzacţionată la Londra în octombrie 2016 pentru suma de 7,1 milioane lire sterline.” a declarat Cristian Anghel, director executiv Goldart. 
    Spre deosebire de lucrări ca “Ţărăncuţe (De la fântână)” sau “Ţărăncuţă odihnindu-se” ce se înscriu în curentul tradiţionalist de la începutul secolului al XX-lea  sau extrem de frecventele lucrări ce au ca motiv central ”Carul cu boi”, destinate publicului larg iubitor al lumii satului, “Nimfă dormind” este un vîrf al creaţiei grigoresciene cu influenţe stilistice europene. Tema femeii între flori, a nimfei în mijlocul pădurii în care este zeită,  este una specific simbolistă, de largă circulaţie în jurul anului 1900. Expusă până în prezent la Muzeul Judeţean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», lucrarea poate fi admirată până la licitaţie în cadrul galeriei de la sediul Goldart.   
    Licitaţia va cuprinde şi alte lucrări de referinţă precum Odihnă – Ion Theodorescu Sion, Scenă biblică – Eustaţiu Stoenescu, Margine de pădure – Ion Andreescu, Nud în interior şi Natură statică cu fructe – Petre Iorgulescu Yor, Femeie cu voal spaniol – Samuel Mützner, Dalila – Marcel Guguianu şi Memento mori – Sabin Bălasa. 
     
    Fondată în 1997 ca galerie de artă, sub coordonarea familiei Luminiţa şi Alexandru Ghilduş, Goldart este unul dintre principalii jucători de pe piaţa de artă autohtonă. În cei peste 8 ani de activitate, Goldart a organizat peste 180 de licitaţii în care a promovat peste 570 de autori contemporani. Două dintre licitaţii au fost organizare în parteneriat cu Uniunea Artiştilor Plastici, fiecare cuprinzând 150-200 de opere artistice, în timp ce patru dintre licitaţii au fost realizate în scop caritabil. Anul 2016 aduce schimbări în acţionariatul şi managementul Goldart. Cristian Anghel, colecţionar şi dealer de artă, cu o experienţă de 15 ani în piaţa de capital, asigurări şi reasigurări şi de 3 ani în management cultural, s-a alăturat echipei Goldart în octombrie 2015, asumându-şi managementul companiei la începutul anului 2016. Începând din decembrie 2016, casa de licitaţii Goldart şi-a extins serviciile şi curpinde un nou produs de investiţii – vânzările private cu randament garantat de 15%, la 3 ani. 
     
    Goldart lansează bimestrial un catalog de peste 50 de lucrări artistice – picturi şi opere grafice cu valori cuprinse între 250 de euro şi 5.000 de euro – reprezentând oferta de vânzări private. Peste jumătate dintre lucrările promovate aparţin unor artişti contemporani.