BusinessMagazin

Tag: personaje

  • Schimbările din spectacolul media global

    Mediul este mesajul„, titlul unui capitol predat în cadrul facultăţilor de comunicare din întreaga lume, este o expresie care îi aparţine lui Marshall McLuhan, un teoretician al secolului XX care a studiat instrumentele puternice de influenţă socială, printre care şi media. Propoziţia se traduce prin faptul că, de multe ori, modul cum conţinutul este publicat joacă un rol important nu doar prin conţinutul livrat, ci şi prin caracteristicile mediului însuşi. Astfel spus: existenţa televiziunii sau a Internetului este mai importantă în sine decât conţinutul programelor difuzate. Cât de mult din sensul expresiei lui McLuhan s-a păstrat astăzi, când canalele media se înmulţesc zilnic?

    „Am putea să vorbim despre succesul în industria media, în contextul provocărilor actuale aduse de Internet şi noile tehnologii ore întregi, dar, pe scurt, am observat că, în pofida alegerilor infinite pe care le oferă Internetul, oamenii se întorc săptămânal către aceleaşi 10-15 site-uri pe care le-au urmărit anterior, iar, în ce priveşte televiziunea, în ultimii 70 de ani, indiferent că în piaţă existau zeci, sute sau chiar mii de posturi, oamenii se întorceau mereu către aceleaşi aproximativ zece posturi preferate„, spune Jean-Briac Perrette, preşedinte al Discovery Networks International, pe care l-am întâlnit în cadrul evenimentului Discovery Communications Upfront 2014-2015, prin care compania americană şi-a prezentat grila de programe pentru noul an advertiserilor şi presei din întreaga lume.

    Anterior funcţiei ocupate la Discovery, Perrette a lucrat timp de 11 ani în cadrul NBCUniversal, unde a fost responsabil de distribuţia conţinutului TV şi a filmelor pe mai multe platforme, dar a avut şi un rol important în dezvoltarea Hulu, televiziunea online lider pe pieţele din Statele Unite ale Americii.

    Părerea personală a lui Perrette este că, într-o lume în care alegerile sunt din ce în ce mai multe, consumatorii sunt tentaţi să se orienteze către două direcţii: pe de o parte, le place posibilitatea de a alege, aceasta fiind atrăgătoare din punctul de vedere al libertăţii pe care o oferă, iar pe de altă parte, pot fi copleşiţi de oferta variată şi se întorc către brandurile cu care s-au obişnuit. „În această infinită lume de alegeri care se proliferează tot mai mult, reţeta succesului este asigurată de mărci cu renume şi de calitatea produselor oferite; oamenii vor ghiduri de încredere care să îi ajute să navigheze prin multitudinea de informaţii„, adaugă el. „Ne aflăm într-un moment de tranziţie: deşi există discuţii ample legate de digitalizare, cea mai mare audienţă este creată încă de televiziune; iar fenomenul orientării spre alte canale de comunicare este abia la început.„

    În acest context, direcţia merge de la o platformă de Pay TV spre o companie video disponibilă pe toate tipurile de ecrane, nu doar pe televizor. „Cele două direcţii înspre care va evolua experienţa video sunt crearea mai multor modalităţi pentru ca fanii să interacţioneze cu conţinutul, personajele şi poveştile create, complementar cu ce se întâmplă pe ecrane, dar şi difuzarea a tot ce există în acest moment la televizor pe toate dispozitivele inteligente.„

    Perrette a observat că, în ce priveşte conţinutul, poveştile pe care consumatorii le aşteaptă de la mediile digitale sunt aceleaşi cu cele pe care le vor pe mijloacele tradiţionale media, cum ar fi televizorul: poveşti mari şi personaje importante: „Chiar dacă vor exista investiţii orientate din ce în ce mai mult în direcţia mediilor partenere mijloacelor tradiţionale de comunicare, aceasta fiind o schemă relativă aflată în creştere, cea mai mare parte a investiţiilor merge în direcţia conţinutului„. Aspect demonstrat şi de valoarea pe care compania intenţionează să o cheltuiască în construirea de conţinut pentru noul sezon: 1,5 miliarde de dolari, potrivit unui videoclip parte a prezentării Discovery Upfront care s-a desfăşurat recent la New York.

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Pleşu, despre eventuala numire a lui Ştirbu la Cultură: “Un Gigel în plus nu mai contează”

     “Nu am auzit niciodată de domnul ăsta, ori la Cultură îmi imaginez că ar trebui să apară totuşi şi personaje care au un anumit curriculum în domeniu”, a spus Pleşu.

    El a menţionat că nu ştie cine este Gigel Ştirbu.

    “Cum îl cheamă?”, s-a interesat Pleşu.

    După ce jurnaliştii i-au spus că numele acestuia este Gigel-Sorinel Ştirbu, Pleşu a spus: “După mine, Gigel e foarte potrivit pentru o funcţie care cere anvergură europeană. La noi e plin de Gigei în toate posturile şi în toate instituţiile. Un Gigel în plus nu mai contează”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum trebuie să arate casele din filmele SF (FOTO)

    O sursă de inspiraţie în filmele SF o reprezintă şi zgârie-norii perioadei interbelice, cum ar fi cei de la New York. Alte case au un aspect futurist, inspirat de lucrări ale unor arhitecţi care şi-au închipuit la un moment dat cum ar arăta casa viitorului. Acest tip de locuinţe are interiorul zugrăvit în alb, plin de piese de mobilier care par să plutească deasupra podelei, iar uşile se deschid singure dinaintea celor ce vor să treacă dintr-o încăpere în alta. Există însă şi case cu aspect retro, inspirate de o serie de stiluri de la cel victorian la cel al locuinţelor tradiţionale din satele tunisiene, aşa s-a putut vedea în “Războiul stelelor”.

    În unele situaţii, casele din filmele science-fiction nu sunt simple decoruri create pentru acestea, ci case proiectate de arhitecţi importanţi pe care realizatorii le consideră potrivite pentru a ilustra versiunea lor despre viitor. Un exemplu în acest sens este Ennis House de la Los Angeles, o creaţie Frank Lloyd Wright, care a apărut în diverse pelicule, dintre care cea mai importantă este “Blade Runner” (“Vânătorul de recompense”), inspirat din romanul lui Philip K. Dick “Visează androizii oi electrice?”.

    Alt exemplu îl reprezintă casa proiectată de arhitectul Charles Deaton şi construită pe un munte din Colorado, considerată de mulţi a semăna ba cu o scoică, ba cu o navă spaţială, iar de alţii a fi printre cele mai urâte din SUA. Aceasta a fost imortalizată în filmul lui Woody Allen “Sleeper” din 1973, a cărui acţiune se petrece la vreo două sute de ani în viitor.

    În alte filme, printre care “Călăuza”, “The Road” (“Drumul”) ori “Book of Eli” (“Cartea lui Eli”), casele sunt unele obişnuite, dar neîngrijite, pentru a sugerea degradarea lumii unde are loc acţiunea.

  • Cum trebuie să arate casele din filmele SF (FOTO)

    O sursă de inspiraţie în filmele SF o reprezintă şi zgârie-norii perioadei interbelice, cum ar fi cei de la New York. Alte case au un aspect futurist, inspirat de lucrări ale unor arhitecţi care şi-au închipuit la un moment dat cum ar arăta casa viitorului. Acest tip de locuinţe are interiorul zugrăvit în alb, plin de piese de mobilier care par să plutească deasupra podelei, iar uşile se deschid singure dinaintea celor ce vor să treacă dintr-o încăpere în alta. Există însă şi case cu aspect retro, inspirate de o serie de stiluri de la cel victorian la cel al locuinţelor tradiţionale din satele tunisiene, aşa s-a putut vedea în “Războiul stelelor”.

    În unele situaţii, casele din filmele science-fiction nu sunt simple decoruri create pentru acestea, ci case proiectate de arhitecţi importanţi pe care realizatorii le consideră potrivite pentru a ilustra versiunea lor despre viitor. Un exemplu în acest sens este Ennis House de la Los Angeles, o creaţie Frank Lloyd Wright, care a apărut în diverse pelicule, dintre care cea mai importantă este “Blade Runner” (“Vânătorul de recompense”), inspirat din romanul lui Philip K. Dick “Visează androizii oi electrice?”.

    Alt exemplu îl reprezintă casa proiectată de arhitectul Charles Deaton şi construită pe un munte din Colorado, considerată de mulţi a semăna ba cu o scoică, ba cu o navă spaţială, iar de alţii a fi printre cele mai urâte din SUA. Aceasta a fost imortalizată în filmul lui Woody Allen “Sleeper” din 1973, a cărui acţiune se petrece la vreo două sute de ani în viitor.

    În alte filme, printre care “Călăuza”, “The Road” (“Drumul”) ori “Book of Eli” (“Cartea lui Eli”), casele sunt unele obişnuite, dar neîngrijite, pentru a sugerea degradarea lumii unde are loc acţiunea.

  • CAPITALISTUL SĂPTĂMÂNII: JOHN Z. DELOREAN

    S-a născut în 1925, în Detroit, Michigan şi a fost cel mai mare dintre cei patru fii ai lui Zaharia şi Kathryn Pribak DeLorean. Tatăl lui a fost un imigrant român din localitatea Şugag, judeţul Alba. Sosit în SUA la 20 de ani, s-a angajat la Ford Motor. Cunoştinţele lui slabe de engleză şi lipsa de studii l-au împiedicat să-şi găsească un loc de muncă mai bine plătit. Când nu era nevoie de el la Ford, lucra ca tâmplar. John DeLorean a urmat cursurile şcolii publice din Detroit, apoi a fost acceptat la Cass Technical – un liceu tehnic pentru elevii cu rezultate foarte bune la şcoală.

    A excelat la studii şi a obţinut o bursă la Institutul de Tehnologie Lawrence, o mică universitate din Detroit considerată pepinieră pentru proiectanţi şi designeri din industria auto. Studiile lui au fost întrerupte odată cu începerea celui de Al Doilea Război Mondial. În 1943, a fost recrutat pentru servicii militare în armata americană, unde a activat timp de trei ani.

    S-a întors apoi în Detroit, unde a lucrat un an ca proiectant pentru Comisia de Iluminat Public. Şi-a continuat studiile la Institutul Lawrence şi a absolvit în 1948. A început apoi să studieze în paralel cu completarea cunoştinţelor practice la Institutul de Inginerie Chrysler, pe care l-a absolvit în 1952, cu o licenţă masterală în ingineria auto. S-a alăturat echipei de ingineri a companiei, dar a lucrat în cadrul acesteia mai puţin de un an.

    I s-a oferit un loc de muncă în cadrul companiei Packard Motor, unde a ajuns în patru ani şeful departamentului de cercetare şi dezvoltare. După ce a primit un telefon de la Oliver K. Kelley, vicepreşedintele General Motors, DeLorean s-a alăturat General Motors. La 40 de ani, a spart recordul de cel mai tânăr şef de divizie de la General Motors, iar ascensiunea sa a continuat cu conducerea diviziei Chevrolet.

    Până în 1971, Chevrolet a ajuns la vânzări record de trei milioane de vehicule, aproape cât întreaga companie Ford. În mod neaşteptat, el şi-a dat însă demisia de la GM. În 1973, şi-a fondat propria companie, DeLorean Motor. Fabrica a fost construită în Dunmury, Irlanda de Nord, cu o finanţare de 100 de milioane de lire sterline de la irlandezi.

    Fabrica a început să funcţioneze în 1981 şi a produs circa 9.000 de maşini, până în noiembrie 1982, când guvernul britanic a închis-o. În toamna lui 1982, DeLorean a fost arestat de guvernul american după ce, sub ameninţarea că familia lui va avea de suferit dacă nu va oferi bani într-o afacere cu droguri, a fost acuzat de trafic cu cocaină. Totuşi, DeLorean a fost găsit nevinovat.

    Înainte de a muri la vârsta de 80 de ani, a încercat să readucă pe linia de plutire compania şi a vorbit în interviuri despre un nou model de maşină. Pentru a strânge bani, a făcut designul şi a vândut ceasuri de lux pe internet sub numele DeLorean Time. Niciunul dintre acestea nu a fost construit sau livrat clienţilor înainte de moartea lui DeLorean. În 1999, a declarat personal falimentul companiei, după ce a fost implicat în 40 de procese în încercarea de a o salva.

  • Jane Austen mania ia proporţii în America (VIDEO)

    Mai nou, astfel de costume inspiră şi scrierile lui Jane Austen, scrie The Telegraph. Au apărut o mulţime de persoane care şi-au descoperit fascinaţia pentru cultura şi istoria perioadei Regency (1811-1820) citind cărţile autoarei britanice ori urmărind adaptări pentru marele sau micul ecran ale romanului ei “Mândrie şi prejudecată”.

    Aceşti fani au primit numele de Janeiţi sau Janeite. Janeitele sunt majoritare şi le place să se îmbrace în rochii din epoca de pe când a trăit scriitoarea, să gătească reţete din acea perioadă şi chiar să scrie scrisori folosind limbajul vremii.

    Mania a depăşit limitele Europei şi a trecut Oceanul, unde există chiar şi o Societate Jane Austen North America, cu peste 4.500 de membri în SUA şi Canada. Societatea are şi o reţea de magazine online care vând suveniruri, tricouri şi obiecte personalizate cu portretul lui Jane Austen, bijuterii cu aer de epocă, cărţi de bucate cu reţete englezeşti vechi, calendare cu scene din “Mândrie şi prejudecată”, felicitări de Crăciun şi multe altele.

  • Cele mai cunoscute personaje din jocuri video (GALERIE FOTO)

    Caractere precum Mario sau Gordon Freeman au devenit adevărate embleme în lumea jocurilor video şi i-au marcat pe mulţi dintre pasionaţii din domeniu.

    Procesul de creaţie al unui personaj de joc costă în jur de 150.000 de dolari. Este cel puţin cazul Lab Zero Games, producătorul jocului 2D Skullgirls. Suma aparent fabuloasă este cerută de cei de la Lab Zero Games pe IndieGoGo, un site similar Kickstarter care facilitează antreprenorilor accesul la finanţare, şi a atras după sine nu doar priviri suspicioase, dar şi comentarii nefavorabile.

    Cei 150.000 de dolari sunt însă calculati până la ultimul cent. Salariile echipei de 8 programatori timp de două luni şi jumătate, cât va fi nevoie să redeseneze întregul joc, se ridică la 48.000 de dolari. încă 30.000 ar trebui să fie plătiţi unei echipe de freelanceri specializaţi în animaţie. înregistrarea vocii personajului din joc costă 4.000 de dolari, iar implementarea acestei înregistrări încă 5.000 de dolari. Testarea jocului costă 20.000 de dolari şi încă 12.000 intră la alte cheltuieli.

    Nu însumează încă 150.000 de dolari, pentru că acestor sume li se adaugă încă 10.500 de dolari cât este comisionul şi taxele de procesare ale IndieGoGo, iar alte 20.500 de dolari sunt cheltuieli de producţie şi livrare ale bunurilor pe care investitorii le primesc în schimbul investiţiei lor.

    Proiectul pe IndieGoGo este complex şi foarte bine gândit. Cu 27 de zile rămase până la finalizarea strângerii de fonduri, Lab Zero Games a atras deja investiţii de peste 261.000 de dolari, cu mult peste nivelul de 150.000 cerut iniţial.

  • Donald-ul si alte personaje animate

    Am auzit ca multe tipuri de bere nu sunt decat paine la sticla. Exista totusi cateva sortimente, si cei mai patimasi adoratori ai maltului pot confirma care sunt cu adevarat speciale, sanatoase, inspirationale, de legenda.

    Inca de la inceput, as dori sa imi asum o extrapolare a clasificarii berii, la oameni si branduri, sau, mai mult, la oameni care au creat branduri. Intalnim la tot pasul, fiecare dintre noi, nume de produse care exista doar pentru a mai umple niste rafturi, oameni care intra pe piete doar fiindca a mai ramas putin loc sau branduri care apun la fel de repede cum au rasarit.
    In oglinda, se afla produsele care nu numai ca au creat un brand, ci brandul a ajuns sa inlocuiasca produsul pe care il reprezinta. Este cazul copiatoarelor care au ajuns sa fie recunoscute, printre consumatorii romani, sub numele de Xerox sau al scotch-ului, care de fapt este banala si mult mai autohtona “banda adeziva”, ori al “rimelului” pentru gene, care deriva din numele marcii de cosmetice Rimmel, dar care se numeste, ca si produs, mascara.
    In afara de produsele care au nascut branduri, remarcabile si pline de talc sunt si povestile oamenilor care au construit brandurile respective sau, chiar mai incitant, povestile oamenilor care s-au transformat ei insisi in branduri. In coverstory-ul din numarul 11 al revistei TARGET apar povestile nespuse ale catorva dintre oamenii de afaceri din Romania care au construit branduri de necontestat pe piata locala. Le-au importat, le-au redesenat, le-au conceput, cert este ca ei se transforma, incet incet, in brand. Ma refer aici la Alina Gavrila, care conduce agentia de publicitate Gavrila & Asociatii si care este recunoscuta ca unul din promotorii boutique-ului de creatie in advertising, sau la Alexandre Eram, care a reinventat conceptul de magazin cu haine pentru copii prin reteaua Z, sau la Petru Berciu, care a deschis unul din primele cluburi exclusiviste in nightlife-ul bucurestean, The Office.
    Fara pretentia de a face comparatii, ci ca o nota de observatie, trebuie spusa povestea omului care a dat definitia personajului trade-mark in lumea de business, miliardarul american Donald Trump. Invariabil, se spune despre Donald Trump ca este una dintre cele mai amuzante celebritati putred de bogate din toata lumea. Si, cum anecdotele cele mai “bune” circula mai rapid si decat o stire, pranzurile de afaceri din State au fost dintotdeauna animate de catre istorioare cu si despre Trump, mogulul din real estate care a facut miliarde din diverse afaceri cu proprietati imobiliare, cazinouri, pariuri sau entertainment.
    Glumitele nu numai ca ii sporesc miliardarului american notorietatea, daca cumva acest lucru mai era necesar, dar mai produc si bani. Practic, de fiecare data cand acesta glumeste, ataca un concurent sau dezvaluie un plan de afaceri, toate gesturile sale se transforma in cash. Chiar el recunoaste, fara nicio urma de modestie, ca este un antreprenor care si-a construit averea, si-a pierdut-o si a recuperat-o intr-un stil unic. De-a lungul timpului, tatal lui Trump insusi, care l-a initiat in arta afacerilor imobiliare, spunea ca fiul sau are multe merite, dar cel mai mare este acela ca “pe orice pune mana se transforma in aur”. De altfel, Trump vorbeste extrem de apreciativ despre toate proiectele sau afacerile pe care
    le-a derulat vreodata, chiar daca multe dintre ele au ajuns in pragul falimentului.
    Intrebat candva care este piesa de arhitectura care l-a impresionat cel mai mult, Trump a raspuns senin: “Cea mai impresionanta piesa de arhitectura in opinia mea? Pe care sa nu o fi construit-o eu? Ei bine, sunt un mare fan al cladirii Empire State Building din cel putin cateva motive. Primul si cel mai important – am detinut pana de curand terenul pe care este construit imobilul si tocmai l-am vandut, obtinand un profit enorm”. Replicile sale de miliarde chiar produc miliarde sau, dupa caz, sunt rezultate ale unor miliarde care tocmai au fost produse. Mai graitoare este insa biografia “Donald-ului” (The Donald) care insoteste, pe DVD, numarul 11 al revistei TARGET. In ce priveste alte personaje care aspira la aura de legenda a lui Trump, putem doar sa apreciem si sa credem in potentialul trendsetter-ilor nostri.