BusinessMagazin

Tag: operator

  • Cum arată cel mai confortabil loc de avion din lume: ”O mică familie ar putea să încapă aici” – GALERIE FOTO – VIDEO

    Acestea au 3,7 metri pătraţi şi vor schimba percepţia asupra unei călătorii cu avionul datorită intimităţii pe care o oferă, meselor gourmet oferite ori televizoarelor cu ecrane de 81 cm cu care sunt dotate acestea.

    Casey Neistat, un star YouTube, a făcut o filmare în care a prezentat caracteristicile noilor cabine. ”Arată ca o cameră de hotel – mică, dar extrem de elegantă, nu doar ca un loc de avion”, a spus el pe vlogul lui, care a strâns până acum trei milioane de vizualizări. Cabinele au şi o garderobă personală, precum şi un spaţiu de depozitare pentru bagajele de mână, posibilitatea de a seta temperatura, precum şi intensitatea luminii. ”O mică familie ar putea încăpea aici”, explică vloggerul în postarea sa.

    Este uimit de faptul că spaţiul este prevăzut cu două ecrane – televizorul, precum şi un iPad. Prin intermediul iPad-ului, pasagerii pot intra în contact cu personalul navigant.

    ”Noile cabine Emirates sunt mai bune decât jumătate din hotelurile în care am stat vreodată”, spune în articolul Daily Mail şi Jeremy Clarkson.
     

  • Misterioasa companie aeriană care a trezit îngrijorări în toată lumea. A făcut achiziţii de 40 de miliarde de dolari pe şase continente într-un singur an

    HNA deţine acum acţiuni în companii din turism, logistică şi servicii financiare; este cel mai mare acţionar al unor companii cunoscute precum Hilton Worldwide Holdings Inc. şi Deutsche Bank AG. Fondată în 1993 ca operator aerian regional, cu George Soros ca investitor iniţial, HNA spune că a creat 410.000 de locuri de muncă în toată lumea şi a construit active de 180 de miliarde de dolari. Compania ”adoptă o cultură corporativă caracteristică atât societăţii chineze, cât şi celei vestice”, prin ”încorporarea culturii chineze tradiţionale şi integrarea valorilor socialiste chineze cu un sistem de management de talie mondială”, scrie pe site-ul companiei.

    Guo Wengui, un bogat om de afaceri chinez care acum trăieşte în exil, a acuzat că HNA are legături financiare secrete cu oficiali ai Partidului Comunist. HNA a negat acuzaţiilor lui Guo şi l-a dat în judecată în New York pentru defăimare.

    HNA a dezvăluit în luna iulie că este controlată de două organizaţii non profit conectate (Hainan Ching şi Hainan Province Cihan), una cu bazele în New York, cealaltă în insula Hainan din China, acestea deţin 52% din acţiunile companiei, iar 12 persoane, printre care fondatorii Chen Geng şi Wang Jian, deţin 47,2% din companie. Înainte de această situaţie, un investitor puţin cunosc, pe nume Guan Jun, a fost cel mai mare acţionar al HNA, cu o participaţie de 29%, potrivit Bloomberg.

    HNA şi-a reorganizat structura acţionariatului la începutul acestui an şi Guan a distribuit majoritatea activelor sale spre cinci persoane, care au donat ulterior acţiunile fundaţiei Cihan a HNA. Guan a donat participaţia care i-a mai rămas, de aproximativ 4,4%, aceleiaşi organizaţiei caritabile.

    Hainan Ching a fost fondată în decembrie 2016, în New York. Organizaţia caritabilă deţine 29,5% din HNA, iar birourile acesteia se află la adresa 850 Third Avenue din Manhattan, o proprietate pe care HNA a cumpărat-o printr-un joint venture din 2016. În septembrie, organizaţia a fost înregistrată dezvăluind identitatea a trei dintre directorii companiei: Adam Tan, directorul executiv al companiei, Chen Guogin (fratele cofondatorului) şi Guang Yang, CEO-ul HNA Capital International.

    Organizaţia caritabilă  l-a numit pe fostul vicecancelar german Philipp Roesler ca CEO în decembrie şi şi-a luat angajamentul să doneze până la 200 de milioane de dolari spre cauze filantropice în următorii cinci ani.

    Hainan Province Cihan, fondată în octombrie 2010, deţine 22,75% din acţiunile HNA. Website-ul companiei spune că aceasta este o organizaţie caritabilă care dezvoltă proiecte în domenii diverse şi oferă ajutoare educaţionale, susţine săracii, caută măsuri împotriva cutremurelor şi dezastrelor, susţine culturala, medicina, inovaţia ştiinţifică. Potrivit celui mai recent raport financiar al firmei, organizaţia avea în 2015 active de 134 de milioane de dolari.

     În pofida datoriilor imense acumulate, HNA continuă să cumpere active, într-un ritm mai lent şi cu o concentrare mai mare pe achiziţii în acord cu strategia ”One Belt, One Road”, precum construirea unui aeroport brazilian şi un depozit în Singapore. Totuşi, din cauza situaţiei financiare actuale, HNA ia în considerarea vânzarea unor active şi o listare a companiei elveţiene Gategroup Holding, aflată în portofoliul grupului, anul viitor.

    Potrivit Bloomberg, HNA  încearcă acum să cumpere o parte din SkyBridge Capital, fondul de investiţii deţinut de Anthony Scaramucci, care a fost pentru o perioadă scurtă de timp directorul de comunicare al preşedintelui Donald Trump.

    Tranzacţia propusă a fost întârziată de Comitetul de Investiţii Străine din Statele Unite (sau CFIUS), care se opune vânzărilor de active americane investitorilor străini pentru a proteja securitatea naţională. HNA este dată în judecată ca parte a falimentului american a unei companii de turism în care a investit. O firmă de tehnologie din Statele Unite dă în judecată HNA pentru că se presupune că a oferit informaţii false şi lipsite de consistenţă despre proprietarii acesteia CFIUS, care a făcut ca un proces de preluare de companie să se prăbuşească. HNA spune că procesul nu are fundament.

    Se crede că şi supraveghetorul pieţei financiare germane investighează modul în care HNA şi-a declarat proprietăţile în momentul în care şi-a construit deţinerea în Deutsche Bank.  Înţelegerea ar putea fi investigată şi de Banca Centrală Europeană. Într-o altă preluare, reglementatorii elveţieni au spus că HNA a oferit informaţii incorecte despre participaţiile sale.

    În acelaşi timp, în China, mai multe bănci care au ajutat la finanţarea achiziţiilor HNA au declarat că îşi pierd apetitul pentru finanţarea companiei. În ultimele luni ale anului 2017, S&P Global Ratings şi Fitch Ratings şi-au exprimat îngrijorările legate de cel puţin patru companii din cauza legăturilor lor cu HNA.

  • Unul dintre cei mai mari touroperatori din Turcia s-a lansat pe piaţa din România

    Need Tour oferă pachete exclusiviste şi corporate dar şi produse pentru segmentul mid-level, cu ajutorul unei echipe de profesionişti cu peste 10 ani de experienţă în turismul din zona balcanică.

    Compania estimează că în 2018 peste 12.000 de clienţi vor ajunge în Turcia prin patru curse charter, ce vor decola săptămânal din Bucureşti, Cluj, Oradea şi Suceava, şi peste 3.000 cu pachete individuale.

    “Alături de o companie internaţională de asigurări ne dorim ca, din 2018, toate pachetele pe care le punem la dispoziţia partenerilor noştri să poată include o soluţie de asigurare de tip INSO, care să protejeze fiecare pachet împotriva insolvenţei. Ne propunem şi facem toate demersurile care ţin de noi pentru a găsi o modalitate de a oferi agenţiei revânzătoare partenere şi clientului final acoperire în caz de insolvenţă/faliment”, a explicat Aytac Acikgoz, co-fondator si Director Departament Dezvoltare, Need Tour România.

    “Pentru 2018, credem că destinaţia preferată a Românilor va fi Belek, care oferă condiţii excepţionale atât pentru segmentul luxury, cât şi pentru familii”, a subliniat Mihaela Crăciun, general manager Need Tour România.

    Need Tour este îndeosebi specializată în incoming în Antalya, Kusadasi, Bodrum şi Marmaris.

  • Cum au ajuns două tinere de 33 de ani să aibă o avere de 10 miliarde de euro

    Cecilie şi Kathrine Fredriksen deţin împreună conducerea afacerii de familie, dar vor prelua controlul deplin al operatorului de cisterne Fontline abia atunci când tatăl lor, John, în vârstă de 73 de ani, va pleca de la conducerea companiei.  Familia lor are o avere de 8,05 miliarde de lire sterline şi a înregistrat o creştere 1,75 miliarde de lire sterline faţă de anul trecut, conform listei Rich Sunday Times, publicată de curând.

    Kathrine, care a studiat la Şcoala Europeană de Afaceri din Londra, a fost numită în divizia de transport maritim în 2008, lucru care i-a permis tatălui său să se concentreze mai mult pe alte divizii ale afacerii. Sora sa geamănă, Cecilie, lucrează, de asemenea, în compania tatălui, considerat cel mai bogat om din Norvegia. Ambele blonde, pasionate de fashion, locuiesc în Londra; aici statutul lor de moştenitoare al celei mai mari averi mondiale din transportul maritim poate trece neobservat printre ceilalţi miliardari expaţi ai Capitalei. 

  • Povestea omului care a fondat cel mai mare operator aerian low-cost din lume. În anii 90 a rezolvat un conflict cu o altă linie aeriană printr-un meci de skandenberg

    Kelleher s-a născut în Camden, New Jersey, pe 2 martie 1931 şi a crescut în Audubon, New Jersey, unde a absolvit liceul Haddon Heights.

    A obţinut o licenţă la Universitatea Wesleyan, specializarea engleză, dar şi una de doctor jurist de la Universitatea New York. Mai târziu, familia lui s-a mutat în Texas cu gândul de a pune bazele unei firme de avocatură sau ale unui alt tip de business.

    Kelleher şi unul dintre clienţii săi în avocatură, businessmanul cu origini texane Rollin King, precum şi bancherul John Parker au creat conceptul ce avea să devină ulterior Southwest Airlines pe un şerveţel de cocktail, într-un restaurant din San Antonio. De la naşterea companiei, în 1971, după ce au depăşit patru ani de dificultăţi din cauza competitorilor care au încercat să oprească ”decolarea“ businessului, Southwest a reuşit să ajungă la succes prin axarea pe oferirea de zboruri la preţuri reduse pentru pasageri, eliminând serviciile mai puţin necesare, precum şi sistemul de huburi folosit de alte companii aeriene în scopul construirii de trafic pe aeroporturi secundare precum Chicago-Midway (în loc de Chicago-O’Hare).

    În perioada sa ca CEO al Southwest, personalitatea colorată a lui Kelleher a creat o cultură corporativă care i-a făcut pe angajaţii Southwest bine cunoscuţi pentru relaxarea lor – deseori cântând anunţurile din timpul zborului, în ritmul unor cântece populare – dar şi pentru faptul că îşi iau totodată locul de muncă foarte în serios. Cât de diferită este cultura companiei a ieşit în evidenţă în cadrul unui eveniment din martie 1992: la scurt timp după ce Southwest a început să folosească motto-ul ”Just Plane Smart“ (un joc de cuvinte american, ce poate fi tradus – pur şi simplu inteligent), Stevens Aviation, care folosea mottoul ”Plane Smart“, a ameninţat compania cu un proces; în cele din urmă, conflictul a fost rezolvat printr-un meci de skandenberg.

    Southwest este numită în mod constant în topul celor mai admirate corporaţii din Statele Unite, clasament realizat de revista Fortune. Aceeaşi publicaţie l-a numit pe Herb Kelleher cel mai bun CEO din Statele Unite. Pe 19 iulie 2007, Southwest Airlines a anunţat că Kelleher va părăsi rolul de preşedinte al companiei şi va demisiona totodată din consiliul director al companiei în mai 2008, chiar dacă va rămâne angajat full time al acesteia pentru încă cinci ani. |n cele din urmă, Kelleher a renunţat la preşedinţia companiei pe 21 mai 2008. Imediat după, Southwest Airlines şi-a numit CEO-ul, Gary C. Kelly, în rolul de  preşedinte al consiliului de directori ai companiei.

    În iulie 2010, Kelleher a fost numit preşedinte al Băncii Federale din Dallas, după o perioadă în care a fost preşedinte adjunct; mandatul lui a expirat în 2013.

  • Cum arată cel mai confortabil loc de avion din lume: ”O mică familie ar putea să încapă aici” – GALERIE FOTO – VIDEO

    Acestea au 3,7 metri pătraţi şi vor schimba percepţia asupra unei călătorii cu avionul datorită intimităţii pe care o oferă, meselor gourmet oferite ori televizoarelor cu ecrane de 81 cm cu care sunt dotate acestea.

    Casey Neistat, un star YouTube, a făcut o filmare în care a prezentat caracteristicile noilor cabine. ”Arată ca o cameră de hotel – mică, dar extrem de elegantă, nu doar ca un loc de avion”, a spus el pe vlogul lui, care a strâns până acum trei milioane de vizualizări. Cabinele au şi o garderobă personală, precum şi un spaţiu de depozitare pentru bagajele de mână, posibilitatea de a seta temperatura, precum şi intensitatea luminii. ”O mică familie ar putea încăpea aici”, explică vloggerul în postarea sa.

    Este uimit de faptul că spaţiul este prevăzut cu două ecrane – televizorul, precum şi un iPad. Prin intermediul iPad-ului, pasagerii pot intra în contact cu personalul navigant.

    ”Noile cabine Emirates sunt mai bune decât jumătate din hotelurile în care am stat vreodată”, spune în articolul Daily Mail şi Jeremy Clarkson.
     

  • Grupul Eurolines a bifat anul acesta o creştere de 20% faţă de anul anterior, până la 150 mil. euro

    Cifra de vânzări a Grupului Eurolines, alcătuit din 22 de companii, s-a majorat în 2017 cu 20 % şi a ajuns la 150 milioane euro, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companii.

    Vânzările de pachete turistice ale reţelelor TUI TravelCenter şi Eurolines s-au majorat cu 50 % faţă de 2016. Pentru TUI TravelCenter, creşterea vine în special din majorarea vânzărilor pentru destinaţiile din zona mediteraneană (Grecia, Turcia, Spania, Cipru, Malta) şi pentru cele exotice. Destinaţii exotice precum Thailanda (cu un avans al vânzărilor de peste 100%), Maldive, Rep. Dominicană, Mexic, Sri Lanka şi Tanzania sunt tot mai căutate de către români pentru că sunt din ce în ce mai accesibile. Preţurile au scăzut faţă de acum 7-8 ani, puterea de cumpărare şi disponibilitatea românilor de a călători tot mai departe sunt mai mari. De exemplu, preţul pachetelor pentru Krabi, Thailanda, porneşte de la 559 euro/pers (avion, cazare la hotel 3 stele, mic dejun şi transfer), tarif comparabil cu cel pentru o vacanţă în Grecia.

    Nova Travel, tour-operatorul Grupului Eurolines, a avut în 2017 o cifră de vânzări de 12 milioane de euro, în creştere cu 14 % faţă de nivelul din 2016. Nova Travel a organizat în sezonul estival 2017 curse charter marca TUI către cele mai iubite destinaţii estivale, respectiv către Grecia (insulele Creta, Rodos, Corfu, Santorini şi Zakynthos), Turcia (Antalya) şi Spania (insulele Tenerife, Mallorca). A organizat până la 23 de plecări pe săptămână din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Timişoara. În luna mai 2017, Nova Travel a încheiat o poliţă de asigurare în caz de insolvenţă/faliment în valoare de 150.000 USD, triplând benevol suma minimă prevăzută de lege.

    Danubius Travel, tour-operatorul Grupului Eurolines din Constanţa, a avut o creştere de aprox. 45% a cifrei de vânzări în anul 2017, comparativ cu anul 2016, depăşind nivelul de 20 milioane euro. Danubius Travel a lansat Cruise-Link, o platformă de rezervări în timp real a croazierelor destinată exclusiv partenerilor B2B. Practic, Cruise-Link integrează itinerariile marilor linii de croazieră (momentan 14 la număr, din care MSC, NCL, COSTA, PULLAMANTUR, ROYAL CARIBBEAN, etc) şi oferă atât accesul instantaneu la sistemele operatorilor de croaziere cât şi suportul 24/7, în limba română.

    Green Village Resort din Sfântu Gheorghe, Delta Dunarii va încheia anul 2017 cu o cifră de vânzări de aprox. 2,2 milioane euro, cu 22 % mai mare faţă de anul precedent. Numărul de turişti români şi străini care au vizitat Green Village Resort a crescut în 2017 cu 10 % comparativ cu 2016, la peste 11.000 persoane.

    În ceea ce priveşte anul 2018, reprezentanţii Eurolines spun că îşi păstrează concentrarea pe invesţiile în tehnologie şi digitalizare prin dezvoltarea platformelor sistemelor de rezervări, invesţitii într-un sistem CRM, automatizarea proceselor interne şi prin continuarea invesţiilor masive în siteul www.tui-travelcenter.ro.

    TUI TravelCenter are ca obiectiv creşterea calităţii serviciilor de consultanţă în agenţii prin implementarea unui nou sistem de gestiune a relaţiei cu clienţii care să permită o mai bună analiză a datelor despre turişti şi preferinţele lor de vacanţă.

    De asemenea, si-a propus creşterea ponderii vânzărilor on-line, care reprezintă sub 10% din total în acest moment. În următorii 5 ani, ţinta este ca vânzările on-line să atingă 40% din vânzările totale.

    TUI TravelCenter şi-a bugetat pentru 2018 o creştere de 12% a vânzărilor. Green Village Resort şi-a propus o cifră de vânzări mai mare cu 15% faţă de nivelul din 2017 şi continuarea investiţiilor în valoare de 300.000 euro. Nova Travel estimează pentru 2018 o cifră de vânzări de 13,1 milioane de euro, plus 6 % comparativ cu nivelul din acest an. În 2018, Nova va introduce în oferta sa o cursă charter nouă către Cipru, va creşte numărul total de locuri disponibile cu 30% faţă de 2017 şi va inaugura noul parteneriat cu SUNEXPRESS (charter Lufthansa – Turkish Airlines) pe ruta Bucureşti-Antalya. Pentru cursele charter din 2018, Nova Travel îşi propune un grad de ocupare de minimum 95%.  Pentru Danubius Travel este aşteptată o majorare de 40 % a cifrei de vânzări în 2018, până la nivelul de 29 milioane de euro, obţinută din creşterea vânzărilor pe cele 2 platforme: hotel-link.ro şi cruise-link.ro.

    Grupul Eurolines vizează o creştere de 15% a cifrei de vânzări comparativ cu 2017.

     

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Care au fost paşii care au transformat Tap Air Portugal dintr-o companie aeriană aflată în picaj într-una cu o decolare rapidă

    200 m lungime, 80 m lăţime şi o înălţime de 30 m – sunt câteva repere care descriu hangarul 5, aflat în centrul de mentenanţă şi inginerie al grupului TAP Portugal, din Lisabona; este cel mai mare hangar de mentenanţă al companiei (alături de altele două, aflate în acelaşi loc) şi poate acomoda 12 corpuri înguste de aeronave sau trei corpuri mari, alături de altele cinci mai mici. La intrarea în hambar se află o poză a aceluiaşi spaţiu din 1945, de la înfiinţarea companiei, iar peisajul nu este cu mult schimbat.

    Departamentul de mentenanţă şi inginerie al TAP Portugal Group deserveşte, în afară de propriul operator aerian, companii din toată lumea şi este relevant pentru rezistenţa peste timp al companiei. Printre serviciile pe care cei 5.000 de angajaţi ai acestui departament le fac (aproape la fel de mult cât numărul celor din personalul navigant şi care lucrează în trei schimburi) se află unele legate de eficientizarea consumului de combustibil – instalarea de aripioare (winglets) care să îmbunătăţească nivelul consumului de combustibil, precum şi revizii de aeronave de tipurile A, B, C, specifice domeniului. Chiar în momentul vizitei, unei aeronave TAP Air şi alteia operate de o companie concurentă li se efectau verificări de tip C – aceasta este cea mai complexă ”revizie“ a unei aeronave şi presupune inspectarea majorităţii componentelor de pe un avion.

    ”Ce puteţi să ne spuneţi despre cutiile negre? Pot să vă spun ceva extrem de interesant: cutiile negre sunt portocalii, pentru vizibilitate, şi în mod normal sunt instalate în spatele aeronavei. Se spune că este cea mai sigură zonă pentru un avion“, dezvăluie Jose Luis Pinto, unul dintre tehnicienii implicaţi în aceste operaţiuni câteva din secretele domeniului. Pinto este şi el reprezentativ pentru longevitatea companiei: lucrează de 30 de ani în cadrul departamentului de mentenanţă şi inginerie al TAP şi face parte din prima generaţie care a intrat în progamul de training dezvoltat de companie pentru absolvenţii de liceu.

    Nu departe de hambarul 5 se află biroul lui Fernando Pinto, CEO-ul companiei, care primeşte delegaţia de jurnalişti români pentru o discuţie de câteva minute, în concordanţă cu stilul de leadership care spune că îl caracterizează: ”mereu deschis“, dar şi motto-ului companiei: ”De braços abertos“ (Cu braţele deschise). El descrie procesul privatizării companiei, încheiat anul trecut, ca fiind o poveste lungă, încheiată cu succes: Pinto a preluat rolul de CEO al companiei în 2000, după cum spune el, ”ca să salvez compania şi să finalizez procesul de privatizare care trebuia să fie făcut cu Swiss Air la vremea aceea.“

    Însă prima încercare de privatizare a companiei portugheze de stat a fost oprit ca urmare a intrării în faliment a operatorului elveţian Swiss Air. Pinto spune că au decis să o ia de la capăt, începând cu reorganizarea activităţilor companiei, printre care şi concentrarea pe crearea unui hub aerian în Lisabona. ”Trebuie să ai o poveste bună ca să fii capabil să privatizezi.“ Au creat astfel o nouă piaţă, legând Brazilia, Africa şi Statele Unite cu Europa prin Lisabona; Brazilia, de pildă, era o piaţă pe care aproape niciun alt operator aerian nu o dezvoltase, potrivit lui Pinto. ”Astfel că atât înainte de privatizare, cât şi astăzi, suntem linia aeriană numărul 1 care operează zboruri între Brazilia şi înapoi; am creat astfel o poveste bună şi am început să avem ce arăta.“ O nouă tentativă de privatizare a companiei a început în 2014, însă, când erau pe punctul finalizării acesteia, au stopat-o din nou, tot din cauza problemelor financiare ale companiei care licita, al cărui nume Pinto nu îl dezvăluie.

    În 2015 însă, au reuşit să vândă 61% din acţiunile companiei consorţiului Atlantic Gateaway, format din investitorul american David Neeleman, care a creat operatorii aerieni JetBlue din Statele Unite şi Azul din Brazilia, precum şi proprietarul companiei care domină piaţa transporturilor din Portugalia, Humberto Pedrosa. Guvernul a acceptat să vândă 61% din compania publică, lăsând astfel responsabilitatea managementului noului grup, însă mai târziu, odată cu schimbarea socialistă de guvern din Portugalia de anul trecut, procentul s-a schimbat: Atlantic Gateway a ajuns la o deţinere de 51% din companie (dintre care 5% le-au fost alocate angajaţilor), iar restul, de 50%, este deţinut de către guvern. Pinto spune că chiar din prima zi a procesului de privatizare, au plasat o comandă de 53 de aeronave noi de la Airbus (obiectul unei investiţii de 83 de milioane de euro), iar valoarea totală a investiţiilor alocate de Atlantic Gateaway dezvoltării companiei se îndreaptă spre 350 de milioane de euro. ”De asta aveam nevoie, de capital. Am fost capabili să supravieţuim fără niciun fel de injecţie de capital de la guvern, aceasta fiind de altfel interzisă de legile europene. Am crescut şi suntem de trei ori mai mari decât în 2000.“

  • Vlad Ardeleanu, directorul general al companiei româneşti de pariuri sportive Superbet: „Vrem să devenim numărul 1 pe piaţa din Polonia”

    Superbet devine astfel singurul operator străin autorizat să funcţioneze pe piaţa poloneză, cu peste 50 de agenţii deschise pe piaţa poloneză până la finalul anului.

    „Ceea ce noi vrem este să devenim numărul 1 pe piaţa din Polonia – pe aceasta există doi jucători importanţi, care au 4-500 de agenţii fiecare;  în total,  ambii jucători au 1.000 de agenţii, cam cât avem noi în România. Noi îi vom depăşi cu siguranţă; pe lângă businessul de retail, o altă parte însemnată a afacerii o reprezintă partea de digital, vor conta şi volumele de business care se fac şi în online”, descrie Vlad Ardeleanu, directorul general al Superbet România, obiectivele pentru piaţa poloneză. El spune că lucrează la construirea echipei poloneze, ce este formată din câteva sute de angajaţi, de aproximativ un an de zile, de când au aplicat pentru obţinerea licenţei de operare în Polonia. Potrivit lui Ardeleanu, de anul viitor, Superbet vrea să îşi extindă operaţiunile şi în Serbia şi Slovacia.

    O particularitate a pieţei poloneze constă în faptul că în agenţiile de pariuri sportive nu pot fi operate de către companiile private a aparate tip slot machines, acestea fiind sub monopol de stat, astfel că modelul de business diferă uşor de cel din România, unde în agenţiile Superbet există şi astfel de aparate.  

    În ceea ce priveşte piaţa locală, Superbet operează aici circa 1.000 de agenţii, iar cifra de afaceri previzionată pentru anul în curs se îndreaptă spre 150 de milioane de euro.

    O direcţie importantă de investiţii pentru companie o constituie şi digitalul, potrivit lui Ardeleanu, care spune că şi-au propus să transforme compania dintr-un de retail, într-una de tehnologie.

    „Provocările sunt aduse mai ales pe partea de tehnologie, în zona avansului de digital, unul dintre proiectele pe care noi le rulăm în organizaţie este transformarea culturii companiei dintr-o companie pur de retail, într-o companie de tehnologie şi de digital pentru viitor.” El spune că cea mai mare parte a profitabilităţii companiei este  investită în digital şi în tehnologie software avansată. „Dezvoltăm propriile platforme, core-ul acestora, în interiorul organizaţiei, iar pentru aceasta avem hub-uri de tehnologie în Bucureşti, la Zagreb, precum şi în Leeds, UK.”

    Nivelul investiţiilor în direcţia dezvoltării tehnologice se ridică la zeci de milioane de euro anual. „Sunt cu siguranţă mai mari decât cele dedicate extinderii internaţionale”, punctează directorul general al Superbet. Miza pe online vine în contextul în care volumul pariurilor rulate pe piaţa locală  în agenţiile fizice ale Superbet a ajuns să fie egalat de cel din online.

    Compania-mamă a Superbet Polonia a fost fondată în 2008 de Sacha Dragic, care astăzi este CEO al întregului grup de firme. În această toamnă, Superbet a devenit prima companie din industria pariurilor sportive prezentă pe bursa alternativă AeRo, în urma unei emisiuni de obligaţiuni în valoare de 9,6 milioane de lei vândute unor investitori români.

    Potrivit reprezentanţilor companiei. Superbet este la acest moment cel mai mare operator de jocuri de noroc din România, cu o reţea în retail de aproape 1.000 de agenţii în toată ţara şi cu rulaje care se dublează cel puţin de la an la an. Businessul la nivel naţional este în prezent consolidat sub umbrela Superbet Holding România, care operează patru branduri de retail – Superbet, BetArena, GoBet şi Magic Jackpot. ”Toate brandurile au propriile planuri de expansiune, urmează să fie o expansiune consistentă”, explică Ardeleanu.

    Superbet este brandul-locomotivă al grupului, iar la acest moment generează şi cea mai mare parte din venituri. În cadrul Superbet România lucrează peste 2.500 de angajaţi.  

    Holdingul Superbet operează sub trei entităţi – entitatea din România, o entitate pentru activităţile din Europa Centrală şi de Est, cu baza la Viena şi entitatea globală, de superbet.com, cu baza în Gibraltar.

    Potrivit informaţiilor disponibile, valoarea totală a pieţei româneşti de pariuri se situează la circa 1 miliard de euro; volumul pariurilor sportive şi casino (wagered amounts) din online şi offline cumulând circa 4 miliarde de euro.