BusinessMagazin

Tag: ocupare

  • Vladimir Soare, general manager al departamentului financiar pentru regiunea China de Vest Kuehne + Nagel

    Vladimir Soare
    Funcţie: general manager al departamentului financiar pentru regiunea China de Vest Kuehne + Nagel
    Oraş de reşedinţă: Chengdu, China

    De ce anume vă e cel mai dor din România?
    Foarte mult îmi este dor de familie, iar jobul şi locaţia mă ţin foarte ocupat. Nu reuşesc să ajung în ţară decât o dată pe an, în perioada sărbătorilor de iarnă, chiar şi atunci fiind foarte ocupat. În China, Crăciunul şi Anul Nou nu se sărbătoresc, perioada sărbătorilor noastre fiind foarte încărcată pentru ei. Mâncarea este un alt lucru de care mi-e dor. Totuşi, scena culinară în provincia Sichuan este fantastică, toată mâncarea fiind tradiţional picantă şi foarte gustoasă.

    Zece poveşti ale unor români care au reuşit. Cum au ajuns să lucreze pentru NASA, în laboratoarele de cercetare ale unor giganţi sau chiar să conducă companii de sute de milioane de dolari

    Dar, la polul opus, cel mai puţin dor?

    Principalul lucru de care nu îmi este dor este lipsa desăvârşită a infrastructurii. Este unul din lucrurile care consumă cel mai mult timp şi cei mai mulţi nervi.

    Spuneţi-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România.
    ¬Infrastructura în primul şi în primul rând. Nicio ţară nu se poate dezvolta fără o infrastructură decentă, investiţiile se opresc când nu există infrastructură şi din păcate nu suntem încă la nivelul de a fi o economie bazată strict pe servicii.
    ¬Mediul de business. Ţările din vest s-au dezvoltat atât prin încurajarea întreprinderilor mici şi mijlocii locale, cât şi a politicilor de taxare transparente. În România, totul se face încă după ureche, iar legile sunt scrise în aşa fel încât să fie interpretate, totul contribuind la un mediu de business haotic.
    ¬Sistemul de educaţie (în special cel universitar). În domeniul financiar, ţările din vest şi chiar şi cele precum China pun accent foarte mult pe practică. Majoritatea  studenţilor care ies pe piaţa muncii au deja o imagine clară asupra parcursului în carieră, cât şi asupra a ceea ce înseamnă meseria lor. În România, accentul este pus pe teorie, iar mulţi dintre profesorii universitari nu au călcat pragul unei companii şi reprezintă în general cu totul alte generaţii.

    Vântul carierei bate dinspre est: Vladimir Soare locuieşte la capătul celălalt al lumii, în zona de vest a Chinei, mai exact în Chengdu, unde lucrează pentru compania de logistică Kuehne + Nagel. Spune că nu se gândeşte să se întoarcă în România, cel puţin nu momentan. Iar dacă ar face-o, ar fi tot în postura de angajat, pentru că mediul antreprenorial nu este prea prietenos cu începătorii. „Ultima oară am fost în România în decembrie anul trecut. Din păcate, de când am plecat, nu pot spune că s-a schimbat nimic important. Dacă vreodată m-aş întoarce în ţară, aş face-o ca angajat. Mediul antreprenorial în România este foarte controlat şi bazat foarte mult pe relaţii, lucru ce nu cred că se va schimba prea curând”, spune executivul român, care ocupă poziţia de general manager al departamentului financiar al regiunii China de Vest, cu sediul in Chengdu, pentru Kuehne + Nagel.


    După cum spune chiar el, a avut, ca mulţi alţii de vârsta sa, câteva joburi în timpul facultăţii, inclusiv în call center şi în zona de suport tehnic. „Dar cariera propriu-zisă a început-o în 2011, ca junior associate pentru PricewaterhouseCoopers (PwC), în departamentul de audit extern”, spune el. Cu toate că a început poate mai târziu decât generaţia sa, concentrându-se până atunci asupra studiilor, după cum spune chiar el, este foarte greu să fii pregătit pentru ceea ce înseamnă muncă într-un Big 4, „sistemul nostru universitar de învăţământ nefiind axat pe practică, ci doar multă teorie. Din fericire, PwC este un foarte bun formator, beneficiind de cursuri precum ACCA (Association of Chartered Certified Accountants) cât şi de o foarte bună dezvoltare practică.”


    După aproximativ doi ani, a avansat în poziţia de senior associate, de data această în Zürich, Elveţia. „În ianuarie 2013, aflându-mă în al doilea an de juniorat în PwC, am fost selectat pentru un secondment de trei luni în Elveţia.” Atunci a realizat pentru prima oară, din punct de vedere profesional şi nu numai, diferenţa dintre vest şi România. „Mentalităţile sunt complet diferite, vestul apreciază şi răsplăteşte munca şi dedicarea, pe când în România cariera se bazează foarte mult pe relaţii şi familie, încă nu suntem obişnuiţi cu un sistem de meritocraţie adevărat. Totul funcţionează (în Occident – n.red.) cum ar trebui, de la sistemul de educaţie la cel de sănătate, infrastructură şi aşa mai departe.”

    După cele trei luni petrecute în Elveţia, a decis că acesta este drumul potrivit pentru el, atât profesional cât şi personal, şi a aplicat pentru o poziţie permanentă, mutându-se în Elveţia în septembrie 2013. Deoarece poziţia din Elveţia era legată de auditul firmelor de asigurare şi reasigurare, domeniu cu care nu era foarte familiar şi care nu îl atrăgea în mod special, a decis să părăsească Big 4 pentru o poziţie de corporate auditor în domeniul logisticii, pentru Kuehne + Nagel. A venit apoi episodul China. „Următorii aproximativ doi ani (la Kuehne + Nagel – n.red.) i-am petrecut călătorind în diferitele sedii globale ale firmei, fiind expus la modul de business al unei companii nemţeşti de acest calibru (cu afaceri anuale de circa 20 de miliarde de euro – n.red.) în diverse zone ale lumii, cât şi la oameni din domeniul financiar care m-au ajutat în a-mi forma o imagine clară a profilului profesional pe care vreau să îl urmez.”


    Poziţia de regional controller pentru Asia de Nord era liberă, aşa că acesta a fost următorul pas pe care-l avea în minte executivul român. Şi astfel a părăsit Elveţia pentru Shanghai, China. Un an mai târziu, datorită rezultatelor, a fost ales ca general manager al departamentului financiar al nou createi regiuni China de Vest, cu sediul în Chengdu, poziţie în care se află în prezent. „Ca responsabilitate generală, jobul meu presupune managementul financiar al Chinei de Vest, precum analiză financiară, bugetare, planificarea cash-flow-ului şi investiţiile.” El lucrează îndeaproape cu directorul general al regiunii şi cu ceilalţi manageri operaţionali pentru a asigura o funcţionare cât mai eficientă din punct de vedere financiar (managementul clienţilor, furnizorilor, taxele locale).

  • Cum a reuşit o romancă să pătrundă intr-o lume dominată de bărbaţi in care foarte puţine femei au reuşit să ajungă

    Ana Sapungiu s-a născut în Giurgiu, dar a ajuns în Capitală încă de la vârsta de şase ani. În 2003, după absolvirea Facultăţii de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, a decis să obţină un MBA la Universitatea Huron, din Londra.

    Încă din timpul facultăţii a început să lucreze în industria vinului: mai întâi pentru diverse companii sau agenţii din domeniul importului, pentru ca ulterior, în 2004, să devină responsabilă de gama de vinuri din portofoliul Oddbins, un lanţ de magazine din Marea Britanie.

    Topul dat publicităţii anual de către prestigioasa publicaţie de specialitate Drinks Retailing News o plasează anul acesta pe românca Ana Sapungiu pe locul 30 în ierarhia celor mai influente persoane din piaţa britanică a vinului.

    Pentru a obţine titlul, românca a trebuit să plătească peste 12.000 de lire sterline: 4.452 lire pe an pentru zilele de curs şi cele de seminar, 1.944 de lire pentru examenul final şi 1.356 lire sterline pentru lucrarea de disertaţie; în total, 12.204 lire sterline.
    „Apoi, dacă nu treci de prima oară, trebuie să plăteşti încă o dată anul şi examenul, adică să îl repeţi, iar taxele sunt aceleaşi. Se mai adaugă banii de achiziţii, de călătorii, de cărţi şi aşa mai departe“, descrie ea costurile pe care le implică pregătirea pentru obţinerea unui astfel de titlu.

    Care sunt elementele de care ai nevoie pentru a reuşi într-un astfel de domeniu? Pasiunea, talentul şi încrederea în tine contează foarte mult, spune Ana Sapungiu. „Inovaţia nu vine doar din acumularea de cunoştinţe. Cunoştinţele sunt importante, le acumulezi toată viaţa, dar, doar cu ele, fără atributele amintite (pasiune, talent), nu reuşeşti să împingi mai sus lucrurile şi în niciun caz nu reuşeşti să ai «semnătura» pe escalada către performanţa profesională.”

    Ana Sapungiu descrie decizia de a se ocupa de achiziţii la un lanţ de magazine ca fiind un moment-cheie al carierei.
    „Nu sunt multe posturi de acest fel (buyer) în Marea Britanie şi competiţia este foarte mare. Gradul de responsabilitate pentru gama de vinuri a unui lanţ cu unităţi în toată ţara este foarte mare, dar este dublată de oportunitatea de a schimba puţin lucrurile, chiar de a influenţa tendinţele din piaţă ceea ce, trebuie să recunosc, este foarte interesant şi, în egală măsură, incitant, provocator.”

    Un alt moment pe care nu îl poate trece cu vederea este cel în care s-a hotărât să obţină titlul de Master of Wine. A fost punctul de plecare pe un drum lung, pe care s-au cheltuit multe resurse personale, inclusiv financiare, explică ea. „Nu există nicio garanţie că vei reuşi să străbaţi acest drum, să ai succes. Cred că intră şi un strop de noroc în ecuaţie.”

    De aceste două momente se leagă, de altfel, şi părţile dificile ale carierei sale. „Până la a putea spune «am reuşit», am trecut prin stări în care apar întrebări, temeri sau în care se instalează epuizarea. Important este să nu uiţi cine eşti, de ce faci ceea ce faci şi încotro vrei să te îndrepţi.”
    În ultimii ani, alegerea şi consumul vinurilor au devenit activităţi tot mai documentate pentru români.
    Potrivit unui studiu realizat de

    CrameRomania.ro şi ReVino.ro, factorii esenţiali în alegerea unei etichete sunt: cramele producătoare (32%), soiurile de struguri (31%), culoarea vinului – alb, roze sau roşu (11%) – şi momentul de consum (10%).

    58% dintre români consumă din ce în ce mai mult vinuri seci, în detrimentul celor dulci, care sunt preferate de doar 2% dintre respondenţi. În acelaşi context, vinurile roşii ocupă primul loc fiind preferate de 57% dintre români, urmate de vinurile albe (28%), roze (13%) şi pe ultimul loc de spumante (2%). Indiferent de sursă (cramele din România, cele din afară sau producţie proprie), vinul este consumat de două-trei ori pe săptămână de către 45% dintre respondenţi, iar cel îmbuteliat la sticlă este ales în peste 91% dintre situaţii.

    În 60% dintre cazuri, documentarea înainte de achiziţie constă în informaţiile pe care clienţii le găsesc la raft. Doar 14% dintre cumpărători caută pe internet informaţii înainte de a cumpăra un vin, iar 9% cer sfatul unui specialist. Preţul pe care un român îl plăteşte pentru o sticlă de vin este în 43% dintre cazuri cuprins între 26 şi 50 lei, în 20% dintre cazuri între 16 şi 25 lei, iar în proporţie de 17% respondenţii sunt dispuşi să plătească între 51 şi 70 lei. Cu privire la soi, Feteasca Neagră este preferată de 52% dintre români.

    Referitor la sursele de achiziţionare a vinului, 43% dintre români aleg cel mai des supermarketurile, datorită dezvoltării sortimentelor de băuturi şi zonelor special amenajate pentru vinuri. Acestea sunt urmate în proporţie de 36% de magazinele specializate. Aprovizionarea direct de la sursă, adică de la crama producătoare, este aleasă doar de 12% dintre români, iar online-ul reprezintă o opţiune doar pentru aproape 7% dintre aceştia.

    Deoarece consumul educat de vinuri se construieşte în timp prin acţiuni diverse, vizitele la crame în ţară reprezintă o opţiune din ce în ce mai frecventă printre români. În plus, participarea la evenimente  dedicate vinului este pe lista tot mai multor consumatori, iar apetitul pentru educaţie în materie de vinuri a crescut.

    Generalizările sunt periculoase, dar se poate observa o schimbare a tiparelor de consum, crede Ana Sapungiu. „Au succes din ce în ce mai mare vinurile mai «uşoare», mai puţin baricate. Vinurile «generice», fără origine exactă, încep să îşi piardă popularitatea, consumatorii arătându-se interesaţi din ce în ce mai mult de vinurile cu provenienţă clară.”

    Ce loc ocupă vinurile româneşti pe rafturile britanice?  „În Anglia, şi nu numai, imaginea României nu este foarte bine definite. Istoricul prezenţei vinurilor româneşti în lanţurile de magazine este unul al «raftului de jos». Acum au început să apară şi vinuri de calitate, dar ele sunt puţine şi aria de răspândire este încă mică”, opinează ea. Partea bună a lucrurilor este că, nefiind formată o imagine clară, apare oportunitatea de a o lua, cumva, de la capăt. Cu ştiinţă, muncă, se pot obţine rezultate bune.”

  • Compania cu care zboară milioane de români a primit titlul de “cel mai slab operator aerian din punct de vedere al punctualităţii”

    “Cel mai slab operator aerian din punct de vedere al punctualităţii” e titlul primit recent de Wizz Air, care a reuşit să “adune” nu mai puţin de 22,9 de minute de întârziere la fiecare cursă care cu plecare din Marea Britanie.

    Compania din Ungaria a dat vina pe vremea rea pentru locul 44 din 44 într-un clasament al operatorilor.

    Norwegian Air Shuttle a ocupat locul 43, cu o medie de 21,7 minute de întârziere, în vreme ce Vueling Airlines şi Thomas Cook au înregistrat, fiecare, 21,1 minute de întârziere pe cursă.

    Pentru a realiza clasamentul, cei de la BAR UK au luat în calcul 44 de companii care au operat cel puţin 2.000 de zboruri din Marea Britanie în 2017.

    Cele mai “punctuale” companii au fost Scandinavian Airlines, cu o întârziere medie de 7 minute, Aer Lingus (9 minute) şi Air France (10 minute).

    Clasamentul companiilor cu cele mai mari întârzieri la zborurile operate din Marea Britanie:

    Wizz Air, 22.9 minute
    Norwegian Air Shuttle, 21.7 minute
    =Vueling Airlines, 21.1 minute
    =Thomas Cook Airlines, 21.1 minute
    BMI Regional, 21 minute
    Aurigny Air Services, 20.1 minute
    Norwegian Air International, 19.3 minute
    =Eurowings, 19.2 minute
    =Turkish Airlines, 19.2 minute
    Air Portugal, 19.1 minute

    “Un număr de factori specifici Marii Britanii, incluzând aici infrastructura aeroporturilor, congestia în spaţiul aerian şi restricţiile de timp au contribuit la o performanţă mult mai slabă decât în alte regiuni în care operăm”, a declarat un purtător de cuvând al Wizz Air.

    În primele şapte luni ale anului 2018, Wizz a transportat peste 4,5 milioane de pasageri  din România, cu 13% mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului precedent, şi peste 260.000 de pasageri de la şi spre Craiova. În prima parte a anului Wizz Air a atins un indicator important la Craiova, depăşind 1 milion de pasageri transportaţi de la începerea operaţiunilor, iar până la finalul lunii iulie aproape 1,2 milioane de pasageri au călătorit cu Wizz din acest oraş, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

  • O sportivă româncă a fost numită ministru al Sporturilor din Franţa

    Sportul este domeniu prioritar în Franţa, astfel că ”sectorul” a fost dat pe mâna unei alte mari campioane, după ce Laura Fessel, dublă campioană olimpică la scrimă (1996), a demisionat. Astfel, în fruntea Ministerului Sportului a fost numită Roxana Mărăcineanu, prima campioană mondială a Franţei la înot. În 1998, sportiva câştiga titlul mondial la 200 metri spate, în cadrul întrecerilor de la Pert. Mărăcineanu a obţinut medalia de argint şi la Jocurile Olimpice de la Sydney, iar cariera sportivă şi-a încheiat-o în 2004.
     
    Născută la Bucureşti, Roxana Mărăcineanu s-a stabilit de mică la Mulhouse unde a început înotul de performanţă. În 2007, a fost consultant de specialitate pentru „France Televisions” în timpul Mondialului de la Melbourne, după care s-a implicat în numeroase programe sociale. În 2010, a candidat pentru Partidul Socialist în alegerile regionale, iar pe 21 martie a fost aleasă consilier regional în Île-de-France. Roxana are şi doi copii.
     

  • Schimbări în conducerea Stefanini EMEA

    Anca Fotache s-a alăturat echipei Stefanini România, companie braziliană cu peste 30 de ani de experienţă în furnizarea de servicii IT la nivel mondial, în urmă cu mai bine de 4 ani, întâi pe poziţia de Service Desk Manager, apoi pe cea de Senior Operations Delivery Manager. În urmă cu 7 luni, Anca a fost promovată într-o poziţie regională, cea de ITO Delivery Director pentru Stefanini EMEA.

    Din această funcţie, Anca va fi responsabilă de livrarea serviciilor de suport IT – service desk şi infrastructură – în Europa, prin centrele de servicii ale companiei din România, Polonia, Belgia şi Republica Moldova. Anca este absolventă a Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti şi este pasionată de lectură.

    Andreea Stănescu va părăsi de la 1 octombrie compania pentru a se dedica altor proiecte, atât în sfera personală, cât şi în cea profesională.


     

  • Cele mai bogate oraşe din lume – GALERIE FOTO – VIDEO

    Nicio mirare, în acest context, legată de faptul că oraşul are cele mai multe gospodării cu câştiguri anuale de peste 250.000 de dolari; numărul celor care câştigă atât de mult este aproape de două ori mai mare decât al celor din Los Angeles, oraş plasat, din acest punct de vedere, pe poziţia a doua. Conform acestei unităţi de măsură, primele nouă poziţii din top sunt adjudecate de oraşele nord-americane, iar Londra ocupă poziţia a zecea în acest clasament.
    Pe parcursul următorilor cinci ani este de aşteptat ca această ierarhie să se schimbe.

  • C&W Echinox: Numărul de angajaţi din clădirile de birouri moderne din Bucureşti poate ajunge la 270.000 pȃnă la finalul anului

    „După cum se poate observa din raportul nostru, numărul angajaţilor care lucrează ȋn clădiri de birouri clasa A şi B este ȋn continuă creştere. În condiţiile ȋn care disponibilitatea forţei de muncă este redusă, chiriaşii sunt din ce ȋn ce mai interesaţi să ocupe spaţii de birouri ȋn clădiri care să-i sunsţină ȋn demersul lor de a atrage şi a reţine angajaţi talentaţi. Astfel proprietarii şi firmele care administrează clădiri de birouri, ȋncep să fie şi ei implicaţi ȋn procesul de atragere de noi talente şi retenţie a angajaţilor existenţi, propunând de exemplu pentru zonele comune un design interior modern cu spaţii colaborative, creând astfel o atmosferă animată care să ȋncurajeze interacţiunea ȋntre diferite departamente. Un alt exemplu ar fi diversificarea serviciilor oferite, pe lângă cele tradiţionale (restaurante, spaţii comerciale, etc.) proprietarii iniţiează o serie de activităţi sportive sau de divertisment care să dezvolte şi să fixeze concepul de micro-comunitate”, spune Mădălina Cojocaru, partner, office agency C&W Echinox.

    Pipera Sud (Dimitrie Pompeiu), Barbu Văcărescu – Floreasca şi zona de Vest ocupă ȋn continuare primele trei poziţii din punct de vedere al numărului de angajaţi din clădirile de birouri moderne. Astfel, un număr de aproximativ 52.000 de persoane lucrează ȋn clădirile de birouri din zona Pipera Sud, circa 45.000 ȋn zona Barbu Văcărescu – Floreasca, iar ȋn Vest ȋn jur de 38.500, cele trei zone concentrând 63% dintre angajaţii clădirilor moderne de birouri din Bucureşti.

    Calculul numărului de angajaţi este realizat ȋn funcţie de destinaţia fiecărei zone de birouri şi de rata de ocupare ȋnregistrată pentru fiecare zonă la finalul primului semestru din 2018. Clădirile de birouri cu cea mai mare rată de metri pătraţi per angajat sunt situate ȋn special ȋn zona centrală şi CBD (Central Business District – Piaţa Victoriei – Piaţa Charles de Gaulle), care găzduiesc ȋn special sedii de firme din sectoare precum consultanţă, asigurări şi servicii bancare sau din domeniul farmaceutic.

    Cea mai mică rată de metri pătraţi per angajat rămâne ȋn continuare zona Pipera Sud (Dimitrie Pompeiu), zona de birouri dedicată operaţiunilor de back-office, fiind o destinaţie aleasă ȋn special de companiile care oferă servicii de outsourcing. Departamentul de birouri al companiei Cushman & Wakefield Echinox a ȋnchiriat ȋn prima jumătate a anului 2018 spaţii cu o suprafaţă cumulată de aproximativ 30.000 de metri pătraţi ȋn clădiri de birouri din Bucureşti şi din ţară.

  • Veşti proaste pentru fanii Game of Thrones, ultimul sezon al serialului ar putea fi amânat dinou

    El spune că, cel mai probabil, în februarie vor începe filmarea pilotului. Sezonul 7 a avut premiera pe HBO pe data de 16 iulie 2017, cu şapte episoade. Cel de-al optulea şi ultimul sezon al serialului bazat pe scrierile lui George R. R. Martin va avea doar şase episoade. 

    Scenariul este semnat de Jane Goldman (“Kick-Ass”, “Kingsman”) şi de scriitorul George R.R.Martin, autorul romanelor care au stat la baza serialului TV ”Game Of Thrones”.

    Serialul este cel mai mare succes al postului HBO, cu aproximativ 30 de milioane de telespectatori în SUA şi o armată de fani la nivel mondial.

  • Iohannis: Faptul că Guvernul PSD a gazat şi a bătut românii mi se pare incalificabil

    Întrebat la Sibiu dacă a primit vreun raport legat de miting, Iohannis a răspuns: ”Sigur că am primit un raport de la cei care se ocupă în Administraţia Prezidenţială de securitatea naţională, însă concluziile pe partea mai neplăcută trebuie să le prezinte procurorii militari şi aştept cu foarte mult interes. Cred că au fost atâtea evenimente negative în Piaţa Victoriei, faptul că Guvernul PSD a gazat şi a bătut românii mi se pare incalificabil, inadmisibil, din orice punct de vedere”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • România pe podium: Ţara noastră domină topul ţărilor cu cele mai ieftine produse şi servicii din Uniuniea Europeană, şi ocupă primul loc la alimente

    La alimente, România are preţuri de doar 62,2% din media UE, urmată de Polonia (65%) şi Bulgaria (73%). Cele mai mari preţuri din UE, la alimente, se găsesc în Elveţia (cu 67,7% peste media comunitară), Norvegia (+60,7%) şi Islanda (+56,4%).
     
    La costurile de întreţinere a locuinţei (gaz, electricitate, apă, alte utilităţi), Bulgaria este prima în topul ţărilor ieftine, cu tarife de doar 30,6% din media UE, urmată de Polonia (37,3%) şi România (38,6%). Cele mai mari costuri cu locuirea din UE se găsesc în Elveţia (cu 81,7% peste media comunitară), Luxemburg (+62,8%) şi Marea Britanie (+59,2%).