Conceptul s-a bazat în primul rând pe plăcerea personală a celor trei antreprenori de a mânca ciorbă zilnic, însă în spatele ideii businessului se află şi o observaţie făcută de-a lungul anilor, şi anume că peste 50% dintre clienţii restaurantelor comandă şi o ciorbă, şi asta indiferent de oră. „Am căutat aşadar un loc în care toţi împătimiţii de ciorbă să poată regăsi gustul copilăriei cu «o ciorbă că la mama sau bunica acasă»”, povesteşte Gabriel Voic, cofondator şi acţionar majoritar al companiei. „Important pentru noi a fost să creăm un concept autohton. Aşa cum italienii se laudă cu pizza, iar americanii cu hamburgerii, putem să ne lăudăm şi noi cu gustul inconfundabil al ciorbelor româneşti”, adaugă el.
Businessul a luat naştere în decembrie 2016 cu o investiţie iniţială de 23.000 de euro din fondurile proprii ale fondatorilor, prima Ciorbărie fiind deschisă pe Calea Dorobanţi. În 2017 au urmat deschiderile din Eminescu şi Academiei, iar anul trecut compania s-a extins în sistem de franciză prin inaugurarea unui nou restaurant în zona Titulescu. În primăvara aceasta conducerea businessului are în plan deschiderea a două noi restaurante, în zonele Pipera şi Drumul Taberei, iar până la sfârşitul anului antreprenorii preconizează atingerea unui număr de 16 unităţi în Capitală, precum şi în Iaşi, Cluj, Braşov şi Constanţa.
Cele patru restaurante deschise în prezent înregistrează venituri cumulate de aproximativ 750.000 lei pe lună, însă „având în vedere cele două magazine noi care se vor deschide, precum şi discuţiile începute pentru o extindere şi în afara Bucureştiului, preconizăm o dublare a încasărilor actuale”, spune Voic. Antreprenorul adaugă că toate veniturile businessului se reinvestesc „pentru un produs mai bun, pentru spaţii noi şi pentru un serviciu mai bun”. În prezent, proiectul principal pe care se concentrează reprezentanţii companiei este dezvoltarea unei bucătarii noi, de dimensiuni mai mari şi dotată cu echipamente performante, care să poată răspunde noii logistici pe care creşterea businessului o impune.
În restaurantele Ciorbăriei, valoarea bonului mediu este de 25-33 de lei, iar produsele au preţuri cuprinse între 9 şi 22 de lei pentru o porţie de ciorbă de 500 ml: „Evident că preţul reflectă ingredientele şi timpii de preparare”, subliniază Voic. Produsele comandate cel mai des sunt ciorbele de bază – de burtă, rădăuţeană, de perişoare – şi gulaşul, însă în meniu există o varietate de aproximativ 200 de reţete „de pe tot globul (supe, borşuri, ciorbe) interpretate şi adaptate la gustul neaoş. În afară de produsele de bază, în fiecare zi avem şapte reţete noi, care suscită interesul şi curiozitatea clienţilor noştri”, adaugă el. Potrivit lui, un atu important îl constituie şi timpul de servire foarte scurt în comparaţie cu cel de aşteptare dintr-un restaurant. Un procent de 15-20% din vânzări este acoperit de comenzile online prin intermediul a două platforme de livrări cu care compania colaborează, însă reprezentanţii businessului lucrează acum la un sistem propriu de livrare care să suprime costurile de plus 30% pe care livratorii le percep.
În primele săptămâni de activitate, compania înregistra un număr de 20 de clienţi, însă în prezent peste 1.000 de clienţi – persoane cu venituri medii, de toate vârstele – trec zilnic pragul celor patru Ciorbării, iar odată cu deschiderea următoarelor unităţi Voic se aşteaptă la o dublare a numărului acestora; de asemenea, un procent de 5-10% sunt clienţi străini, veniţi să încerce tradiţionalele ciorbe româneşti. La nivel de angajaţi, echipa businessului numără circa 40 de persoane. În ceea ce priveşte concurenţa, antreprenorul spune că în momentul de faţă businessul pe care îl conduce nu are competitori, chiar dacă şi competiţia „este un lucru bun, incitant şi aduce întotdeauna un plus pentru client”. „În cazul nostru însă, magazinele nou apărute pe segmentul «ciorbă» reprezintă doar o copie a lanţului Ciorbărie.”
Voic susţine că autorităţile ar trebui să se implice mai mult în susţinerea conceptelor tinere, încă firave, pentru a putea deveni branduri puternice cu aspiraţii internaţionale: „Orice concept românesc trebuie să fie promovat şi susţinut astfel încât într-o eră a globalizării să ne putem lăuda cu propriile companii puternice şi nu cu faptul că avem «creiere» care fac bani pentru alte companii multinaţionale. Businessurile autohtone sunt un interes naţional. Acest lucru ar trebui să se regăsească şi în viziunea autorităţilor, având în vedere că fără IMM-uri ne vom putea denumi o ţară săracă”. Antreprenorul crede că legislaţia actuală are nevoie de o formă mai maleabilă şi orientată către nevoile specifice ale fiecărui tip de afacere în parte şi că businessurile tinere au nevoie de consultanţă şi asistenţă în loc de „sancţiuni interminabile care să ducă la tăierea elanului şi oprirea afacerii. Înaintea amenzilor ar trebui să apară avertismentele, iar organele de control să ajute la remedieri, nu să distrugă din cauza unui zel prost aplicat”.