BusinessMagazin

Tag: nasa

  • NASA oferă 1 milion de dolari inginerilor care dezvoltă roboţi umanoizi pentru călătoria pe Marte

    Oamenii vor ajunge pe Marte în anii 2030 acompaniaţi de de roboţi dacă planurile ambiţioase ale NASA devin realitate, informează Wired.

    Agenţia spaţială a lansat un concurs provocându-i pe ingineri să dezvolte capabilităţile roboţilor umanoizi, astfel încât să-i ajute pe astronauţi în lunga călătorie către Marte. NASA pune la bătaie un premiu de 1 milion de dolari.

    Echipele vor trebui să programeze un robot virtual să realizeze o serie de sarcini virtuale care ar putea salva viaţa echipajului uman, precum repararea fisurilor. Robotul în cauză, dezvoltat de NASA, este numit Valkyrie, are aproape 1,80 cm, în jur de 130 de kg şi poate funcţiona în medii ostile. Poate “vedea”datorită senzorilor şi camerei amplasate pe cap, poate merge şi prinde obiecte cu mâinile, care au patru degete.

    Marea provocare pentru ingineri este să-i dezvolte dexteritatea robotului pentru a putea face lucruri care necesită fineţe. Astfel de roboţi există pe pământ, dar aceştia nu pot fi folosiţi din cauza temperaturilor extrem de scăzute care pot atinge şi -176 de grade celsius.

    Pentru a câştiga competiţia, echipele de ingineri trebuie să rezolve următorul scenariu virtual: o furtună de nisip extrem de puternică a stricat habitatul de pe Marte. Aceştia trebuie să îndeplinească trei obiective: alinierea unei antene de comunicaţii, repararea unui tablou solar şi repararea unei fisuri în habitat.

    echipele se pot înscrie de azi şi vor trece printr-o rundă de calificare în septembrie-noiembrie, iar finaliştii vor fi anunţaţi în decembrie. Apoi finaliştii se vor putea antrena din ianuarie până în iunie 2017, iar finala va avea în iunie.

  • Luna trecută a fost cea mai călduroasă din istore

    Iulie 2016 a fost cea mai călduroasă lună din istorie potrivit NASA. Mai exact, a fost cu 0,8 grade Celsius mai caldă decât media lunară din 1950 -1980 şi chiar mai caldă decât lunile iulie 2011 şi iulie 2015, care până acum erau considerat ca fiind cele mai călduroase, relatează ABC News.

    “Chestia înfricoşătoare va fi că ne îndreptăm spre o perioadă în care va fi o surpriză când un an sau o lună nu va fi cea mai călduroasă din istorie”, a spus Chris Field, cercetător în domeniu metereologiei la Carnegie Institution şi Universitatea Stanford.

    Cele mai călduroase cinci luni din istorie, potrivit NASA, arată în felul următor:

    1. iulie 2016
    2. iulie 2011
    3. iulie 2015
    4. iulie 2009
    5. august 2014

  • Luna trecută a fost cea mai călduroasă din istore

    Iulie 2016 a fost cea mai călduroasă lună din istorie potrivit NASA. Mai exact, a fost cu 0,8 grade Celsius mai caldă decât media lunară din 1950 -1980 şi chiar mai caldă decât lunile iulie 2011 şi iulie 2015, care până acum erau considerat ca fiind cele mai călduroase, relatează ABC News.

    “Chestia înfricoşătoare va fi că ne îndreptăm spre o perioadă în care va fi o surpriză când un an sau o lună nu va fi cea mai călduroasă din istorie”, a spus Chris Field, cercetător în domeniu metereologiei la Carnegie Institution şi Universitatea Stanford.

    Cele mai călduroase cinci luni din istorie, potrivit NASA, arată în felul următor:

    1. iulie 2016
    2. iulie 2011
    3. iulie 2015
    4. iulie 2009
    5. august 2014

  • NASA acuzată că întrerupe transmisia staţiei spaţiale în momentul apariţiei unor OZN-uri

    Agenţia Spaţială Americană este acuzată de internauţii din întreaga lume că a întrerupt, în mod voit, semnalul prin care transmite în direct pe internet imagini din spaţiu captate de pe Staţia Spaţială Internaţională, fix în momentul în care un obiect misterios trece prin dreptul acesteia. Potrivit postărilor, incidentul s-ar fi petrecut în data de 9 iulie, când în dreptul ISS ar fi apărut un obiect luminos, moment în care transmisia live a căzut brusc.

    Cei de la NASA se apără şi susţin că nu au întrerupt ei emisia, nimeni nu controlează streaming-ul venit de pe Staţia Spaţială. NASA pretinde că transmisia se mai întrerupe în momentul în care ISS se află într-o zonă în care sateliţii care transmit semnalul pe Pământ nu au o acoperire atât de bună:

    „Staţia Spaţială Internaţională trece în mod regulat prin zone unde acoperirea sateliţilor nu este tocmai bună, de aici şi calitatea transmisiei noastre în unele momente. Camerele de luat vederi afişează un ecran albastru indicând faptul că nu există semnal. Nu există vreun obiect neidentificabil observat de pe ISS. De cele mai multe ori reflexiile de la ferestrele staţiei sau luminile de pe Pământ apar ca fiind obiecte, la fel de bine cum şi în imaginile pe care le filmăm sau fotografiem aici pe Pământ pot apărea reflecţii”, se arată în comunicatul semnat de departamentul Human Exploration and Operations Mission Directorate al NASA.

    Clipul video a adunat într-un timp extrem de scurt peste 2 milioane de vizualizări, oamenii fiind de părere că obiectul nu este neapărat un OZN; acesta ar putea fi la fel de bine un meteorit de mici dimensiuni sau un gunoi spaţial, însă faptul că NASA întrerupe emisia în momentul în care acesta trece prin dreptul camerei, ridică un semn de întrebare cu privire la deschiderea agenţiei americane în a oferii informaţii, mai ales că nu este pentru prima dată când NASA întrerupe emisia în momentul în care un obiect trece prin faţa staţiei, după cum o dovedesc cele două clipuri de mai jos. Coincidenţă?

     

  • NASA acuzată că întrerupe transmisia staţiei spaţiale în momentul apariţiei unor OZN-uri

    Agenţia Spaţială Americană este acuzată de internauţii din întreaga lume că a întrerupt, în mod voit, semnalul prin care transmite în direct pe internet imagini din spaţiu captate de pe Staţia Spaţială Internaţională, fix în momentul în care un obiect misterios trece prin dreptul acesteia. Potrivit postărilor, incidentul s-ar fi petrecut în data de 9 iulie, când în dreptul ISS ar fi apărut un obiect luminos, moment în care transmisia live a căzut brusc.

    Cei de la NASA se apără şi susţin că nu au întrerupt ei emisia, nimeni nu controlează streaming-ul venit de pe Staţia Spaţială. NASA pretinde că transmisia se mai întrerupe în momentul în care ISS se află într-o zonă în care sateliţii care transmit semnalul pe Pământ nu au o acoperire atât de bună:

    „Staţia Spaţială Internaţională trece în mod regulat prin zone unde acoperirea sateliţilor nu este tocmai bună, de aici şi calitatea transmisiei noastre în unele momente. Camerele de luat vederi afişează un ecran albastru indicând faptul că nu există semnal. Nu există vreun obiect neidentificabil observat de pe ISS. De cele mai multe ori reflexiile de la ferestrele staţiei sau luminile de pe Pământ apar ca fiind obiecte, la fel de bine cum şi în imaginile pe care le filmăm sau fotografiem aici pe Pământ pot apărea reflecţii”, se arată în comunicatul semnat de departamentul Human Exploration and Operations Mission Directorate al NASA.

    Clipul video a adunat într-un timp extrem de scurt peste 2 milioane de vizualizări, oamenii fiind de părere că obiectul nu este neapărat un OZN; acesta ar putea fi la fel de bine un meteorit de mici dimensiuni sau un gunoi spaţial, însă faptul că NASA întrerupe emisia în momentul în care acesta trece prin dreptul camerei, ridică un semn de întrebare cu privire la deschiderea agenţiei americane în a oferii informaţii, mai ales că nu este pentru prima dată când NASA întrerupe emisia în momentul în care un obiect trece prin faţa staţiei, după cum o dovedesc cele două clipuri de mai jos. Coincidenţă?

     

  • Povestea rachetei Juno, a drumului său spre Jupiter şi a oamenilor care au lucrat la proiectul de 1 miliard de dolari

    „Arderea în propulsor completă şi orbita obţinută. Sunt gata să-ţi aflu secretele, Jupiter. Obişnuieşte-te cu ideea.“ Aşa sună invitaţia la dans făcută de Juno misteriosului Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul nostru solar.

    O ardere în motor de 35 de minute a încetinit Juno la 1.950 km/h, suficient pentru ca nava spaţială să poată fi capturată de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. Ca să ajungă acolo, Juno a călătorit cu 210.000 km/h într-o cursă nebunească şi periculoasă pentru un dans la fel de nebunesc şi de periculos. Coregrafia a fost pregătită acum 10 ani, pe Pământ.

    Susan G. Finley, o aventurieră a spaţiului în vârstă de 79 de ani, a urmărit pentru NASA dansul lui Juno (în mitologia romană, Juno este zeiţa căsătoriei şi regina zeilor). Susan G. Finley este o deschizătoare de drumuri. A lucrat cu rachete încă dinainte ca NASA să existe, scrie The New York Times.

    Pe 4 iulie, când lumea sărbătorea independenţa Americii şi admira spectacolul de artificii, inginerul Finley aştepta la Jet Propulsion Laboratory din Pasadena confirmarea succesului celei mai recente aventuri spaţiale.

    Doamna Finley, specialist al reţelei Deep Space de radiotelescoape, a avut misiunea de a identifica un semnal radio important trimis de nava spaţială – acela care ar fi arătat că exploratorul planetar a ajuns pe orbita lui Jupiter după o călătorie de cinci ani. Din cauza latenţei cu care semnalele de pe Pământ ajung la Jupiter şi invers, Juno s-a bazat pe pilotul ei automat pentru a executa manevra îndrăzneaţă. „Este un semnal greu de urmărit“, spune doamna Finley. Iar semnalul a venit, sub forma unor tonuri primitive, traduse apoi de computere puternice în mesaje liniştitoare. O fază importantă a misiunii de un miliard de dolari s-a încheiat cu succes. Tonurile sunt folositoare când antena principală a navei spaţiale nu este îndreptată înspre Pământ, aşa cum a fost cazul lui Juno în timpul etapei în care şi-a pornit motoarele pentru a putea fi prinsă de câmpul gravitaţional al lui Jupiter. O antenă mai mică, mai slabă, transmite doar tonuri simple pentru comunicare.

    Ce face acum doamna Finley diferă mult de ce făcea în ianuarie 1958, când a păşit pentru prima dată în Jet Propulsion Laboratory. Inclusă pe lista pionierelor spaţiului în cartea „Ascensiunea rachetistelor“ a Nathaliei Holt, doamna Finley a început cu puţin înainte de lasarea Explorer I, primul satelit pe care SUA l-au trimis cu succes în spaţiu. Şase luni mai târziu, Congresul a adoptat legea prin care a fost creată NASA şi la sfârşitul anului laboratorul, care lucra până atunci pentru armată, a fost transferat la agenţia spaţială pentru a se concentra pe explorarea planetelor cu sonde robotice.

    Doamna Finley nu era pe atunci inginer. La facultate visa să devină arhitect, dar a renunţat după trei ani. „Arta pur şi simplu nu se lipea de mine“, povesteşte ea. A urmat cursuri de matematică şi, având o afinitate pentru numere, a devenit la propriu un computer uman. Computerele electronice erau încă rare şi scumpe, aşa că inginerii – în acele vremuri cei mai mulţi erau bărbaţi – dădeau spre rezolvare ecuaţiile de care aveau nevoie unui computer uman – aproape întotdeauna o femeie. Doamna Finley calcula, la început la Convair, o companie de aeronautică din Pomona, din California, apoi la Jet Propulsion Laboratory.

    Chiar dacă munca părea anostă, „dacă-ţi plăceau puzzle-urile şi chestii din astea, era distractiv“. „Şi întotdeauna obţineai un răspuns, spre deosebire de multe probleme din această lume pentru care nu există răspunsuri.“ Şi-a lăsat munca deoparte timp de şase ani pentru a-şi creşte copiii, doi băieţi, până când cel mai tânăr a putut fi dat la grădiniţă. S-a întors în 1969, a învăţat programare şi a devenit inginer. „Să fii programator este mai distractiv decât să fii un computer“, spune ea.

    De-a lungul anilor a lucrat şi ca inginer de teste şi ulterior ca inginer la reţeaua Deep Space. NASA a folosit tehnica tonurilor simple în aterizarea sondei Mars Pathfinder în 1997. Le-a exclus însă din alte două misiuni marţiene ulterioare, Climate Orbiter şi Polar Lander. Ambele sonde au fost pierdute în 1999. Investigaţiile privind cauzele eşecurilor au fost îngreunate de lipsa informaţiilor care puteau fi furnizate de tonurile transmise.

  • Cum va arăta lumea în 2100 în viziunea NASA – GALERIE FOTO

    În august 1975, agenţia spaţială americană a însărcinat o echipa NASA să-şi imagineze cum ar arăta coloniile spaţiale în 2100, scrie news.com.au

    Astfel profesorul de la Princeton Gerard O”Neil a condus o echipă formată din arhitecţi, cercetători, ingineri şi oameni de ştiinţă pentru a încerca să găsească concepte fiabile pentru o colonie spaţială. Cercetătorii au găsit trei posibile scenarii: Bernal Sphere ( în formă sferă), Toroidal Colony şi Cylindrical Colony (în formă de cilidru).

    În toate design-uri, câmpul gravitaţional era generat de către o forţă centrifugă, care ar funcţiona pe baza de energie solară. Cel mai mare dintre cele 3 concepte a fost cel cilindric, care avea potenţialul să ofere adăpost pentru 1 milion de oameni.

    O”Neil spera să înceapă lucrul efectiv la aceste proiecte în anii 90, dar nu s-a întâmplat acest lucru şi chiar şi în 2016 aceste concepte sunt futuristice.

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Elev câştigător al unui concurs NASA, ameninţat de profesori după ce a scris pe Facebook că liceul este un ”abator mental şi spiritual”

     Unul dintre elevii Colegiului Dobrogean „Spiru Haret” a postat pe reţeaua de socializare Facebook un mesaj în care îşi exprima dezamăgirea faţă de actualul sistem de învăţământ.

     Andrei Turtoi, câştigător al consursului NASA Ames Space Settlement Design Contest din 2014, a ales să posteze un mesaj pe Facebook despre sistemul de învăţământ din România, în care îşi exprimă dezamăgirea faţă de un sistem bolnav, care în loc să îl ajute, mai mult îi face rău.

    Profesorii săi nu au privit însă cu ochi buni mesajul tânărului şi au decis să îl apostrofeze, obligându-l să şteargă ce a scris şi să posteze mesajul ”Să postez aşa ceva a fost o greşeală”. Asemenea practici aveau loc şi în regimul comunist atunci când cineva avea obiecţii la adresa sistemului.

    Va prezentăm mai jos textul integral al elevului apostrofat de profesori:

    „Sistemul educaţional din România.

    Cum să nu îl iubeşti?!

    După ce termini gimnaziul, te duci cu forţe proaspete la abatorul mental şi spiritual, căruia i se mai spune şi liceu. Totul pentru o diplomă de hârtie, cu poza ta spânzurată pe ea, pentru care înveţi din rupte 4 ani întregi, te trezeşti în fiecare dimineaţă cu spaimă şi scârbă, gândindu-te ce orori te mai aşteaptă în acea zi. Dar, de parcă nu ar fi de ajuns, mai trebuie să înveţi materii nefolositoare, să le memorezi aşa cum ţi se dictează, pentru că mai apoi să stai înţepenit 3 ore într-o bancă de un metru pătrat şi să tutui toate prostiile pe care le-ai reţinut, pentru că termenul învăţat este impropriu.

    But wait, there’s more. Toate astea le faci, cum am mai spus, pentru o coală A4 care atestă că, într-adevăr, ai fost distrus mental, fizic şi psihic în ultimii 4 ani cu brio. După cum ştim mare parte dintre noi, este perioada simulărilor, şi în viaţa mea nu m-am simţit mai indignat şi mai jignit decât astăzi, când mai aveam puţin şi ieşeam din clasă, pentru că în urmă eforturilor susţinute de a revizui materia predată în ultimii 3 ani, pe lângă temele zilnice, am fost anunţaţi într-un mod foarte plăcut că ne-am descurcat execrabil, că nu suntem buni de nimic, ce mai, încă un pic şi ne zicea că degeaba mai încercam să trecem anul şi să intrăm în bac, pentru că oricum nu vom reuşi să-l absolvim. Dar deja deviez de la subiect…

    Cum spuneam, mirificul, mirobolantul, inegalabilul sistem de învăţământ românesc şi unele cadre profesorale pur şi simplu mirifice, m-au făcut să îmi pun întrebări serioase cu privire la viitorul meu şi al colegilor mei, precum şi la viitorul tării… Un sistem care se bazează pe învăţare reproductivă, a unei materii învechite (predata câte-odată de nişte profesori mai învechiţi decât materia în sine), care cere elevului mai mult decât poate acesta duce, şi, de ce nu, nişte cadre didactice puse acolo numai ca să îl streseze, făcand cateodată şi abuz de putere, că doar de, e fain să faci asta, şi care consideră că materia lor e cea mai importantă, singura din programă chiar, aşa că temele pentru acasă şi lecţiile pe care elevul trebuie să le înveţe, sunt îndeajuns de stufoase încât să ocupe întregul timp al acestuia.

    Şi totuşi considerăm că ai reuşit să îţi iei bucătica aia de hârtie. Ajungi după la facultate, sau chiar mai rău, direct în piaţa muncii fără să ştii cu ce se mănâncă munca, dar, nu-ţi face griji, ştii în caz că vine un isteţ de la show-uri cu proşti să îi faci o analiză completă pe cele cinci scrisori ale lui Eminescu, să îi calculezi înclinaţia marginală spre consum a baicoianului tipic, să îi spui care sunt oasele care alcătuiesc membrul inferior (şi centura pelviană), ceea ce te duce mai apoi la strategiile militare ale lui Alexandru Macedon, îi mai explici cum să devină un antreprenor de succes, asta ca să îşi schimbe slujba de tot râsul. Îl convingi că slujba sa e de tot râsul cu ajutorul pătratului sap-sep-sip-sop, îi prezinţi o variantă mai profitabilă, făcand analiză pe piaţă muncii, îi afli profilul psihologic, ca să vezi şi ce i se potriveşte…

    Între timp faci gimnastică acrobatică şi îi explici domnului de ce uleiul nu se dizolvă în apa: pentru că apa este o moleculă polară, iar uleiul nu este polar (da, povestea cu densitatea este o prostie), îi derivi o funcţie logaritmică, pentru că mai apoi să poţi să calculezi cum se modifică rezistenţa într-un potenţiometru de volum de la radioul de buzunar, pe care l-ai luat oricum de la bunica-ta din debara. Vă întreb şi pe voi, cei care citiţi articolul… Vi se pare mult? Este! Şi asta e o mică parte a unui sistem ineficient, bolnav, din care eu personal mai am de îndurat un an.

    Şi mulţi o să spună: Dacă nu-ţi convine, lasă-te de şcoală! Principalul beneficiar al educaţiei este elevul, iar eu nu sunt singurul nemulţumit de acest sistem bolnav, nu sunt primul, şi până nu vom vedea o schimbare nu voi fi nici ultimul. Nu vreau să demonstrez nici cât de inteligent, răzvrătit, sau orice alt termen ar putea descrie (sau nu) atitudinea din acest articol. Vreau pur şi simplu să îmi exprim nemulţumirea faţă de un sistem care ar trebui să mă ajute, dar mai mult îmi face rău”.

    La scurt timp, Consiliului Judetean al Elivilor Tulcea a postat un mesaj de susţinere faţă de Andrei, redat de tulceaeuropeana.com:

    ”Consiliul Judeţean al Elevilor Tulcea susţine dreptul la libera exprimare şi implicit elevul tulcean care şi-a expus zilele trecute, public, pe prezentul site de socializare, punctul de vedere în legătură cu sistemul de învăţământ românesc, sistem care, trebuie să fim conştienţi şi să recunoaştem toţi că are foarte mari probleme, atât la nivel curricular, cât şi la nivelul cadrelor didactice în activitate, o parte din aceştia utilizându-se de metode învechite şi anume predare rigidă, cu aşteptări ca elevii să memoreze cuvânt cu cuvânt şi apoi ascultare din ceea ce a memorat elevul.

    Elevul în cauză a postat un mesaj, o opinie proprie, pe care mulţi dintre noi o împărtăşim, dar multora le e frică să o expună tocmai din cauza posibilelor consecinţe. Mesajul, pe care îl considerăm cât se poate de legitim şi adevărat, a prins foarte bine în rândul tinerilor şi s-a răspândit foarte rapid. Acesta a ajuns şi la urechile profesorilor, care, aparent, au considerat că nu este normal ca un elev (normal, cine este elevul?) să îşi spună punctul de vedere în legătură cu sistemul. E ca şi cum ai cumpăra un produs, dar nu ai avea voie să spui dacă este bun sau nu. Mai exact dacă nu este bun.

    Oricine are dreptul la opinie, evident şi elevul, el fiind, de fapt, cel mai capabil să facă acest lucru, întrucât el este beneficiarul direct al sistemului educaţional. Elevul se confruntă zilnic cu problemele sistemului şi le cunoaşte cel mai bine, nicidecum profesorul.

    Ulterior, asupra elevului în cauza au fost făcute presiuni să şteargă postarea, că altfel va fi sancţionat.

    Acest lucru înseamnă ameninţare, care la rândul ei, constituie infracţiune. Mai mult de atât, profesorul nu are dreptul să judece elevul pentru faptele din afara şcolii. Profesorul nu este judecător, nici şcoala instanţă judecătorească, deci nu au dreptul să sancţioneze elevii pentru acţiuni desfăşurate în afara cursurilor sau fără a încalcă vreun regulament. Altfel fapta devine abuz”.

  • Cum vrea o ardeleancă să creeze locuri de muncă în spaţiu

     O cercetătoare din România, Ioana Cozmuţa, lucrează la centrul din Silicon Valley al Agenţiei Spaţiale Americane NASA la un proiect care vizează integrarea orbitei Pământului în viaţa noastră de zi cu zi, astfel încât generaţiile viitoare să ajungă să lucreze în spaţiul cosmic.

    Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA

    Ioana Cozmuţa s-a născut la Baia Mare şi a absolvit Facutatea de Fizică a Universităţii ”Babeş-Bolyai” (UBB) Cluj-Napoca. Intenţiona să se facă jurnalistă, la fel ca tatăl ei, dar a ales o altă profesie, fizica, pentru ca în final să ajungă să lucreze la Space Portal (Portalul Spaţial) al centrului de cercetare NASA Ames din Silicon Valley în SUA, fiind o specialistă recunoscută la nivel internaţional în domeniul microgravitaţiei.

    Crescută în comunism ca într-o ”bulă de săpun”, după cum mărturiseşte, Ioana Cozmuţa s-a întrebat ce este dincolo de graniţele ţării, aşa că, după absolvirea facultăţii de la Cluj-Napoca, a plecat în Olanda pentru doctorat.

    ”M-a motivat întotdeauna curiozitatea, am vrut să învăţ, să descopăr lumea şi în acelaşi timp să creez lucruri de valoare. Am învăţat limba olandeză, lucru pentru care am fost apreciată, şi am făcut multe experimente, lucrând în cadrul unui institut de fizică nucleară. M-a interesat îndeosebi ce se întâmplă la nivel atomic în interiorul materiei, cum poţi să creezi modele la scara moleculară pentru a putea prezice anumite proprietăţi”, a declarat aceasta corespondentului MEDIAFAX.

    Realizând că munca de laborator îi ocupă tot timpul, că lucrează într-un mediu cu radiaţii, s-a decis să se reprofileze pe partea computaţională.

    ”Nu am avut niciodată ca obiectiv clar să ajung la NASA, faptul că lucrez acolo este pură întâmplare. Din Olanda am plecat în SUA, pentru a învăţa technici de chimie computaţională la Caltech. Apoi m-am mutat la Stanford în centrul de tehnologie genomică, de unde am lucrat pe un proiect de nanotehnologie cu NASA, după care m-am transferat la centrul de cercetare pe care NASA îl are în Silicon Valley”, îşi aminteşte cercetătoarea.

    Mă preocupă cum putem integra orbita Pământului în viaţa noastră de zi cu zi.

    A evoluat în cadrul agenţiei astfel încât în anul 2012 s-a deschis oportunitatea de a lucra la un proiect privind democratizarea spaţiului din perspectiva parteneriatelor public-privat, proiect ce abordează teme privind Staţia Spaţială Internaţională (SSI), mediul de gravitaţie redusă, identificarea oportunităţilor cât şi a barierelor existente, aplicaţii terestre.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro