Pe eticheta celor mai multe dintre produsele pe care le cumpărăm scrie „Made in China”, însă această formulare de pe etichetă ascunde un mare mister. Jurnaliştii străini au mers pe urmele produselor care ajung în casele fiecăruia dintre noi şi au descoperit un secret bine ascuns de ochii occidentalior.
O firmă chineză a înfiinţat prima fabrică fără oameni în oraşul Dongguan, unde toate procesele sunt operate de roboţi, o soluţie futuristică, care elimină dependeţa de muncitori a Chinei, scrie The Economic Times
În fabrica, Changying Precision Technology, toate procesele sunt operate de computere, roboţi şi camioane de transport automatizate. 60 de roboţi produc componente de telefoane mobile zi şi noapte, pe 10 linii de productie, relatează ziarul condus de statul chinez.
Fiecare linie de producţie are doar trei supraveghetori care verifică şi monitorizează muncă roboţilor. În urmă cu câteva luni, fabricaţia era realizată de 650 de muncitori.
În momentul de faţă sunt angajati doar 60 de oameni, număr ce va fi redus la 20 în viitor, a declarat Luo Weiqiang, managerul general al companiei. “În următorii doi ani, numărul roboţilor va ajunge la 1.000, iar 80% din procesul de producţie va fi asigurat de către roboţi “, a spus Chen Qixing, preşedintele Changying Precision Technology .
Un raport al companiei susţine că rata produselor defecte a scăzut de la 25% la 5% odată cu introducerea roboţilor, iar capacitatea de producţie aproape s-a triplat.
UTOK şi-a completat gama de telefoane mobile cu modelul Dorel 2. Primul feature phone din oferta companiei este un model simplu şi practic, livrat în carcasă cu design “candy bar” şi certificare IP68, adaptată pentru a oferi protecţie adecvată în medii de lucru potrivnice echipamentelor electronice obişnuite. Astfel, telefonul UTOK Dorel 2 este garantat să reziste la şocuri provocate de căderi de până la un metru şi a imersiei in apă cu o adâncime de până la 3 metri.
UTOK Dorel 2 pune accent pe comunicare, bateria de 2000 mAh oferind autonomie generoasă de până la 15 ore de convorbiri si până la 330 de ore funcţionare in modul stand by.
CITEŞTE AICI CE SPECIFICAŢII TEHNICE ARE TELEFONUL CARE REZISTĂ ÎN APROAPE ORICE CONDIŢII
“La discuţiile pe care le-am avut cu un grup mare de companii, unul dintre conducătorii acelei companii, după ce i-am arătat Master Planul, mi-a explicat următorul lucru: «Domnule ministru, în urmă cu 12-13 ani, lucram în Portugalia. Şi portughezii erau, vreun milion jumate-două milioane, la căpşuni sau ca fierar-betonişti în toată Europa. În momentul în care au început (lucrările – n.r.), s-au întors acasă un milion de portughezi din forţa activă de muncă»”, a relatat ministrul Transporturilor, Ioan Rus.
El a apreciat astfel că, dacă România va începe lucrările de construcţie prevăzute în Master Plan-ul de transport, foarte mulţi dintre românii care în prezent lucrează ca fierar-betonit sau dulgher în alte state europene vor reveni în ţară, pentru un salariu mai mare sau în “condiţii rezonabile”.
Proiectele de autostrăzi incluse în Master Plan sunt Sibiu – Braşov (103 km), Ploieşti – Comarnic (49 km), Craiova – Piteşti (115 km), Comarnic – Braşov (54 km), Braşov – Bacău (158 km) şi Gilău – Borş (177 km), costul total estimat pentru aceste proiecte fiind de 6,58 miliarde euro fără TVA.
În plus, Master Planul cuprinde construcţia de drumuri expres însumând aproximativ 2.200 km, fondurile necesare pentru aceste proiecte totalizând circa 17,5 miliarde euro fără TVA.
“În cadrul unui program web-TV, trei adolescenţi au experimentat timp de o lună lucrul într-o fabrică de textile din Cambodgia. Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate în acest program este eronată, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre. Mai mult, niciunul dintre producătorii programului şi nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informaţii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter părtinitor acestui demers. Pentru noi este foarte important ca atât clienţii, cât şi partenerii noştri să aiba acces la o imagine corectă şi echilibrată asupra activităţii H&M şi responsabilităţilor pe care ni le asumăm. De ani de zile depunem eforturi considerabile în ţările în care avem parteneriate cu producătorii de textile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi milităm pentru respectarea drepturilor angajaţilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textilă, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fără exceptie, tuturor furnizorilor noştri.Totodată, H&M a susţinut întotdeauna faptul că salariile din industria textilă trebuie să fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajaţilor. Acest fapt este specificat, de altfel, şi în Codul nostru de Etică”, se arată în poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei.
Trei bloggeri de modă din Norvegia au fost trimişi de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.
H&M lansează în 2015 magazin online în România
Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.
Documentarul realizat în timpul perioadei în care cei trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.
Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”
H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.
Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al marilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt reprezentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.
“În cadrul unui program web-TV, trei adolescenţi au experimentat timp de o lună lucrul într-o fabrică de textile din Cambodgia. Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate în acest program este eronată, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre. Mai mult, niciunul dintre producătorii programului şi nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informaţii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter părtinitor acestui demers. Pentru noi este foarte important ca atât clienţii, cât şi partenerii noştri să aiba acces la o imagine corectă şi echilibrată asupra activităţii H&M şi responsabilităţilor pe care ni le asumăm. De ani de zile depunem eforturi considerabile în ţările în care avem parteneriate cu producătorii de textile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de muncă şi milităm pentru respectarea drepturilor angajaţilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textilă, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fără exceptie, tuturor furnizorilor noştri.Totodată, H&M a susţinut întotdeauna faptul că salariile din industria textilă trebuie să fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajaţilor. Acest fapt este specificat, de altfel, şi în Codul nostru de Etică”, se arată în poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei.
Trei bloggeri de modă din Norvegia au fost trimişi de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.
H&M lansează în 2015 magazin online în România
Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.
Documentarul realizat în timpul perioadei în care cei trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.
Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”
H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.
Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al marilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt reprezentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.
Trei bloggeriţe de modă din Norvegia au fost trimise de către angajator, publicaţia Aftenposten, să lucreze timp de o lună la o fabrică de haine din Phnom Penh, capitala Cambodgiei. Experienţa pare că le-a schimbat complet percepţia despre industria vestimentară şi a declanşat numeroase dezbateri în spaţiul public din statul nordic, relatează Quartz, citând presa locală.
H&M lansează în 2015 magazin online în România
Anniken Jorgensen, o bloggeriţă de 17 ani, a criticat aspru compania H&M pentru că nu plăteşte salarii mai mari, atacând în aceeaşi măsură publicaţia a cărei angajată este pentru că nu prezintă mai multe imagini cu muncitorii şi condiţiile în care aceştia lucrează.
Documentarul realizat în timpul perioadei în care cele trei au lucrat este un reality show numit “Sweatshop deadly fashion”, şi arată condiţiile extrem de proaste din Cambodgia. Iniţial, cele trei protagoniste erau dornice să cunoască sistemul social şi cultura din Phnom Penh, însă pe măsură ce discutau cu muncitorii au realizat cât de grea este viaţa acestora. Spre finalul serialului, tinerele începuseră să plângă în timpul interviurilor şi să critice vehement companiile ce deţineau fabrici în Cambodgia. “Adevărul este că suntem bogaţi pentru că ei sunt săraci”, spune Ludvig Hambro, unul dintre producători, la finalul serialului, citat de Quartz. “Suntem bogaţi pentru că ne costă doar 10 dolari să cumpărăm un tricou de la H&M.”
Cambodgia era cândva considerată un model pentru alte state producătoare de textile, dar standardele scăzute de siguranţă în muncă şi stagnarea salariilor au dus la numeroase proteste în ultimii ani. În urma unui incident soldat cu uciderea a cinci muncitori, guvernul a crescut în cele din urmă salariul minim de la 80 de dolari pe lună la 128 de dolari, deşi muncitorii ceruseră 160 de dolari.
Ca răspuns la cele prezentate în reality show, H&M a emis un comunicat care menţiona că “acest program nu este reprezentativ pentru programul companiei de responsabilitate socială şi prezintă o imagine greşită a modului în care ne tratăm angajaţii.”
H&M, unul dintre cele mai populare şi mai cunoscute grupuri la nivel mondial, are în total în portofoliu şapte branduri, iar al şaptelea, „&Other Stories“, a fost anunţat în 2013. H&M este cunoscut pentru brandul cu acelaşi nume, lansat şi pe piaţa locală în urmă cu mai bine de trei ani, după cinci ani de tatonări. Sub umbrela Hennes&Mauritz se găsesc însă şi Cos, Monki, Weekday, Cheap Monday şi H&M Home. De altfel, puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte „branduri-surori“ mai puţin cunoscute.
Cei mai importanţi jucători din retailul de îmbrăcăminte, în frunte cu Zara şi H&M, lucrează în România cu fabrici care îşi plătesc angajaţii cu salarii sub minimul pe economie, sume care le sunt insuficiente pentru a-şi acoperi cheltuielile lunare, potrivit unui raport al organizaţiei Clean Clothes Campaign publicat anul trecut.
Raportul organizaţiei arată că angajaţii din industria textilă din mai multe state din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Macedonia sau Georgia, trăiesc sub limita sărăciei, ei fiind plătiţi cu salarii care reprezintă mai puţin de o cincime din necesarul lunar. Organizaţia Clean Clothes Campaign, care încearcă îmbunătăţirea condiţiilor de lucru în industria textilă, afirmă că începând cu 2013 atât România, cât şi Bulgaria şi Macedonia au salariul minim net mai mic decât cel plătit în China.
De altfel, salariile de nici 200 de euro pe lună sunt principalul punct de atracţie al marilor retaileri care vin să îşi croiască şi să îşi coasă haine în România. Alte avantaje sunt reprezentante de forţa de muncă bine pregătită şi de apropierea de statele vestice unde au piaţă de desfacere marii retaileri.
Poziţia oficială a H&M primită pe adresa redacţiei:
In cadrul unui program web-TV, trei adolescenti au experimentat timp de o luna lucrul intr-o fabrica de textile din Cambodgia.
Asocierea imaginii H&M cu cele prezentate in acest program este eronata, deoarece niciuna dintre fabricile vizitate nu produce haine pentru magazinele noastre.
Mai mult, niciunul dintre producatorii programului si nici cei trei adolescenti protagonisti nu s-au adresat H&M cu scopul de a obtine informatii pentru documentare, fapt care induce, din start, un caracter partinitor acestui demers.
Pentru noi este foarte important ca atat clientii, cat si partenerii nostri sa aiba acces la o imagine corecta si echilibrata asupra activitatii H&M si responsabilitatilor pe care ni le asumam.
De ani de zile depunem eforturi considerabile in tarile in care avem parteneriate cu producatorii de textile, pentru a imbunatati conditiile de munca si militam pentru respectarea drepturilor angajatilor. H&M a dezvoltat unele dintre cele mai exigente standarde de sustenabilitate din industria textila, la nivel mondial, standarde pe care le impunem, fara exceptie, tuturor furnizorilor nostri.Totodata, H&M a sustinut intotdeauna faptul ca salariile din industria textila trebuie sa fie la un nivel suficient pentru a asigura traiul angajatilor. Acest fapt este specificat, de altfel, si in Codul nostru de Etica.
Livrările din Bucureşti au fost chiar mai bune decât în perioada 2008 – 2009 şi au săltat piaţa rezidenţială şi la nivel naţional, ţinând cont că la nouă luni numărul de locuinţe finalizate a crescut cu 7%. Totuşi, excluzând din statistică regiunea Bucureşti – Ilfov, piaţa rezidenţială din România a continuat să scadă, ceea ce arată că încrederea investitorilor nu este uniform distribuită.
Activitatea investiţională din Bucureşti s-a intensificat pe fondul unei stabilizări a preţurilor în ultimul an şi al scăderii dobânzilor bancare, dar prioritate au avut în special proiectele de la marginea oraşului şi din localităţile limitrofe, care se încadrează în plafonul de preţ de 60.000 de euro stabilit de programul Prima casă.
Cei trei mari jucători din piaţa de telefonie mobilă – Orange, Vodafone şi Telekom – au semnat anul acesta contracte pentru închirierea unor spaţii de birouri cu o suprafaţă cumulată de 55.000 de metri pătraţi, acestea fiind cele mai mari tranzacţii dintr-o piaţă în care rata de neocupare a scăzut sub nivelul de 15%, dar lupta pentru chiriaşi rămâne acerbă.
Stocul de birouri din Bucureşti a ajuns la circa 2,2 milioane de metri pătraţi după ce grupuri precum AFI Europe, Skanska sau Atenor au livrat anul acesta noi clădiri, iar activitatea de dezvoltare va rămâne la un nivel important şi în următorii ani, investitorii având în diverse stadii de execuţie sau proiectare imobile cu o suprafaţă cumulată de 700.000 de metri pătraţi.
Chiriile sunt relativ stabile şi pornesc de la 7-8 euro/mp lunar în Pipera-Tunari şi ajung la 18 euro/mp în Piaţa Victoriei. Doar o economie care va creşte cu un nivel de 3-5% pe an şi care va reuşi să atragă noi companii de servicii va putea reduce presiunea pe chirii în următorii ani, date fiind noile proiecte în lucru.
Anul 2014 a fost unul dintre cele mai slabe din ultimul deceniu în ceea ce priveşte livrările de centre comerciale, dezvoltatorii deschizând porţile a doar trei proiecte noi, şi anume Vulcan Value Center şi Auchan Drumul Taberei din Bucureşti, respectiv Târgu-Jiu Shopping City.
Investiţiile în aceste proiecte realizate de grupurile NEPI (Vulcan şi Târgu-Jiu) şi Immochan s-au ridicat la aproximativ 140 de milioane de euro şi au fost finanţate din fonduri proprii, iar cele două grupuri rămân în continuare printre puţinii dezvoltatori activi în sectorul de retail. Astfel, NEPI lucrează la proiectul Mega Mall din cartierul bucureştean Pantelimon, care va fi deschis în luna aprilie a anului viitor, şi tot atunci este programată şi inaugurarea mallului Coresi din Braşov dezvoltat de Immochan pe fosta platformă industrială Tractorul.
Alte proiecte anunţate pentru 2016 sunt ParkLake Shopping din cartierul Titan, dezvoltat de grupurile Sonae Sierra şi Caelum Development, şi Veranda Obor al familiei Pogonaru. Proiectul din Titan este estimat la 180 mil. euro, în timp ce dezvoltarea de la Obor are un cost de 60 mil. euro.
CE VA FI ÎN 2015
LOCUINŢE – Ţinând cont de şantierele active, numărul de autorizaţii eliberate şi apetitul în creştere al băncilor pentru acordarea de credite, la nivelul Bucureştiului şi al marilor oraşe, precum Cluj sau Timişoara, dezvoltatorii vor continua să investească în noi proiecte rezidenţiale pentru a profita şi de costul redus al materialelor de construcţii. În lipsa unor creşteri salariale, cererea va putea însă absorbi cu greu noile proiecte anunţate pentru următorii ani.
SPAŢII DE BIROURI – În Bucureşti se conturează o polarizare a cererii şi a noilor proiecte de dezvoltare în două zone, şi anume Barbu Văcărescu – Floreasca, respectiv Pasajul Basarab – Politehnică, iar consultanţii aşteaptă o creştere a numărului de proiecte din oraşe secundare, precum Cluj, Timişoara şi Iaşi, centre universitare importante care atrag companii din zonele IT&C şi BPO.
SPAŢII COMERCIALE – Dezvoltarea de centre comerciale va rămâne la un nivel redus în următorii ani, investitorii şi retailerii fiind mult mai prudenţi cu privire la expansiunea în oraşele secundare după lunga serie de falimente din perioada crizei. NEPI are planuri pentru proiecte noi în Timişoara sau Piatra Neamţ, sud-africanii bazându-se pe uşurinţa cu care au acces la bani ieftini şi pe relaţia avută cu retailerii prezenţi în cele 10 centre comerciale pe care le au în portofoliu.
IT-iştii sunt urmaţi, în topul slujbelor, de consultanţii suport clienţi şi de muncitorii din industria auto.
Jucătorii din componente auto şi din centrele de servicii de externalizare au fost angajatorii care au făcut cele mai multe recrutări anul acesta, astfel că solicitările de piese auto venite din străinătate dar şi optimizările făcute de marile companii străine au stat la baza creşterii numărului de noi angajări. Astfel, la finalul lunii septembrie, efectivul de personal din economie a ajuns la 4,4 milioane de persoane, în creştere cu peste 115.000 de angajaţi de la începutul anului. De altfel, angajările făcute anul acesta au adus numărul de salariaţi din economie la cel mai ridicat nivel din 2009 încoace, iar planurile de noi angajări vor continua şi la începutul anului viitor.
Totuşi, cele mai bune oportunităţi de pe piaţa muncii le-au avut anul acesta programatorii, cărora companiile sunt dispuse să le dea salarii aproape duble faţă de media pe economie, chiar şi celor fără experienţă în câmpul muncii. Facultăţile „livrează“ anual 7.000 de absolvenţi de IT, însă necesarul de pe piaţă este dublu. Astfel, dacă salariile absolvenţilor de IT pornesc de la 500 – 700 de euro net pe lună, pentru „seniori“ companiile sunt dispuse să plătească salarii lunare de peste 2.000 de euro net pe lună. Deşi volumele de noi recrutări în rândul programatorilor nu sunt foarte mari – din cauza lipsei de candidaţi –, cererile sunt multe, mai ales că marile companii din IT au luat ajutoare de stat de zeci de milioane de euro pentru extinderea activităţilor pe plan local, cu condiţia de a crea noi locuri de muncă.
Vorbitorii de limbi străine, mai ales cei care ştiu încă o limbă străină pe lângă engleză, au fost privilegiaţi anul acesta din punctul de vedere al oportunităţilor de pe piaţa muncii, astfel că posturile de „consultant suport clienţi“ în diverse limbi străine au fost din ce în ce mai populare, inclusiv în provincie. Pentru că România este o destinaţie cu forţă de muncă ieftină, tot mai multe companii mută centrele de servicii de tip shared service sau business process outsourcing din vestul Europei în România, unde costurile sunt de 4-5 ori mai scăzute, iar zonele de interes pentru angajatorii din acest sector sunt, pe lângă Bucureşti, oraşe precum Cluj, Iaşi, Timişoara, Braşov şi Sibiu.
De asemenea, companiile care activează în industria producătoare de componente auto din provincie au recrutat mulţi muncitori în regim temporar, pentru perioadele de vârf de producţie. Pe de altă parte însă, companiile au probleme în a găsi muncitori calificaţi în profesii de tipul sculer-matriţer, sudor sau electrician, ca urmare a numărului de zece ori mai scăzut al absolvenţilor de şcoli profesionale faţă de acum un deceniu.
Efectele inovaţiei:
Continental Anvelope Timişoara a demarat investiţia din considerente de protecţie a mediului. Investiţia face parte însă şi din strategia de responsabilitate socială pe termen lung a companiei, care îşi propune să reducă percepţia mirosului în perimetrul fabricii şi să asigure un mediu cât mai sănătos şi mai plăcut pentru muncitori şi pentru locuitorii din zonă.
Descriere:
Programul pilot constă în două soluţii tehnice pentru reducerea percepţiei mirosului. Principiul operaţional al uneia dintre soluţiile tehnice, numită tehnologie cu Plasmă Rece (Cold Plasma), se axează pe neutralizarea moleculelor cu miros neplăcut prin intermediul oxigenului activ.
Cea de-a doua tehnologie, Oxidare Termică Regenerativă (Regenerative Thermal Oxidation), este un oxidant la temperatură ridicată, care va neutraliza compuşii volatili şi care, în plus, poate să reducă şi mirosul.
Citeşte în premieră despre alte 49 de proiecte inovatoare, concepute sau aplicate în România, în zona tehnică, de business sau socială, în prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”, lansat de Business Magazin în luna noiembrie.
Catalogul poate fi achiziţionat mai jos la preţul de 20 de lei.
* Editiile print sunt valabile in limita stocului disponibil. In cazul in care stocul se epuizeaza va fi livrata editia electronica. Taxele de livrare ale editiilor print vor cadea in sarcina cumparatorului .