BusinessMagazin

Tag: inventie

  • Descoperire extraordinară într-un brevet de invenţie al lui Tesla. Marele inginer voia să-l creeze de acum 120 de ani

    Dispozitivele pe care cercetătorul şi le imagina la sfârşitul secolului al XIX-lea sunt asemănătoare cu unele pe care noi le folosim astăzi.

    Rezultatele muncii lui Nikola Tesla le putem vedea astăzi la tot pasul: reţelele wireless, automobilele electrice, dispozitivele teleghidate sunt doar câteva dintre ele. Din câte se pare, importanţa inginerului este mult mai mare decât se credea, dat fiind faptul că un jurnalist american a descoperit recent un brevet de invenţie pe care Tesla l-a înregistrat în urmă cu 118 ani.

    Vezi aici descoperirea extraordinară într-un brevet de invenţie al lui Tesla. Marele inginer voia să-l creeze de acum 118 de ani

  • Comoara ascunsă în poluarea diesel şi invenţia care salvează 7 milioane de vieţi

    La un moment dat, în trafic, a observat cât de multe gaze de eşapament lasă în urmă un motor diesel, dar şi funingine. S-a gândit să transforme cumva toată funinginea care ajunge în plămâni şi omoară 7.2 mil. de oameni în fiecare an. S-a gândit să facă un lucru folositor şi salvator în acelaşi timp.

    IATĂ AICI COMOARA ASCUNSĂ ÎN POLUAREA DIESEL ŞI INVENŢIA CARE POATE SALVA 7 MIL. DE VIEŢI

  • Povestea omului care a reinventat cafeaua

    Ferencz Illy s-a născut în 1892 în Timişoara, când oraşul bănăţean făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Rădăcinile sale au fost mixte: tatăl – de naţionalitate maghiară, iar mama – de etnie germană. Illy a urmat studii economice la Timişoara, iar după liceu s-a mutat în Viena, unde a lucrat pentru două companii cu sediul în Transilvania până la 22 de ani, când a fost recrutat în armata austro-ungară şi a luptat pe aproape fiecare front din Primul Război Mondial.

    După război, a rămas cu sora sa la Trieste, în Italia. La sfârşitul anilor 1920, îşi luase deja un nume cu aer italian – Francesco Illy – şi s-a căsătorit cu Vittoria, o localnică, cu care a avut doi copii: Ernesto şi Hedda.

    Pe tărâmul italian a început şi povestea dintre Illy şi cafeaua ce avea să-i facă numele cunoscut şi peste secole. În primii ani a lucrat cu diverse companii ce se ocupau de vânzarea de cacao şi cafea, iar mai apoi s-a orientat către producţie şi antreprenoriat. În jurul anului 1930, Illy a inventat propria metodă de a menţine prospeţimea şi calitatea cafelei prăjite, astfel încât aceasta să fie transportată în condiţii optime către locaţii îndepărtate, în loc să fie prăjită la destinaţie. În acest timp, a stabilit chiar şi parteneriate cu fabricanţii locali de cafea.

    Trei ani mai târziu, în 1933, antreprenorul înfiinţează Illycafe, companie care deţine titlul de inventator al maşinii automate de cafea, aparat ce funcţionează pe bază de abur pasteurizat. „Illetta“, după cum a denumit-o fondatorul său, este de fapt predecesorul espresorului din zilele noastre. Francesco (Ferencz) Illy s-a stins din viaţă la 1956, la Trieste.

    După moartea sa, compania a fost preluată de fiul său, Ernesto, care a trăit până în 2008. Ernesto Illy, chimist de meserie, a moştenit şi pasiunea tatălui său pentru espresso; a lucrat într-un laborator de cercetare ce a devenit locul unde au fost descoperite peste 17 invenţii şi patente în domeniul cafelei, deţinute de compania Illy.

    Aceste patente ating aspecte variate în domeniul procesării şi preparării cafelei. Illy deţine trei din cele mai importante şapte inovaţii din domeniul cafelei din ultimii 100 de ani: tehnica presurizării, sistemul E.S.E – easy serving espresso – şi invenţia Illetta.

    În 2005, CEO şi preşedinte al Illycafe a devenit Andrea Illy, fiul lui Ernesto. Sub conducerea lui, compania s-a extins la nivel global de la 29 de ţări la peste 100 de ţări, iar veniturile au înregistrat o creştere de peste 130%. Andrea Illy a deţinut conducerea companiei până anul trecut, când Massimiliano Pogliani a fost numit CEO, iar Andrea Illy şi-a păstrat poziţia de preşedinte. Cea de-a patra generaţie a familiei Illy a făcut primii paşi în implicarea în afacere, fiii lui Andreea Illy – Andrea şi Ricardo – având diverse contribuţii în strategie, dezvoltare, vânzări sau comunicare. Ultimele date financiare ale firmei arată un venit consolidat de 437 de milioane de euro în 2015, în creştere cu 12% faţă de anul anterior, şi EBITDA de 66,4 milioane de euro, mai mare cu 7% faţă de 2014.

    Espressorul modern este o invenţie revendicată de Ungaria, ţară care îl promovează pe Illy; steagul cu roşu, alb şi verde se află arborat pe clădirea companiei din Trieste. În România, brandul Illy se găseşte prin intermediul distribuitorilor şi puţini români ştiu că Francesco Illy s-a născut şi şi-a petrecut copilăria la Timişoara.

  • Povestea călugărilor războinici care au inventat serviciile bancare

    Capela este Temple Church, consacrată în 1185 drept căminul cavalerilor templieri din Londra vremii.

    Capela nu este un reper doar din punct de vedere al arhitecturii, al istoriei sau al religiei. Este, de fapt, prima bancă din Londra.

    Cavalerii templieri erau călugări războinici, ordinul religios având o misiune clară, un cod de etică, fiind dedicat aşa numitului război sfânt.

    Cum au ajuns să deschidă prima bancă din Londra?

    Templierii erau dedicaţi apărării creştinilor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, oraş care a fost ocupat în 1099, în timpul primei cruciade; de-atunci, numărul pelerinilor a crescut vertiginos. Iar pelerinii aveau nevoie, în călătoriile lor, de sume de bani, iar dacă i-ar fi purtat asupra lor, ar fi existat riscul de a fi jefuiţi.

    Aşa că templierilor le-a venit ideea de a înfiinţa un serviciu, care avea să devină, de fapt, prima bancă din Londra. Pelerinii puteau depune sumele de bani la biserica templierilor din Londra şi să retragă banii la Ierusalim, când ajungeau la destinaţie, după un drum dificil şi primejdios.

    Nu se ştie exact cum funcţiona acest sistem şi cum se proteja ordinul religios de fraude.

    Cu toate acestea, templierii nu au fost primii care au inventat astfel de servicii. Cu câteva secole înaintea lor, dinastia Tang din China folosea un sistem numit, în traducere, bani zburători; în esenţă, un document dovedea depunerea unei sume de bani într-un loc, în scopul de a retrage bani dintr-un alt loc.

    Dar ceea ce făceau templierii se aseamănă mai mult cu serviciile financiar bancare ale unei instituţii private, cu atât mai mult cu cât sistemul chinez era operat de guvern.

    Templierii aveau o întreagă serie de servicii sofisticate pentru acea vreme. De pildă Henry III a plătit 200 de lire pe an, vreme de cinci ani, pentru a se asigura că va putea cumpăra insula Oleron, aflată la NV de Orleans. În momentul când proprietatea a fost scoasă la vânzare, templierii s-au asigurat că aceasta intră în proprietatea monarhului.

    Iar în 1200, templierii au ţinut în custodie bijuteriile Coroanei, ca garanţie pentru un împrumut important acordat la acea vreme.

  • Povestea călugărilor războinici care au inventat serviciile bancare

    Capela este Temple Church, consacrată în 1185 drept căminul cavalerilor templieri din Londra vremii.

    Capela nu este un reper doar din punct de vedere al arhitecturii, al istoriei sau al religiei. Este, de fapt, prima bancă din Londra.

    Cavalerii templieri erau călugări războinici, ordinul religios având o misiune clară, un cod de etică, fiind dedicat aşa numitului război sfânt.

    Cum au ajuns să deschidă prima bancă din Londra?

    Templierii erau dedicaţi apărării creştinilor care mergeau în pelerinaj la Ierusalim, oraş care a fost ocupat în 1099, în timpul primei cruciade; de-atunci, numărul pelerinilor a crescut vertiginos. Iar pelerinii aveau nevoie, în călătoriile lor, de sume de bani, iar dacă i-ar fi purtat asupra lor, ar fi existat riscul de a fi jefuiţi.

    Aşa că templierilor le-a venit ideea de a înfiinţa un serviciu, care avea să devină, de fapt, prima bancă din Londra. Pelerinii puteau depune sumele de bani la biserica templierilor din Londra şi să retragă banii la Ierusalim, când ajungeau la destinaţie, după un drum dificil şi primejdios.

    Nu se ştie exact cum funcţiona acest sistem şi cum se proteja ordinul religios de fraude.

    Cu toate acestea, templierii nu au fost primii care au inventat astfel de servicii. Cu câteva secole înaintea lor, dinastia Tang din China folosea un sistem numit, în traducere, bani zburători; în esenţă, un document dovedea depunerea unei sume de bani într-un loc, în scopul de a retrage bani dintr-un alt loc.

    Dar ceea ce făceau templierii se aseamănă mai mult cu serviciile financiar bancare ale unei instituţii private, cu atât mai mult cu cât sistemul chinez era operat de guvern.

    Templierii aveau o întreagă serie de servicii sofisticate pentru acea vreme. De pildă Henry III a plătit 200 de lire pe an, vreme de cinci ani, pentru a se asigura că va putea cumpăra insula Oleron, aflată la NV de Orleans. În momentul când proprietatea a fost scoasă la vânzare, templierii s-au asigurat că aceasta intră în proprietatea monarhului.

    Iar în 1200, templierii au ţinut în custodie bijuteriile Coroanei, ca garanţie pentru un împrumut important acordat la acea vreme.

  • Descoperire FABULOASĂ a cercetătorilor chinezi! Au revoluţionat un produs pe care îl folosim zilnic

    După ce au inventat hârtia acum aproape 2.000 de ani, chinezii au dezvoltat acum o versiune îmbunătăţită a acestui material, potrivit go4it.ro.

    O echipă de cercetători de la Institutul de Ceramică din Shanghai a prezentat hârtia rezistentă la apă şi foc. Nici petele provocate de lichide precum cafeaua sau ceaiul nu sunt o problemă pentru aceasta.

    Mai mult, noul tip de hârtie rezistă la temperaturi de până la 200 de grade Celsius. Totodată, materialul poate fi curăţat cu apă fără ca scrisul de pe el să se deterioreze.

    Noul tip de hârtie este realizat din nanofibre de hidroxipatit, o formă de calciu care se găseşte în oase şi dinţi. Hârtia este de obicei fabricată din pulpă lemnoasă.

    Hârtia a fost inventată de chinezi în jurul anului 105. Abia în secolul 11 acest meşteşug a ajuns şi în Europa. În secolul 16, hârtia a început să fie confecţionată, printr-un procedeu mai simplu, din pulpă lemnoasă, fapt care a dus la răspândirea mai rapidă a cunoştinţelor în lume.

  • Cercetătorii chinezi au inventat hârtia rezistentă la apă şi foc

    După ce au inventat hârtia acum aproape 2.000 de ani, chinezii au dezvoltat acum o versiune îmbunătăţită a acestui material, potrivit go4it.ro.

    O echipă de cercetători de la Institutul de Ceramică din Shanghai a prezentat hârtia rezistentă la apă şi foc. Nici petele provocate de lichide precum cafeaua sau ceaiul nu sunt o problemă pentru aceasta.

    Mai mult, noul tip de hârtie rezistă la temperaturi de până la 200 de grade Celsius. Totodată, materialul poate fi curăţat cu apă fără ca scrisul de pe el să se deterioreze.

    Noul tip de hârtie este realizat din nanofibre de hidroxipatit, o formă de calciu care se găseşte în oase şi dinţi. Hârtia este de obicei fabricată din pulpă lemnoasă.

    Hârtia a fost inventată de chinezi în jurul anului 105. Abia în secolul 11 acest meşteşug a ajuns şi în Europa. În secolul 16, hârtia a început să fie confecţionată, printr-un procedeu mai simplu, din pulpă lemnoasă, fapt care a dus la răspândirea mai rapidă a cunoştinţelor în lume.

  • Invenţia unui inginer poate salva vieţile pasagerilor în cazul unei catastrofe aviatice. A muncit 50 de ani la ea – FOTO+VIDEO

    ”Să supravieţuieşti unei catastrofe de avion e posibil”, susţine inginerul de aviaţie, care şi-a dedicat o mare parte din viaţa sa inventării unei capsulă de salvare ce poate ajuta mii de oameni să supravieţuiască în accidentele aviatice.

    În timp ce lucra la fabrica de producţie ”Antonov”, companie din Kiev (Ucraina), a fost de multe ori membru al comisiilor speciale de anchetă a accidentelor aviatice.
     

  • În copilărie vindea chibrituri, peşte şi stilouri, iar acum este unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Are o avere de peste 40 de miliarde de dolari

    Ingvar Kamprad este fondatorul retailerului suedez de mobilă IKEA şi unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, având o avere estimată la 42,6 miliarde de dolari.

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este, de la 1 septembrie, Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 303 magazine ale IKEA Group în 26 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 690 milioane de vizitatori în anul financiar 2012.

  • Un bărbat din Zalău a inventat casa care se construieşte în 6 zile şi e mai ieftină decât o casă normală

    Mathe Laszlo, nascut la Zalău, a inventat un sistem revoluţionar care permite construirea unei case perfect izolate în doar şase zile. Sistemul lui Laszlo se numeşte Thermodul System şi garantează până la 90 la sută conservarea energiei prin izolarea termică, fiind deja tot mai folosit în America, Africa, Germania şi Austria, scrie glasulsalajului.ro.

    Românul care a inventat acest sistem a rămas modest şi atent la nevoile oamenilor în materie e sisteme de izolare. Sistemul revolutionar se numeşte Thermodul System si garantează pănă la 90% conservarea energiei prin izolarea termincă, fiind deja tot mai folosit în America, şi Africa, dar şi Germania şi Austria.

    Sistemul Thermodul este o tehnologie de construcţie folosită de mai mulţi ani în lume pentru locuinţe energo-economice, care se impune pe piaţă din ce în ce mai mult. Panourile Thermodul sunt realizate în funcţie de natura peretelui, potrivit realitatea.net.

    Mathe Laszlo si-a dorit să găsească o soluţie fiabilă atât pentru mediul înconjurător cât şi pentru noi ca oameni, înţelegând nevoile generatiei Y şi nevoia lor scăzută de a deţine proprietăţi scumpe ale caror ipoteci ar reprezenta mai mult de jumătate din venituri.