BusinessMagazin

Tag: intalnire

  • Alina Gorghiu, senator PNL, despre Dăncilă: Femeia e din altă lume, e un soi de marţian care se uită şi nu pricepe nimic

    ”Oameni buni, nu găseşti in DEX suficiente calificative pentru aşa ceva! Femeia e din altă lume, e un soi de marţian care se uită şi nu pricepe nimic!!!! Tocmai acum când Juncker a venit la un eveniment fabulos de important!!! E genul de întâlnire pe care, în calitate de Premier, nu ai voie să o ratezi din culpa ta, nici călcat de tren!!!! Dacă o chema Dragnea undeva, îşi punea cortul cu o zi înainte, să nu cumva să rateze întâlnirea doamna Dăncilă”, a scris pe Facebook Alina Gorghiu.

    Ea a mai afirmat că asumarea acestui angajament de către Preşedintele României a avut ca argument principal potenţialul acestei iniţiative de a se adresa unei nevoi reale a celor 12 state participante, şi anume de dezvoltare economică şi de interconectare regională, în vederea atingerii convergenţei cu Europa de Vest.

    ”Ediţia din acest an a Summitului creşte profilul regional şi internaţional al României. Este o oportunitate excelentă de a promova, creativ şi inteligent, profilul ţării noastre, dar şi interesele regiunii”, a adăugat Gorghiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ryanair ia o decizie fără precedent şi interzice accesul jurnaliştilor la întâlnirea anuală a acţionarilor, semnalând probleme grave

    Ryanair a interzis accesul jurnaliştilor în cadrul adunării anuale a acţionariatului de săptămâna viitoare, în cadrul căreia executivii trebuie să analizeze anul dificil prin care a trecut operatorul şi modul în care vor reuşi să gestioneze actuala criză şi să oprească grevele piloţilor, potrivit CNN.

    Operatorul european low-cost permite de obicei accesul jurnaliştilor la întâlnire, şi de cele mai multe ori chiar ţine o conferinţă cu executivul Michael O`Leary şi alţi executivi de top.

    Ryanair a anunţat săptămâna aceasta că nu va fi „presă invitată la eveniment şi nici nu se va permite accesul”. Operatorul aerian a anunţat că vrea să „le permită acţionarilor să discute liber toate problemele cu board-ul fără ca aceste discuţii să fie modificate în scopuri de PR”.

    Nu există nicio lege prin care companiile sunt obligate să permite accesul presei la şedinţele acţiuonariatului, deşi majoritatea companiilor listate aleg această variantă.

    Prin această decizie Ryanair atrage atenţia cu privire la problemele recente prin care trece compania. Acţiunile Ryanair au scăzut cu 30% de la punctul record din iulie 2017. Linia aeriană este cunoscută pentru preţuri reduse la bilete, dar şi pentru o linie masivă de preţuri şi taxe pentru orice altceva, de la bagaje până la apă în cabină.

     

  • Opinie Mihai Cepoi, Solution Sales Executive, SAP: “Cum să îţi digitalizezi cu succes procesele de resurse umane?”

    Vorbim constant de aplicaţii, SaaS, IaaS, workflow-uri, iar acronime misterioase precum ERP sau CRM au devenit „common knowledge”. Împărţim deseori un tabel în două coloane, ambele conţinând bugete, având ca obiectiv principal ca la final suma uneia să fie cât mai mare şi cealaltă cât mai mică, astfel încât diferenţa numită profit să dicteze direcţia organizaţiei.

    O singură variabilă pare că ne scapă în mod constant din ecuaţie: Resursele Umane. Pentru că, da, în această ecuaţie şi oamenii sunt, sub o formă sau alta, resurse. Ţinând cont de acest aspect, consider că succesul oricărei organizaţii este dat, în primul rând, de succesul oamenilor care o formează. Dacă în urmă cu câţiva ani numărul candidaţilor asigura un flux stabil şi atragerea sau retenţia celor mai buni erau subiecte secundare, observăm acum o nouă preocupare din partea managementului, în care un candidat bun „costă”, iar costul acestuia este stabilit de ofertele altor organizaţii. Există numeroase articole şi discuţii pe această temă, un exemplu concludent despre diferenţele de opinie fiind discuţia, deloc ipotetică, dintre CEO-ul şi CFO-ul unei companii: „CFO: What happens if we train them and they leave? CEO: What happens if we don’t and they stay?”.

    Transformarea digitală în HR nu înseamnă doar înlocuirea unei tehnologii învechite. Reprezintă o platformă care le permite angajaţilor să-şi gestioneze sarcinile, să-şi planifice carierele şi să-i sprijine în dezvoltarea de noi abilităţi. Un sistem digital trebuie să gestioneze datele acumulate dintr-o varietate de surse şi să le transforme în informaţii necesare pentru a planifica, măsura şi prezice schimbările care vor conduce cu succes organizaţia în era digitală. Strategiile şi procesele de HR influenţează fiecare angajat, manager şi executiv în cadrul unei companii şi influenţează comportamentul acestora şi productivitatea.

    În România, în momentul de faţă, după cum putem observa, diferenţa între cerere şi ofertă este semnificativă. Anunţurile de recrutare sunt la fel de des întâlnite precum reclamele la produse, iar angajaţii cu experienţă primesc constant oferte pe diferite canale. Atenţia asupra departamentului de HR şi importanţa digitalizării acestuia într-o organizaţie reprezintă un tren care deja a pornit şi începe să se aglomereze.

    Am construit o serie de recomandări, pentru a oferi mai multe perspective legate de transformarea digitală a proceselor de HR:

    1. Pentru a primi buget şi aprobare din partea acţionarilor sau a directorilor generali cu scopul implementării unei soluţii digitale de HR, trebuie construită o prezentare elaborată, care să conţină nevoia specifică de business a companiei – un business case;
    2. Alocaţi-vă timp să studiaţi şi să evaluaţi furnizorii de soluţii digitale de HR şi partenerii de implementare;
    3. Adoptaţi o cultură organizaţională care recompensează inovaţia! Debutaţi cu un prototip de soluţie şi solicitaţi feedback din partea tuturor departamentelor;
    4. Dezvoltaţi abilităţi noi în toate departamentele! Este necesar în procesul de digitalizare. Oricât de inovatoare este soluţia digitală, dacă angajaţii nu vor şti să lucreze cu noua tehnologie, procesul de transformare nu va fi unul de succes;
    5. Furnizaţi o planificare detaliată a proiectului de implementare, inclusiv a etapelor de feedback, testare şi training;
    6. Obţineţi angajamentul oamenilor din departamentele de HR şi IT şi al partenerilor de afaceri pentru a delega sarcini ce ţin de acest proiect;
    7. Stabiliţi încă de la început care sunt indicatorii care vor determina dacă proiectul a fost de succes sau nu. Setaţi reperele critice ale acestui proiect şi cum puteţi măsura progresul;
    8. Stabiliţi o comunicare regulată cu cei implicaţi în proiect pentru un impact mai mare. Ajută la construirea încrederii şi accelerează atingerea unui acord asupra obiectivelor, a deciziilor comune şi motivează echipa;
    9. Apelaţi la consultanţi pentru experienţa acumulată de aceştia şi cunoştinţele lor despre cele mai bune practici şi tehnologii inovatoare;
    10. Profitaţi de metodologiile bazate pe soluţii de design thinking pentru a vă ajuta să clădiţi o nouă perspectivă organizaţională.
    11. Liderii trebuie să preia conducerea. Ei trebuie să solicite echipei schimbarea şi să fie primii care adoptă noi moduri de a face lucrurile, iar aceste lucruri trebuie realizate transparent. Începând cu cele mai înalte niveluri dintr-o companie, directorii, managerii trebuie să fie agili şi entuziaşti când vine vorba de schimbare.
    12. Procesul de transformare digitală necesită îmbunătăţiri continue. După implementarea iniţială, continuaţi să actualizaţi indicatorii importanţi ai companiei, punctele forte şi pe cele slabe.

    Cele mai profitabile companii au două lucruri în comun: un leadership excelent şi oameni talentaţi,  conectaţi la viziunea şi scopul companiei lor pentru a atinge rezultate fenomenale.

  • Guvernul va adopta rectificarea bugetară fără avizul CSAT. În ziua convocării la Cotroceni, premierul Dăncilă se întâlneşte cu Regele Spaniei

    Preşedintele Klaus Iohannis a invitat-o anterior pe Viorica Dăncilă la consultări, la Palatul Cotroceni, joi, de la ora 11:30, având în vedere opiniile exprimate de Guvern în legătură cu necesitatea rectificării bugetului de stat pe anul 2018.
     
    ”Preşedintele României, Klaus Iohannis, i-a transmis miercuri, 5 septembrie a.c., o scrisoare Prim-ministrului României, Vasilica -Viorica Dăncilă, prin care o invită pentru consultări, la Palatul Cotroceni, în data de 6 septembrie a.c., ora 11:30, în temeiul dispoziţiilor art. 80 şi ale art. 86 din Constituţie, având în vedere opiniile exprimate de Guvern în legătură cu necesitatea rectificării bugetului de stat pe anul 2018. Consultările vizează clarificarea unor aspecte care ţin de rectificarea bugetului de stat al instituţiilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale pentru anul 2018, care constituie probleme urgente şi de importanţă deosebită”, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale remis MEDIAFAX.

    Potrivit sursei citate, la această întâlnire au fost invitaţi şi miniştrii de resort.

    ”Rectificarea bugetară trebuie aprobată pentru a nu afecta bunul mers al economiei. Mi-aş fi dorit ca acest proiect deosebit de important pentru români să fie rezultatul unui consens între două instituţii importante ale statului – Preşedinţie şi Guvern. Orice situaţie complexă, însă, are cel puţin o soluţie, iar soluţia aleasă de Guvern er să meargă mai departe cu adoptarea rectificării bugetare. Ne-am îndeplinit obligaţia de a cere CSAT un punct de vedere, ne îndeplinim responsabilitatea de a asigura continuitatea în finanţare”, a declarat Viorica Dăncilă la începutul şedinţei de guvern.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dragnea: Parteneriatul cu UDMR rămâne în vigoare

    ”Ei (parlamentarii UDMR – n.r.) au avut o întâlnire în grupul parlamentar. Parteneriatul rămâne în vigoare. Nefiind adus în discuţie la ei, nu avea de ce să fie completat sau modificat”, a anunţat Liviu Dragnea.

    El a mai spus că a discutat cu preşedintele UDMR despre priorităţi legislative.

    ”I-am şi dat materialul pe care l-am aprobat la Comitetul Executiv, urmând ca săptămâna viitoare să avem o întâlbnire în care să discutăm despre cele mai importante legi pe care vrem să le adoptăm în această sesiune, sigur – începând cu Legea pensiilor”, a mai spus liderul PSD.

  • Cronică: Un alt fel de film despre mafie – VIDEO

    Pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, regizorul Thierry de Peretti a ales ca temă violenţele din Corsica de la începutul anilor ’90. E un proiect ambiţios, care urmăreşte creşterea şi în cele din urmă decăderea unui tânăr  o desfăşurare similară cu cea din Naşul, dacă vreţi, deşi asemănările se opresc aici.

    Principala diferenţă faţă de filmele clasice cu mafioţi vine din felul în care Peretti şi echipa prezintă scenele: cadrele sunt mai lungi, invitând mai degrabă la distanţarea faţă de personaje. Cadrele nu mai sunt intime, aşa cum se întâmplă de obicei în filmele semnate de Coppola sau Scorsese.

    În ciuda unei poveşti extrem de ofertante, mai ales în condiţiile în care întâmplările din Corsica nu au ajuns prea des pe marele ecran, Une vie violente nu reuşeşte să îşi atingă potenţialul. Firul narativ se încurcă parcă în prea multe detalii şi devine greu de urmărit, iar personajul principal pare de multe ori că nu ştie exact ce anume trebuie să facă. Revin la comparaţia cu Naşul: şi în filmul lui Francis Ford Coppola personajele ajung în stări conflictuale, dar dilemele lor sunt de cele mai multe ori de natură morală. Aici, Stephane (un militant de 20 de ani) pare să se întrebe de multe ori dacă trebuie să continue lupta, nu dacă lupta e una corectă.

    Aş spune că este o problemă a echipei tehnice, pentru că actorul Jean Michelangeli (Stephane) semnează un rol excelent; şi restul distribuţiei, formată din actori relativ necunoscuţi, se achită bine de sarcinile primite.

    Aflăm încă de la început că Frontul Naţional de Eliberare a Insulei Corsica (FLNC) a luptat încă din anii ’70 pentru a obţine independenţa faţă de Franţa, apogeul acestui conflict fiind atins două decenii mai târziu. Acţiunea filmului începe însă în 2001, iar primele scene sunt elocvente pentru modul în care Peretti tratează subiectul: doi tineri sunt executaţi de mafie la Paris, cadrul fiind unul lung, filmat de departe.

    Cinematografia semnată de Claire Mathon este excelentă şi prezintă contrastul dintre Parisul cenuşiu şi culorile vii ale insulei.

    Cea mai bună parte a filmului Une vie violente este felul în care Peretti descrie climatul cultural şi social al insulei Corsica, un loc unic împărţit cumva între Franţa şi Italia.

    În concluzie, Une vie violente merită din plin laudele pe care le-a primit în timpul proiecţiei de la Cannes. Nu este un thriller, aşa cum poate şi-ar fi dorit producătorii, dar evocă într-un mod excepţional o perioadă mai puţin cunoscută din istoria Europei.

    Notă: 8,5/10

    Une vie violente
    Regia: Thierry de Peretti
    Distribuţie: Jean Michelangeli, Henri-Noel Tabary, Cedric Appietto, Marie-Pierre Nouveau, Delia Sepulcre-Nativi
    Durată: 1 oră 47 minute
    Data lansării: 10 august

  • Vladimir Putin şi Xi Jinping vor avea o întâlnire oficială în luna septembrie

    Forumul Economic Estic va avea loc în oraşul Vladivostok, în estul Rusiei.

    Mai mulţi oficiali asiatici de rang înalt şi reprezentanţi ai companiilor importante şi-au anunţat prezenţa.

  • Cum îşi scapă americanii copiii de dependenţa de tehnologie: îi aduc în satele din România

    Atunci când Michael Rosen i-a spus fiului său că urmează să meargă într-o excursie în care s-ar putea întâlni cu un urs, cel mic a fost destul de sceptic: “Urşi adevăraţi, adică? Şi chiar mergem?”

    Rosen, autorul mai multor cărţi pentru copii, a decis să îşi ducă băiatul într-o excursie în care să nu-i permită accesul la telefon sau alte gadgeturi, încercând astfel să îl readucă în contact cu natura şi modurile tradiţionale de a petrece timpul liber.

    El a profitat de invitaţia venită din partea Wild Legacy, o organizaţie fondată de Jessica Rothwell. Roswell a renunţat la funcţia de marketing manager în cadrul unei companii londoneze pentru a obţine o diplomă în biodiversitate, derulând ulterior un business de turism prin care îşi propune să aducă oamenii în zone cât mai ferite de tehnologie.

    Excursia lui Roswell a durat câteva zile, timp în care a vizitat mai multe localităţi din judeţul Braşov.

  • Opinie: Să bem un pahar cu fraţii şi surorile de la Lehman

    A fost punctul care marchează, practic, transformarea crizei imobiliare de pe piaţa americană în criza economică mondială care ne-a afectat şi care, în anumite domenii, mi se pare a ne mai inflenţa încă.

    O invitaţie pe e-mail, văzută de cei de la Financial Times, este adresată “Lehman Brothers & Sisters” şi vorbeşte despre calitatea celor din echipa băncii şi le propune să se întâlnească cu toţii; publicaţia financiară estimează că peste 200 de foşti angajaţi vor răspunde chemării.

    Poate că ar trebui să ne alăturăm şi noi fraţilor şi surorilor de la Lehman.

    Pentru cei mai tineri, să spunem că prăbuşirea Lehman Brothers a fost cel mai mare faliment din istoria Statelor Unite şi că a afectat întreg sistemul bancar mondial. Alţi coloşi financiari au fost socotiţi “too big to fail” şi au primit numai în Statele Unite sprijin guvernamental în valoare de 2.250 de miliarde de dolari. Criza a afectat lumea întreagă: oficiali ai Băncii Angliei estimau în 2010 că economia mondială a pierdut între 60.000 şi 200.000 de miliarde de dolari, iar analişti de la Banca Mondială apreciau că 35 de milioane de oameni au sărăcit. 5 milioane de americani au rămas fără case.

    În punctul de maxim al crizei şi elanurile antreprenoriale ale românilor scăzuseră îngrijorător, pentru că mai existau doar 160.000 de patroni, mai puţin de jumătate faţă de 1993, când număram 393.000 de întreprinzători. Sigur că pot exista explicaţii pentru această evoluţie, cum ar fi transformarea micilor întreprinderi ale decretului lege 54 în SRL-uri şi SA-uri, concentrări de activităţi, creşteri de fiscalitate sau talentul antreprenorilor şi puterea acestora de a rezista pe o piaţă care un deceniu şi mai bine numai comodă nu a fost.

    O altă ştire de luni, 20 august, este cea cu Grecia, care abia acum a ieşit din programul de redresare economică impus de partenerii europeni.

    Veţi mai fi ţinând minte toate luările de cuvânt despre grecii cei leneşi şi despre alţi europeni mai harnici care, despre Cipru, Irlanda, Portugalia sau Italia, socotite, pe rând sau grămadă victime ale propriilor neputinţe economice, accentuate de criză.

    Asociat cu toate acestea, veţi mai fi ţinând minte termenul “austeritate”, devenit cu ceva vreme în urmă o marotă a liderilor europeni şi care, transpusă în România, a însemnat concedieri în sistemul bugetar, reduceri de salarii, desfiinţări de filamonici şi teatre şi exodul medicilor, care au plecat din spitale care s-au închis sau şi-au redus numărul de angajaţi. “Austeritate” se alătură altor multor termeni care au caraterizat anii de criză – subprime, bail-out, Collateralized Debt Obligation – CDO, naţionalizare, noua realitate economică, naţionalism economic. Pentru fiecare dintre aceşti termeni s-ar putea scrie câte o carte, despre modul în care au inflenţat şi influenţează ultimul deceniu; dacă nu le sesizaţi importanţa ăi influenţa, sunteţi fericiţi, într-un oarecare sens biblic.

    Marea criză din anii ’30 a dus la apariţia managementului ca ştiinţă şi profesie şi dus la crearea unor departamente astăzi indispensabile unei companii – marketing, relaţii publice, publicitate.

    “Clientul”, ca noţiune şi obiect de studiu a apărut tot atunci, alături de noi produse, precum nylonul şi noi modalităţi de comerţ, cum ar fi cel prin poştă.

    LaFelDeMareaCriză începută în 2008 nu a avut efecte benefice, iar analiştii au vorbit mult timp de criza irosită, pentru că nu s-a schimbat nimic la nivel fundamental, deşi la un moment dat s-a tot spus despre capitalism că nu va mai fi ce a fost. Putem accepta ideea doar dacă vom constata că LaFelDeMareaCriză a dus la ascensiunea ideilor naşionaliste şi a liderilor extremişti, la supraevaluarea importanţei statului în economie, la accentuarea decalajului dintre bogaţi şi săraci, la pierderea unor segmente majore din clasa de mijloc mondială, la o reducere a comerţului mondial şi la o scădere a influenţei globalizării.

    A, şi să nu uit, la creşterea apreciabilă a casandrelor care prevestesc o nouă criză mondială, la orice strănut al buselor sau la un pic de febră pe piaţa valutară.

    De aceea zic că ar trebui să ne alăturăm iniţiativei celor de la Lehman. Depinde cum vom privi paharul cu care vom bea, de aniversare sau de comemorare, în funcţie de efectele pe care le-a avut criza asupra vieţilor fiecăruia, dar momentul 15 septembrie trebuie marcat.

  • Cum face această femeie bani DIN NEFERICIREA OAMENILOR cu foarte mulţi bani

    Mulţi milionari îşi doresc un copil, însă, din motive diverse, cum ar fi faptul că nu au întâlnit nicio persoană de acelaşi nivel cu ei, nu şi-au putut împlini visul. Cu toate acestea, o englezoaică este gata să le ofere o soluţie, contra unei sume deloc mici. 
     
    Fiona Thomas a fondat, în 2014, agenţia The Stork. Aici, contra unei sume de aproximativ 11.500 de euro, se pot înscrie cei care îşi doresc copii, dar nu au găsit încă partenerul potrivit. Cum taxa de înscriere nu este deloc mică, se înţelege că şi cei care se înscriu fac parte din cele mai înalte clase sociale. 
     
    După inscrierea în baza de date, urmează testele ADN şi de compatibilitate, pentru a stabili cu cine te potriveşti cel mai bine. Ideea de bază este să devii părinte, însă fondatoarea companiei povesteşte că, în multe cazuri, cei doi părinţi se îndrăgostesc şi ajung să îşi întemeieze o familie.
     
    Dintre membrii agenţiei, aproximativ 65% sunt femei, cu vârste cuprinse între 37-41 de ani, iar bărbaţii înscrişi au vârsta de 30-50 de ani. În timp ce majoritatea membrilor aşteaptă întâi să întâlnească partenerul potrivit cu care să îşi formeze o relaţie, înainte de a face un copil, alţii vor doar să devină părinţi, fără a împărtăşi cu celălalt părinte altceva în afara unor valori şi idei commune de creştere a copiilor.
     
     În astfel de cazuri, pe lângă metoda tradiţională de naştere, se recurge şi la înseminare artificială sau ferilizare in vitro. Apoi, toţi sunt fericiţi, deoarece au, în sfârşit, moştenitori pentru averile uriaşe pe care le posedă. “Există un număr uriaş de oameni numiţi în această ţară fără un moştenitor. Sunt foarte motivaţi să aibă un copil, mai degrabă decât să vadă titlul trecut nepoţilor sau să moară fără să îi lase cuiva averea”, spune Fiona Thomas.