Tag: indonezia

  • Cutremur cu magnitudinea de 7,3 în estul Indoneziei. Alertă de tsunami

    Cutremurul a avut loc la ora locală 10.31 (04.31, ora României) şi a fost localizat la o adâncime de 46 de kilometri şi la 154 de kilometri nord-vest de Insula Ternate, potrivit USGS.

    Un tsunami este posibil pe coastele situate până la 300 de kilometri distanţă” de epicentrul cutremurului, au anunţat seismologi.

    Valuri tsunami ar putea atinge zone ale Indoneziei, dar şi ale Filipinelor, Japoniei, Taiwanului şi ale altor insule din Pacificul de Sud“, a precizat Centrul de alertă a tsunamiurilor din Pacific.

    Valuri tsunami de 30 de centimetri până la un metru ar putea atinge zone ale Indoneziei, iar valuri sub 30 de centimetri sunt prevăzute pentru coastele Filipinelor, a precizat Centrul.

    “Am emis rapid o alertă de tsunami“, a declarat pentru AFP un oficial al Agenţiei meteorologice indoneziene.

    Julius Galgiano, un seismolog din cadrul Guvernul filipinez, a afirmat că Filipine au emis de asemenea o alertă de tsunami.

    Am solicitat autorităţilor locale să aibă în vedere un (eventual) tsunami de-a lungul coastelor“, a spus el, adăugând că deocamdată nu s-a emis vreun ordin de evacuare şi nu există aştepări în privinţa producerii unor valuri înalte.

    Indonezia se află pe Cercul de Foc a Pacificului, o zonă în care se ciocnesc plăci tectonice, provocând o activitate seismică şi vulcanică frecventă.

    Un cutremur puternic care a avut loc în 2004 a provocat un tsunami devastator, ce s-a soldat moartea a 170.000 de persoane în provincia indoneziană Aceh şi a altor zeci de mii în alte zone din jurul Oceanului Indian.

  • Acţiunile GoPro au crescut cu 172% de la listarea pe bursă din luna iunie

    După listarea pe bursă de pe 26 iunie, acţiunile companiei au crescu cu 172%, notează Business Insider.

    În oferta publică iniţială acţiunile erau cotate la 28,65 dolari, pentru ca la jumătatea lunii septembrie să se tranzacţioneze cu peste 75 de dolari. În acest moment, compania este evaluată la 10 miliarde de dolari.

    Compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. Fondatorul GoPro Nicholas Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.
     

  • A renunţat la România şi a plecat să trăiască în cea mai fericită ţară din lume: “MOR DE CIUDĂ că nu pot munci acasă”

    Un tânăr inginer care lucrează în Danemarca răspunde cu propria sa poveste la întrebarea „De ce pleacă românii din România?“.

    “După ani petrecuţi în jurul lumii, lucrând şi vizitând SUA, Mexic, Jamaica, Spania, Olanda, Irlanda, Singapore, Vietnam, Tailanda, Indonezia, Italia, aveam o dorinţă nebună să mă întorc în ţară, să lucrez pentru o companie locală, să creştem împreună şi să facem ceva cu şi pentru români. Am găsit un sistem neschimbat. Greu de digerat. Clasa politică mă dezgustă.“ Mărturia lui Florian Ioniţă, în prezent SAP P3M Project Manager la Maersk, în Danemarca, este reprezentativă pentru cei mai mulţi tineri profesionişti români care aleg să părăsească România.

    Povestea lui Florian Ioniţă (pe care o vom prezenta ca atare) începe în anul 2006, când, după trei ani de lucru în Centrala Nucleară de la Cernavodă (în timpul facultăţii a început să lucreze pentru a se echilibra financiar şi a început ca turnover technician, lucrând pe documentaţie tehnică, iar în ultimele şase luni acolo a coordonat o echipă de 26 de persoane care a executat o lucrare de construcţie), a ieşit într-o seară la o bere cu şeful său, Ian Horne, un canadian: „Era iarnă, frig şi întuneric, dar a fost o seară care mi-a marcat viaţa.

    După ce a aflat povestea mea de până atunci şi a văzut determinarea mea de a lucra fără să-mi termin studiile 12 h/zi, dar mai ales ştiindu-mă foarte bine, mi-a spus: «Să faci orice sacrificiu să-ţi termini facultatea şi să fii inginer. Fără studii, cât mai multe şi cât mai înalte, anii ce vor urma vor fi cumpliţi. Apoi, trebuie să mergi cel puţin 5 ani în jurul lumii să lucrezi, să înveţi 2-3 companii mari şi să ştii cel puţin 2-3 limbi internaţionale, urmând ca singur să decizi când vrei să te întorci în România să creşti împreună cu o companie local㻓.

    Ioniţă nu a înţeles pe loc sensul cuvântului „cumplit“, dar spune că i-a urmat întocmai sfatul dat fiind că Horne a stat 26 de ani în România şi a lucrat la construcţia ambelor reactoare ale centralei. În vara lui 2006, a decis să plece pe un vas de croazieră în Bahamas, unde a lucrat ca ajutor de licitator şi şi-a perfecţionat engleza, stilul vestimentar, abilităţile de vânzare şi nu numai: „Am mai învăţat cum arată civilizaţia, curăţenia, ordinea, serviciile de calitate, puterea banului câştigat cinstit şi valoarea lui când îl ai, relaxarea oamenilor şi calmul lor, ce înseamnă să fii îmbrăcat elegant, perfect asortat, cum şi când zâmbeşti, cum şi când râzi, ce înseamnă să utilizezi decent o piscină, un bar de plajă, să stai la rând“. După Bahamas, a revenit în România şi a terminat facultatea (inginerie mecanică): „Studiile sunt totul.

    După facultate am făcut IFR şi master pe inginerie economică şi management la Politehnică“. După încheierea lucrărilor la centrală şi terminarea studiilor, a aplicat pe internet la diverse joburi şi şi-a început cariera internaţională; experienţa de pe vas l-a ajutat la interviurile de angajare, mai ales la întrebările legate de răul de mare şi de cursurile de lucru offshore, iar experienţa de la centrală l-a ajutat să primească jobul: „Lumea offshore este închisă, pătrund cei mai norocoşi (a nu se înţelege cei mai bine pregătiţi sau relaţii sau alte prostii). Am pătruns datorită experienţei offshore pe vasul de croazieră, a englezei şi a spaniolei bune, a tinereţii, a facultăţii de inginer mecanic şi a curajului“. Primul contract cu lumea offshore a fost în Singapore, pentru italienii de la Eni/Saipem.

  • Reportaj: Bali, insula care abia se vede pe harta lumii, dar atrage trei milioane de turişti

    Mii de temple hinduse, zeci de hectare de plantaţii de orez, păduri de mangrove şi plaje cu nisip alb sau negru scăldate de Oceanul Indian sunt atracţiile pe care le-au căutat în Bali peste 2.000 de români, care au ales anul trecut această destinaţie exotică, considerată una din cele mai atractive din lume şi descrisă ca atare şi în bestseller-ul scriitoarei americane Elizabeth Gilbert, „Mănâncă, Roagă-te, Iubeşte“.

    „Am fost de două ori în vacanţă în Bali, cel mai recent anul trecut, când am stat două săptămâni. Este o altă lume, o altă cultură. Serviciile sunt bune, se organizează diferite eve­nimente, oamenii sunt degajaţi. În ceea ce priveşte tarifele, acestea sunt comparabile la cazare cu cele din România“, afirmă Neculai Mihai, unul din acţionarii companiei de curierat FAN Courier, pe care insula Bali l-a fascinat. Aici a experimentat masajul bali­nez la patru mâini, şedinţele de yoga, dar şi snorkeling în Oceanul Indian.

    De altfel, antreprenorii, dar şi executivii din top mana­ge­­ment sunt cei pe care agenţiile de turism îi trimit în va­­can­ţă în insula exotică, având în vedere că preţul unui sejur începe de la 2.000 de euro de persoană. „Am trimis un grup de 12 români într-o vacanţă de două săptămâni în Bali şi Sin­ga­pore. Tariful pachetului a fost de 2.150 de euro cu ca­zări la hoteluri de patru stele. Transportul cu avionul a fost inclus în preţ. Diversitatea, exotismul insulei, cultura sunt elementele care atrag turişti în Bali“, spune Dragoş Pir­nog, directorul de programe al agenţiei de turism Explore Travel, care trimite anual 250 de români în insula Bali. El precizează că cererea este în creştere dato­rită accesibilităţii mai mari.

    Viza se poate lua di­rect din aeroportul din Indonezia, iar taxa este de aproa­pe 25 de euro de persoană. Mai mult, din 2011, pe piaţa locală a intrat Qatar Airways, compania aeriană naţională a statului Qatar şi una dintre cele mai mari din lume, cu zboruri pe ruta Bucureşti-Doha (cinci curse săptămânal în prezent), de unde românii pot ajunge direct în Indonezia. De la sfâr­şi­tul lunii iulie compania aeriană va avea zbo­ruri directe spre Bali din Doha. Preţul unui bilet începe de la 800-900 de euro.

    „Numărul turiştilor străini care vin în Bali este în creştere. Anul trecut am avut 3,2 milioane de vizitatori, în 2008 aveam 1,9 mili­oane de vizitatori“, spune Nyoman Warda­wan, şeful departamentului de mar­­ke­ting al biroului de turism din Bali.
    Insula, unde observi imediat contrastul dintre resorturile de lux şi casele modeste ale localnicilor (salariul minim în Bali este de 116 dolari pe lună), a atras anul trecut jumătate din vizitatorii străini înregistraţi de Indonezia (deşi reprezintă doar 0,29% din suprafaţa ţării), iar în acest an aşteaptă 3,5 milioane de vizitatori străini. Veniturile din turism au depăşit 4 miliarde de dolari anul trecut. Transportul public nu există în Bali, cei mai mulţi dintre localnici se deplasează pe scutere sau pe motociclete, iar turiştii închiriază maşini sau le folosesc pe cele puse la dispoziţie de hotelieri. Cu toate acestea, indonezienii au construit deasupra nivelului mării, prin pădurea de mangrove, 12 kilometri de autostradă, care unesc localităţile Benoa, Denpasar şi Nusa Dua.

    În Bali nu trece zi fără ceremonii la temple şi fără ofrande închinate zeilor, ceea ce dă unicitate acestei destinaţii. Fie­care casă are în curte un templu, iar ofrandele sunt puse la poarta casei, pe drum, în restaurante, în magazine, peste tot. Şi timpul se măsoară altfel în Bali, calendarul (Pawukon) având doar 210 zile, altfel spus localnicii numără şase luni a câte 35 de zile.

  • Povestea fascinantă a unui surfer devenit miliardar. Cum se pot face bani dintr-o pasiune

    Nicholas Woodman, de 38 de ani, este exemplul perfect al unui om împlinit. A dezvoltat o afacere evaluată la 2,6 miliarde de dolari, s-a căsătorit cu iubita sa din liceu şi îşi face timp pentru pasiunile sale. Iată povestea incredibilă a unui surfer devenit miliardar.

    Woodman a avut, dintotdeauna, două pasiuni: surfingul şi fotografiile. Aşa că în 2002 a decis să fondeze Woodman Labs, compania care a creat camerele GoPro. Produsul a devenit extrem de popular pentru că permite filmarea în timpul unor activităţi “extreme”: scufundări, ski sau chiar sărituri cu paraşuta, relatează Business Insider.

    În prezent, compania are peste 500 de angajaţi şi a generat vânzări de 986 milioane de dolari în 2013. S-a listat pe bursă pe 26 iunie şi este evaluată la 2,6 miliarde de dolari.

    Woodman a crescut în Silicon Valley, tatăl său fiind un bancher de investiţii care a lucrat la achiziţia Taco Bell de către Pepsi. În liceu, el a vândut tricou pentru a câştiga bani, iar apoi a urmat cursurile Universităţii San Diego. Acolo, Nicholas Woodman a devenit membrul unei frăţii ce avea casa pe plajă. “Ne trezeam în fiecare dimineaţă şi mergeam la surf”, povesteşte bărbatul. “Apoi mergeam la cursuri, ne întorceam la casă şi mergeam iar la plajă.”

    În 2004, el a fondat o companie web pentru care a strâns finanţări de patru milioane de dolari, însă afacerea a murit odată cu criza dotcom. Woodman avea 26 de ani la acea vreme. Căutând inspiraţie pentru un nou business, el a plecat într-o călătorie de patru luni în Australia şi Indonezia. Pentru a documenta experienţa, Woodman avea nevoie de o cameră. El şi-a legat un aparat de mână cu nişte sfoară şi aşa a apărut GoPro.

    Woodman şi părinţii săi au investit 260.000 de dolari în prima versiune a camerei, iar până să împlinească 30 de ani, antreprenorul avea vânzări de peste 350.000 de dolari pe an.

    GoPro este un accesoriu căutat de tot mai multă lume, iar Woodman spune că vrea să continue perfecţionarea camerelor.

  • Naufragiu produs în largul Malaysiei: Şaizeci şi şase de persoane sunt date dispărute

    “Un vas de lemn cu 97 de indonezieni la bord s-a scufundat la sosire în portul Klang, în apropiere de Banting”, a declarat pentru AFP Mohamad Zuhri, purtătorul de cuvânt al Agenţiei malaysiene a poliţiei maritime, adăugând că 31 de persoane au fost salvate.

    “Indonezienii erau pe punctul de a intra ilegal în Malaysia traversând strâmtoarea Malacca”, a adăugat el.

    Vasul s-a scufundat în cursul nopţii de marţi spre miercuri, a precizat oficialul, fără să fie în măsură să ofere detalii despre cauzele producerii accidentului şi capacitatea ambarcaţiunii.

    Autorităţile malaysiene au anunţat că un elicopter şi cinci nave au fost mobilizate pentru efectuarea operaţiunilor de căutare a supravieţuitorilor.

    Malaysia, a treia economie a Asiei de Sud-Est, atrage muncitori imigranţi din ţările vecine mai sărace, între care Indonezia, Bangladesh sau Myanmar.

    Astfel de incidente au loc frecvent, ţinând cont de faptul că mii de imigranţi încearcă să ajungă în Malaysia la bordul unor ambarcaţiuni fragile, în speranţa găsirii unui loc de muncă în construcţii, fabrici sau pe plantaţii, sectoare evitate în general de malaysieni.

    Indonezienii, care sunt de departe cei mai numeroşi dintre imigranţii clandestini din Malaysia, aleg frecvent să traverseze strâmtoarea Malacca în cursul nopţii.

    În august 2013, o ambarcaţiune cu aproximativ 40 indonezieni la bord, presupuşi imigranţi cladestini, a naufragiat în plină noapte în largul coastelor Malaysiei.

  • Sute de mii de persoane evacuate şi aeroporturi închise în Indonezia, după erupţia Vulcanului Kelud

     Acest vulcan, deosebit de periculos, deoarece este situat într-o regiune dens populată, a intrat în erupţie joi seara.

    Posturi de televiziune au difuzat imagini în care apar coloane de cenuşă şi lavă împroşcată către sate din vecinătate. Corespondenţi AFP la faţa locului afirmă că au văzut locuitori îngroziţi, plini de cenuşă, fugind pe motociclete sau la bordul maşinilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pe ce pieţe emergente mai merită să investeşti

    Unii bancheri continuă să mizeze însă contra curentului: cei de la Saxo reamintesc că în august 2013, când izbucnise teama că Rezerva Federală opreşte tiparniţa şi pieşele de acţiuni căzuseră, ei au mizat în continuare pe relansarea acţiunilor din economiile emergente, ceea ce s-a şi întâmplat.

    Din punctul lor de vedere, economiile recomandabile sunt Turcia şi Indonezia (care traversează corecţii bursiere şi valutare, dar de scurtă durată), precum şi Mexic şi Filipine (economii în relansare, cu perspective solide).

  • Cele şapte nevoi de bază ale omului viitorului

    1. Acces instant, oriunde şi oricând – pentru a se potrivi stilului de viaţă activ pe care îl au, utilizatorii se aşteaptă să primească acces la un număr mare de servicii la cerere, în timp real.
    2. Servicii personalizare – oamenii îşi doresc din ce în ce mai mult servicii personalizate care să se potrivească stilului lor de viaţă.
    3. Deconectare – consumatorii folosesc de multe ori tehnologia pentru a-şi face timp să se deconecteze şi să se relaxeze.
    4. Eficienţă asistată – oamenii sunt interesaţi de servicii care le gestionează şi eficientizează agenda zilnică.
    5. Apropiere digitală – din cauza unui program zilnic foarte încărcat, prietenii şi familiile se vor baza din ce în ce mai mult pe tehnologie pentru a păstra legătura, indiferent de locul în care se află.
    6. Mai mult control – consumatorii doresc să-şi urmărească îndeaproape cheltuielile, consumul de date şi actualizările de informaţii, în special pentru a putea să-şi dedice mai mult timp lucrurilor importante din viaţă.
    7. Notificări bazate pe localizare – utilizatorii îşi exprimă dorinţa de a primi informaţii relevante pentru locul în care se află.

    În timp ce utilizatorii din toate cele trei pieţe studiate folosesc în mod activ internetul mai mult de trei ore pe zi, gradul de conectivitate, nevoile acestora şi disponibilitatea de a plăti pentru diferite servicii variază considerabil în funcţie de ţară.
    „69% dintre persoanele intervievate şi-au arătat interesul pentru planuri de date comune”, a declarat Sofia Jorman, Senior Advisor, Ericsson ConsumerLab. „În plus, abonamentele care oferă o vedere de ansamblu asupra conturilor şi traficul de date sau voce într-un singur loc sunt apreciate de 59% dintre utilizatori. 54% dintre aceştia au considerat utile serviciile care le permit să-şi monitorizeze sau să-şi modifice tranzacţiile financiare. 52% dintre consumatori au fost de părere că recomandările şi informaţiile oferite în funcţie de localizare le pot oferi control asupra cheltuielilor şi consumului de date. Nu în ultimul rând, aplicaţiile care oferă utilizatorilor control asupra serviciilor media şi preferinţelor în materie de conţinut online au fost considerate interesante de 48% dintre respondenţi”, a mai adăugat Jorman.

     

  • Capitalistul săptămânii: Alfred H. Peet, omul care a revoluţionat industria cafelei

     El a fost şi sursa de insipiraţie pentru o generaţie de antreprenori din domeniu, inclusiv pentru fondatorii reţelei de cafenele Starbucks. Alfred Peet s-a născut în Olanda, unde a învăţat tainele negoţului cu cafea în timp ce curăţa maşinăriile şi făcea comisioanele pentru tatăl său, care avea o mică afacere în domeniul prăjirii cafelei. În adolescenţă s-a mutat în Londra, unde a urmat un stagiu de ucenicie în cadrul unei companii producătoare de cafea şi ceai.

    A călătorit apoi în Indonezia, unde a lucrat ca degustător de ceai, iar în 1955 a imigrat în San Francisco. După mai mulţi ani în care a locuit în SUA, la 49 de ani, Peet a decis să înceapă propria afacere cu cafea. Banii de început i-a avut de pe urma moştenirii, la moartea tatălui. A cumpărat un prăjitor de cafea şi a început să vândă cafea prăjită în mod tradiţional şi ceai într-un magazin deschis în apropierea Universităţii din California. 

    A hotărât să deschidă magazinul pentru că ştia că există şi cafea de calitate, dar nimeni din State nu o cumpăra. Îşi conducea afacerea după filosofia conform căreia ar trebui să existe cea mai mică distanţă posibilă între cel care prăjeşte cafeaua şi client. Pentru a-i face şi pe consumatori să înţeleagă acest lucru, a deschis în cadrul magazinului şi o cafenea în care ei puteau să deguste băutura gata preparată. În plus, a angajat oameni care să lucreze în call centere şi care, în afară de misiunea de a supraveghea comenzile, erau atenţi la recomandările referitoare la sortimente noi. În 1979, Peet a vândut compania unui competitor, Sal Bonavita, căruia i-a rămas mentor şi i-a ghidat paşii până în 1984. Câţiva ani mai târziu, Peet a răscumpărat totuşi compania împreună cu alţi investitori, printre care şi Jerry Baldwin, unul dintre fondatorii Starbucks.

    În prezent, există circa 200 de magazine Peet‘s Coffee în SUA, dintre care o mare parte în zone cu trafic mare, ca aeroporturile şi campusurile universitare. Expansiunea reţelei a fost mai înceată decât în cazul Starbucks, afacerea fiind axată pe vânzarea de boabe de cafea şi ceai, mai puţin pe comercializarea băuturilor gata preparate. În 2012, Peet’s a fost cumpărat de compania germană Joh. A. Benckiser (care a cumpărat şi producătorul de cafea Caribou Coffee) pentru 974 mil. dolari.