BusinessMagazin

Tag: imobiliare

  • Ţara europeană răvăşită de o criză imobiliară care nu pare să se mai termine: În timp ce preţurile se află deja în declin, analiştii vin cu o veste şi mai proastă şi anunţă că noi scăderi ar putea deveni realitate

    Piaţa imobiliară din Finlanda nu a atins încă punctul maxim al crizei şi nu se întrevede nicio redresare până la sfârşitul anului viitor, în condiţiile în care economia şubredă şi costurile mai mari ale împrumuturilor apasă asupra pieţei imobiliare, potrivit OP Group.

    Preţurile locuinţelor finlandeze vor scădea în medie cu aproximativ 5% până la 7% în acest an, a declarat economistul Grupului OP, Joona Widgren. Acest lucru presupune că valoarea locuinţelor va scădea „încă puţin” înainte de a atinge un nivel minim, a spus el, adăugând că este mai uşor să găseşti „riscurile unui declin al pieţei decât semnele unei redresări”, scrie Bloomberg.

    Piaţa imobiliară rezidenţială din ţara nordică a rezistat mai bine decât în cazul unora dintre vecinii săi. În Suedia, valoarea locuinţelor a scăzut cu până la 12% – 13% de la un vârf atins la începutul anului 2022, înainte de a se stabiliza în ultimele luni. În cele două naţiuni vecine, prevalenţa ratelor variabile ale dobânzilor au avut un impact semnficativ asupra locuinţelor, deoarece creşterile rapide ale costurilor de împrumut de către băncile centrale s-au transmis, făcând ipotecile mai scumpe.

    Numărul tranzacţiilor a scăzut cu aproximativ 20% din toamna anului trecut, fără a se întrevedea vreun semn de îmbunătăţire imediată, potrivit OP Group. Preţurile locuinţelor finlandeze vor rămâne stagnante în 2024 înainte de a începe să se redreseze în 2025 în ritm de aproximativ 2,5% de creştere, iar  valorile vor creşte în paralel cu o creştere a volumului de vânzări, conform ultimelor analize şi prognoze.

     

  • Cum să locuieşti mai bine. Ce arată statisticile: Suprafaţa medie a locuinţelor noi se menţine la 62,8 metri pătraţi

    ♦ Potrivit unui studiu realizat de platforma de imobiliare Storia.ro, circa 40% dintre potenţialii cumpărători de locuinţe din generaţia baby boomers (persoane de peste 59 de ani) ar accepta să facă rabat de la suprafaţa casei atunci când ar fi puşi în faţa situaţiei de a face un compromis ♦ În ceea ce priveşte generaţia millennials (cu vârste cuprinse între 27 şi 42 de ani), circa o treime dintre respondenţi au declarat că ar putea renunţa la criteriul iniţial privind suprafaţa locuinţei.

    Suprafaţa medie a locuinţelor noi livrate în cursul anului 2022 s-a menţinut la 62,8 metri pătraţi, nivel atins în anul precedent, când a fost bifată prima creştere a acestui indicator după şapte ani de continuă scădere, potrivit calculelor ZF făcute pe baza datelor disponibile în platforma Tempo a Institutului Naţional de Statistică.

    În ultimii douăzeci de ani, maximul a însemnat 76 de metri pătraţi pentru o locuinţă nou-livrată, medie înregistrată în anii 2010, 2011 şi 2013. Legea locuinţei prevede o suprafaţă utilă minimă de 66 de metri pătraţi pentru un apartament de trei camere, de 52 de metri pătraţi pentru un apartament cu două camere şi de 37 de metri pătraţi pentru o garsonieră.

    Cauza principală care stă la baza uşoarei creşteri a suprafeţei medii a unei locuinţe în 2021, creştere continuată anul trecut, a fost pandemia. În condiţiile în care s-a vorbit mult despre importanţa mai mare pe care locuinţele au căpătat-o dintr-odată în vieţile oamenilor, de îndată ce lockdownul şi restricţiile care s-au întins pe mai bine de un an au limitat activităţile sociale, ideea de „acasă“ a devenit mai importantă, mai ales că locuinţa a trebuit să devină şi loc de desfăşurare pentru activităţile de serviciu, de şcoală şi multe altele. Pentru mulţi, acest mod de derulare a zilelor este încă valabil.

    Menţinerea suprafeţei medii a locuinţelor la aproape 63 de metri pătraţi, medie calculată de ZF raportând suprafaţa totală locuibilă la numărul total de locuinţe livrate anual, vine în paralel cu o altă tendinţă având ca resort tot pandemia: creşterea numărului de locuinţe noi cu patru camere. Totuşi, ritmul s-a temperat anul trecut, acest tip de locuinţe crescând cu 7% faţă de anul precedent, comparativ cu un ritm de creştere anterior de 23%. Astfel, în cursul anului trecut au fost finalizate circa 15.300 de locuinţe cu patru camere, faţă de 14.186 în 2021.

    Din totalul livrărilor de locuinţe, care a fost anul trecut de 73.338, apartamentele cu patru camere se menţin la o pondere de 21%, similar cu anul precedent. Acesta este cel mai mare nivel istoric al livrărilor de locuinţe cu patru camere, niciodată până acum nemaifiind atins pragul de 15.000.

    Cu media de aproape 63 de metri pătraţi suprafaţă pentru o locuinţă nou-livrată, casele şi apartamentele s-au apropiat din nou de anul 2019, când acest indicator fusese foarte puţin peste 63 de metri pătraţi. Suprafeţele mai mari chiar şi cu câţiva metri pătraţi devin un element puternic de atracţie pentru clienţi, iar dezvoltatorii exploatează această strategie.

    Perioada lungă de reducere treptată a suprafeţelor locuinţelor noi a fost pusă, în general, de specialiştii din domeniu pe seama faptului că dezvoltatorii, pentru a face locuinţe pe care să şi le permită mai multă lume, au eliminat sau au micşorat semnificativ zone precum debaraua sau cămara, ceea ce se vede, în final, în suprafaţa totală a locuinţei.

    Potrivit unui studiu realizat de platforma de imobiliare Storia.ro, circa 40% dintre potenţialii cumpărători de locuinţe din Generaţia Baby Boomers (persoane de peste 59 de ani) ar accepta să facă rabat de la suprafaţa casei, atunci când ar fi puşi în faţa situaţiei de a face un compromis. În ceea ce priveşte generaţia Millennials (cu vârste cuprinse între 27 şi 42 de ani), circa o treime dintre respondenţi au declarat că ar putea renunţa la criteriul iniţial privind suprafaţa locuinţei.

  • Rezilienţă şi iar rezilienţă

    Reprezentanţii pieţei imobiliare consideră că măsurile fiscale propuse de Guvern, printre care creşterea pragului de TVA de la 5 la 9% pentru proprietăţile care costă mai puţin de 600.000 de lei, ar putea duce la un blocaj în industria deja afectată de evenimentele ultimilor ani, precum şi la scăderea nivelului de atractivitate al ţării ca potenţial de investiţii. Îşi va dovedi piaţa imobiliară încă o dată rezilienţa?

     

    Industria imobiliară a traversat în ultimii ani numeroase provocări, de la pandemia de COVID şi restricţiile care au afectat atât segmentul de office, cât şi pe cel de retail, la inflaţia galopantă, cu creşteri de costuri ce nu puteau fi previzionate nici măcar pe termen scurt. Apoi, războiul de la graniţă ce a debutat în februarie 2022 a avut un impact emoţional extrem de mare în cererea rezidenţială, ce s-a văzut instant în scăderea numărului de unităţi vândute. Totuşi, până în prezent, la nivel naţional industriile construcţiilor şi imobiliare au fost dinamice şi au contribuit cel mai mult la revenirea economiei după impactul pandemiei de COVID”, a spus Despina Ponomarenco, preşedinte al Asociaţiei Bucureşti Real Estate Club (BREC), într-una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Reprezentanţii pieţei imobiliare consideră că piaţa va trebui să îşi demonstreze încă o dată rezilienţa, dacă măsurile fiscale propuse de guvern, printre care creşterea pragului de TVA de la 5 la 9%, s-ar pune în aplicare. „De-a lungul acestor ani s-a tot vorbit despre căderea şi prăbuşirea industriei, iar ea şi-a dovedit rezilienţa în această perioadă – însă din această vară discutăm despre o nouă povară: măsurile fiscale propuse recent, printre care creşterea TVA de la 5% la 9% pentru proprietăţile care costă cub 600.000 de lei, măsură care vine la pachet cu alte măsuri ce vizează industria de construcţii, cum ar fi eliminarea  unor facilităţi fiscale. Practic toate acestea coroborate vor avea un efect devastator pentru întreaga industrie de imobiliare şi construcţii,  industrie care generează 30% din PIB – şi, totodată, pentru gradul de accesibilitate a locuinţelor”, a subliniat preşedintele BREC în cadrul emisiunii. Ea a observat de altfel că anul acesta s-au văzut primele scăderi în piaţa rezidenţială, o consecinţă a tuturor provocărilor din ultimii ani: „Era evident că se va întâmpla acest lucru odată cu creşterea dobânzilor, a fost afectat segmentul de mass-market, care era clar dependent de finanţări bancare – însă pe segmentele superioare ale pieţei rezidenţiale vedem că lucrurile nu s-au oprit”. În ceea ce priveşte Capitala, aceasta  se confruntă cu o provocare specifică, ce ţine de incertitudinea referitoare la PUZ-urile blocate şi la un nou PUG (Planuri Urbanistice Zonale şi Plan Urbanistic General – n.red.): „Dintr-un studiu efectuat de noi anul trecut, pierderea din valoare adăugată în economie estimată pentru 2026 este de peste 10 miliarde de euro din cauza acestui blocaj”. 70% dintre tranzacţiile de anul acesta din Bucureşti au fost realizate cu cash, potrivit celor mai recente informaţii ale Despinei Ponomarenco, ceea ce arată atât o rezilienţă a industriei, cât şi a economiei în general. „E un lucru bun că există cash în piaţă şi un lucru bun că banii aceştia sunt investiţi în imobiliare. Să nu uităm că şi Bucureştiul, şi România, în general, au un stoc vechi de locuinţe – trăim înghesuiţi, în concluzie, este nevoie de locuinţe moderne, atât în Bucureşti, cât şi în marile centre regionale din ţară, iar pentru aceasta avem nevoie mai ales de predictibilitate. În prezent, guvernanţii schimbă regulile jocului în timpul jocului – sunt numeroase investiţii în derulare, care au planuri de afaceri în spate, dacă lucrurile se schimbă, asta va duce cu siguranţă la creşteri de preţuri şi la un blocaj al pieţei. Spre exemplu, odată cu schimbarea de TVA, nu se ştie ce se va întâmpla cu contractele deja semnate şi care vor fi livrate în anii următori.”

    Peste toate acestea vin noile măsuri fiscale discutate de guvern, care ar putea genera pierderi suplimentare la nivel de industrie, cât şi economie, în general. „Este crucial pentru această industrie să aibă predictibilitate – vorbim despre investitori care lucrează cu planuri de afaceri pe termen lung, iar ceea ce se întâmplă acum scade foarte mult atractivitatea României ca destinaţie de investiţie imobiliară – vorbim despre nişte investitori care sunt prezenţi pe piaţă şi sunt prezenţi şi în alte ţări din zonă – ceea ce ne dorim este tocmai să atragem investitori noi pentru a creşte calitatea produselor care se livrează în se livrează în Bucureşti şi devine aproape misiune imposibilă cu toate provocările pe care le vedem  în acest moment.” Care sunt soluţiile?  „Am îndemnat şi îndemnăm din nou la dialog şi ne-am dori ca guvernanţii să stea de vorbă cu reprezentanţii industriilor direct afectate de măsurile gândite de dumnealor, înţelegem provocările, dar pe de altă parte trebuie să existe şi o înţelegere a impactului acestor măsuri. Ideal ar fi să se renunţe la ele, întreaga industrie va fi afectată şi vorbim despre o industrie care generează 30% din PIB. Dacă se vor aplica, întreaga economie se va duce în jos.”

    Carte de vizită

    Despina Ponomarenco:

    1. Este, din noiembrie 2017, preşedinte al Asociaţiei Bucharest Real Estate Club (BREC), iar în noiembrie anul trecut a pus bazele Romania Property Club, o extensie la nivel naţional a BREC;

    2. Din 2009 lucrează ca mananging partner pentru Verbio;

    3. Şi-a început cariera în domeniul comunicarii, lucrând iniţial pentru CBRE, iar ulterior pentru Promenada Mall.

     

    Care sunt obiectivele BREC?

    Misiunea Bucharest Real Estate Club (BREC) este să promoveze piaţa imobiliară din Bucureşti prin generarea de conţinut şi dezbateri referitoare la calitatea generală a dezvoltării urbane, facilitând un impact şi un volum mai mare de tranzacţii. Promovează iniţiative educaţionale inovatoare cum ar fi real estate-ul şi totodată este o voce importantă în susţinerea industriei imobiliare, în dialogul cu autorităţile locale şi naţionale. Companiile membre în asociaţie sunt atât dezvoltatori şi investitori imobiliari, precum şi consultanţi, arhitecţi, designeri, constructori, project manageri, furnizori de materiale de construcţii, avocaţi, companii de property şi facility management, iar portofoliile lor sunt evaluate la peste 10 miliarde de euro. Au aproape şase ani de activitate, iar anul trecut s-au extins la nivel naţional prin Romania Property Club, cu scopul de a promova dezvoltarea imobiliară durabilă şi inovatoare cu impact pozitiv în marile centre regionale ale ţării. Printre iniţiativele BREC se numără un proiect educaţional care a ajuns la cea de-a patra ediţie şi este, potrivit Despinei Ponomarenco, primul program sută la sută privat de educaţie în sectorul imobiliar.

     

    Cum stau lucrurile pe alte segmente ale pieţei şi în alte oraşe?

    În ceea ce priveşte segmentul de retail al pieţei, Despina Ponomarenco întrezăreşte foarte mult potenţial, având în vedere dezvoltarea din ultimii ani a sectorului rezidenţial şi a nevoilor comunităţilor mari ce s-au conturat acolo. „Practic, aşa cum în oraşele mici de 20.000 – 30.000 de locuitori este nevoie de un parc de retail de cel puţin 5.000 de metri pătraţi, şi în aceste noi comunităţi este nevoie de acest gen de dezvoltări şi de acolo provine această principală oportunitate pentru jucătorii  din sectorul de retail, un sector despre care poate se vorbeşte mai puţin, dar despre care ar trebui să vorbim mai mult.” De asemenea, observă Ponomarenco referindu-se la o altă ramură a pieţei, Bucureştiul este subdimensionat în ceea ce priveşte capacitatea hotelieră, este nevoie atât de hoteluri mari de cinci şi patru stele cu capacitate mai mare, cât şi de centre de conferinţă. „Bucureştiul încă nu are un astfel de de centru, atât cu hotel, cât şi un centru expoziţional care să găzduiască mari evenimente, traininguri şi întâlniri ale companiilor multinaţionale prezente în România, iar lucrul acesta este valabil şi pentru oraşele regionale, pentru Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Iaşi, Constanţa. Preşedintele BREC observă, referindu-se la investiţiile din provincie, că există diverşi jucători ce îşi dezvoltă componentele atât de office, cât şi pe cele de retail şi logistică. „Dintr-o analiză făcută de noi undeva la sfârşitul lunii iunie avem o imagine de ansamblu asupra celor mai mari proiecte în lucru din afara Bucureştiului pe zona de birouri: avem Iaşiul, poziţionându-se pe primul loc cu cele mai mari proiecte,  apoi Timişoara şi Braşovul în ceea ce priveşte retailul – cel mai mare proiect în dezvoltare fiind Prima Shopping Center, ce se întinde pe 70.000 de metri pătraţi. În ceea ce priveşte logistica, vedem oraşe precum Slatina, Oradea, Bacău şi Timişoara, aici se conturează cele mai mari proiecte logistice, este demnă de menţionat pentru oraşele regionale activitatea grupului Iulius – ei au finalizat anul acesta o investiţie semnificativă la Iaşi – probabil unul dintre cele mai mari proiecte de birouri inaugurate anul acesta, de 60.000 de metri pătraţi, Palas Campus, unde s-a conturat o comunitate foarte frumoasă. Vedem, de asemenea, o investiţie importantă pe care cei de la Iulius o vor derula la Cluj-Napoca, pe fosta platformă Carboxim, o investiţie semnificativă ce va schimba cu siguranţă zona respectivă, un proiect mixt cu multiple funcţiuni – de retail, de birouri, rezidenţial, precum şi de reconversie ale unor foste spaţii abandonate.”

    Criza din 2009 vs. situaţia actuală? „Chiar a fost o situaţie dramatică atunci  faţă ce se întâmplă acum. Evident că nu suntem acolo, însă îngrijorarea este foarte mare cu privire la măsurile fiscale discutate. Până nu vom şti exact care sunt acestea, este greu de spus care va fi impactul în piaţă, dar cu siguranţă acesta se va reflecta la nivelul întregii economii.”    

  • Dragoş Dragoteanu, Euroest Invest: Imobiliare. Nici nu vă imaginaţi ce urmează…

        Intr-un interviu dat anul trecut am spus ca anii 2023 si 2024 vor fi cei mai grei din ultimii 30 de ani, raportat la numarul de tranzactii. Vazand ca unii “experti” din domeniu au inceput deja sa bata campii ca in 2024 piata isi va reveni, revin aici cu cateva detalii legate de perioada urmatoare. 

         Anul viitor este un an electoral, cu tot ”tacamul” de alegeri, ca niciodata. Intr-un an cu turbulente politice, potentialii investitori au  reale motive sa amane planurile pana cand afla cine ajunge la putere si ce ganduri are. In ultimul trimestru al anului in curs, anticipez ca se vor incheia tranzactii spre jumatate fata de numarul celor finalizate anul precedent, in aceeasi perioada. Motivul? Investitorii au nevoie de timp ca sa se obisnuiasca cu noile impozite si taxe imobiliare, pe care guvernul le ”slefuieste” cu grija.

          In Romania peste 96% dintre cetateni sunt (co)proprietari pe cel putin o unitate locativa. De ce ar investi in continuare cand, dupa pandemie, turismul a explodat? Oamenii au reinceput sa calatoreasca, sa traiasca frumos/ mai bine, sa se sparga in figuri si consuma ceea ce nu au putut in pandemie. Viata e scurta, parca nu merita sa investesti la infinit in imobiliare, ci si in tine. De altfel, rata de amortizare a unui apartament depaseste astazi 25 de “anisori” pe zona rezidentiala. Comparati 4% pe an -castig maxim din inchirierea unui imobil- cu minim 7%, cat ofera orice banca serioasa. Traiasca Mugur Isarescu! 

          Piata de capital (BVB) a devenit un concurent serios al pietei imobiliare. Odata cu listarea H2O (Hidroelectrica) romanii au prins gustul riscului, jucand si  pe bursa. Avand in vedere apetitul anterior de la jocurile de noroc, pariuri, pacanele etc. e clar ca imobiliarele au devenit una dintre optiunile investitionale. Era si timpul sa apara alternative. Ca sa nu mai vorbesc de titlurile de stat, emise de Ministerul Finantelor, care sunt o mana cereasca pentru cei care gandesc in euro. Piata e saturata de oferte nevandabile, listate doar ca sa se afle in treaba.

          Avind in vedere ca 90% dintre agentii imobiliari sunt niste trepadusi in domeniu – imi asum procentul in deplina cunostinta de cauza!- si nu inteleg mare lucru din ce se intampla in piata, unii au renuntat deja la a mai activa in domeniu, iar ceilalti nu mai dau anunturi pentru ca ies in pierdere, avand in vedere ca nu (prea) mai intermediaza nimic. De aici si numarul redus de oferte pe piata. Sporadic, mai sunt si proprietari care dau anunturi direct, ca sa testeze piata, nestiind ca sansele de vanzare tind spre zero avand in vedere preturile pe care le cer.

         Situatia urbanistica in Bucuresti este pe butuci. Primarul capitalei vrea un oras pentru oameni, nu investitori, in interes public. Numai ca parcurile pe care le gestioneaza arata dezastruos. Herastraul si Cismigiu au devenit o mostra de nesimtire si neputinta a administratiei centrale. La asa ”grija” fata de mediu, poti sa stai si fara apa calda. Denumirea ”Salvati Bucurestiul” se potriveste perfect cu actuala stare de degradare in care a ajuns Capitala, pe mana „salvatorilor” alesi.

        Oamenii de afaceri au obosit sa alerge dupa autorizatii si renunta la din ce in ce mai multe proiecte. S-a ajuns atat de departe incat Primarul General cere anularea in instanta a sute de autorizatii emise de primarii de sector. In aceste conditii, persoanele fizice cu cash asteapta alte vremuri, fiind debusolati de riscul investitiilor imobiliare.

        Creditarea in 2023 s-a sustinut din refinantari si cine a avut nevoie sa se repozitioneze financiar, accesand o oferta putin mai buna, a facut-o deja. In 2024 nu prea mai are cine sa se refinanteze. Numai firmele mari si clientii solvabili vor fi bagati in seama in viitorul apropiat. Atata timp cat bancile ”parcheaza” banii la BNR cu o dobanda de 6%, de ce s-ar mai risca cu romanii de rand? Nu m-as mira ca bancherii sa-i ridice in curand o statuie lui Isarescu! Neam de neamul lor n-a visat sa faca miliarde de euro profit, numai din tastatura. Jos palaria, fericitilor!

          In Statele Unite, va confirm ca cel putin 60% din birourile din marile orase americane sunt goale. Strazi intregi de spatii comerciale asteapta noi chiriasi, fiind momentan inchise. In fata lor, chiar pe trotuar, unele spatii au fost “cucerite” de homeless-i. In Piata Victoriei din Bucuresti s-au vandut recent 2 imobile, construite dupa 2000, scoase la licitatie, cu un pret de sub 1.000 euro/ mp. Daca nu ma credeti, accesati site-urile de executari silite, ca nu pot sa dau nume. Noii proprietari, daca nu vor transforma aceste cladiri -cu destinatie actuala office clasa B- in hoteluri sau spitale/ clinici, in opinia mea, au cumparat niste imobile ”muzeu”, care vor avea chiriasi din cand in cand.

       Sa ne intelegem…Tranzactiile imobiliare se fac si in vremuri de criza, de recesiune, chiar si de razboi. Diferenta se face cand unii castiga si altii pierd, in aceleasi conditii de piata. Ceea ce urmeaza face parte din imaginatia individuala, pe care fiecare trebuie sa si-o asume. Va doresc inspiratie!

     

  • Criza imobiliară din China riscă să se tranforme într-un dezastru pentru toată lumea: După decenii întregi de creşteri ale preţurilor pentru locuinţe, acum trendul se resetează, iar a doua cea mai mare economie a lumii riscă să se prăbuşească odată cu preţurile

    Piaţa imobiliară din China este în criză. Preţurile imobilelor care au crescut vertiginos în ultimele decenii au început să se prăbuşească. Acum, pericolul este că prăbuşirea valorii locuinţelor va duce la prăbuşirea şi a celei de-a doua economii a lumii, scrie Bloomberg.

    Boom-ul imobiliar din China şi-a avut originea în cererea şi oferta fundamentală. În urmă cu patru decenii, când liderii ţării au deschis economia investitorilor străini şi întreprinderilor private, milioane de oameni s-au mutat din mediul rural în oraşele chinezeşti în căutare de locuri de muncă în fabrici. Acest lucru a deblocat cererea de locuinţe şi a dus la un boom al construcţiilor care, la apogeu, a făcut ca sectorul imobiliar şi industriile conexe să reprezinte până la un sfert din economia Chinei.

    Pe parcurs, însă, scopul imobiliarelor a început să se schimbe. Deoarece preţurile locuinţelor au crescut mereu, oamenii au început să creadă că aşa va fi mereu. Acest lucru a făcut ca tot mai mulţi chinezi să cumpere case ca modalitate de a-şi investi economiile, mai degrabă decât pentru a locui în ele. Creşterea preţurilor locuinţelor a cauzat o altă problemă prin mărirea diferenţei de avere între cei care deţineau proprietăţi şi cei care nu.

    Pentru preşedintele Xi Jinping, care a declarat că doreşte să creeze o „prosperitate comună” prin micşorarea acestei diferenţe, acestea au fost motive pentru a acţiona.

    Atunci când Xi a luat iniţiativa de a înăspri reglementările privind proprietatea, a declanşat un lanţ de evenimente care au devenit o piedică substanţială pentru creştere şi o provocare majoră pentru guvernul său.

     Preţurile locuinţelor au început să scadă, dezvoltatorii au început să intre în incapacitate de plată, iar oamenii s-au înfuriat.

    Întrebarea care se pune acum este dacă autorităţile pot acţiona suficient de repede pentru a împiedica problemele din domeniul imobiliar să se transforme într-o criză mai amplă pentru sistemul financiar, pentru societatea chineză în general – şi poate pentru întreaga lume.

  • Petrecerea s-a terminat: Dupa patru luni la rând în care una dintre cele mai efervescente pieţe imobiliare din Europa pare că ieşea la lumină din criza imobiliară, optimismul s-a prăbuşit. Creştea ratelor riscă să arunce din nou în haos real-estate-ul

    Potrivit unui sondaj realizat de cea mai mare bancă din Suedia, perspectivele pentru piaţa imobiliară rezidenţială au rămas pozitive pentru patru luni la rând. Cu toate acestea, ratele care sunt deja setate să crească din nou riscă să şteargă optimismul, iar analiştii imobiliari prognozează deja noi prăbuşiri ale preţurilor, scrie Bloomberg.

    Semne că piaţa a început să se stabilizeze după criza imobiliară se văd şi în datele recente ale grupului imobiliar Svensk Maklarstatistik şi în cele ale creditorului de stat SBAB.

     Dar, în condiţiile în care piaţa este în prezent în scădere cu aproximativ 10% faţă de vârful atins în 2022, tot mai multe voci din domeniul imobiliar cred că preţurile urmează să scadă în general cu 15% până la 20%

    Indicatorul SEB privind preţurile locuinţelor a scăzut cu 9 unităţi, ajungând la 6 în septembrie, potrivit datelor publicate luni. Măsura reprezintă diferenţa dintre proporţia persoanelor care cred în creşterea preţurilor faţă de cele care se aşteaptă la o scădere. Media istorică este de 32.

    Scăderea lunară a indicelui SEB(unul dintre cei mai importanţi creditori din ţară) a fost determinată atât de faptul că mai mulţi respondenţi se aşteaptă la o scădere a preţurilor, în raport cu cei ce prevăd o creştere.

    De asemenea, a crescut ponderea celor indecişi sau care se aşteaptă ca preţurile să rămână neschimbate. Aşteptările privind ratele din sondaj au rămas în mare parte neschimbate în septembrie, rămânând foarte aproape de 4%, potrivit SEB.

  • Cine este austriacul pentru care România a devenit cea mai bună afacere

    Încă de la prima vizită pe meleaguri româneşti, în anii ’90, austriacul Clemens Petschnikar a sesizat potenţialul pieţei locale de a se transforma într-un hub de business care să atragă jucători din toate colţurile Europei şi nu numai, aşa că a decis să se stabilească aici, pentru a fi el însuşi parte DIN această metamorfoză. După o experienţă variată în top managementul corporatist, România a devenit nu numai ţara sa de adopţie, ci şi pariul lui ca antreprenor, odată cu fondarea grupului Square 7 Properties, unul dintre cei mai importanţi dezvoltatori de parcuri de retail de pe plan local. Cum s-au desfăşurat primii 20 de ani de activitate ai jucătorului şi ce obiective are pentru viitor?

    „Am venit în România la finalul anilor ’90, când am fost recrutat pentru rolul de CEO al Billa. Au fost nişte ani cu multe provocări, dar am realizat şi potenţialul fantastic al acestei pieţe aflate atunci la început de drum. Mi-a plăcut ţara foarte mult şi am decis să rămân aici, dând curs şi altor propuneri, precum cea de a conduce Unirea Shopping Center sau de a prelua rolul de CEO al Artima. Am intuit creşeterea cererii de spaţii moderne comerciale precum şi nevoia unui jucător profesionist care să ofere servicii integrate: dezvoltare, administrare şi mentenanţă imobiliară. Aşa a apărut grupul Square 7”, povesteşte Clemens Petschnikar, fondator şi CEO al Square 7 Properties, care a închis anul 2022, la nivel de grup, cu o cifră de afaceri de 5,1 milioane de euro.

    Cu un istoric de 20 de ani pe piaţa românească, grupul are 35 de angajaţi şi este alcătuit din trei companii: Square 7 Properties, Squarebox şi Switchboard.

    Square 7 Properties este compania specializată în dezvoltare imobiliară. Gestionează întregul proces de dezvoltare a proiectului, începând cu studiul şi analiza pieţei şi continuând cu procesul de selecţie şi achiziţia de terenuri, proiectarea şi autorizarea centrului, managementul construcţiei, definirea mixului de chiriaşi şi coordonarea procesului de închiriere, până la livrarea proprietăţii finalizate către investitor şi chiriaşii acestuia. Jucătorul este, totodată, partenerul de ţară pentru România al fondului de investiţii de origine belgiană Mitiska REIM. Parteneriatul dintre cele două entităţi a pus bazele unuia dintre cei mai dinamici jucatori pe piaţa de retail din Romania, cu un portofoliu  de 25 de parcuri de retail, în suprafaţă totală de 142.000 de metri pătraţi. „Modelul de business al parcurilor de retail are ca atuuri ancorele de food, locurile de parcare în aer liber şi accesul direct în magazine. Modelul este mult mai eficient decât cel al mallurilor, implicând costuri semnificativ mai mici de dezvoltare. Acest model şi-a dovedit rezilienţa pe durata pandemiei, fiind mai puţin afectat de restricţii”, susţin rerprezentanţii Square 7. Square 7 Properties oferă şi servicii de project management (autorizare şi managementul construcţiei) pentru parteneri cu renume, cu care derulează colaborări pe termen lung. Printre aceştia se numără Immofinanz/CPI (cu proiectele Vivo Baia Mare, Victoria Park, IRIDE) şi Supernova (pentru tot portofoliul din România, respectiv Jupiter Piteşti şi galeriile Cora). De asemenea, compania oferă servicii de dezvoltare pentru partenerii tradiţionali din domeniul FMCG: Kaufland şi Lidl, alături de care au dezvoltat zone comerciale foarte atractive în fiecare dintre oraşele unde este prezent (Kaufland – 22 magazine şi Lidl – 9 magazine).

    Squarebox este compania care se ocupă de administrarea activelor imobiliare (property management), oferind servicii precum: contabilitate şi administrare SPV (special purpose vechicle), reprezentarea proprietarului în faţa autorităţilor, planificare, raportare şi control, trezorerie şi operaţiuni bancare, structurarea finanţării proiectului imobiliar, managementul relaţiilor cu chiriaşii.

    Switchboard este compania specializată în servicii de mentenanţă a activelor imobiliare (facility management): întreţinere, reparaţii şi curăţenie.

    Compania este prezentă cu parcuri de retail, ce sunt ancorate de Lidl sau Kaufland, în 24 de localităţi: Arad, Bacău, Baia Mare, Bistriţa, Brăila, Bucureşti (cu două parcuri – Mihai Bravu & Pipera Plaza), Buzău, Câmpina, Caransebeş, Drobeta-Turnu Severin, Giurgiu, Iaşi, Medgidia, Mediaş, Mioveni, Odorheiu Secuiesc, Paşcani, Ploieşti, Reşiţa, Sighetu Marmaţiei, Slatina, Slobozia, Târgu Mureş şi Tulcea.

    Despre clienţii din portofoliu, antreprenorul spune că aceştia sunt investitori cu experienţă îndelungată pe piaţa imobiliară şi cu cerinţe extrem de clare în privinţa aşteptărilor legate de randamente, calitatea produselor care le sunt livrate şi coordonarea eficientă a bugetelor de investiţii şi administrarea produselor imobiliare gestionate de grup.

    Lista de chiriaşi include brandurile Fressnapf, DM, Sinsay, Kik, Sportisimo, Jysk, Pepco, Xpress, C&A, Numero Uno, TEDI, Hervis, New Yorker, Dr Max, Takko, CCC, Noriel, KFC, C&A, Deichmann, Flanco, House, Altex, LEMS, Techno, MaxiPet, Medimfarm, Merkur, Optica Otipfarm, Superbet, Attitude, Starbucks, Casa Berarilor, BT, Barber Shop, 5 a sec, PetMag, Porto Gallo, Real Food, HOT Woks, Catena, Lensa, Dinner Food, Pizza Bonita, Maria Pharmamed, El Pescador, Alioli El Pescador, Alioli, Sensiblu, Beijing Garden, Pasta Bar, Tabac Xpress, Tip Top, World Class, Auchan, Casa cu flori, Dovani, Atlantis Gold, H&M, Lc Waikiki, Klarmann, Plafar, Mon Jardin Patisserie, Exchange Office, Moonlight Club, Orange, Pepco, Animax, Metropolis, SMYK, Humana şi Jazz Serv.

    În ceea ce îi priveşte pe cei care trec pragul parcurilor de retail gestionate de companie, numărul acestora depăşeşte 150.000 de persoane, incluzând de la liceeni la familii cu venituri mici şi medii (25-45 de ani), pensionari şi persoane şi familii cu venituri peste medie şi chiar mari
    (35-55 de ani).

     

    Pipera Plaza. Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare.

    Baia Mare Shopping Park. Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări.

    Capitalismul sălbatic, educat pe parcurs

    Vorbind despre evoluţia pieţei de la venirea sa aici şi până în prezent, antreprenorul observă că, „având în vedere că lucrez pe piaţa locală încă de la finalul anilor ’90, schimbarea este una majoră în bine”. Astfel, dacă e să ne uităm la inflaţie, adaugă el, anul 1997 a avut un record negativ de 154,8%, în timp ce nivelul inflaţiei pentru 2022 a fost la 13,8%. „Chiar dacă anii postpandemici au fost extrem de dificili din această perspectivă, lucrurile nu se pot compara cu anii ’90, sau cum au fost denumiţi «anii capitalismului sălbatic?». Integrarea în Uniunea Europeană, precum şi în NATO a adus noi oportunităţi de dezvoltare economică, România şi-a construit o infrastructură nouă, salariile au crescut exponenţial, oraşele s-au dezvoltat. Pe lângă Bucureşti şi marile centre regionale – Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa şi Craiova – mai multe oraşe au cunoscut şi ele o dezvoltare substanţială, oamenii au devenit activi din punct de vedere comercial, iar nevoia de spaţii comerciale moderne a apărut firesc.”

    Potrivit lui Petshnikar, ceea ce s-a întâmplat în alte ţări din zona CEE, mai bine dezvoltate decât România, ne arată că este nevoie de parcuri de retail în suprafaţă de aproximativ 5.000-10.000 de metri pătraţi pentru oraşe sau comunităţi de 15.000-20.000 de locuitori. „Din acest punct de vedere, mai este încă loc de expansiune şi creştere pe piaţa locală.”

    Cât despre principala provocare întâmpinată în dezvoltarea businessului, antreprenorul spune că aceasta, şi cea care, „din păcate, rămâne în vigoare şi acum în România”, este lipsa unui cadru legislativ şi fiscal predictibil. „Schimbarea regulilor în timpul jocului, fără o perioadă tampon de pregătire, nu aduce avantaje României din perspectiva atragerii a noi jucători cu capital extern. Noi suntem investitori pe termen lung şi gândim planurile de afaceri pentru 5-10 ani. Operăm 25 de parcuri de retail şi lucrăm la autorizarea a alte cinci astfel de centre. Modificările recent discutate în coaliţie ne afectează serios business planurile anterior stabilite.” La aceasta aminteşte că se adaugă şi provocările ultimilor ani, cu care piaţa nu se confruntase anterior: pandemia de COVID, restricţiile îndelungate care au afectat direct industria de retail, războiul şi explozia costurilor. „Cred că adaptabilitatea a reprezentat cheia în depăşirea acestor situaţii, dublată de răbdare şi empatie pentru nevoile chiriaşilor noştri.”

    La capitolul „competiţie”, pe lângă investitorii specializaţi în parcuri de retail cum ar fi Prime Kapital sau Scallier, executivul aminteşte şi de jucătorii cu portofolii de malluri, precum AFI Europe sau Iulius, care au început să fie atraşi de parcurile de retail şi dezvoltă astfel de produse. Vede însă concurenţa drept un aspect benefic, ce duce la ridicarea per total a nivelului de calitate pentru produsele finale livrate către consumatori. „Noi avem un portofoliu unic de parcuri de retail prin dimensiune şi diversitate. Investim constant în clădiri noi, sustenabile, în concepte moderne de retail, adaptate la cerinţele din ce în ce mai exigente ale consumatorilor şi investitorilor.”

     

    De la concept la inaugurare

    În ceea ce priveşte tedinţele remarcate în piaţă, executivul notează că, în contextul postpandemic şi al inflaţiei galopante, oamenii şi-au modificat obiceiurile de consum, devenind mai prudenţi. „Cu toate acestea, este notabilă performanţa retailerilor de tip discount şi de tip pet shop în toată această perioadă, la care se adaugă magazinele de tip home & deco, pe fondul menţinerii sistemului de muncă hibrid. Pe fondul menţinerii tendinţei inflaţioniste, anul 2023 a accentuat preferinţa românilor către parcurile de retail, unde se regăsesc cu precădere chiriaşi tip discounter. Totodată, se remarcă faptul că în 2023 retailerii au continuat să susţină puternic investiţiile în modernizarea conceptelor de retail, ceea ce demonstrează încrederea în acest format de business.”

    Din rândul proiectelor şi obiectivelor viitoare, reprezentanţii companiei lucrează, printre altele, la definirea conceptelor şi autorizarea a încă cinci parcuri de retail atât în oraşe unde grupul este prezent, cât şi în oraşe noi, termenele de finalizare avute în vedere fiind 2024 – 2026. „Vom demara în scurt timp un nou proiect în Piteşti şi avem securizate mai multe locaţii în oraşe precum Arad, Galaţi, Constanţa sau Ploieşti.”

    Munca pentru dezvoltarea unui nou parc de retail începe de la procesul de selecţie a oraşelor şi identificarea terenurilor pretabile unei astfel de dezvoltări. „Continuă cu negocierea şi semnarea contractului de achiziţie a terenului, iar apoi toate etapele de dezvoltare: definirea conceptului şi a mixului de chiriaşi, proiectare, autorizare, negocierea şi semnarea contractului cu antreprenorul general, supervizarea procesului de construcţie şi respectarea termenilor agreaţi în contract, identificarea şi semnarea contractelor cu retailerii, finalizarea, predarea şi inaugurarea centrului.”

    Fiecare din această etapă este la fel de importantă, spune Clemens Petschnikar. „Dacă pot face o comparaţie mai plastică se aseamănă construcţiei unui set Lego. Dacă ai greşit o piesă trebuie sa te reîntorci să corectezi pentru a avea produsul final dorit.”

    Ca timp, durata dezvoltării unui parc de retail poate varia de la doi la patru ani, luând în considerare ca primă etapă selecţia şi identificarea terenului pretabil pentru o astfel de dezvoltare. „Etapele de negociere şi autorizare sunt cele mai îndelungate, construcţia durează în medie 9 luni. De cele mai multe ori când demarăm şantierul parcul are deja un grad mare de închiriere.”

    Executivul mai spune că şi „sustenabilitatea face parte din ADN-ul  a grupului de companii, pentru că gândim pe termen lung”. În acest sens compania investeşte în construcţii sustenabile, prietenoase cu mediul, ce aduc o valoare adăugată pe termen mediu şi lung. În prezent, 100% din totalul portofoliului este certificat BREEAM (scor Very Good) – un sistem „cu o reputaţie excelentă”, care certifică clădirile sustenabile. „Un pas în plus pentru componenta de mediu din strategia noastră ESG, am semnat de curând un parteneriat cu Eldrive Romania prin care vom monta staţii de încărcare electrice în tot portofoliul până la finalul anului viitor. Primele staţii sunt deja funcţionale în Giurgiu Shopping Park: patru staţii, marca ABB, de 50 kW Ă 22 kW, unde pot fi încărcate opt maşini electrice simultan.”

     

    Brick & mortar vs. online

    Despre viitorul industiei de retail tradiţional versus digital, antreprenorul este de părere că experinţa online este complementară celei de tip brick & mortar, iar cele două mai degrabă se completează, nu se concurează. „Avem deja mai multe exemple pe piaţa locală de retaileri e-commerce care au făcut pasul către magazine fizice, tocmai pentru că acest tip de comerţ oferă o interacţiune cu clientul pe care nu o poţi regăsi în cumpărăturile online.” În ceea ce priveşte parcurile de retail, spune că acestea încep să vină cu o ofertă din ce în ce mai diversificată atât de produse, cât şi de servicii, captând o gamă largă de cosumatori începând cu tineri liceeni sau studenţi până la pensionari. „Nu vedem în acest moment pentru piaţa românească o categorie care să fie 100% dedicată unui anume tip de comerţ. Aşa cum menţionam anterior, cele două tipuri de retail, offline şi online, sunt complementare. Pentru români mersul la shopping este o metodă de relaxare. Pe lângă cumpărăturile propriu-zise, se pot relaxa la o cafenea sau pot lua masa în familie sau alături de prieteni.”

    În viziunea sa, parcul de retail al viitorului va evolua spre conceptul de „convenience center”, care oferă clientului toate serviciile necesare zi de zi, într-un mediu modern, plăcut, confortabil şi care se diferenţiază de parcurile de retail obişnuite, prin ofertele suplimentare de servicii, gastronomie şi entertainment.   

     

    Carte de vizită

    Clemens Petschnikar, fondator şi CEO, Square 7 Properties

    • Născut în Austria, el deţine un master de la Universitatea de Economie din Viena;

    • Înainte de a-şi începe propria afacere a lucrat ca director executiv pentru Aldi şi REWE; în activitatea sa, a gestionat dezvoltarea şi inaugurarea a peste 500.000 de metri pătraţi de spaţii comerciale;

    • În 2003 s-a lansat în antreprenoriat cu un prim business, Square 7 Properties.

  • Cum renaşte un bulevard din Bucureşti, căzut în dizgraţie: „Ne aşteptăm ca în următorii cinci-zece ani zona să redevină un punct important de întâlnire în oraş“

    Bulevardul Regina Elisabeta, una dintre cele mai mari artere centrale ale Capitalei, lăsată în paragină în ultimii ani, renaşte de câteva luni cu ajutorul micilor antreprenori care au ales să se ancoreze acolo cu magazine sau localuri specializate în vin, în produse culinare sau cafea.

    ♦ În zonă, chiriile variază în funcţie de dimensiunea spaţiului, o unitate prime, de pildă, cu o suprafaţă de 100-150 de metri pătraţi, putând fi ocupată cu un preţ de 45-50 de euro pe metru pătrat pe lună plus TVA.

    Bulevardul Regina Elisabeta, una dintre cele mai mari artere centrale ale Capitalei, lăsată în paragină în ultimii ani, renaşte de câteva luni cu ajutorul micilor antreprenori care au ales să se ancoreze acolo cu magazine sau localuri specializate în vin, în produse culinare sau cafea.

    Din punct de vedere comercial, spun consultanţii imobiliari, bule­vardul Regina Elisabeta se bucură de un potenţial mare, încă neconsumat.

    „Bulevardul are un grad de ocupare ridicat comparativ cu alte zone centrale ale oraşului, în special datorită proximităţii faţă de Calea Victoriei şi de Piaţa Universităţii. Deşi în lunile imediat următoare perioadei de lockdown, când turismul a scăzut drastic, am observat anumite businessuri care au decis să închidă unităţile din zonă, spaţiile vacante s-au închiriat rapid, iar nou-veniţii sunt mulţumiţi de performanţele obţinute“, spune Mădălina Sava, retail occupiers consultant în cadrul companiei de consultanţă imobiliară CBRE România.

    Artera a atras cu precădere concepte de food & beverage, unele cu specific de take-away sau fast food, însă în ultima perioadă se remarcă tot mai frecvent conceptele de tip bistrou-restaurant, cu zone generoase de stat la masă sau chiar mici terase. Un număr limitat de magazine de haine, pantofi sau accesorii completează peisajul, stând mărturie pentru potenţialul de evoluţie din punct de vedere comercial.

    În zonă, chiriile variază în funcţie de dimensiunea spaţiului, o unitate prime, de pildă, cu o suprafaţă de 100-150 de metri pătraţi, putând fi ocupată cu un preţ de 45-50 de euro pe metru pătrat pe lună plus TVA.

    „Ne aşteptăm ca în următorii cinci-zece ani zona să redevină un punct important de întâlnire în oraş, având în vedere planurile de reabilitare şi convertire a unora dintre clădirile simbolice din zonă în hoteluri de cinci stele“, adaugă Mădălina Sava.

    Unul dintre proiectele majore de renovare este cel al Corinthia Grand Hôtel du Boulevard, din portofoliul Niro Investment Group, finalizarea şi redeschiderea sa fiind anunţată pentru anul 2024. Inaugurarea sa ar putea creşte fluxul de turişti în zonă.

    „Este o zonă de interes pentru turişti, mai ales că sunt multe apartamente în regim hotelier în zonă, însă nu doar străinii ne calcă pragul. Suntem plăcut surprinşi că din ce în ce mai mulţi bucureşteni vor să descopere lumea vinului. Pentru ei organizăm şi evenimente tematice“, spun Liviu Enache şi Aurelia Nica, fondatorii winebarului WineDrops, deschis chiar la doi paşi de intersecţia dintre bulevardul Regina Elisabeta şi Calea Victoriei.

    Vizavi de WineDrops, cu o deschidere primitoare la bulevard, se află ALTRNTV, un magazin cu obiecte de design create majoritar în România, având în comun principiul sustenabilităţii.

    „Spaţiul pe care îl ocupăm a fost pe vremuri intrarea şi casa de bilete de la Cinema Bucureşti, cel mai vechi din Capitală. Amenajându-le şi dându-le o nouă destinaţie – o practică ce ţine de economia circulară şi se numeşte „adaptive reuse“, le-am redat publi­cu­lui. Chiria spaţiului este una care re­flectă suprafaţa de 170 de metri pă­traţi, amplasarea centrală şi des­chi­derea la stradă“, spune Daniela Staicu, una dintre fondatoarele ALTRNTV.

    Magazinul, care a fost deschis în mai 2022, vinde produse sustenabile – de la piese vestimentare la obiecte de decor – şi a reunit pe rafturile sale aproximativ 100 de designeri care lucrează cu materiale şi tehnici menite să nu dăuneze mediului înconjurător.

    Iar când vine vorba de mâncare cu specific local, la doar doi paşi de ALTRNTV există o astfel de opţiune care atrage atât de mulţi pofticioşi încât cu greu poţi găsi un loc la masă, mai ales într-o zi de weekend. În spatele localului cu numele Balls, specializat în chiftele, se află Ala Dumitrache.

    „Când am închiriat, în ianuarie 2022, cam 90% din feedbackul prietenilor şi al clienţilor care ştiau înainte să fie oficial că ne mutăm aici a fost dramatic: faliment iminent. Oricât de mare încredere aveam eu în zonă, faptul că era un spaţiu găsit pe OLX şi că săream la o chirie ceva mai mare decât cea cu care eram obişnuită în Dorobanţi nu a ajutat la starea de spirit“, povesteşte Ala Dumitrache.

    A continuat să aibă încredere însă, iar sentimentele ei pentru „bulevardul mic-parizian şi clădirea romantic-degradată“ i-au dat curaj, deşi nu au fost argumentul suprem în alegerea locaţiei. Ce a contat au fost cele circa trei-şapte minute distanţă la picior de marea majoritate a punctelor de interes ale „bulei“ căreia i se adresează, de la institute culturale la cluburi.

    De altfel, de cafenele nu duce lipsă Bulevardul Regina Elisabeta, cele mici, de specialitate, fiind completate de cele care fac parte din lanţuri mai mari şi care au identificat din timp potenţialul zonei.

    Foarte aproape de Universitate, lângă iconica librărie Mihai Eminescu, se află o cafenea din lanţul Ted’s Coffee, fondat de Vasi Andreica, o reţea cu aproximativ cincizeci de spaţii, dintre care una chiar în această zonă de interes. Ceva mai departe, spre Cişmigiu, la parterul unei clădiri cu elemente arhitecturale speciale, se află de mai mulţi ani Meron, un business pornit în Cluj-Napoca ce constă într-o reţea de cafenele şi o prăjitorie proprie. Tocmai pentru a fi în ton cu noua înfăţişare a Bulevardului Regina Elisabeta, cafeneaua Meron a intrat într-un proces de renovare care se va încheia pe 22 septembrie, potrivit unui afiş de pe uşa localului. Undeva şi mai departe, către Facultatea de Drept, funcţionează Contego – The Coffee Factory.

    În continuare multe clădiri de pe Bulevardul Regina Elisabeta arată ca după război, cu straturi de afişe decolorate, arse de soare, rupte, cu uşi ruginite şi faţade care devin de-a dreptul periculoase. Dar cum orice proiect major se începe cu paşi mici, rămâne doar speranţa că afacerile locale care au îndrăznit să se ancoreze pe această arteră-emblemă a Capitalei vor resuscita zona şi îi vor readuce strălucirea.

  • Mai există în România muncitori sau firme serioase care să asigure servicii de calitate fără să mai fie nevoie să suni de 10 ori sau toată lumea este ocupată ?

    „But here’s my number. So call me, maybe!” Sunt versurile unui hit pe care îl ascultam prin adolescenţă. Şi cam tot de pe atunci n-am mai aşteptat cu atâta nerăbdare un telefon. Dar nu de la vreun băiat de care aş fi îndrăgostită. Ci…de la agenţii imobiliari. După meseriaşi/echipele de muncitori din construcţii şi zilieri/firmele de amenajări grădini pe care i-am contactat pentru diverse nevoi şi nu au arătat nici cel mai mic interes pentru o lucrare, fie ea mică sau de mari dimensiuni, agenţii imobiliari par să completeze topul celor mai neserioşi angajaţi cu care am avut de-a face. Diferenţa e că, spre deosebire de primele categorii, mulţi dintre cei din urmă lucrează nu pe cont propriu, ci pentru diverse firme şi chiar pentru dezvoltatorii unor proiecte de amploare în Bucureşti. Deci ne-am putea imagina că asta atrage după sine mai multă seriozitate, căci în general orice angajator aşteaptă rezultate pentru a-ţi vira salariul lunar. Şi totuşi niciodată nu mi-a fost dat să văd mai mult dezinteres ca în rândul lor, începând cu anunţuri expirate şi/sau eronate până la telefoane neînapoiate, vizionări amânate în ultima clipă ş.a.m.d.

    Salariul unui agent imobiliar ajunge, în medie, la 800 de euro net pe lună, potrivit datelor oferite de platforma de recrutare online BestJobs, citate de ZF într-un articol scris anul trecut, la rubrica „Un salariu pe zi”. Nu e prea mare, dacă ne raportăm la preţurile din prezent. Însă această sumă exclude comisioanele/procentele din vânzările făcute. Şi totuşi, într-o meserie în care o comunicare eficientă cu clientul pare a fi punctul de pornire spre o tranzacţie reuşită, din care te alegi cu bonusuri, şi – conform unor comisioane practicate de unii agenţi – aş putea spune că sunt unele consistente, comunicarea lipseşte, în multe cazuri, cu desăvârşire. Iar pentru un răspuns, să nu mai zic pentru o vizionare, ai de aşteptat zile/săptămâni.

    Cât despre anunţurile de promovare, unele sunt de-a dreptul hilare, căci la beneficii clientul are trecuţi, în loc de facilităţi reale ca boilere, parcare, AC sau centrală, factori care ar ţine de bun simţ şi care nici nu ar mai fi necesar să fie menţionaţi – uşi, ferestre sau lavabila de pe pereţi. Asta de multe ori într-un text kilometric care, cu vorbe multe, nu spune de fapt nimic, şi mai e şi presărat cu greşeli gramaticale sau cu vorbe pompoase (de pildă, vecinătatea unor „restaurante delicioase” şi „centre comerciale tentante”, ca să dau doar un exemplu), fără a se menţiona de multe ori probleme reale – lipsa mijloacelor de transport în comun, şantiere în lucru şi multe altele. Să nu mai zic de pozele din descriere, în care apar diverse obiecte personale, rufe puse la uscat, feliile de salam din farfurie şi câte şi mai câte.

    Luând în considerare experienţele avute, recomand cu căldură agenţiilor de profil să încropească măcar un curs de pregătire de câteva zile, atât pentru agenţii noi cât şi pentru cei cu experienţă, în care să li se explice acestora diferenţa dintre finisajele lux/premium şi cele de duzină, stilurile de design şi lipsa lor, câteva noţiuni de bază din construcţii/arhitectură, cum ar trebui scris un anunţ/cum să gestioneze comunicarea cu clientul, cum să se prezinte la o vizionare, de la ton şi ţinută la deţinerea informaţiilor despre proprietatea prezentată şi nu numai. Şi poate chiar să faceţi nişte sesiuni de „mistery shopper” (concept folosit mai ales în retail, şi care presupune ca un fals client să meargă într-o locaţie şi să se comporte ca un client real pentru a testa calitatea serviciilor/modul în care este acordată asistenţă clienţilor unităţii – n. red.) pentru a vedea cât de bine se descurcă angajaţii dvs. pe teren.

    Iar dacă sunteţi sau ştiţi vreun agent imobiliar bun, vă invităm să ne scrieţi pentru a inspira şi alţi tineri, printr-un articol scris pentru rubrica „I love my job”, în care povestim cu oameni din diverse industrii dedesubturile fiecărei meserii, cu bune şi cu rele, să aleagă această meserie bănoasă, cu program flexibil şi muncă puţină. Sau să ne spuneţi cum este de fapt agenda unui agent imobiliar pus pe treabă, cum ar trebui să colaboreze cu clienţii, fie ei dezvoltatori/vânzători/cumpărători astfel încât „vândutul viselor” să nu fie doar un clişeu al meseriei, ci o realitate.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

     

  • Glonţul a trecut pe lângă urechea celui mai mare dezvoltator imobiliar din China: City Garden a reuşit să-şi plătească investitorii şi a evitat la limită falimentul şi odată cu el declanşarea unui dezastru imobiliar de proporţii în cea de a doua economie a lumii

    Dezvoltatorul imobiliar chinez Country Garden a efectuat marţi plăţile pentru două obligaţiuni în dolari în perioada de graţie, punând astfel capăt unei saga de o lună care a devenit punctul central al preocupărilor investitorilor globali cu privire la sectorul imobiliar chinez măcinat de turbulenţe, scrie Financial Times.

    Acţiunile companiei listate la Hong Kong s-au redresat uşor de la o scădere de aproape 5% la 3% în tranzacţiile de la sfârşitul dimineţii, după ce presa locală a relatat că dezvoltator a efectuat plăţile cupoanelor în valoare totală de 22,5 milioane de dolari pentru două obligaţiuni internaţionale de 500 milioane de dolari.

    O persoană apropiată companiei şi un deţinător de obligaţiuni a declarat pentru Financial Times că Country Garden a efectuat plăţile, pentru care nu a respectat un termen iniţial la începutul lunii august. Country Garden a refuzat să comenteze.

    Plăţile înseamnă că dezvoltatorul imobiliar, care se confruntă cu probleme de lichidităţi, a evitat la limită o incapacitate tehnică de plată, dar comercianţii au declarat că acest lucru nu va schimba povestea unei tensiuni financiare extinse şi înrăutăţite în sectorul imobiliar vast şi important din punct de vedere economic din China.

    Plăţile neefectuate luna trecută de către Country Garden au alimentat îngrijorările cu privire la o companie care a fost considerată cândva ca fiind unul dintre cei mai siguri şi mai sănătoşi din punct de vedere financiar dezvoltatori din China. În ciuda unei recentele reveniri, acţiunile sale au scăzut cu peste 60% de la începutul anului până în prezent.

    Dezvoltatorul a făcut eforturi în ultimele săptămâni pentru a evita intrarea în incapacitate de plată atât a obligaţiunilor în dolari, cât şi a obligaţiilor faţă de creditorii interni.

    Vineri, acesta a obţinut aprobarea creditorilor de a prelungi termenul de plată pentru o obligaţiune de aproape 550 de milioane de dolari care urma să ajungă la scadenţă sâmbătă, permiţând dezvoltatorului să ramburseze datoria într-o serie de rate pe parcursul a trei ani. Acesta ar putea începe negocierile cu deţinătorii de obligaţiuni tranzacţionate public pentru o prelungire similară, a declarat un deţinător al unei obligaţiuni publice Country Garden.

    Această decizie la limită în ceea ce priveşte plata cupoanelor pentru Country Garden vine în contextul în care Beijingul încearcă să gestioneze declinul industriei imobiliare din China, care reprezintă de obicei aproximativ un sfert din activitatea economică anuală.

    Ritmul de relaxare a regulilor privind creditele ipotecare de către autorităţile chineze s-a accelerat în această lună, după ani de zile în care au luat măsuri drastice împotriva efectului de levier excesiv din acest sector. Marile oraşe, inclusiv Beijing şi Shanghai, au redus săptămâna trecută ratele minime ale dobânzilor ipotecare pentru cei care cumpără pentru prima dată o locuinţă.


    Cu toate acestea, există puţine semne că criza de lichidităţi din sectorul imobiliar din China se ameliorează semnificativ. Iar până în prezent, factorii de decizie politică de la Beijing au rămas reticenţi în a se angaja într-o relaxare pe scară largă, pe care mulţi analişti o consideră necesară pentru a ajuta sectorul imobiliar.