O tânără de 22 de ani i-a şocat pe medici.
În urma unor dureri extreme, aceasta a hotărât să meargă la spital. Examinarea a arătat ceva neobişnuit în abdomenul ei, iar doctorii au hotărât să o opereze. Această operaţie a durat cinci ore, timp în care echipa a făcut o descoperire şocantă.
În toată cariera pe care au avut-o până acum, medicii care se ocupă de cazul ei nu s-au mai confruntat cu o asemenea situaţie.
Românii au 14 zile libere în 2017, stabilite pentru sărbători publice sau religioase, cu două zile mai mult faţă de anul trecut, dintre care doar trei pică în weekend.
Codul Muncii prevede că, prin hotărâre a Guvernului, se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unităţile sanitare şi pentru cele de alimentaţie publică, în scopul asigurării asistenţei sanitare şi, respectiv, al aprovizionării populaţiei cu produse alimentare de strictă necesitate, a căror aplicare este obligatorie.
Este OFICIAL! Românii vor avea o nouă zi liberă. Când începe minivacanţa
McGagh a lucrat timp de 10 ani ca jurnalistă de finanţe personale, însă rareori acroda atenţie propriilor sale cheltuieli, a declarat ea. Până la un moment dat, când s-a hotărât să strângă cureaua şi să aplice în propria sa viaţă sfaturile date cititorilor. „Deşi nu aveam datorii, contul meu bancar era plin de cheltuieli pe lucruri ce nu îmi erau necesare. La un simplu calcul am fost uimită să descopăr câţi bani aruncam pe lucruri nefolositoare, cum ar fi aproape 400 de lire sterline pe cafea”, declara aceasta.
„Suna extrem dar mi-am planificat bugetul de la zero. Un an de economii era singura cale de a-mi controla complet relaţia cu propriile finanţe”, mai spune McGagh. Aşadar, singurele sale cheltuieli au fost creditul ipotecar, utilităţile, asigurarea de viaţă, donaţiile de caritate, internetul şi facturile la telefon, care însumau, în total, circa 1.800 de lire sterline pe lună. De asemenea, nu a făcut rabat de la produsele de îngrijire personală – pastă de dinţi, deodorant, săpun şi şampon. Pentru mâncare a stabilit împreună cu soţul său un buget de 35 de lire pe săptămână, iar pentru transport a avut zero cheltuieli, singurul mijloc de transport folosit fiind bicicleta.
McGach a început anul de economisiri pe 26 noiembrie 2015, iar anul trecut, pe aceeaşi dată şi-a făcut bilanţul. Rezultatul? 23.000 de lire sterline bani economisiţi. „După acest an mi-am dat seama că trebuie să pun preţ mai mare pe securitatea financiară – nu vreau să mai fiu nevoită să lucrez contra timp pentru următorii 20 de ani doar pentru a-mi plăti împrumutul la casă şi pentru a acumula lucruri materiale”, spune ea. De altfel, femeia a hotărât că va folosi banii strânşi pentru a-şi plăti o bună parte din creditul ipotecar. „Mi-am dat seama şi de faptul că nu am nevoie de obiecte pentru a fi fericită”, a mai declarat McGach.
De asemenea, s-a decis gestionarea adecvată a lichidităţii din sistemul bancar şi reducerea ratei rezervei minime obligatorii aplicabile pasivelor în valută ale instituţiilor de credit la nivelul de 8 la sută de la 10 la sută începând cu perioada de aplicare 24 mai -23 iunie 2017.
Rata rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei se menţine la nivelul de 8 la sută, se arată într-un comunicat al BNR.
McGagh a lucrat timp de 10 ani ca jurnalistă de finanţe personale, însă rareori acroda atenţie propriilor sale cheltuieli, a declarat ea. Până la un moment dat, când s-a hotărât să strângă cureaua şi să aplice în propria sa viaţă sfaturile date cititorilor. „Deşi nu aveam datorii, contul meu bancar era plin de cheltuieli pe lucruri ce nu îmi erau necesare. La un simplu calcul am fost uimită să descopăr câţi bani aruncam pe lucruri nefolositoare, cum ar fi aproape 400 de lire sterline pe cafea”, declara aceasta.
„Suna extrem dar mi-am planificat bugetul de la zero. Un an de economii era singura cale de a-mi controla complet relaţia cu propriile finanţe”, mai spune McGagh. Aşadar, singurele sale cheltuieli au fost creditul ipotecar, utilităţile, asigurarea de viaţă, donaţiile de caritate, internetul şi facturile la telefon, care însumau, în total, circa 1.800 de lire sterline pe lună. De asemenea, nu a făcut rabat de la produsele de îngrijire personală – pastă de dinţi, deodorant, săpun şi şampon. Pentru mâncare a stabilit împreună cu soţul său un buget de 35 de lire pe săptămână, iar pentru transport a avut zero cheltuieli, singurul mijloc de transport folosit fiind bicicleta.
McGach a început anul de economisiri pe 26 noiembrie 2015, iar anul trecut, pe aceeaşi dată şi-a făcut bilanţul. Rezultatul? 23.000 de lire sterline bani economisiţi. „După acest an mi-am dat seama că trebuie să pun preţ mai mare pe securitatea financiară – nu vreau să mai fiu nevoită să lucrez contra timp pentru următorii 20 de ani doar pentru a-mi plăti împrumutul la casă şi pentru a acumula lucruri materiale”, spune ea. De altfel, femeia a hotărât că va folosi banii strânşi pentru a-şi plăti o bună parte din creditul ipotecar. „Mi-am dat seama şi de faptul că nu am nevoie de obiecte pentru a fi fericită”, a mai declarat McGach.
Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, şi-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viaţă şi pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată a planetei. Aşa a făcut şi Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaştina” şi va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esenţial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperţile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.
Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcţionat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulţi americani îşi vor lăsa deoparte principiile şi valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoaşterea unui război împotriva clubului său şi a membrilor săi – internaţionalişti care ignoră frontierele şi naţionalităţile şi care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale şi a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.
Doll şi-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conştiinţă; l-a înfiinţat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzaţiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de preşedinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerţului liber şi ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulaţie a produselor, a ideilor şi a capitalului, cu recompensele mergând la acţionari şi la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, aşa cum pare să sugereze Trump, nişte depravaţi moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.
Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaţilor. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării ţesăturii economice şi politice globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari şi să facă şi mai mulţi bani – aşa cum oaspeţii săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcţia acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea şi „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism şi globalizare.”
Că Syneidesis este un club exclusivist o arată condiţiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracţie. Pentru astfel de oameni, o frăţie între indivizi de acelaşi fel este un elixir esenţial. Altă atracţie „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunităţi exclusive cu o şansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“
Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simţ ciudat al umorului; cu toate că el a câştigat zeci de milioane de dolari prin crearea şi vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.
Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar şi nici nu deţine atât de mult cash. Însă el este un membru nepreţuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul uşor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniştită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish şi, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Şi, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiţii ale clubului – invenţiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informaţie, baterii avansate şi altele.
Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiaşi ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.
Însă şansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump şi a arhitecţilor Brexitului, ci şi a unei forţe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.
Trebuie să „ne luăm înapoi ţara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această ţară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt lăsaţi să ridice capul sus de superbogaţi, de regii universului, oameni cu influenţă poltiică uriaşă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante şi o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.
Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia şi Polonia, a început să înlăture experienţa politică mainstream şi să aleagă personaje neconvenţionale, diverse tipuri de extremişti şi personalităţi caustice. Milenialiştii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.
Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulţi observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esenţial pentru ca oameni ca Doll să-şi dea seama cu ce se luptă.
Dacă ceea ce este pe sfârşit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârşitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârşit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani şi dezintegrarea actualului sistem global.
La propunerea deputaţilor UDMR Marton Arpad şi Ambrus Izabella, la articolul 96, literele a), c) ale alineatului (1) se modifică şi vor avea următorul cuprins:
– în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră patru zile executate pentru trei zile de muncă (faţă de cinci la patru, cât se prevede acum) şi care echivalează cu un plus de 2,5 zile pe lună;
– în cazul în care se pestează o muncă neremunerată, se consideră trei zile executate pentru două zile de muncă;
– în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră două zile executate pentru o noapte de muncă (faţă de trei la două, cât se prevede acum), şi care echivalează cu un plus de 15 zile pe lună.
Tot la propunerea celor doi, un alt amendament adoptat prevede că dacă persoana condamnată renunţă la 40% din bani în favoarea penitenciarului, munca se consideră a fi neremunerată şi zilele executate pentru pentru zilele de muncă prestate se calculează potrivit art. 96 alin. 1 lit. b), care stipulează că în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră trei zile executate pentru două zile de muncă (faţă de patru la trei, cât se prevede acum), ceea ce echivalează cu un plus de cinci zile pe lună.
Totodată, un alt amendament adoptat cu unanimitate de voturi la Legea privind executarea pedepselor prin care au stabilit ca deţinuţii să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare fără a mai fi supravegheaţi vizual, ca până acum.
În textul actual al legii, art. 65 privind Dreptul la convorbiri telefonice are următorul conţinut: „Persoanele condamnate au dreptul să efectueze convorbiri telefonice de la telefoanele publice instalate în penitenciare. Convorbirile telefonice au caracter confidenţial şi se efectuează sub supraveghere vizuală”.