Lucrand in domeniul IT, o industrie in general relaxata, lipsita
de formalismul bancherilor, de exemplu, Radu Georgescu
(www.radugeorgescu.ro) primeste pe mail destul de multe propuneri
de afaceri. Postarea sa priveste tocmai aceste lucruri – cum scrii,
cum iti structurezi mesajul, ce ceri, cum te adresezi? Iata, cu
copy-paste, fara diacritice si eliminand detaliile tehnice sau
numele, fragmente dintr-un mesaj primit de Georgescu:
“Buna ziua, Ma numesc X sunt din Y, am 29 de ani, studii
superioare, lucrez in Z si vin la dvs. cu intentia sa-mi acordati 2
min. ptr. acest mail. Nu este o poezie, insa ma consider un om cu
multe idei care, cred ca pentru a reusii in viata trebuie sa fi mai
destept decat altii cu 5 min. mai devreme, insa ca revers, ma
identific cu cei care au intrat in criza (de bani) si nu pot demara
singur un proiect sau poate as putea cu cateva imprumuturi dar la
care nevasta-mea ar baga sigur divort. Vin cu o propunere de
colaborare si anume, am elaborat un site la nivel de proiect pe
hartie cu tot ce presupune, chiar si grafica.Dar din pacate nu am
cunostinte in a crea un site sau eventual al gestiona astfel ca
vreau sa-ti impartasesc ideile mele……Promit ca-ti voi
impartasii si restul ideilor daca intradevar ai citit mailul si
esti interesat. Tot ce ti-am povestit sau mai bine zis intentia mea
este cat se poate de serioasa, iar daca crezi ca putem sa discutam
pe aceasta tema astept un raspuns,
Cu respect X”.
In jur de 50 de persoane au discutat pe blog despre forma, fondul,
modul de redactare si de structurare a mesajului sau despre modul
de adresare; abia pe la mijlocul discutiilor cineva a facut o
observatie si asupra greselilor gramaticale, de sintaxa si de stil
din mesaj. Ceva mai tarziu intra in discutie chiar semnatarul
textului, din postarea caruia redau doua fragmente:
“Am avut o surpriza placuta sa constat ca mi-ai publicat mailul
meu, cu titlu de lectie atat pentru mine cat si pentru altii. In
urma atator critici, doresc totusi sa ma apar…
…(se apara)… Nu comentez criticile la adresa structurii
textului, a gramaticii sau de ce am utilizat cuvinte de genul
“sotie’ , mi se pare penibil….”.
De ce scriu despre acest caz? Pentru ca este emblematic pentru
Romania de astazi, intr-un fel dar si pentru ca a inceput sa ma
oboseasca rau aerul de “eu sunt destept/ocupat/grabit/lenes si
nu-mi mai pasa de limba romana” cu extinderea fireasca, daca ii
atragi atentia cuiva: “…care-i problema ta?! Bine ca esti tu
destept!…” in materie de scris si exprimare publica, pe internet,
dar si in emisiuni de televiziune sau la radio.
Sa explic: am lucrat cativa ani buni la agentia de presa MEDIAFAX,
un loc unde am citit si am scris mii de stiri. in timp, am capatat
o deprindere, “vad” textul in diagonala, nu-i percep intelesurile,
dar simt, la modul cel mai propriu, fizic, greselile, imi apar ca
niste distonante intr-o melodie.
In ultima vreme distonantele s-au transformat intr-o simfonie
cacofonica, asa ca am renuntat la bunavointa sau la orice dram de
intelegere si sterg indata, fara sa-l mai citesc, orice mail de
acest tip, ocolesc orice pagina de internet scrisa aiurea, orice
lista de discutii si orice stire sau comunicat de presa cu greseli.
Exemple sunt peste tot, in exprimari de politicieni, in traducerile
filmelor, pe bloguri, pe mesajele care curg pe ecranele
televizoarelor (acolo e jale, de-a dreptul) sau pe forumuri.
Cred sincer ca o idee buna, oricat de aducatoare de profit s-ar
dovedi si oricat de ingenioasa ar fi, nu inseamna mare lucru daca
proprietarul ideii nu stie sa scrie corect in limba sa. Este un fel
de carte de vizita; cum ar reactiona, cata importanta ar da domnul
X daca ar primi o carte de vizita manjita, scrisa incorect sau fara
logica? Cati bani ar oferi unui ins cu care nu poate
comunica?
Si nu este vorba aici de rigoare natanga, cine citeste pagina asta
in mod constant stie ca sunt colocvial si neaos si ca imi plac
jocurile de cuvinte, ba stiu si aprob pana si chestia aceea cu
“limba cea dinamica si vie, care se schimba si se adapteaza”. Dar
exista, cred, niste limite, elastice, personale, dar limite:
gasesc, pentru vorbirea curenta, mult mai fireasca exprimarea cu
“download” decat cu “descarcat”, dar nefireasca folosirea lui “a
aplica” pentru o slujba, in locul lui “a solicita”; “aplicati aici”
inseamna, in imaginatia mea, un ins uns cu clei care incearca sa se
lipeasca de perete.
O exprimare corecta, fluenta, plastica, inteligenta, intr-o limba
romana cat mai corecta este un semn de cultura si de respect pentru
ceilalti.
Cum ar reactiona domnul X daca eu a-si scrie ca angajatoriii nar
trebui sa primeasca si finatatori sa nu deie banii la romani care
nu poate sa tie minte niste reguli simple de gramatica? Pentru ca
daca tot am facut din limba engleza un “must”, poate ar trebui sa
facem din romana un “musai”.