BusinessMagazin

Tag: firme

  • Pandemia rade business-ul european: Circa 50% din firmele mici se tem că vor da faliment în următorul an

    Aproape jumătate din firmele mici şi medii din Europa se tem că vor da faliment în următoarele 12 luni dacă veniturile continuă în ritmul actual, subliniind efectele dezastroase ale crizei provocate de COVID-19, scrie Bloomberg.

    Circa 20% din firmele italiene şi franceze estimează că vor demara procedurile de insolvenţă în următoarele şase luni, potrivit unui raport al firmei de consultanţă McKinsey & Co care a luat în calcul peste 2.200 de IMM-uri din cele mai mari cinci economii europene. Business-urile mici şi mijlocii sunt esenţiale regiunii, reprezentând două treimi din forţa de muncă şi peste jumătate din valoarea adăugată.

    Până acum, 70% din companiile europene au raportat venituri mai mici din cauza măsurilor impuse pe fondul coronavirusului, iar nivelul este mult mai ridicat în ţări precum Italia şi Spania.

    Fondul Monetar Internaţional estimează o contracţie economică de 12,8% pentru Spania până la sfârşitul anului, cel mai mare declin din rândul statelor dezvoltate.

    Săptămâna trecută, Gemeinscafts-Diagnose – un raport semestrial al principalelor institute economice din Germania – a revizuit în scădere previziunile pentru următorii doi ani. Astfel, produsul intern brut (PIB) va scădea cu 5,4% în 2020 (de la -4,2% în primăvară), va creşte cu 4,7% (de la 5,8%) în 2021 şi cu 2,7% în 2022.

    Recuperarea primei economii europene este ţinută în loc de sectoarele care depind din plin de interacţiuni fizice, cum ar fi restaurantele, turismul, evenimentele şi traficul aerian. În plus, nivelurile de dinainte de criză ale PIB-ului nu vor fi atinse până la finalul lui 2021 şi vor rămâne la 2,5% sub nivelul pe care l-ar fi înregistrat fără pandemia de coronavirus.

     

  • ANAF va publica “lista ruşinii” în această lună. Verifică dacă lucraţi la o companie cu datorii

    Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) va publicat în această lună lista cu datornicii care nu şi-au plătit obligaţiile fiscale în T3 2020, conform legislaţiei în vigoare.

    În “lista ruşinii” sunt incluse firmele care nu şi-au achitat obligaţiile fiscale către Fisc în T2 2019. ”Lista ruşinii” este reglementată de Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii.

    Obligaţiile fiscale pentru T2 2019 sunt aferente perioadei aprilie – iunie 2019. În cadrul listei sunt incluse doar firmele care au datorii fiscale de la 100.000 de lei în sus.

    Ordinului Ministerului Finanţelor Publice (MFP) nr. 558/2016 privind Procedura de publicare a listelor debitorilor care înregistrează obligaţii fiscale restante, precum şi cuantumul acestor obligaţii, regelmentează faptul că aceste obligaţii fiscale trebuiau plătite.

    Pentru publicarea obligaţiilor fiscale restante, nu au fost avute în vedere sumele de rambursat/de restituit, întrucât art. 162 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede acest aspect, conform site-ului ANAF.

    Sunt publicate obligaţiile fiscale restante totale care depăşesc următoarele plafoane:
    a) 500.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de mare contribuabil; 
    b) 250.000 lei, în cazul debitorilor care au calitatea de contribuabil mijlociu; 
    c) 100.000 lei, în cazul celorlalte categorii de debitori

    ANAF va efectua modificări “în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal central operează, din oficiu, modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii, în sensul eliminării din liste”.

    Lista din acest an nu va cuprinde persoanele fizice, doar pe cele juridice, conform unor modificări legislative recente.

    Lista poate fi consultată AICI

     

     

  • Ce puteţi citi în noul număr din Business MAGAZIN: Vrei să-ţi creşti afacerea? Asociază-te!

    • După modelul din vest, şi pe piaţa locală au început să apară asocieri, iniţial între jucători străini, iar mai nou între firme autohtone şi internaţionale sau chiar între afaceri antreprenoriale româneşti. Primele încercări au luat naştere acum câţiva ani, dar pandemia de COVID-19 pare că accelerează trendul. Ce firme de pe piaţa locală au mizat pe asociere ca modalitate de creştere a afacerilor în contextul actual?
    • Paul Neagoe are doar 28 de ani. Şi totuşi, a acumulat deja experienţă în două multinaţionale, culminând cu un rol de conducere a echipei responsabile de dezvoltarea platformei de anunţuri a OLX în România. A decis acum să facă pasul spre antreprenoriat, după ce a identificat un domeniu care abia începe să se contureze pe piaţa locală: hardware as a service. Care este povestea businessului Lizit?
    • La câţiva ani după ce Lenovo a cumpărat Motorola de la Google, compania se repoziţionează şi atacă piaţa locală cu o serie de flagship-uri Motorola şi cu o strategie prin care vrea să îşi dubleze businessul realizat în România. Au povestit despre aceasta pentru  Business MAGAZIN managerii regionali ai Lenovo Mobile Business Group.
    • Întâlnirile faţă în faţă, încrederea în autorităţi, deplasările – sunt printre lucrurile a căror pierdere o regretă cel mai mult antreprenorii şi executivii din construcţii, în ultima jumătate de an, de când coronavirusul a schimbat complet modul în care se face business în România şi în lume. Ce-au avut şi ce-au pierdut ei în perioada aceasta?
    • Un castel uitat transformat total după o investiţie de 1 milion de euro a pus din nou pe harta turistică a României un sta din Covasna. Iniţiatorul acestei afaceri? Un conte cu o poveste care pare desprinsă din vremurile de odinioară, când totul era mai simplu.

    (Citiţi despre toate aceste subiecte, dar şi despre multe altele, în cea mai recentă ediţie de Business MAGAZIN)

  • De la simplu la dublu sau înzecit. Cine sunt noii constructori milionari ai României, firme care şi-au multiplicat de câteva ori vânzările într-un singur an

    ♦ Tesaro Kit Construct, Kirlic Group, Copraag Entrepreneur, Arcada Company, Soradi Development – sunt firme care nu au un site propriu, unde să fie puse la dispoziţie informaţii despre activitatea lor şi despre portofoliul de lucrări, dar sunt firme care în doar un an şi-au majorat businessul  şi de câteva ori ♦ De unde au venit contractele de zeci de milioane de lei care le-au asigurat creşterea?

    Pentru 25 din cele mai mari 100 de companii de construcţii din România după rezultatele afe-rent­e anului trecut, 2019 a adus creşteri ale ci­frelor de afa­ceri de două până la zece ori com­parativ cu anul precedent. Este vorba, în cea mai mare parte, despre firme deţinute de antreprenori locali, deşi există şi companii prezente local ca subsidiare ale unor grupuri multi­naţionale.

    Cumulat, cele 25 de companii incluse în analiză au avut anul trecut afaceri de 6,3 miliarde de lei, faţă de 2,5 miliarde de lei în 2018, potrivit calculelor ZF.

    De notat este că au fost incluse în analiză companii cu afaceri de peste sau aproape 100% ale cifrei de afaceri din 2019. Tabelul a fost realizat pornind de la top 100 cele mai mari companii din domeniul construcţiilor, potrivit celor mai recente date furnizate de ONRC, la solicitarea ZF. Nu au fost luate în considerare firmele cu coduri CAEN ce indică activităţi de dezvolt­are (promovare) imobiliară, lucrări de construcţii ale proiectelor utilitare pentru fluide, pentru electricitate şi telecomunicaţii, lucrări de instalaţii electrice.

    „Ordonanţa 114/2018 a avut o influenţă pozitivă asupra sectorului construcţiilor în 2019. Firmele s-au revigorat puţin, pentru că au avut cu cine să lucreze, ţinând cont de salariile mai mari”, spune Adriana Iftime, directorul general al Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii (FPSC).

    Şi totuşi, Tesaro Kit Construct, Kirlic Group, Copraag Entre­preneur, Arcada Company, Soradi Development – sunt firme care nu au nici măcar site-uri proprii, unde să fie puse la dispoziţie informaţii despre activitatea lor şi despre portofoliul de lucrări, nu au date de contact, iar dacă au, nu răspund solicitărilor de presă. Mai mult, Copraag Entrepreneur, de pildă, înfiinţată în 2017, a raportat pentru anul 2019 un număr mediu de doar şapte angajaţi. Chiar şi în aceste condiţii, aceste companii au reuşit performanţa ca, în 2019, să realizeze afaceri în creştere spectaculoasă.

    În analiză se regăsesc însă şi companii cu istoric, care au la activ numeroase proiecte şi care au rezistat ani întregi în piaţă, aşa cum se întâmplă cu firme precum Construcţii Erbaşu, ACI Cluj, Concelex sau Astaldi.

     

    Ca Făt-Frumos

    Campioană la creştere este însă compania Spedition UMB, deţinută de familia Umbrărescu din Bacău. Printre lucrările din portofoliul Spedition UMB şi Tehnostrade – cealaltă firmă de construcţii deţinută de aceiaşi acţionari, se numără lotul al doilea al autostrăzii Timişoara-Lugoj (9,5 kilometri), centura Bacăului, dar şi mai multe contracte de construcţii de autostrăzi, reabilitări de drumuri naţionale, deszăpeziri sau întreţineri de şosele, încheiate cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR).

    Recent, Spedition UMB şi Tehnostrade au mai câştigat un contract, în valoare de 1,3 mld. lei, cu CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere), pentru proiectarea şi execuţia a aproximativ 30 km din Autostrada Transilvania, între localităţiile Nădăşelu şi Zimbor.

    Pe locul al doilea după creşterea afacerilor se poziţionează Tesaro Kit Construct, o firmă de construcţii din Bucureşti, deţinută de familia Stroea, care a ajuns în 2019 la o cifră de afaceri de 150 de milioane de lei, de şase ori mai mult faţă de rezultatul din anul precedent. Profitul a crescut şi el, de mai bine de zece ori, ajungând la peste 23 milioane de lei.

    Pe platforma Confidas, apar mai multe contracte de achiziţii publice pe care Tesaro Kit Construct le-a încheiat cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti, pentru zugrăveli, vopsiri şi igienizare, dar şi cu mai multe grădiniţe. În total, compania a încheiat 19 contracte cu o valoare totală de 321 de milioane de lei.

    Kirlic Group, o companie al cărei cod CAEN indică activităţi de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, a raportat şi ea o creştere de peste patru ori a cifrei de afaceri în 2019, până la 133 de milioane de lei. Compania are sediul în Călugăreni, judeţul Giurgiu, şi este deţinută de două persoane fizice: Gheorghe Cusă (cu un pachet de 99,9% din acţiuni) şi George Mihai Cusă (0,1%).

    Kirlic Group are 39 de contracte de achiziţii publice, cu o valoare cumulată de 210 milioane de lei. Printre autorităţile contractante, se regăsesc Compania Naţională de Investiţii, Consiliul Local al comunei Adunaţii Copăceni, comune precum Berceni, Frumuşani, Ileana sau Direcţia Judeţeană Transport, Administrarea Drumurilor Judeţene şi Control Trafic Giurgiu.

    Un caz interesant este cel al Copraag Entrepreneur, o companie al cărei cod CAEN indică activităţi de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, care şi-a triplat cifra de afaceri în 2019 faţă de 2018, ajungând la 114 milioane de lei anul trecut. Firma, cu sediul în Piteşti, are doar şapte angajaţi.

    Pe platforma Confidas, apar mai multe contracte de achiziţii publice pe care Copraag Entrepreneur le-a încheiat cu Ministerul Apărării. Valorile acestora sunt cuprinse între 651.000 de lei şi 42 de milioane de lei.

     

    Proiecte de răsunet

    Arcada Company este o altă companie care a bifat o creştere spectaculoasă a afacerilor în 2019. Acest nume a devenit însă mai cunoscut în ultima perioadă, după ce a câştigat licitaţia pentru construcţia căii ferate dintre Gara de Nord din Bucureşti şi aeroportul Otopeni. Contractul s-a văzut şi în businessul de anul trecut, când Arcada Company, controlată de oamenii de afaceri Spiru Mantu şi Mihai Humă, a raportat afaceri de 257 de milioane de lei, mai mult decât dublu faţă de anul precedent.

    Arcada Company s-a specializat în lucrări de reabilitare a căii ferate şi construcţii de poduri. În aprilie 2018, compania a demarat lucrările pentru modernizarea unor poduri şi podeţe ale CFR din judeţele Argeş, Olt, Dolj, Gorj, Mehedinţi şi Sibiu, incluse în două contracte în valoare de 34,2 milioane de lei, fonduri din bugetul statului (25%) şi externe nerambursabile (75%).

    Dublare a înregistrat şi Lemacons, o companie de construcţii din Galaţi, care a făcut afaceri de 138 de milioane de lei anul trecut, faţă de 63 de milioane de lei în 2018. Profitul a trecut de asemenea printr-o dublare în decurs de un an, situându-se la 1,8 milioane de lei.

    Principalii clienţi pentru care lucrează sunt Consiliul Judeţean Galaţi, Compania Naţională de Investiţii, autorităţile din municipiul Galaţi, comune din judeţele Galaţi şi Vrancea, dar şi clienţi privaţi. Din portofoliul Lemacons fac parte proiecte precum amenajarea unor locuri de joacă, modernizarea unui cămin cultural, reabilitare reţele de apă potabilă şi canalizare, drumuri de acces.

    Drum Asfalt (Bihor), Synergy Construct (Bucureşti), Urban Invest (Braşov), Conextrust (Bacău) sunt doar câteva alte exemple similare de companii care s-au propulsat la vârful pieţei de construcţii în 2019.

     

    Ce spune istoria

    Sectorul construcţiilor a avut totdeauna perioade de avânt spectaculos, cu firme care cresc de la un an la altul. Aşa se face că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în domeniul construcţiilor, o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice.

    Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere. Nelu Iordache (Romstrade), Theodor Berna (Tehnologica Radion), Corneliu Istrate (Vega 93), fraţii Alexandru şi Traian Horpos (Straco Grup) sunt câteva dintre numele devenite celebre în rândul constructorilor.

    În cazul multor astfel de companii, modul în care s-au atribuit contractele publice a stat de multe ori sub semnul întrebării, în cele din urmă deznodământul ducându-le la insolvenţă sau chiar faliment.

  • Biroul de tip nou

    Aşa-numitele spaţii de co-working unde se puteau duce să lucreze diverse persoane sau chiar întreprinzători care nu voiau să închirieze un birou au fost şi ele afectate, oamenii preferând să lucreze de-acasă. Unele companii deţinătoare de astfel de spaţii au avut mai puţin de suferit din cauza situaţiei actuale decât altele, scrie LA Times. Printre acestea se numără o companie britanică, Second Home, care s-a extins anul trecut în SUA, la Hollywood, în apropiere de celebrul Sunset Boulevard şi înregistrează în continuare cerere când alte clădiri de birouri stau închise. Ideile sale de amenajare ar putea inspira şi alte companii care caută soluţii pentru biroul viitorului. Spaţiul Second Home de la Hollywood este amenajat sub forma unor studiouri amplasate într-o fostă parcare transformată în grădină. Cei care închiriază un astfel de studio nu dau nas în nas unii cu alţii, spaţiile fiind complet separate, nedeservite de lifturi comune şi nici legate de holuri pe care să fie recirculat aerul, şi în plus pot deschide ferestrele spaţiilor lor pentru o gură de aer curat. De sus, studiourile Second Home seamănă cu nişte ciuperci mari datorită formei. 

  • Cum pot deveni piscinele obiecte de mobilier

    O astfel de companie din Brazilia, Alva, a lansat o gamă de mobilier care aminteşte după formă sau materiale folosite de nişte piscine, scrie Dezeen. Colecţia „Piscinas” cuprinde mese, scaune sau şezlonguri, care fie au nişte adâncituri care amintesc de un bazin, fie sunt decorate cu bucăţi de gresie şi faianţă pentru piscină ca să nu existe îndoieli cu privire la sursa de inspiraţie. 

  • Cum supravietuiesc afacerile mici în criză?

    Energia, determinarea şi pasiunea nu mai erau de ajuns pentru micii antreprenori în contextul pandemiei de Covid-19. Mulţi nu le mai dădeau nicio şansă, erau primii care urmau să fie măturaţi de puternicul val al crizei. Primii care ar fi depus armele, ar fi abandonat proiectele şi s-ar fi retras în linişte pentru a o lua din nou de la capăt când pandemia se va fi încheiat. În fond ce aveau de pierdut? Unu, două locuri de muncă, vânzări de câteva zeci, poate sute de mii de lei, investiţii susţinute în mare parte din economiile proprii sau din mici credite, chiar de nevoi personale. Abandonau acum şi o luau iar de la capăt. Unii mai făcuseră asta deja. Dar nu. Mulţi dintre ei s-au ambiţionat, au căutat soluţii, au strâns din dinţi şi au reuşit.
    „Ne-am agăţat de orice ni se oferea: păsuiri de la furnizori, sprijin şi înţelegere de la proprietarii spaţiului pe care îl închiriem, sprijinul de la stat, înţelegerea părinţilor, sprijinul lor şi păsuirea atunci când a fost cazul, sprijinul instituţiilor de finanţare care ne-au întins o mână. Am căutat competiţii şi granturi la care să participăm. Am crezut că putem câştiga o competiţie cu 144 de start-up-uri pentru un grant de digitalizare la Academia Minţilor Creative susţinut de Unicredit şi am ţintit din prima premiul cel mare”, spune Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei din Bucureşti, care a adunat peste 4.500 de participanţi în cinci ani.
    Grant de la UniCredit, o finanţare de la Raiffeisen obţinută în plină pandemie, susţinere din partea Fundaţiei Erste şi a BCR, la care se adaugă colaborări mai vechi cu Banca Transilvania şi ING – aşa a reuşit Eematico, un mic business din educaţie să stea în picioare şi să aibă pe lista de finanţatori poate mai multe bănci decât reuşeşte să atragă cu business mare.
    Eematico este doar unul dintre multele proiecte pornite de la zero în ultimii ani în România care s-a repoziţionat în contextul crizei economice provocate de criza sanitară. De ce este importantă rezistenţa lor? A micilor afaceri? Care e rolul lor în economia mare?
    Afacerile mici din România, microîntreprinderile, firme cu cel mult 9 angajaţi şi maximum 2 mil. euro vânzări, reprezintă 12% din cifra de afaceri totală a companiilor din România, dar 30% din profitul net raportat de firmele de pe piaţa locală.
    Cu afaceri de
    203,6 miliarde de lei (43 miliarde de euro) în 2019, ultimul an pentru care există date publice consolidate la Registrul Comerţului, microîntreprinderile au cel mai redus impact la nivel de cifră de afaceri în economie, dar profitul net de peste 43 miliarde de lei (9 miliarde de euro) generat de aceste firme le situează pe locul doi în economie după firmele mari. Spre comparaţie, firmele mijlocii au afaceri cu 65% mai mari decât microîntreprinderile, dar un profit net total la jumătate faţă de cel al micilor antreprenori, arată o analiză pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
    Cifra de afaceri a microîntreprinderilor s-a majorat cu 9% în 2019 faţă de 2018, iar în ultimul deceniu acelaşi indicator a crescut cu 60%. Profitul net al acestor firme a avansat cu 16% în ultimul an şi cu peste 200% în ultimul deceniu, avans care a determinat ca micile afaceri să contribuie cu aproape o treime la profitul net total raportat de firmele din România.
    În statistici ele sunt microîntreprinderi, cea mai numeroasă „clasă” din businessul românesc –  90% din total. Noi le spunem Afaceri de la zero. În mai 2019, Ziarul Financiar şi Banca Transilvania au pornit un proiect dedicat micilor antreprenori, celor care au pornit de la zero, celor care şi-au riscat economiile pentru a investi în afaceri mici, celor care au renunţat la joburi în multinaţionale pentru a deveni antreprenori, celor care nu au fost niciodată angajaţi, dar au ştiut de la început că au o idee, un produs sau un serviciu cu care vor să ajungă la consumatori.
    Prin numărul de locuri de muncă create, prin modelele de business pe care le aduc în economie, prin nişele pe care reuşesc să le acopere, cele mai mici firme din România sunt un nucleu vital pentru business. Şi ele reuşesc să rămână în picioare.
    „Viaţa unui start-up era oricum complicată şi înaintea pandemiei. Acum e un moment în care să pivotăm şi să găsim moduri noi de a face business şi de a deservi nişa de piaţă pe care o acoperim”, spune Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, un nume jucăuş pentru o afacere la fel, în domeniul scutecelor pentru copii, parţial biodegradabile, din bambus.

     

    Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei, care a adunat peste 4.500 de participanţi în cinci ani

    8.000  de euro, valoarea unui grant de la UniCredit Bank câştigat de Eematico pentru dezvoltarea unei platforme online de învăţare

    “Să nu ne dăm în spate de la greu şi să fim recunoscători tuturor celor care ne-au susţinut”

    „Pentru noi în toată această perioadă a contat să nu ne pierdem cumpătul atunci când totul s-a închis sau am trecut prin situaţii limită. Să rămânem atenţi şi să înţelegem bine ce ni se întâmplă şi care erau acele lucruri de care ne puteam agăţa. Să vorbim sincer şi deschis cu echipa de colaboratori, să găsim soluţii împreună. Să fim creativi şi să pivotăm rapid atunci când se arată posibilităţi – în acest mod am reuşit să venim cu o soluţie online inovativă într-un timp care ni s-ar fi părut oricând altcândva imposibil. Să fim optimişti. Să avem încredere în continuare în ideile noastre noi. Să fim îndrăzneţi. Să credem. Să ştim la ce să renunţăm: am vândut tot ce am putut vinde, am renunţat la spaţiile în care am ţinut cursuri
    5 ani de zile, am redus echipa, nu înainte de a fi făcut tot ce ne-a stat în putinţă să îi ţinem cât mai mult, în speranţa că poate lucrurile se vor aşeza din nou. Să fim recunoscatori”, spune Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei, care a pornit de la ideea de a organiza cursuri de bricolaj pentru copii, prin joacă, un proiect care a adunat în cinci ani peste 4.500 de participanţi. 
    Pentru Eematico 2020 „este de departe cea mai dificilă perioadă prin care am trecut”. În martie 2020, în numai o zi, proiectul de educaţie construit de Ion Neculai împreună cu alţi parteneri s-a trezit fără nicio activitate în desfăşurare în condiţiile în care avea 35 de grupe în şcoli şi grădiniţe şi încă nouă la centru. Şi totuşi proiectul a mers înainte, ghidat de ambiţia fondatorilor, de copii şi părinţi care nu au renunţat la cursuri şi tabere, dar şi de partenerii din mediul de business.
    „Ne-am agăţat de orice ni se oferă: păsuiri de la furnizori, sprijin şi înţelegere de la proprietarii spaţiului pe care îl închiriem, sprijinul de la stat, înţelegerea părinţilor, sprijinul lor şi păsuirea atunci când a fost cazul, sprijinul instituţiilor de finanţare care ne-au întins o mână (Fundatia Erste – n. red). Am căutat competiţii şi granturi la care să participăm. Am crezut că putem câştiga o competiţie cu 144 de start-up-uri pentru un grant de digitalizare la Academia Minţilor Creative susţinut de Unicredit şi am ţintit din prima premiul cel mare.”
    Grant de la UniCredit, o finanţare de la Raiffeisen obţinută în plină pandemie, susţinere din partea Fundaţiei Erste şi a BCR, la care se adaugă colaborări mai vechi cu Banca Transilvania şi ING – aşa a reuşit Eematico, un mic business din educaţie să stea în picioare şi să aibă pe lista de finanţatori poate mai multe bănci decât reuşeşte să atragă cu business mare.În plină pandemie, Ion Neculai şi Eematico au făcut pentru Fundaţia UiPath 160 de kituri de materiale de arhitectură şi apoi  16 ateliere online cu 160 de copii din comunităţile sprijinite de ei. „Să nu ne dam în spate de la greu şi să fim recunoscători tuturor celor care ne-au susţinut” – asta a învăţat echipa Eematico în cel mai greu an de la înfiinţare.

    Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, de scutece din bambus pentru copii

    Avem norocul să fim într-o nişă în care consumul nu a scăzut, dar fiind într-o piaţă premium, am încercat să înţeleg ce se va întâmpla cu consumatorii, ce aşteaptă ei de la un business mic, aşa ca al meu.
    „Viaţa unui start-up era oricum complicată şi înaintea pandemiei. Acum e un moment în care să pivotăm şi să găsim moduri noi de a face business şi de a deservi nişa de piaţă pe care o acoperim”, spune Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, un nume jucăuş pentru o afacere la fel, în domeniul scutecelor pentru copii, parţial biodegradabile, din bambus.
    Ea a lucrat şase ani pentru Procter & Gamble, gigantul american din segmentul bunurilor de larg consum nealimentare, iar timp de doi ani a avut în portofoliu brandul Pampers. Atunci şi-a dezvoltat cunoştinţele cu privire la domeniul scutecelor, ceea ce a impulsionat-o să creeze chiar ea un brand.
    „Avem norocul să fim într-o nişă în care consumul nu a scăzut, dar fiind într-o piaţă premium, am încercat să înţeleg ce se va întâmpla cu consumatorii, ce aşteaptă ei de la un business mic, aşa ca al meu. Mi-am dat seama că e mai important decât oricând suportul pe care îl acorzi clienţilor – livrare rapidă, plăţi sigure, proceduri de retur uşoare şi asistenţă oricând e nevoie.”
    Aşa că, pentru a supravieţui, s-a concentrat pe client şi pe experienţa lui. A adus produse noi în portofoliu, a reuşit să reducă timpul de livrare la 24 de ore pentru 90% din comenzi şi a continuat să livreze produse calitative.
    „De asemenea, impactul pandemiei este considerabil atât în timpii de transport internaţional, cât şi în costurile aferente. Aşa că am învăţat să planific totul mult mai din timp şi să las loc pentru neprevăzut. Sunt însă optimistă pentru viitor, voi continua lansările de produse noi şi comunicarea deschisă cu consumatorii Zuluff”, spune Ana Voicu.
    În timpul stării de urgenţă generate de pandemie, antreprenoarea a ales să aducă o gamă mai mare de produse pe site-ul ei, astfel că a devenit şi distribuitor al unor jucării de dentiţie din lemn de tei fabricate în România, dar şi al unor haine moi, din materiale naturale, tot pentru copii.

    Ioana Coca
    cofondator al brandului de bere artizanală Oriel, cu venituri de 200.000 de lei în 2019, duble faţă de 2018
    59
    de microberării erau în România în 2019, un segment care a crescut de la zero în numai un deceniu. În 2020, în perioada ianuarie-august, au fost eliberate autorizaţii pentru alte 17 microberării, arată datele Asociaţiei Berarii României
    „Pentru o microberărie artizanală nu a fost cea mai fericită perioadă mai ales cu partea de HoReCa suspendată, dar am reuşit să mergem înainte. Ne-a ajutat foarte mult magazinul online, în lockdown a fost singura sursă de venit şi în martie chiar am avut cea mai bună lună în vânzările online”, spune Ioana Coca, cea care dezvoltă alături de Laurenţiu Mândrilă brandul de bere artizanală Oriel.
    Povestea microberăriei Oriel Beer din Bucureşti a început în urmă cu zece ani, când Ioana Coca şi asociatul său Laurenţiu Mândrilă au descoperit berea artizanală şi au încercat să creeze anumite reţete acasă şi „dintr-o joacă“ au făcut 20 de litri de bere artizanală pentru ei şi prieteni. Brandul Oriel a apărut pe piaţă şapte ani mai târziu, în decembrie 2017,
    iar acum este prezent în
    37 de localuri din ţară şi anul trecut veniturile s-au ridicat la 200.000 de lei, duble faţă de 2018.
    Cum au supravieţuit ei? Muncind zi de zi pentru a onora comenzile plasate în magazinul online şi pentru a livra berea acasă la consumatori.
    „Lumea chiar stătea în casă şi bea multă bere craft, în timp ce eu şi Laurenţiu ne ocupam de zor de pregătirea coletelor. Era un întreg proces pentru că aveam grijă la igienă, stăteam cu măsti, mănuşi, dezinfectant etc. Noi nu am întrerupt deloc activitatea şi am continuat producţia în tot acest timp. Ţin minte că stăteam cu declaraţiile pe propria răspundere completate zilnic şi chiar ne gândeam cum să explicăm poliţiei când ne oprea noaptea, pe stradă, că noi îmbuteliem manual
    1.000 de sticle de bere şi durează până după miezul nopţii acest proces. Dar lockdown-ul s-a terminat destul de repede, acum lumea comandă mai puţin acasă, dar am avut noroc cu vremea bună şi cu terasele care au comandat pe timpul verii”, completează Ioana Coca.

    Marius Strãtilã, fondator al Massif Experience, care organizează de câţiva ani tururi ghidate în zonele montane din România

    Cu 20% au fost reduse preţurile activităţilor Massif Experience
    „Am crezut că nu o să meargă când am văzut situaţia, mai ales că eu lucrez cu turişti străini. Teama mea principală a fost că n-o să mai lucrez deloc. Au venit însă turiştii români, cu care a fost mai greu, pentru că nu au cultură sportivă, dar cu ajutorul lor am reuşit să supravieţuiesc”, povesteşte Marius Strătilă.
    Ca să ajungă mai repede şi mai clar la noul său public, a tradus întregul site în limba română şi a ales să scadă preţurile tuturor activităţilor cu 20%. Nu a renunţat însă la filosofia lui, de a oferi „experienţe faine” în grupuri mici.
    „În septembrie îmi fac din nou puţin griji. S-au anunţat noi ajutoare de la guvern, aşa că o să aplic pentru ele, să obţin maximum 200.000 de euro nerambursabili. Cu aceşti bani vreau să construiesc ceva adiacent proiectului meu. Asta înseamnă că, pe lângă echipamentele pe care vreau să le cumpăr, intenţionez să fac şi un spaţiu într-o casă, cu o zonă de închiriat în regim Airbnb, iar jos să am biroul. E un model pe care l-am văzut afară şi merge bine. Turiştii poate au nevoie şi de cazare şi îşi pot alege echipamentele de la parterul locului în care se cazează”, spune Marius Strătilă.
    Tururile pe care le organizează el sunt în munţii din jurul Braşovului – Făgăraş, Piatra Craiului, Bucegi, Postăvaru, Tâmpa, Ciucaş şi Piatra Mare.

    Andreea Madlen Mãrgescu, fondator al brandului de cămăşi pictate manual Made with joy in Transilvania

    Situaţia actuală ne dă o lecţie, care aparent nu ne este pe plac, dar totuşi putem învăţa multe.
    „Cum spun unii oameni, foarte haioşi de altfel, că anul 2020 nu se ia in calcul, că nu trecem acest an în palmaresul de victorii, dar mai ales provocări, eu aş spune că pentru antreprenori gluma asta e mai puţin simpatică. În special pentru antreprenorii proaspeţi, dar mai ales pentru aceia ale căror businessuri au fost serios afectate de pandemie. Situaţia actuală ne dă o lecţie, care aparent nu ne este pe plac, dar totuşi putem învăţa multe. Putem chiar să ne gândim la diversificarea obiectului de activitate, de ce nu, la mutarea afacerii mai mult in online, acolo unde este posibil”, spune Andreea Madlen Mărgescu, fondator al brandului de cămăşi pictate manual Made with joy in Transilvania.
    În oraşul Făgăraş, Andreea Mărgescu, de profesie economist, pictează zi de zi desene şi mesaje pe cămăşi, iar într-un an şi jumătate a realizat peste 300 de modele care au ajuns la cliente din toată ţara. Am trecut prin mai multe provocări, dar şi schimbări. Iniţial, cu materialele pe care le aveam pe stoc am făcut măşti, apoi după ce s-a ridicat starea de urgenţă, lucrurile au revenit încet încet aproape la normal şi continuă să existe, suprinzător, o creştere a vânzărilor pe partea de articole vestimentare pictate. Consider că lumea se va îndrepta din ce în ce mai mult către lucruri unicat, făcute cu drag şi dedicare”, spune ea.
    Tânăra antreprenoare se pregăteşte de lansarea propriului magazin online, madlen.ro, unde vor fi disponibile o parte dintre produsele create.

    Andreea Filip, a creat businessul Studium, un concept de abonament care presupune livrări periodice de flori la uşa clientului

    „Primele trei săptămâni de izolare au fost cele mai grele – importurile de specialităţi au fost aproape oprite şi mai totul a îngheţat sub umbrela anxietăţii generale. Însă, din momentul în care ne-a fost clar că vom petrece mult timp acasă şi că avem nevoie să facem din casă un acasă, criza s-a transformat într-o oportunitate incredibilă pentru noi. Florile au devenit doza de normalitate”, spune Andreea Filip.

    S-a aprovizionat, în proporţie de 80%, din producţia locală de flori. Tatăl ei, care de obicei o ajută cu livrarea, a rămas acasă, pentru a se proteja. Astfel, preluând responsabilitatea livrărilor directe, Andreea s-a încărcat prin zâmbetele clienţilor ei.
    „Se vedeau prin mască, da. Am dăruit multe buchete bunicilor, ca urmare a unui mesaj postat în social media, în care ne deschideam pro bono spre a duce flori celor rămaşi singuri, pentru protecţia lor.”
    Ce îşi doreşte Andreea Filip acum este să ducă povestea Studium către managerii care se gândesc la o redefinire a spaţiilor de birouri, a relaţiei angajaţilor cu revenirea treptată la birouri, cu multe reguli, distanţare şi, poate, anxietate.

    Lidia Nicolae, creator al brandului Ceramical, un atelier din Siliştea Snagovului unde produce căni, boluri, obiecte de decor


    “Suntem foarte atenţi la schimbările pe care le percepem din partea publicului, conştientizând că deciziile de achiziţie se iau mai greu şi timpii de conversie sunt şi vor deveni din ce în ce mai lungi”

    „Spre norocul nostru, în februarie-martie, când a început pandemia, dirijasem deja businessul spre zona de online şi, ca urmare, imediat ce toată lumea a rămas acasă, am concentrat o mare parte din eforturi spre marketing”, îşi aminteşte Lidia Nicolae, antreprenoarea din spatele Ceramical.
    S-a pomenit, practic, cu o nouă realitate, mai exact cu o supraaglomerare de afaceri care încearcă să acapareze publicul în acelaşi timp şi acelaşi spaţiu – virtual. „Dacă la începutul pandemiei ne-am îndreptat atenţia spre faptul că oamenii au început să-şi îmbunătăţească sau să schimbe felul de a trăi, ulterior am înţeles că elementul de încredere în cine suntem şi ce facem este determinant pentru a putea supravieţui acestor vremuri.”
    Aşa că a înţeles că acum trebuie ca ea, împreună cu soţul ei, de asemenea implicat în afacere, să fie dispuşi la sacrificii mai mari decât în vremurile obişnuite. Înainte de Ceramical, ea a lucrat ca graphic designer la o companie de marketing research. Este absolventă a Universităţii de Artă, pe care a absolvit-o în 2010, a făcut şi un master în Grafică, apoi şi-a continuat şi cariera artistică în paralel cu jobul. După ce vremurile se vor linişti, spune Lidia Nicolae, se gândeşte să deschidă şi un punct fizic de vânzare pentru produsele Ceramical.

    Adina Humă & Linda Vasilescu, fondatoare ale R-Create, o soluţie pentru comercianţii online prin care să poată utiliza o pungă refolosibilă atunci când îşi livrează produsele
    „Toată perioada pandemiei ne-a surprins în ajunul lansării unui produs pe piaţă,  deci cu o miză concretă, şi a fost un prilej de accelerare a unor procese. În primul rând, ne-am sudat noi ca echipă şi am testat, fără niciun training, un mod de lucru foarte agil, înţelegând chiar din prima săptămână că orice am face, nu trebuie să aşteptăm să treacă, pentru că va dura. Principalul mod de supravieţuire a fost să ne găsim sursele de informare corecte şi să separăm, pe cât posibil, manipularea şi confuzia de informaţia corectă”, spune Adina Humă.
    Concret, ideea lor funcţionează astfel: atunci când comanzi de la magazinele partenere R-Create, poţi bifa opţiunea de ambalaj returnabil. Magazinul va împacheta produsele în geanta R-Create, în locul variantei clasice, de unică folosinţă. La livrare, desigilezi geanta, preiei produsele comandate, iar ambalajul rămâne la curier. Parteneriatele lor de până acum au fost cu FAN Courier şi Cărtureşti.
    „Ce am învăţat în acea perioadă ne ghidează şi acum: să găsim soluţii concrete, ţinând cont de restricţiile exterioare şi să integrăm în mod foarte agil feedback-urile clienţilor, pentru a deveni în mod accelerat competitivi pe o piaţă în schimbare. Cred că în ADN-ul unui antreprenor este să transforme problema în oportunitate şi e un moment de aliniere cu parteneri cu care avem valori comune, pentru a naviga aceste timpuri împreună”, mai spune Adina Humă, una dintre fondatoarele R-Create.
    Ea şi Linda vor să introducă opţiunea de ambalaj returnabil în cât mai multe magazine online, pentru a observa rata de adopţie la nivelul consumatorilor. Mai mult, cele două antreprenoare lucrează la un parteneriat astfel încât genţile cu grad prea mare de uzură să fie reciclate la finalul celor 20 de cicluri de folosire.

    Aaron Balazs, fondator al Bikkla, un centru de închiriere cu biciclete electrice în zona Lacul Roşu

    „Practic odată cu ridicarea restricţiilor de părăsire a locuinţei a pornit sezonul turistic şi am putut să începem şi noi activitatea de închirieri de biciclete electrice.”

    „Nu a fost nevoie de mare supravieţuire. Practic odată cu ridicarea restricţiilor de părăsire a locuinţei a pornit sezonul turistic şi am putut să începem şi noi activitatea de închirieri de biciclete electrice. Deşi turiştii străini aproape că au lipsit, turismul local a înflorit. Am reuşit să deschidem un al doilea centru de închirieri în Borsec. Am făcut şi unele investiţii pe termen lung, suntem în plină restructurare privind prezenţa online şi din octombrie începem recrutarea francizaţilor pentru sezoanele următoare. Per total suntem sănătoşi atât personal cât şi privind businessul şi ne uităm cu planuri concrete spre viitor”, spune Aaron Balazs, fondator al Bikkla.
    Aaron Balazs este absolvent de Arte la Cluj, fost director de creaţie în Bucureşti, antreprenor 100% în Gheorgheni (judeţul Harghita), oraşul său natal. Pe pagina sa de Linkedin, Aaron scrie „fondator, CEO şi menajeră la Bikkla“ – un proiect născut în 2018 în zona Lacului Roşu, din apropiere de Gheorgheni, un proiect care creşte şi se dezvoltă în prezent împreună cu un alt antreprenor (Szakacs Botond – Eco Tiny House) franciza Bikkla – căsuţa pe roţi echipată cu 6, 12 sau 24 de biciclete electrice, gata de închiriat în zone turistice.

    Roxana Gordan, produce lumânări sculptate într-un atelier improvizat în curtea casei părinţilor ei, din Urlaţi, judeţul Prahova

    „Pe viitor, voi lărgi şi mai mult această paletă de produse, rămânând totuşi la produse care sunt lucrate manual şi pe care le consider speciale.”

    „Când a început nebunia, manufacturam în special lumânări sculptate manual, care se pretau pentru evenimente mari, de genul nunţilor şi al botezurilor, precum lumânări de biserică sau mărturii. Aşa că, atunci când au început să se anuleze aceste evenimente, am înţeles imediat că firma noastră va avea de suferit. Tocmai de aceea, am adus noi produse în portofoliu: aranjamente din flori de săpun, brăţări cu flori naturale uscate prinse în răşină, lumânări din ceară de albine, lumânări de aromaterapie cu fitil de lemn şi uleiuri esenţiale şi nişte minunate lustre retro cu sfoară mărinărească şi unele colivii de metal”, spune Roxana Gordan.
    Aceasta a fost strategia care a făcut ca Sorrisi să nu se ducă în jos din cauza pandemiei, ba chiar dimpotrivă, vânzările au crescut. „Încă suntem pe val, chiar dacă am fi avut toate şansele să fim pe fundul mării. Pe viitor, voi lărgi şi mai mult această paletă de produse, rămânând totuşi la produse care sunt lucrate manual şi pe care le consider speciale. Am încheiat deja colaborări cu alţi artizani, pentru nişte coliere şi brăţări din mărgele.”
    Roxana se gândeşte chiar să deschidă un punct de vânzare, când lucrurile se vor stabiliza. „Din păcate, magazinele din Italia şi din Franţa care cumpărau de la noi sunt închise acum, aşa că s-a pierdut puţin acolo. Oricum, atâta timp cât vindem online, cred că vom rămâne în picioare.”

    Silvia Buzori, fondatoare a brandului Săpun Natural

    “Prezenţa Săpun Natural este 100% online, exclusiv pe site-ul propriu şi pe pagina de Facebook, de aceea mi-a fost uşor să-mi păstrez clienţii şi în perioada de pandemie, când toată lumea s-a mutat online.”

    „Chiar dacă spălatul pe mâini trebuia să fie un obicei normal, realitatea este că în ultimele şase luni am vândut mai multe săpunuri solide şi lichide decât am făcut-o în perioade similare din ultimii trei ani. Pun această creştere pe seama conştientizării că, dacă acum trebuie să ne spălăm mai des decât înainte, este indicat să o facem cu produse naturale”, spune Silvia Buzori.
    Temerile în privinţa viitorului au determinat-o să fie mai atentă la investiţiile programate şi astfel a ales să lanseze mai puţine produse noi. Rata de retur a crescut şi ea, mai ales în lunile de vară, dar s-a păstrat la un nivel mic.
    „Prima jumătate a lunii septembrie a fost una slabă din punct de vedere vânzări, dovadă că oamenii s-au concentrat mai mult decât în alţi ani pe începerea şcolii şi pe cheltuielile aferente. Sper ca finalul de an să fie unul bun, pentru că dacă nouă ne merge bine şi clienţilor noştri le va merge la fel, ceea ce va însemna că această nouă criză s-a terminat.”
    Producţia pe care o face Silvia Buzori are loc într-un atelier de lângă Bucureşti, iar gama de produse include, pe lângă săpun, şi creme, săpun lichid, şampon, gel de duş, uleiuri de corp, unturi pentru corp, ape florale.
    În total, sunt peste 50 de produse sub brandul Săpun Natural.

    Vlad Farcău, un antreprenor din Cluj, care, după 12 ani de experienţă în domeniul IT, a fondat Tata Vlad, un brand de batoane pe bază de fructe uscate şi nuci, fără zahăr, în diferite combinaţii
    „Supravieţuire – asta simţim că se întâmplă în ultimele luni, e greu să ne focusăm pe o creştere, când vedem şi simţim ce se întâmplă în piaţă”, spune Vlad Farcău, un antreprenor din Cluj, care, după 12 ani de experienţă în domeniul IT, a fondat Tata Vlad, un brand de batoane pe bază de fructe uscate şi nuci, fără zahăr, în diferite combinaţii.
    „Ce ne-a ajutat pe noi cel mai mult în acea perioadă, şi ne ajută în continuare de fapt, este faptul că ne-am focusat pe dezvoltarea de parteneriate cu diverşi colaboratori din ţară. În continuare simţim că asta e cheia succesului pentru noi şi în direcţia asta vom continua în viitorul apropiat.”
    Incertitudinea care a venit odată cu starea de urgenţă l-a afectat pe Vlad Farcău, însă încet-încet, chiar şi în timpul pandemiei, oamenii au început să se relaxeze şi acum poate deja să observe un tipar de creştere pe care vrea să-l menţină.
    „Focusul nostru pentru perioada următoare este găsirea de unu-doi parteneri mai mari, care să ne ofere o siguranţă prin constanţa comenzilor. Predictibilitatea este unul din cele mai importante elemente în această perioadă.”
    Un lucru foarte important este de asemenea lărgirea portofoliului de produse, pentru a putea acoperi o piaţă cât mai largă de clienţi.
    „Ce este oarecum dezamăgitor pentru mine este faptul că ajutoarele oferite de stat în contextul repornirii economiei pare că nu au fost gândite deloc pentru firme mici, ca noi. În cel mai bun caz, vom putea aplica pentru acele microgranturi de 2.000 de euro”, mai spune Vlad Farcău.

    Marieta Kojanov Si Dan Govella, fondatori ai Ralitza, un atelier în care croiesc şepci de diverse tipuri, bretele, cravate, papioane, eşarfe şi alte accesorii

    „Ne-am dat seama de gravitatea situaţiei şi am încercat să ne ţinem clienţii cât mai conectaţi la activitatea noastră, prin modele noi, pe care de mult timp îmi doream să le am în colecţie, dar nu reuşeam”

    „Prin colecţia de măşti asortate cu şapca, ce ne-a adus o frumoasă colaborare cu Londra; am implementat serviciul de restilizare a hainelor; am oferit clienţilor calitatea de «membru Ralitza» şi reduceri de 10% pe viaţă pentru vânzări mai mari de 750 de lei”, spune Marieta Kojanov.
    Au început să posteze testimoniale live ale clienţilor brandului pe reţelele de socializare şi, în general, au ales să fie mult mai activi în Social Media.
    Marieta Kojanov a lucrat vreme de 24 de ani în domeniul textilelor, pentru branduri precum Bigotti sau Massini, ca şef de secţie în departamentul de confecţii, specializându-se în cămăşi pentru bărbaţi. Odată cu Ralitza, a decis să-şi pună experienţa la bătaie. De la papioane, portofoliul s-a diversificat şi cu alte accesorii, precum eşarfe, bretele, batiste. De-a lungul anilor, cei doi antreprenori au investit peste 80.000 de euro.

    Alina Mitrică, promovează covoarele româneşti tradiţionale, pe platformele online de socializare, sub umbrela „Made with love”
    „Fiind în online şi în zona de amenajări de casă, lucrurile au fost ok. Noi suntem orientaţi către piaţa externă, iar principala problemă este întârzierea livrărilor, în rest lucrurile merg bine”, spune Alina Mitrică.
    De anul trecut, când a creat Made with love, până acum, Alina Mitrică a vândut câteva zeci de covoare, cele mai multe plecând în afara ţării. Printre cumpărători se numără atât români stabiliţi în străinătate, cât şi străini cu afinitate pentru astfel de produse artizanale. Cele mai multe covoare vândute de ea se află acum în case din Franţa, însă a livrat şi în Australia, Statele Unite ale Americii sau Canada.
    Pentru a duce tradiţia mai departe, ea vrea să pună bazele unui atelier, în localitatea din care provin bunicii ei, Amărăştii de Jos, judeţul Dolj.

    Andra Berilă & Bogdan Crivoi, fondatori ai studioului de animaţie 2D Skeptic Dog
    „Primul nostru gând în luna martie a fost: Sper să primim toţi banii pentru ultimele facturi! Apoi am înţeles mai bine ce se întâmplă, a trecut panica de moment şi am început să ne gândim la soluţii. Primul lucru a fost să începem să lucrăm toţi de acasă şi să renunţăm la chiria pe care o aveam pentru sediul studioului. Partea bună e că toate cheltuielile erau oricum în funcţie de activitate, adică nu aveam prea multe costuri fixe”, spune Andra Berilă.
    Au continuat să aibă clienţi şi să lucreze de acasă, bilanţul contorizând doar câteva proiecte amânate, dar nimic anulat. Din iunie, ritmul de lucru a început treptat să-şi revină.
    „Iar acum, din septembrie, pare că sunt mai multe proiecte pe animaţie.”
    Totuşi, munca din birou era mai relaxantă şi mai eficientă, iar atmosfera era în mod cert alta decât cea de lucru din casa fiecăruia. Dar Andra şi Bogdan au învăţat lecţia adaptării şi a răbdării, aşa că acum se bucură că piaţa de animaţie creşte şi că au de lucru. „Probabil suntem o afacere mică foarte norocoasă”, spune Andra Berilă.

    Luiza Apostu, a fondat Rubik School, o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile

    “Pandemia pentru noi a venit la pachet cu o curbă mare de învăţare în mediul online şi întrebarea dacă vom supravieţui. Ştiam că nu avem de ales decât să ne adaptăm şi, fiind o organizaţie mică, ne-a fost mai uşor să fim agili şi să pivotăm un produs nou.”

    „În prima zi în care s-a instaurat starea de urgenţă noi eram deja în online cu copiii, pe o platformă de învăţare adaptată nevoilor noastre, cu evenimente de comunitate şi cursuri care să aducă cât mai mult din spiritul şi cultura spaţiului fizic şi în online”, îşi aminteşte Luiza Apostu.
    Jumătate dintre copiii care veneau în offline nu au mai venit şi în online, iar la grădiniţă au fost nevoiţi să renunţe pentru moment. Pentru a fi sustenabili, au creat un produs nou – Rubik Online, o comunitate de învăţare agilă în online pentru copiii cu vârste între
    6 şi 13 ani.
    „După şapte luni de Rubik Online, am ajuns la 150 de copii care au trecut prin program, astăzi avem 70 de copii care vin în comunitate zi de zi, 20 de mentori şi suntem în creştere. Plănuim să lansăm noi proiecte precum o caravană de tabere urbane în ţară, să ne redeschidem spaţiul fizic la început de 2021 în funcţie de cum va arăta contextul pandemic şi să păstrăm acest produs online şi pentru viitor.”
    Dintre materiile care se predau la Rubik School, fac parte: matematică distractivă, science, citizenship, arte, muzică, dezvoltare socio-emoţională, germană, engleză, modelare 3D, paşaport global – adică geografie. Vârsta minimă a copiilor este de trei ani, existând cursuri adaptate şi pentru copii mai mari. Calendarul de cursuri este format tot împreună cu copiii la început de an. Peste 100 de copii au trecut prin Rubik School în primele zece luni de activitate.

    Beatrice Pătrascu, fondator al clinicii stomatologice The Gentle Dentist

    >650.000 de euro a investit în două clinici stomatologice în Capitală, sub numele The Gentle Dentist.

    „O afacere mică este o afacere în care antreprenorul munceşte zi şi noapte, drept urmare am muncit şi mai mult, nu atât fizic, dar am petrecut foarte mult timp să înteleg cum am putea să supravieţuim”  – aşa sintetizează Beatrice Pătraşcu timpul care s-a scurs din martie încoace.
    Absolventă a Facultăţii de Stomatologie din Bucureşti, ea a investit peste 650.000 de euro în două clinici stomatologice în Capitală, sub numele The Gentle Dentist. Una dintre clinicile The Gentle Dentist a fost printre puţinele care au funcţionat în perioada de izolare, cu acordul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile în care ordonanţele militare elaborate în acele săptămâni au prevăzut închiderea cabinetelor stomatologice.
    „Vestea că trebuie să ne sistăm activitatea în vremea pandemiei nu a fost nici cea mai fericită, dar nici cea mai uşoară de implementat la nivel de business. Am autorizat clinica în starea de urgenţă, într-o etapă în care nu exista nicio procedură în acest sens, iar asta a fost una dintre cele mai mari provocări. Am căutat să găsim soluţii în privinţa angajaţilor, să nu fim nevoiţi să facem concedieri, ci să reducem timpul de lucru, astfel încât să ne putem păstra echipele cât mai intacte. Am apelat şi la şomajul tehnic”, spune Beatrice Pătraşcu.
    Acum, planul ei este să se concentreze pe menţinerea programelor de prevenţie şi a abonamentelor stomatologice.
    Supravieţuirea noastră s-a datorat şi unui plan de criză pe care îl aveam la dispoziţie, gândit fără să ne aşteptăm că vom şi avea nevoie de el. Nu putem face proiecţii pe termen lung, nu ştim ce se va întâmpla, dar este în puterea noastră să muncim şi să credem în ceea ce facem”, adaugă ea.

     

  • Soluţia ingenioasă găsită de un român pentru companiile ale căror angajaţi lucrează remote. Spania şi Germania o vor folosi


    Pluria, aplicaţia dezvoltată de Andrei Creţu, facilitează găsirea unor spaţii de lucru (zone de coworking, lounge-uri, cafenele, librării, biblioteci) care să dispună de diferite facilităţi şi cu acoperire geografică mare la nivelul fiecărui oraş din portofoliu, pentru companiile interesate să îşi reducă costurile pe care le presupune asigurarea unui birou fix, tradiţional, pentru fiecare angajat, oferindu-le în schimb aceste alternative în diverse zone ale oraşului, în care angajaţii pot lucra remote, full time sau ocazional, şi pe care le pot schimba de la o zi la alta în funcţie de necesităţile apărute: întâlnirea cu un client, cu colegii de departament pentru diverse proiecte de echipă, sau pentru evadarea din biroul de acasă, contra unui contract lunar în regim on-demand (se achită doar când spaţiile de lucru sunt utilizate), pentru întrebuinţări ocazionale, ori a unui abonament personalizat după nevoile angajatorilor.

    „Trendul macro este acela de remote work, iar lucrul de acasă este doar o componentă a acestuia. Încă din ultimii ani toată această mişcare avea o dinamică foarte bună. Anul trecut, nişte studii la nivel internaţional  arătau că în Europa şi America de Nord, 3% din angajaţi au lucrat în 2019 şi remote, iar aşteptările erau ca această cifră să se transforme în 15% până în 2025. Pandemia a accelerat foarte mult adopţia acestui regim de muncă. Simţim pe propria piele că această tendinţă se accelerează. Acum se vehiculează ideea că 30% din angajaţi îşi vor petrece parţial timpul şi în regim remote până în 2025. S-a dublat astfel estimarea iniţială”, spune Andrei Creţu, fondatorul aplicaţiei Pluria. În plus, notează el, citând un studiu realizat de Founder Forum, 98% dintre persoane susţin că şi-ar dori să aibă la job opţiunea de a lucra remote, iar că 86% dintre directorii generali şi fondatorii businessurilor au implementat deja o de o politică de remote work în firmele pe care le administrează. În opinia lui, principala barieră prepandemie, care oprea managerii să îşi lase angajaţii să lucreze de acasă, era incertitudinea legată de nivelul de performanţă pe care îl vor avea aceştia, incertitudine care a fost însă spulberată în ultimele luni, companiile realizând totodată că este inutil să ocupe spaţii mari de birouri când ar putea apela la o alternativă. Creţu spune că în prezent businessurile se află în diverse etape: fie funcţionează încă integral într-un sediu central, fie au sediu central şi lucrează şi remote, fie se duc doar ocazional la birou, iar în unele cazuri au trecut complet la lucrul în regim remote. „Cei mai conservatori renunţă la minimum 30% din suprafaţă, alţii mai agresivi vor să rămână cu doar 20-30%, dar sunt câteva exemple care vor să renunţe total.”

    Ideea dezvoltării aplicaţiei i-a venit în urmă cu circa trei luni şi a pornit de la o problemă pe care Andrei Creţu spune că a identificat-o în piaţă, aceea a faptului că majoritatea businessurilor, în noul context de piaţă, au fost prinse între două extreme – chemarea sau nu înapoi, la birou, a angajaţilor. „Noi nu am văzut în niciuna dintre ele o soluţie sustenabilă pe termen lung, luată individual. Întorsul la birou de luni până vineri, la acelaşi program, nu pare să fie fezabil, pentru că ne-am dat seama cât de bine este să nu petreci atât de mult timp în trafic, pentru că la o oră – o oră şi jumătate pierdută zilnic în trafic iroseşti o zi, când ai putea să asimilezi acel timp la nivel personal. Nici să lucrezi de acasă pe termen lung nu e însă sustenabil – fie nu putem să ne concentrăm, pentru că avem copii, de exemplu, fie ne concentrăm prea mult pe muncă şi nu mai delimităm timpul de lucru de cel liber. Mai e un segment prins la mijloc, angajaţii nu pot sta acasă, însă companiile vor să îşi reducă pe viitor spaţiile de birou. Aici ne-am poziţionat noi.” În plus, varianta Pluria e mult mai flexibilă, spune el. „Dacă angajezi 100 de oameni şi apoi trebuie să restructurezi e foarte greu să scalezi biroul tradiţional, rămâi cu un spaţiu nefolosit, pe când cu Pluria doar activăm şi dezactivăm nişte conturi, ca atunci când s-a migrat de la servere la cloud.”

    Preţul contractelor diferă în funcţie de frecvenţa cu care angajaţii unei companii folosesc spaţiile respective, costul mediu pe ziua de lucru fiind de 12 euro/angajat, în funcţie de particularităţile fiecărei companii în parte. „Noi am făcut o simulare de costuri – cât îl costă pe angajator, în varianta tradiţională – biroul de tip A, calculând câţi metri pătraţi se alocă per angajat, care e chiria medie în Bucureşti, plus costurile de securitate, pentru cafea sau alte facilităţi şi ne-a rezultat că în momentul de faţă un angajat presupune un cost lunar de 450-600 de euro, din punct de vedere al costurilor aferente infrastructurii. Dacă se optează pentru varianta Pluria, reducerea poate fi semnificativă, dacă se reduce din spaţiul de birou tradiţional  – un cost de 5-7 ori mai mic, de maximum 170 de euro/lună în cazul achiziţionării unui abonament nelimitat. Abonamentele variază de la câteva zile de acces în reţea, lunar, până la varianta de acces nelimitat. În cazul oraşelor Madrid şi Berlin, antreprenorul spune că tarifele pentru serviciile businessului vor fi similare, poate cu 10-15% mai mari, deoarece şi costurile din respectivele pieţe sunt mai ridicate decât în România.

    Pentru început, aplicaţia, care va fi lansată luna aceasta şi va fi disponibilă în GooglePlay şi AppStore, va acoperi oraşele Bucureşti, Cluj, Madrid şi Berlin. Antreprenorul a ales Spania pentru că acolo a urmat masterul, şi a rămas „cu o afinitate pentru această ţară”, iar Germania, pentru că un model dezvoltat în Berlin „e uşor de replicat şi în alte oraşe europene”. „Londra, de exemplu, este destul de volatilă acum, ca urmare a Brexitului”, notează el. Pentru sucursalele din Berlin şi Madrid, planurile de dezvoltare vizează atragerea unui număr de 50 de companii în portofoliul de clienţi şi a unui număr de 100 de spaţii până la finalul anului 2021.

    Cum funcţionează Pluria? Potrivit lui Creţu, angajaţii vor avea aplicaţia instalată pe telefon şi vor rezerva prin intermediul acesteia locul unde vor să lucreze în ziua următoare. La începerea programului fac check-in, angajatorul având astfel posibilitatea de a vedea de unde lucrează fiecare angajat. „Oferim companiilor această opţiune pentru o mai bună transparenţă şi pentru securitatea muncii – companiile ne-au spus că le este util să ştie din ce loc lucrează oamenii, unde se află aceştia, ca măsură de siguranţă.”

    În prezent, portofoliul businessului cuprinde aproape 50 de spaţii de lucru în cele patru oraşe. Pentru spaţiile de lucru disponibile în aplicaţie au fost încheiate parteneriate cu diverse companii, printre care lanţuri hoteliere, de pildă Accor, care a şi intrat cu patru hoteluri în reţea, dar şi cafenele, unul dintre partenerii din HoReCa fiind cafeneaua Beans & Dots din Bucureşti, zone de coworking (Commons Unirii, Impact Hub Universitate) şi alte spaţii neconvenţionale: librării, biblioteci sau muzee. „Dincolo de această reţea compusă din spaţii deja disponibile vedem o mare oportunitate în viitor din partea proprietarilor de clădiri de office care sunt convins că vor fi deschişi să aloce o parte din aceste clădiri, măcar un etaj, unui astfel de spaţiu flexibil.” El spune că fiecare partener va putea să se diferenţieze în felul său de celelalte spaţii de lucru. „Unii oferă o cafea bună, cappuccino, ceai, snacksuri, fructe, alţii dispun de videoproiectoare, TV, flipchart, ori de zone de relaxare, bibliotecă, terasă, spaţii outdoor, parcări. În aplicaţie vom lista toate facilităţile, vom trece inclusiv parola de la wi-fi. Aplicaţia este destinată exclusiv segmentului B2B, deoarece, potrivit antreprenorului, „e mai bine să fii specializat şi să te adresezi unui segment ţintă”.

    Potrivit lui Creţu, clienţii-companii nu vor interacţiona direct cu respectivele spaţii, ci facturile pentru consumul fiecărui angajat vor fi plătite de Pluria. „Fiecare intrare ne costă diferit. Prin platforma noastră  agregăm toată cererea din partea companiilor şi plătim noi accesul oamenilor pentru fiecare persoană în parte. Lunar, plătim o factură aferentă utilizării fiecărui spaţiu”. Ca şi în cazul 7card, aplicaţie fondată de Andrei Creţu alături de Iulian Cîrciumaru, „partea statistică joacă un rol foarte important care ne ajută să ne menţinem în zona profitabilă. Ţintim volume mari, nu vrem un profit mare la nivel de utilizator. Dar pentru că funcţionăm cu marje subţiri e foarte riscant să cazi în zona neprofitabilă – trebuie să fim foarte atenţi în tot ceea ce înseamnă partea de statistică/analiză.” De pildă, adaugă el, vor urmări zonele frecventate de cei mai mulţi utilizatori, pentru a se axa în jurul centrelor de interes ale acestora.

    În lansarea Pluria s-au investit până acum în jur de 200.000 de euro, dar Creţu spune că investiţiile nu se vor opri aici, ci vor continua în următorii ani, atât în direcţia dezvoltării produsului şi a acoperirii unui portofoliu mai mare de clienţi şi de pieţe, dar şi în consolidarea echipei, obiective pentru îndeplinirea cărora vrea să aplice, anul următor, pentru obţinerea unei noi runde de investiţii.

    În momentul de faţă, deşi nu au fost semnate contractele cu primii clienţi deoarece aplicaţia nu a fost încă lansată, antreprenorul spune că se aşteaptă, după lansare, să concretizeze discuţiile cu circa 5-10 companii de diverse dimensiuni din IT şi tehnologie, atât din Bucureşti cât şi din Cluj, urmând ca ulterior să fie semnate contracte şi cu clienţi din Madrid şi Berlin. „Sunt atât firme mici, cu 20 de angajaţi, cât are cea mai mică companie, cât şi businessuri cu 2.000 de angajaţi. E foarte posibil, şi asta a fost şi recomandarea noastră, să începem cu un program pilot, în care să folosească nelimitat serviciul nostru. Deocamdată, în afară de această idee, solicitările se îndreaptă spre două direcţii – în cazul firmelor mai mici, care au reuşit să iasă de sub contractele de chirie, acestea sunt interesate de abonamente nelimitate pentru că nu mai au un birou, iar cealaltă categorie, de abonamente de o zi, maximum două zile pe săptămână, pentru că vor să şi păstreze o parte din sediu, dar să aibă o alternativă şi pentru angajaţii care se simt confortabil în a lucra de acasă.” Aşteptările sale minime personale, sunt de a ajunge, până la finele anului, la un portofoliu de 20 de clienţi corporate şi de a include cât mai mulţi angajaţi ai companiilor respective.
    Creţu spune că cereri de parteneriere au venit deja şi din alte oraşe, precum Sibiu, Iaşi sau Timişoara, şi speră ca într-o lună de la lansare să extindă aria de acoperire în toate oraşele principale din România, importante pentru mediul corporate, iar ulterior să includă în portofoliul extern şi alte pieţe europene. De altfel, în viziunea sa, reţeaua va putea fi accesată de angajaţii unei companii în orice oraş şi ţară în care aplicaţia va avea acoperire, acest aspect fiind important mai ales pentru cei care călătoresc în interes de serviciu. Antreprenorul spune că momentan nu au un competitor similar deoarece majoritatea companiilor cu model de business asemănător se adresează segmentului B2C, de aici şi decizia de a se lansa şi pe alte pieţe europene. „Pentru început, în străinătate vom avea un soft launch, urmând să turăm motoarele la începutul anului viitor. Vom avea echipe în Madrid şi Berlin, susţinem acum interviuri pentru alegerea managerilor locali. Intenţia noastră este să dezvoltăm Pluria în hub-urile de afaceri ale Europei. E o presiune pe noi să ne mişcăm cât mai repede pentru a avea avantajul primului sosit. Vrem să fim un Airbnb al birourilor.” Echipa Pluria este în proces de formare şi numără în prezent şase persoane, însă multe dintre servicii sunt externalizate – alţi şase oameni lucrează, de pildă, în echipa unui furnizor care se ocupă de componenta tehnică, deoarece, spune Andrei Creţu, „nu vrem să creştem nejustificat echipa internă.

  • Teodora Brânzoi, Marketing Manager Tritech Group – „Transformarea digitală – între realitate şi propagandă comercială “

    Sunt IMM-urile româneşti pregătite să se dezvolte îmbrăţiŞând evoluţia tehnologiei?
    Studiul DESI 2019 (The Digital Economy and Society Index) al Comisiei Europene arată că, în rândul statelor membre, companiile din România se află pe penultimul loc la utilizarea social media. Mai precis, 9% dintre firmele din România folosesc aceste mijloace (comparativ cu 21% media Uniunii Europene). Având în vedere că oamenii utilizează din ce în ce mai mult reţelele de socializare (86% dintre utilizatorii de internet din România, conform DESI 2019), îmi este foarte greu să înţeleg de ce încă există reticenţă în rândul companiilor de a comunica în mediile în care se află clienţii şi potenţialii clienţi. E un pas de bază, poate superficial, dar e modul în care poţi înţelege, ca om de afaceri, cum gândeşte, acţionează şi cumpără publicul tău ţintă. Dar e primul pas spre inovaţie comercială şi tehnică.

    Predomină oportunităţile sau riscurile în marketingul IMM-urilor?
    Sunt aproape „obsedată” să văd oportunităţile în orice situaţie de când am citit într-o carte a lui Philip Kotler că „omul de marketing care nu vede oportunitatea în criză trebuie concediat”. Nimeni nu cred că îşi doreşte să îşi piardă locul de muncă. Revenind însă, lumea digitală face, în opinia mea, marketingul mult mai accesibil companiilor din segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii. Te costă aproape nimic să gestionezi o pagină pe cea mai accesată reţea de socializare, unde să publici informaţii despre ceea ce oferi, să îi înţelegi mai bine pe cei cărora li te adresezi şi să îţi dezvolţi afacerea conform cu tendinţele pieţei. În locul antreprenorilor care sunt şi marketeri pentru propriul business aş avea însă multă grijă la a asigura congruenţă între ceea ce comunică şi ceea ce fac.

    În ce ritm se va „cerne piaţa” odată cu transformarea digitală?
    Nu eşti online, aproape că nu exişti. Şi totuşi, eu cred că filtrarea pieţei va depinde nu doar de fiecare antreprenor sau manager de IMM, ci şi de consumatorii din ce în ce mai exigenţi. Şi de sprijinul pe care îl vor aloca autorităţile publice. Am auzit de multe ori oameni de business că îşi doresc un lucru foarte simplu – stabilitate pentru a putea lua decizii. Digitalizarea instituţiilor publice poate însă să atragă după sine şi digitalizarea societăţilor. Când nu trebuie să consumi resurse pentru nenumărate raportări (care uneori se repetă), le poţi redirecţiona către dezvoltarea companiei. Aşadar, IMM-urile în România depind micro şi macro de factori externi, iar antreprenorii trăiesc o luptă continuă.

    Au mai mult de câştigat sau de pierdut consumatorii finali?
    Clienţii din ce în ce mai exigenţi au de câştigat pe o piaţă competitivă. Servicii adiţionale, preţuri mai bune, livrare promptă…, totuşi costurile digitalizării nu se vor regăsi în preţurile cu TVA inclus? Să treci în online cu vânzările poate fi o condiţie sine qua non pentru unele societaţi, dar cu ce costuri? Şi cine suportă în final fiecare clic dat pe un anunţ plătit într-un motor de căutare? Online nu va însemna mai ieftin neapărat pentru că tocmai menţinerea şi dezvoltarea în piaţă vor duce la creşterea cheltuielilor. Costul pentru chiria unui spaţiu pentru un magazin tradiţional va deveni costul pentru a te menţine cât mai sus în căutările pe internet, costul pentru transport la preţ avantajos sau pentru suport clienţi de calitate ridicată.

    Cât de suportabil este şocul financiar pentru IMM-urile care nu obişnuiesc să facă planuri pe termen lung?
    Nu mai poţi vinde în magazinul fizic pentru că pandemia a atras restricţii pentru magazinele tradiţionale? Vrei să treci în on-line? Competiţia e mare şi trebuie să investeşti. Ai la îndemână doar parteneriatele furnizorii şi vadul de clienţi. Cine a fost tot timpul atent cu cine a încheiat afaceri poate reuşi să se adapteze din mers. Cine a vânat doar preţul cel mai mic sau a „stricat piaţa“ cu servicii neprofesioniste poate resimţi puternic şocul valului digitalizării. Un business sănătos în offline are şanse şi în online. Dacă însă bazele nu sunt solide, în opinia mea şocul va fi dur.

    În loc de concluzie
    Nu m-aş grăbi să spun decât că evoluţia celor care susţin o parte importantă din economia naţională depinde din păcate de prea mulţi factori. Pandemia de Covid-19 a determinat mutarea multor procese de lucru şi a unei părţi consistente din activitatea IMM-urilor în mediul digital. În opinia mea, coordonarea unui IMM în România va semăna în următoarea perioadă cu şofatul într-un Bucureşti aglomerat – apeşi alternativ frâna şi acceleraţia către transformare şi te orientezi în „oglinzile” din piaţă pentru a nu pierde timp şi bani.

  • Guvernul vrea să ajute magazinele din mall-uri. Le plăteşte jumătate din chirie

    Guvernul vrea să ajute magazinele din mall-uri care nu au avut activitate în timpul epidemiei de Covid-19. Cabinetul îşi propune să plătească jumătate din chiria magazinelor. Specialiştii estimează că aproximativ 3.000 de firme ar putea primi ajutorul guvernamental.

    Guvernul se gândeşte să ajute firmele care au avut activitatea suspendată în perioada stării de urgenţă şi alertă.

    Pentru această activitate, va fi alocată suma de 160 de milioane de lei.

    Granturile nerambursabile nu vor depăşi 800.000 de euro de beneficiar şi sunt echivalentul a 50% din valoarea chiriei pe luna februarie, pentru cel mult trei luni.

    Se estimează că 3.000 de firme vor primi granturi pentru a acoperi 50% din costurile chiriei.