BusinessMagazin

Tag: Financial Times

  • Disputa politică internă din Germania pe problema refugiaţilor se adânceşte

    Disputa care a avut loc în cursul zilei de joi a subliniat declinul autorităţii Angelei Merkel, iar decizia acesteia de a permite ca mai mult de un milion de refugiaţi să intre în Germania în 2015-2016 continuă să destabilizeze situaţia politică.

    Acest lucru o plasează pe Merkel împotriva propriului său ministru de Interne, Horst Seehofer, liderul Uniunii Social-Creştine din Bavaria, care insistă asupra faptului ca poliţia ar trebui să poată refuza refugiaţii la graniţa Germaniei, dacă aceştia au aplicat deja pentru azil în alte ţări din Uniunea Europeană.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Nu doar pentru păpuşi

    Colecţionarii de case în miniatură reproduse până în cele mai mici detalii provin din diverse părţi ale lumii, din SUA până în Orientul Mijlociu, şi sunt dispuşi să plătească sute de mii de euro pentru aşa ceva, nefiind interesaţi de căsuţe vechi de păpuşi.

    O reproducere poate necesita munca a zeci de artişti şi meşteri care să confecţioneze tot ce este necesar, cum ar fi piese de mobilier şi decoraţiuni.

    Cei care colecţionează astfel de căsuţe pot solicita firmelor specializate fie reproduceri după clădiri istorice existente, fie chiar după unele din seriale celebre, într-un caz solicitantul, care a lucrat cu firma britanică Mulvany and Rogers, adăugând personajele din serial sub formă de păpuşele croşetate în reşedinţa miniaturală copiată după cea din programul TV preferat.

  • BOMBA ZILEI pe piaţa bancară: Două dintre cele mai mari bănci prezente în România vor să FUZIONEZE!! Ce se va întâmpla cu clienţi

    CEO-ul UniCredit Jean Pierre Mustier, care este francez şi a lucrat pentru SocGen, a dezvoltat această idee de mai multe luni, potrivit FT. Directorii SocGen de asemenea au studiat posibilitatea unei fuziuni.

     
    Discuţiile legate de o asemenea fuziune sunt într-un stadiu incipient, iar climatul politic agitat din Italia s-ar putea dovedi un impediment major. Situaţia politică din Roma deja a dus la extinderea orizontului de timp pentru un potenţial deal, faţă de 18 luni cât era vehiculat iniţial. 
     
    SocGen, a doua cea mai mare bancă franceză, a avut pe masă combinarea celor două entităţi în ultimul deceniu şi jumătate. Chiar şi în eventualitatea demarării planurilor de fuizune, potrivit FT, băncile nu vor fi gata pentru mutare cel puţin încă un an.
     
    De cealaltă parte, UniCredit, cea mai mare bancă italiană după active, a luat în considerare anul trecut o fuziune cu banca germană Commerzban. Subiectul consolidării sistemului bancar european a fost unul dintre cele mai în vogă topicuri din ultima perioadă, în consiţiile scăderii puternice a dobânzilor şi erodării profiturilor, dar şi în faţa competiţiei crescute din SUA şi China. 
     
    Grupul italian UniCredit a ra­por­tat pentru primul trimestru (T1) din 2018 un profit de 29 mil. euro din opera­ţiu­nile din România, în creştere cu 38,3% faţă de câştigul con­solidat în­registrat în aceeaşi pe­rioadă din 2017, potrivit re­zul­tatelor finan­ciare anun­ţate la Milano. 
     
    Pe piaţa locală, UniCre­­dit Bank ocupă locul cinci în topul după active. Profitul operaţional al UniCredit în România a ajuns în T1/2018 la 56 mil. euro, în creştere cu 9,2%.
     

  • FT: UE oferă asigurări că poate verifica aplicarea noilor reglementări privind datele private

    Pe fondul preocupărilor privind nivelul inadecvat al personalului şi specialiştilor, Andrea Jelinek a dat asigurări că autorităţile europene nu duc lipsă de resurse pentru eventualele litigii cu marile trusturi din domeniul tehnologiei informaţionale.

    “Dacă vor apărea plângeri, vom fi pregătiţi”, a declarat Andrea Jelinek, care este şi directorul Autorităţii austriece pentru protecţia datelor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fiecare reducere de taxe înseamnă un nou minus pentru sistemul educaţional. Iar acest lucru se va întoarce împotriva companiilor

    Companiile sunt nervoase: tinerii sunt total nepregătiţi, nu au cu cine să lucreze şi, în final, pierd business. Statul trebuie să facă reforma educaţiei, iar clasa politică nu face nimic în acest sens.

    Vă este cunoscută această descriere, această furie a companiilor şi a liderilor din business? Această constatare este făcută şi în România, dar şi în Statele Unite.

    După Brexit, alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, după protestele tinerilor împotriva globalizării, împotriva elitelor, împotriva multinaţionalelor, împotriva imigraţiei, Occidentul, sau mai precis analiştii, încep să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.

    Cum de lumea occidentală a ajuns aici? Cum de Occidentul, capitalismul, care a învins comunismul şi care oferă cea mai bună societate în care să trăiască şi să se dezvolte oamenii, începe să fie contestat din ce în ce mai mult tocmai de cei care ar trebui să ducă această societate mai departe?

    Rana Foroohar, unul dintre editorialiştii de la Financial Times, un bastion al retoricii capitaliste, al marilor companii, al marilor lideri din business dar şi din politică, are un răspuns ferm: reforma taxelor, care înseamnă reducerea taxelor cerută de companii şi de liderii din business, a dus la prăbuşirea sistemului de educaţie în marile economii ale lumii, începând cu Statele Unite. (Titlul articolului din Financial Times: An answer to America’s schools crisis.)

    Este o ironie: clasa de business vrea, cere şi impune scăderea taxelor şi solicită o reformă a sistemului educaţional care nu mai reuşeşte să livreze forţă de muncă, dar refuză să accepte că există o incompatibilitate între cele două cerinţe, scrie ziaristul de la Financial Times.
    Pentru că statul a dat înapoi companiilor, proprietarilor, acţionarilor bani prin reducerea taxelor (a se vedea reforma lui Donald Trump), bugetele naţionale şi locale au rămas fără fonduri pentru sistemul de educaţie, pentru şcoli, pentru profesori.

    Statele Unite trăiesc prin câteva şcoli de elită – Harvard, Yale, Princeton, Stanford etc. – care atrag toate talentele din SUA şi din întreaga lume şi furnizează forţă de muncă pentru cele mai mari companii americane. Aceste şcoli, care sunt unul dintre cele mai puternice produse de marketing ale americanilor, sunt finanţate privat cu zeci şi sute de milioane de dolari anual, la care se adaugă banii obţinuţi din administrarea averilor pe care şi le-au construit în timp aceste şcoli. Pentru cei care nu ştiţi, Harvard sau Yale, prin fondurile lor de investiţii, au plasat bani în România. La un moment dar, una dintre şcolile de top din SUA ajunsese cel mai mare proprietar de păduri din România, păduri pe care le-au vândut grupului Ikea.

    Dacă marile şcoli de elită americane nu au o problemă cu banii, ce se întâmplă cu celelalte?

    Ziaristul de la Financial Times scrie că sistemul american de învăţământ a ajuns în cea mai proastă situaţie, pe lângă calitatea lui intervenind şi costul extrem de ridicat ca să faci o şcoală bună şi care să-ţi permită accederea la un salariu mare. 

    Foarte multe familii americane au luat credite de la bancă ca să plătească studiile copiilor, dar problema intervine când piaţa forţei de muncă nu are joburi suficient de bine plătite din care un tânăr să poată acoperi costul educaţiei şi apoi să îi rămână bani să şi trăiască.
    După criza subprime care a stat la baza crizei începute în 2007-2008, analiştii spun că cea mai mare problemă va fi când sistemul de finanţare a educaţiei din SUA va da faliment, adică atunci când familiile şi tinerii nu vor avea bani ca să-şi plătească împrumuturile pentru studii.

    Trebuie să înţelegem că atunci când cerem reducerea taxelor înaintea altor politici publice, riscăm să înfometăm sistemul public, ceea ce într-un final va duce la un rezultat educaţional scăzut, la inegalitate şi la o societate polarizată, spune Darren Walker, preşedintele Fundaţiei Ford.

    Ziaristul de la Financial Times scrie că organizaţiile de business ar trebui să facă acelaşi efort de lobby pentru reforma educaţiei cum au făcut pentru reducerea taxelor.

    Dar această reformă nu poate fi făcută fără bani.

    Este imposibil să ai taxe scăzute şi un sistem de educaţie cu un nivel ridicat care să livreze în final o forţă de muncă bine pregătită şi educată.

    Este imposibil să ai profesori bine pregătiţi, şcoli adaptate la piaţa muncii, când taxele plătite de companii sunt reduse, este concluzia editorialistului de la Financial Times.

    Problema educaţiei, care este valabilă şi în România, nu înseamnă educarea elitelor, ci educarea maselor începând de la bază, dar mai ales mijlocul unei societăţi.

    Talentele întotdeauna vor avea şi vor găsi sistemul de educaţie adecvat.

    Dar dacă nu sunt resurse suficiente, mijlocul şi baza rămân repetente.

    Iar aceşti repetenţi sunt protestatarii de azi şi de mâine, care vor ocupa străzile şi care se îşi vor îndrepta în final furia către elitele politice şi de business.

  • Care sunt cele 6 companii româneşti care au intrat în topurile europene

    România s-a impus în ultimii ani ca una dintre ţările cu cei mai buni specialişti în IT din Europa, sau chiar din lume, în condiţiile în care un număr foarte mare de români lucrează şi gestionează proiecte de anvergură în cadrul unor giganţi IT precum Microsoft, Google, IBM sau Oracle la sediile centrale ale acestora din SUA. Totodată însă, România nu s-a impus doar ca ţară cu costuri salariale mai mici şi forţă de muncă bine pregătită în domeniul tehnic, ci şi ca una dintre pieţele cu idei inovatoare în tehnologie. Astfel, în ultimii cinci ani, România s-a impus ca un hub de tehnologie de referinţă în Europa, Bucureştiul în special, dar şi oraşele din vestul ţării găzduind cele mai multe dintre companiile cu cele mai mari creşteri la nivel european.

    Printre acestea se numără Trencadis, Tremend, Accesa IT Consulting, Apsisware, Qualitance şi Qualteh JR, cele şase companii intrând în topurile FT 1000 (ediţia 2018), Deloitte Technology Fast 500 EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa) şi Deloitte Technology Fast 50 CE (Europa Centrală), ediţiile 2017, pe baza creşterii cifrei de afaceri înregistrate între anii 2013 şi 2016.

    Cele şase companii locale de tehnologie au demonstrat că România este o ţară de referinţă pentru industria IT la nivelul Europei şi nu numai, dezvoltând soluţii folosite de unii dintre cei mai mari jucători din diferite industrii, precum auto, financiar-bancară, de asigurări sau medicală.

    Evoluţia rapidă a acestor companii a fost posibilă datorită resurselor tehnice – dezvoltarea infrastructurii de internet fix în bandă largă şi de internet mobil 4G şi avansul tehnologic alert din ultimii ani – precum şi a resurselor umane – specialişti în IT foarte bine pregătiţi şi buni manageri, care au ştiut atât să identifice oportunităţile de business, cât şi să livreze soluţii la standarde înalte.

    Companiile locale de tehnologie Trencadis, Tremend, Accesa IT Consulting şi Qualitance au înregistrat în perioada 2013-2016 rate medii de creştere ale cifrei de afaceri curpinse între 47% şi 100%, fiind astfel prezente în ediţia 2018 a topului celor 1.000 de firme europene cu cea mai rapidă rată de dezvoltare a businessului realizat de publicaţia britanică Financial Times şi portalul american Statista.com.
    Totodată, Trencadis şi Tremend au intrat, alături de Apsisware şi Qualitance, în cadrul Deloitte Technology Fast 500 EMEA şi de Qualteh în topul Deloitte Technology Fast 50 CE.

    Integratorul IT Trencadis Corp. din Baia Mare, firma locală cu cea mai bună poziţionare din clasamentul FT, dar şi din topurile Deloitte Technology Fast 500 şi Deloitte Technology Fast 50, a înregistrat în perioada 2013-2016 o rată medie de creştere de 100,9%, afacerea ajungând la 19,6 mil. lei (4,4 mil. euro) în 2016.

    „Am fost listaţi prima dată în cadrul Deloitte Technology Fast 50 CE Europe în 2014, ulterior apărând din nou în acest clasament în 2017. Totodată, am intrat şi în topul Deloitte Technology Fast 500 EMEA în 2016 şi în 2017, iar anul acesta am fost listaţi şi în topurile publicaţiilor internaţionale de business Financial Times – FT 1000: Europe’s Fastest Growing Companies şi Inc. 5000: Inc. 5000 Europe”, spune Radu Negulescu, acţionar majoritar în cadrul Trencadis, cu o participaţie de 82%.

    Compania din Baia Mare a continuat să crească accelerat şi anul trecut, înregistrând o cifră de afaceri de 29,7 milioane lei, ceea ce înseamnă un plus de 47% faţă de 2016. Avansul a fost generat în principal de diversificarea portofoliului de servicii şi produse şi de dezvoltarea echipelor comerciale si tehnice.

    „Trencadis este o companie românească, specializată în soluţii software adresate atât mediului guvernamental, cât şi celui privat. Susţinem optimizarea şi inovarea proceselor de business ale clienţilor noştri în relaţie cu beneficiarii acestora prin activităţi ca: integrare de sisteme, dezvoltare software şi managementul infrastructurii. Creşterea companiei din ultimii ani a fost susţinută de diversificarea competenţelor echipei cu focus pe tehnologii de ultimă generaţie din domenii ca GIS sau cloud computing”, explică Negulescu.

    Trencadis a fost înfiinţată în 2007 în Baia Mare, iar ulterior s-a extins şi în alte oraşe ale ţării, acum fiind prezentă la nivel naţional, cu operaţiuni şi în Bucureşti, Cluj-Napoca şi Oradea.  

    Ce impact a avut includerea companiei în cadrul celor mai prestigioase topuri din Europa?

    „Nominalizarea Trencadis în cele două topuri care includ companii din zonele EMEA (Europa, Orientul Mijlociu şi Africa – n.red.) şi CE Europe (Europa Centrală – n. red.) reprezintă un element de prestigiu pentru imaginea noastră, venind să confirme rezultatele obţinute pe parcursul celor unsprezece ani de activitate. În ceea ce priveşte relaţionarea cu partenerii externi care nu desfăşoară operaţiuni în România, acest element a contribuit la creşterea notorietăţii Trencadis”, afirmă antreprenorul.

    Obiectivul Trencadis pe termen lung este ca prin creştere organică să devină liderul pieţei naţionale de servicii şi integrare IT&C, neavând momentan un plan de exit. „De asemenea, strategia noastră include obiective majore cu privire la dezvoltarea portofoliului propriu de produse bazate pe tehnologii din ariile IoT, big data şi machine learning. O altă direcţie importantă de dezvoltare pentru echipa noastră se referă la extinderea portofoliului de clienţi şi parteneri la nivel internaţional”, adaugă Negulescu.

    Pentru anul în curs, Trencadis vizează consolidarea direcţiilor strategice iniţiate în anii anteriori pentru atingerea obiectivelor pe termen lung. „Ne propunem să creştem substanţial portofoliul de proiecte de e-government în România şi să iniţiem livrarea primelor proiecte de anvergură în zona internaţională.”

  • Surse FT: CE vrea să redirecţioneze fonduri de coeziune de la ţări central şi est-europene

    Controversatele reforme vor fi parte a proiectului de buget al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027, care urmează să fie prezentat în luna mai, marcând reconfigurarea semnificativă a politicilor de coeziune în valoare de 350 de miliarde de euro.

    Comisia Europeană vrea să pună capăt practicii acordării fondurilor de coeziune doar pe baza cuantumului Produsului Intern Brut, introducând criterii noi, precum rata şomajului în rândul tinerilor, starea educaţiei, situaţia mediului, numărul de imigranţi extracomunitari şi dezvoltarea inovaţiilor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“. Cum s-a transformat un eveniment caritabil într-un scandal internaţional

    Publicul a fost şocat să afle la ce abuzuri sunt expuse tinerele care au servit băuturi la un eveniment de caritate la care a participat „lumea bună“ a societăţii.

    Evenimentul de strângere de fonduri pentru caritate al The Presidents Club Charitable Trust este adresat doar bărbaţilor din domeniul afacerilor, politicienilor şi oamenilor din media, sport sau modă. Investigaţia realizată de FT arată că tinerele hostese au fost hărţuite, altele pipăite şi unora li s-au cerut favoruri sexuale. |n 2018. |n contextul mişcării #metoo, prin intermediul căreia numeroase femei şi-au făcut curaj, au ieşit în faţă şi au dezvăluit că au fost abuzate, iar mai mulţi bărbaţi, cu statut însemnat în societate şi în lumea filmului, au fost arătaţi cu degetul pentru faptele lor ruşinoase.

    Madison Marriage, jurnalistă la Financial Times, a auzit de la o prietenă, care lucra ca hostesă, de cât de dificil poate fi să lucrezi pentru un eveniment al The Presidents Club Charitable Trust. Ea s-a hotărât să afle despre ce este vorba şi a pretins că este o astfel de chelneriţă la eveniment, dezvăluind hărţuirile la care erau supuse femeile.

    Se ştiu puţine lucruri despre această organizaţie, care până acum a fost extrem de secretoasă. Instituţia a fost descrisă ca fiind o organizaţie caritabilă care a apărut în mijlocul anilor 1980 cu puţin timp înainte de boomul financiar din Londra. Clubul s-a dezvoltat în anii prosperi care au urmat, atrăgând unele dintre cele mai apreciate figuri din politică, afaceri şi lumea celebrităţilor. Grupul a câştigat notorietate pentru petrecerile sale la care aveau acces doar bărbaţi; iar aceştia făceau donaţii serioase în urma unor licitaţii spectaculoase.
    David Meller, Harvey Soning şi Bruce Ritchie sunt trecuţi drept administratori ai clubului.

    |n fiecare an, timp de 33 de ani, Presidents Club Charitable Trust a organizat un eveniment de strângere de fonduri la hotelul Dorchester din Londra. Evenimentul cu pricina are un scop lăudabil, acela de strângere de fonduri cu premii prestigioase oferite la licitaţie. |n decursul celor trei decenii s-au strâns peste 20 de milioane de lire sterline pentru caritate.

    Cei prezenţi anul acesta la eveniment, la fel ca şi în trecut, fac parte din lumea de afaceri a Marii Britanii, din domeniul financiar, al modei şi politicului, ”oameni respectaţi“, după cum era scris pe site-ul fundaţiei. La eveniment nu aveau voie femeile, dar au fost angajate 130 de ”hostese“ pentru a avea grijă de nevoile a 360 de bărbaţi. Femeile erau încurajate să bea alături de bărbaţi la eveniment şi chiar mai mult la şi la ”after party-urile“ discrete.

    Suspiciunile în jurul evenimentului au apărut încă de la aplicaţia pentru jobul de hostesă, pentru care doar fetele ”înalte, slabe şi frumoase“ puteau aplica. |n timp ce ţinuta obligatorie a evenimentului a fost catalogat drept black tie, chelneriţele trebuia să poarte ”pantofi negri sexy“, ”lenjerie intimă neagră şi rochii scurte negre şi o curea neagră lată care seamănă cu un corset“.

    Imediat cum au ajuns la hotel, hostesele au fost nevoite să semneze un contract non-disclosure fără a le da şansa să citească ce scrie sau să poată lua o copie acasă.

    Agenţia care făcea angajările pentru eveniment nu a menţionat nimic de pipăit, ci doar ”că trebuie să suporţi bărbaţii enervanţi“. Ce trebuie să facă fetele? ”Să binedispună mixul de oameni de afaceri, politicieni, oligarhi, magnaţi, producători de film, finanţatori şi directori şi să aducă băuturi atunci când este nevoie“.

    ”Mai mulţi bărbaţi ţineau mâna hosteselor în timp ce aşteptau antreurile cu somon şi paharele cu whiskey şi vodcă“, îşi aduce aminte Marriage.

    |n timp ce dansatoarele burlesque dansau pe scenă, ”un bărbat de aproape 70 de ani a întrebat o fată de 19 ani dacă este prostituată“. O altă tânără a declarat pentru FT că bărbaţii au pipăit-o pe fund, pe burtă şi pe picioare, iar o alta a mărturisit că un alt invitat a sărit pur şi simplu să o sărute. Altul a invitat-o în camera lui.

    Potrivit altor fete, evenimente similare au avut loc la multe mese de-a lungul nopţii. Hostesele au declarat că bărbaţii au pus în mod repetat mâinile pe sub fustele lor şi chiar un bărbat şi-a expus părţile intime.

    De asemenea, fetele erau încurajate să participe la astfel de întâmplări şi ”la toaletă era implementat un sistem de monitorizare prin care femeile care stăteau prea mult la baie erau chemate înapoi în sală şi escortate de un bodyguard“.

    Nici Marriage nu a fost ocolită de un astfel de comportament şi a declarat pentru Washington Post că şi ea a fost pipăită şi a primit propuneri indecente. ”M-am simţit foarte tristă şi supărată după ce am văzut că încă se întâmplă aşa ceva într-o astfel de împrejurare în 2018.“
    Evenimentul se încheia oficial pe la ora 11 pm, dar fetelor li s-a spus că este nevoie să stea până la 2 am. Mai mult, unora li s-a spus că pe final pot să bea ce vor şi că se pot duce să stea cu bărbaţii pe care-i consideră cei mai atrăgători.

    After party-ul s-a ţinut într-o cameră mai mică a hotelului Dorchester unde bărbaţii dansau şi beau alături de hostese. ”Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“, a spus un bărbat prinzând-o pe o tânără de talie. |n mijlocul încăperii Jimmy Lahoud, 67 de ani, om de afaceri libanez, dansa cu entuziasm cu trei tinere îmbrăcate în rochii roşi, conform dezvăluirilor jurnalistei de la FT.

    Hostesele, majoritatea cu vârste între 19 şi 23 de ani, au fost plătite cu 211 dolari. Multe dintre ele sunt dansatoare, modele, actriţe care caută o sursă de venit în plus, povesteşte jurnalista. Marriage a declarat că multe femei au fost alarmate de ceea ce se întâmplă, altele au declarat că le place ceea ce fac, ”mai ales dacă faci asta alături de prietene. E mai uşor să faci asta alături de prieteni decât singură“.
    Unele dintre femei erau entuziasmate că le-au fost oferite slujbe, altora le-au fost oferite bacşişuri mari pe care s-au simţit obligate să le refuze. Marriage îşi aduce aminte că o femeie nu-şi putea aplica rimelul pe gene din cauză că, spunea ea, ”sunt ameţită rău de la shoturile de tequila!“.

    Dezvăluirile au stârnit un scandal în lumea britanică. Liderul adjunct al Partidului Liberal Democrat, Jo Swinson, a declarat că articolul îi întoarce stomacul pe dus. ”Peste 300 de bărbaţi bogaţi au fost perfect fericiţi să participe la un astfel de eveniment care ne demonstrează cultura putredă şi sexistă care încă există în comunitatea oamenilor de afaceri.“

    Şi nu a fost singura poziţie din partea politicului: ”|mi imaginez că fundaţiile de caritate care beneficiază de acest eveniment vor fi îngrozite de ceea ce se întâmplă acolo“, a declarat şi Anna Soubry, reprezentantă a Partidului Conservator.

    După articolul publicat de ziarul financiar britanic, două spitale de copii care au primit donaţii de la Trust au anunţat că sunt şocate să audă aşa ceva şi că o să returneze banii.

    La câteva ore a picat şi primul cap: David Meller, preşedintele evenimentului, care a anuţat că nu o să mai fie directorul nonexecutiv al Departamentului de Educaţie al Marii Britanii. Până seara, fundaţia Presidents Club a anunţat că se va închide şi că va distribui ce fonduri au rămas către oamenii de care au nevoie.

    Theresa May s-a declarat şocată că astfel de lucruri se mai pot întânpla în prezent şi a anunţat că va avea loc o investigaţie. |ntre timp, donatorii, cei prezenţi la eveniment şi organizatorii încearcă să se distanţeze de ceea ce s-a întâmplat. La doar o zi de la publicarea informaţiilor scandaloase, organizaţia care ţinea acest eveniment s-a desfiinţat.

    |n urma licitaţiei, în cadrul căreia s-au vândut diferite maşini, prânzuri cu politicieni şi cu vedete, s-ar fi strâns în jur de 2 milioane de lire sterline. Un prânz cu Boris Johnson şi un ceai alături de guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, au fost printre cele mai licitate.
    Printre cei care au participat anul acesta se numără nume importante din lumea afacerilor din Marea Britanie precum Tim Steiner, CEO-ul supermarketului online Ocado, sau Philip Green, şeful Arcadia Group, companie de retail ce include Topman, Evans sau Outfit. De asemenea, nume importante din lumea financiară au participat la eveniment.

    Comedianul David Walliams a fost gazda evenimentului şi pentru asta are de suferit după ce mai multe lanţuri de magazine de cărţi au anunţat că vor renunţa la cartea pentru copii scrisă de el, potrivit Daily Mail. |n trecut alte nume importante au participat, precum fostul magnat al Formulei 1 Bernie Ecclestone, Michael Sherwood, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs, sau vedeta TV Vernon Kay.

  • „Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“. Cum s-a transformat un eveniment caritabil într-un scandal internaţional

    Publicul a fost şocat să afle la ce abuzuri sunt expuse tinerele care au servit băuturi la un eveniment de caritate la care a participat „lumea bună“ a societăţii.

    Evenimentul de strângere de fonduri pentru caritate al The Presidents Club Charitable Trust este adresat doar bărbaţilor din domeniul afacerilor, politicienilor şi oamenilor din media, sport sau modă. Investigaţia realizată de FT arată că tinerele hostese au fost hărţuite, altele pipăite şi unora li s-au cerut favoruri sexuale. |n 2018. |n contextul mişcării #metoo, prin intermediul căreia numeroase femei şi-au făcut curaj, au ieşit în faţă şi au dezvăluit că au fost abuzate, iar mai mulţi bărbaţi, cu statut însemnat în societate şi în lumea filmului, au fost arătaţi cu degetul pentru faptele lor ruşinoase.

    Madison Marriage, jurnalistă la Financial Times, a auzit de la o prietenă, care lucra ca hostesă, de cât de dificil poate fi să lucrezi pentru un eveniment al The Presidents Club Charitable Trust. Ea s-a hotărât să afle despre ce este vorba şi a pretins că este o astfel de chelneriţă la eveniment, dezvăluind hărţuirile la care erau supuse femeile.

    Se ştiu puţine lucruri despre această organizaţie, care până acum a fost extrem de secretoasă. Instituţia a fost descrisă ca fiind o organizaţie caritabilă care a apărut în mijlocul anilor 1980 cu puţin timp înainte de boomul financiar din Londra. Clubul s-a dezvoltat în anii prosperi care au urmat, atrăgând unele dintre cele mai apreciate figuri din politică, afaceri şi lumea celebrităţilor. Grupul a câştigat notorietate pentru petrecerile sale la care aveau acces doar bărbaţi; iar aceştia făceau donaţii serioase în urma unor licitaţii spectaculoase.
    David Meller, Harvey Soning şi Bruce Ritchie sunt trecuţi drept administratori ai clubului.

    |n fiecare an, timp de 33 de ani, Presidents Club Charitable Trust a organizat un eveniment de strângere de fonduri la hotelul Dorchester din Londra. Evenimentul cu pricina are un scop lăudabil, acela de strângere de fonduri cu premii prestigioase oferite la licitaţie. |n decursul celor trei decenii s-au strâns peste 20 de milioane de lire sterline pentru caritate.

    Cei prezenţi anul acesta la eveniment, la fel ca şi în trecut, fac parte din lumea de afaceri a Marii Britanii, din domeniul financiar, al modei şi politicului, ”oameni respectaţi“, după cum era scris pe site-ul fundaţiei. La eveniment nu aveau voie femeile, dar au fost angajate 130 de ”hostese“ pentru a avea grijă de nevoile a 360 de bărbaţi. Femeile erau încurajate să bea alături de bărbaţi la eveniment şi chiar mai mult la şi la ”after party-urile“ discrete.

    Suspiciunile în jurul evenimentului au apărut încă de la aplicaţia pentru jobul de hostesă, pentru care doar fetele ”înalte, slabe şi frumoase“ puteau aplica. |n timp ce ţinuta obligatorie a evenimentului a fost catalogat drept black tie, chelneriţele trebuia să poarte ”pantofi negri sexy“, ”lenjerie intimă neagră şi rochii scurte negre şi o curea neagră lată care seamănă cu un corset“.

    Imediat cum au ajuns la hotel, hostesele au fost nevoite să semneze un contract non-disclosure fără a le da şansa să citească ce scrie sau să poată lua o copie acasă.

    Agenţia care făcea angajările pentru eveniment nu a menţionat nimic de pipăit, ci doar ”că trebuie să suporţi bărbaţii enervanţi“. Ce trebuie să facă fetele? ”Să binedispună mixul de oameni de afaceri, politicieni, oligarhi, magnaţi, producători de film, finanţatori şi directori şi să aducă băuturi atunci când este nevoie“.

    ”Mai mulţi bărbaţi ţineau mâna hosteselor în timp ce aşteptau antreurile cu somon şi paharele cu whiskey şi vodcă“, îşi aduce aminte Marriage.

    |n timp ce dansatoarele burlesque dansau pe scenă, ”un bărbat de aproape 70 de ani a întrebat o fată de 19 ani dacă este prostituată“. O altă tânără a declarat pentru FT că bărbaţii au pipăit-o pe fund, pe burtă şi pe picioare, iar o alta a mărturisit că un alt invitat a sărit pur şi simplu să o sărute. Altul a invitat-o în camera lui.

    Potrivit altor fete, evenimente similare au avut loc la multe mese de-a lungul nopţii. Hostesele au declarat că bărbaţii au pus în mod repetat mâinile pe sub fustele lor şi chiar un bărbat şi-a expus părţile intime.

    De asemenea, fetele erau încurajate să participe la astfel de întâmplări şi ”la toaletă era implementat un sistem de monitorizare prin care femeile care stăteau prea mult la baie erau chemate înapoi în sală şi escortate de un bodyguard“.

    Nici Marriage nu a fost ocolită de un astfel de comportament şi a declarat pentru Washington Post că şi ea a fost pipăită şi a primit propuneri indecente. ”M-am simţit foarte tristă şi supărată după ce am văzut că încă se întâmplă aşa ceva într-o astfel de împrejurare în 2018.“
    Evenimentul se încheia oficial pe la ora 11 pm, dar fetelor li s-a spus că este nevoie să stea până la 2 am. Mai mult, unora li s-a spus că pe final pot să bea ce vor şi că se pot duce să stea cu bărbaţii pe care-i consideră cei mai atrăgători.

    After party-ul s-a ţinut într-o cameră mai mică a hotelului Dorchester unde bărbaţii dansau şi beau alături de hostese. ”Vreau să bei acel pahar, să-ţi rupi chiloţii şi să dansezi pe masă“, a spus un bărbat prinzând-o pe o tânără de talie. |n mijlocul încăperii Jimmy Lahoud, 67 de ani, om de afaceri libanez, dansa cu entuziasm cu trei tinere îmbrăcate în rochii roşi, conform dezvăluirilor jurnalistei de la FT.

    Hostesele, majoritatea cu vârste între 19 şi 23 de ani, au fost plătite cu 211 dolari. Multe dintre ele sunt dansatoare, modele, actriţe care caută o sursă de venit în plus, povesteşte jurnalista. Marriage a declarat că multe femei au fost alarmate de ceea ce se întâmplă, altele au declarat că le place ceea ce fac, ”mai ales dacă faci asta alături de prietene. E mai uşor să faci asta alături de prieteni decât singură“.
    Unele dintre femei erau entuziasmate că le-au fost oferite slujbe, altora le-au fost oferite bacşişuri mari pe care s-au simţit obligate să le refuze. Marriage îşi aduce aminte că o femeie nu-şi putea aplica rimelul pe gene din cauză că, spunea ea, ”sunt ameţită rău de la shoturile de tequila!“.

    Dezvăluirile au stârnit un scandal în lumea britanică. Liderul adjunct al Partidului Liberal Democrat, Jo Swinson, a declarat că articolul îi întoarce stomacul pe dus. ”Peste 300 de bărbaţi bogaţi au fost perfect fericiţi să participe la un astfel de eveniment care ne demonstrează cultura putredă şi sexistă care încă există în comunitatea oamenilor de afaceri.“

    Şi nu a fost singura poziţie din partea politicului: ”|mi imaginez că fundaţiile de caritate care beneficiază de acest eveniment vor fi îngrozite de ceea ce se întâmplă acolo“, a declarat şi Anna Soubry, reprezentantă a Partidului Conservator.

    După articolul publicat de ziarul financiar britanic, două spitale de copii care au primit donaţii de la Trust au anunţat că sunt şocate să audă aşa ceva şi că o să returneze banii.

    La câteva ore a picat şi primul cap: David Meller, preşedintele evenimentului, care a anuţat că nu o să mai fie directorul nonexecutiv al Departamentului de Educaţie al Marii Britanii. Până seara, fundaţia Presidents Club a anunţat că se va închide şi că va distribui ce fonduri au rămas către oamenii de care au nevoie.

    Theresa May s-a declarat şocată că astfel de lucruri se mai pot întânpla în prezent şi a anunţat că va avea loc o investigaţie. |ntre timp, donatorii, cei prezenţi la eveniment şi organizatorii încearcă să se distanţeze de ceea ce s-a întâmplat. La doar o zi de la publicarea informaţiilor scandaloase, organizaţia care ţinea acest eveniment s-a desfiinţat.

    |n urma licitaţiei, în cadrul căreia s-au vândut diferite maşini, prânzuri cu politicieni şi cu vedete, s-ar fi strâns în jur de 2 milioane de lire sterline. Un prânz cu Boris Johnson şi un ceai alături de guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, au fost printre cele mai licitate.
    Printre cei care au participat anul acesta se numără nume importante din lumea afacerilor din Marea Britanie precum Tim Steiner, CEO-ul supermarketului online Ocado, sau Philip Green, şeful Arcadia Group, companie de retail ce include Topman, Evans sau Outfit. De asemenea, nume importante din lumea financiară au participat la eveniment.

    Comedianul David Walliams a fost gazda evenimentului şi pentru asta are de suferit după ce mai multe lanţuri de magazine de cărţi au anunţat că vor renunţa la cartea pentru copii scrisă de el, potrivit Daily Mail. |n trecut alte nume importante au participat, precum fostul magnat al Formulei 1 Bernie Ecclestone, Michael Sherwood, fost vicepreşedinte al Goldman Sachs, sau vedeta TV Vernon Kay.

  • Dezvăluiri ŞOCANTE: prizonieri chinezi ar fi realizat produse pentru H&M şi C&A

    Închisoarea în care a stat “era o afacere. Deţinuţii lucrau pentru companii producătoare de haine”. Printre brandurile pe care le-a recunoscut se numără giganţii H&M şi C&A.

    “Prizionerii munceau în sala comună. Aceştia făceau părţi din ambalaje. Am cunoscut branduri precum 3M, C&A sau H&M. Asta este responsabilitate socială a companiilor? Sau poate firmele nu cunoşteau faptul că produsele sale erau realizate într-o închisoare din China?. Străinii care munceau erau fie africani, fie asiatici fără bani de la familie şi nicio altă metodă de strânge bani pentru a cumpăra produse igienice sau snacks-uri. Se lucra la bucată – 100 din asta, 1000 din altceva. Toată ziua lucrau şi câştigau în jur de 13,5 lire pe lună”, a scris Humphrey în FT.

    Munca în închisoare nu încalcă regulile Organizaţiei Internaţionale a Muncii. După cum indică Humphrey, deţinuţii străini au fost plătiţi pentru munca lor, însă nu este clar dacă şi deţinuţii chinezi erau plătiţi pentru aceeaşi muncă.

    Multe branduri internaţionale nu permit ca produsele lor să fie realizate în penitenciare. H&M le cere furnizorilor să semneze un contract care le spune explicit că “munca forţată, munca în închisoare sau cea ilegală nu este acceptată”. În aceeaşi situaţie se află şi C&A.

    Un reprezentant al H&M a spus că “din ceea ce ştim noi nu există nereguli. Oricum luăm foarte în serios informaţia publicată de Financial Times”. Acelaşi reprezentant al firmei a spus că a auzit zvonuri în trecut legate de munca în închisori, iar compania le-a readus aminte furnizorilor chinezi că termenii din contract sunt non-negociabili.

    Chiar dacă deţinuţii realizau produse pentru cele trei branduri, firmele s-ar putea să nu ştie asta din cauza faptului că acestea contractează firme din China care la rândul lor subcontractează alte firme ce ar putea avea practici neortodoxe.

    Humphrey a fost arestat în China pentru că a obţinut ilegal informaţii despre cetăţenii chinezi, au stabilit autorităţile. La vremea respectivă el lucra pentru GlaxoSmithKline.