BusinessMagazin

Tag: fericire

  • Tânăra care le cere străinilor să-şi doneze momentele fericite

    Aceasta, scrie Washington Post, călătoreşte prin diverse ţări unde îi roagă pe cei care sunt dispuşi s-o asculte să-i deseneze un moment frumos din viaţa lor, oferindu-le cartonaşe speciale şi carioci. Ideea i-a venit în urmă cu mai mulţi ani, când desenatul o ajuta să se binedispună în clipe grele ale vieţii ei, şi s-a gândit că rugându-i pe alţii să deseneze ceva frumos din viaţa lor le va aduce şi lor bucurie.

    A apelat întâi la colegii de facultate, apoi la călători din trenurile cu care mergea, după care şi-a dat demisia de la slujbă în 2013 şi a pornit prin lume înarmată cu cartonaşe şi instrumente de desenat ca să afle ce îi face pe alţii fericiţi. A ajuns până în India, Laos, Vietnam, Malaysia, Australia şi Noua Zeelandă, dar nu numai, reuşind să adune aproape 8.000 de momente frumoase din 28 de ţări, care au devenit parte a proiectului său de artă socială Seize Your Moments.

    Cei care au acceptat să-şi ”doneze“ momentele fericite i-au desenat de la fluturi ieşind din gogoşile lor la cupluri care stau pe câte o bancă şi admiră soarele la peisaje. A observat şi că în India bărbaţii aveau tendinţa să deseneze femei, iar în Australia adulţii abordaţi se codeau adeseori să-i accepte rugămintea, considerând că desenatul e activitate de copii, ori că în Vietnam participanţii alegeau ca subiect ceva recreativ. Atunci când nu călătoreşte prin lume, Willems, care s-a mutat între timp în SUA, merge cu proiectul său prin şcoli sau închisori.

  • Cuplurile din România, cele mai dornice să pună banii la comun, însă românii economisesc cel mai puţin dintre europeni

    Conform unui nou studiu ING International Survey – Economii 2018, în Europa, 53% dintre cupluri spun că îşi pun banii la comun, însă pentru cuplurile din România practica este mult mai întâlnită, la 71% dintre respondenţi.

    Mai mult de jumătate dintre europenii care declară că sunt fericiţi în relaţia lor (55%) declară că îşi împart finanţele cu partenerul. 46% dintre cei cu probleme în cuplu îşi împart banii cu partenerul. Raportul dintre fericirea în cuplu şi conturile comune este peste media europeanăşi în SUA (69%) sau în Australia (64%).

    Cea mai puternică legătură dintre resurse financiare administrate în comun şi cupluri fericite se vede în România, unde 76% dintre cupluri ţin banii la comun, şi în Spania, unde ajunge procentul la 68%.

    Resursele financiare comune presupun o mai mare transparenţă a cheltuielilor. Însă unul din cinci (21%) europeni ar ascunde unele cheltuieli, economii sau datorii de partenerii lor, în anumite circumstanţe. Motivaţiile lor ţine de fie de faptul că nu vor ca partenerul să ştie cât cheltuiesc (16%) sau vor să îşi ţină datoriile un secret (9%).

    Pe de altă parte, un partener ar alege să nu îşi pună banii într-un cont comun fie că are nevoie de intimitate (34%), pentru că îşi gestionează finanţele mai bine decât partenerul (28%) sau pentru ca partenerul să nu îşi facă griji pentru el (25%).

    Studiul ING International Survey mai arată şi că puţin peste un sfert din gospodăriile din Europa (26%) nu au deloc bani economisiţi. În Europa, cel mai mare număr de persoane fără economii se află în România (36%) şi în Germania (29%), urmate de Belgia, Polonia şi Marea Britanie (fiecare cu 27%). Luxembourg este la polul opus, cu numai 13% dintre persoane care să declare că nu au economii, Luxembourg având cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele 15 ţări în care s-a realizat studiul.
     

  • Sfaturile tânărului care s-a pensionat la 34 de ani despre cum să faci bani: ”Aruncă-ţi televizorul!”

    În luna august, Brandon – un fost dezvoltator software care nu îşi foloseşte numele în mediul online din motive legate de intimitate – şi-a dobândit independenţa financiară şi s-a pensionat la 34 de ani. În prezent, scrie despre banii săi şi despre propria călătorie financiară pe blogul Mad Fientist.

    Business Insider a publicat şase din cele mai bune sfaturi ale sale:

    1. Încearcă să realizezi ce te face fericit

    Primul şi cel mai important lucru pe care trebuie să îl conştientizezi este să afli ce este important pentru tine şi ce te face fericit.

    Acest lucru este mai dificil de făcut decât sună. Mulţi dintre oameni îşi cheltuiesc banii pe lucruri care nu le aduc fericire şi majoritatea nu realizează că fac acest lucru fiindcă urmează scenariul vieţii altcuiva. În momentul în care am realizat că banii pot cumpăra libertatea – libertatea orelor de la 9 la 5, libertatea faţă de alarmele de ceas, cea legată de timpul pe care mi-l petreceam pe cererile ridicole ale şefului meu – mi-am direcţionat toţi banii spre acel scop.

    Nu mi-au lipsit lucrurile la care renunţam pentru a economisi pentru libertatea mea financiară fiindcă libertatea mea era mai importantă decât tot ceea ce puteam cumpăra.

    2. Concentrează-te pe ceea ce poţi controla

    În loc să te stresezi legat de ce se întâmplă cu economia sau să încerci să prezici evoluţia pieţei bursiere, concentrează-te pe lucrurile pe care le poţi controla cu adevărat şi optimizează acele lucruri.

    Taxele de investiţii te pot costa mii de dolari pe parcursul vieţii, aşa că minimizează acele taxe investind în produse de investiţii low-cost.

    3. Automatizează totul

    După ce ai creat un portofoliu simplu cu fonduri de index low-cost, diversificate, setează automat investiţii lunare şi apoi ignoră complet portofoliul tău.

    Oamenii sunt nişte investitori groaznici, aşa că dacă poţi să-ţi scoţi creierul şi emoţiile din ecuaţia, nu vei fi doara mai puţin stresat în cazul eventualelor căderi ale pieţei, dar vei avea la final şi mult mai mulţi bani.

    4. Opreşte consumul şi începe să creezi

    Consumul oferă fericire temporară, dar să creezi ceva îţi oferă fericire de durată. Este uşor să te întorci de la muncă şi să te uiţi timp de ore întregi la televizor, dar este mult mai dificil să faci ceva creativ cum ar fi să scrii o postare pe blog, să faci bijuterii sau să exersezi la un instrument muzical. Să creezi este mult mai plăcut decât să consumi şi poate avea drept consecinţă chiar şi venituri suplimentare.

    5. Aruncă-ţi televizorul pe fereastră

    Că tot veni vorba de televizor… aruncă-l pe fereastră. Sau, şi mai bine, vinde-l.

    În momentele în care oamenii de publicitate de bombardează cu lucruri pe care „trebuie să le ai”, devii mai puţin fericit cu ceea ce ai şi începi să cheltuieşti bani (în mod ironic pe lucruri care nu te vor face fericit). Odată ce reporterii TV îţi prezintă evenimente neplăcute pe un televizor 4k, foarte realist, devii mai temător şi mai puţin dornic să ieşi şi să explorezi lumea.

    Nu te topi într-o  baltă de frică şi nefericire pe canapeaua ta şi du-te să îţi trăieşti viaţa.

    6. Experimentează

    Aşa cum am spus mai sus, este greu să afli ce te face cu adevărat fericit. Lucrurile care se adaugă fericirii tale astăzi ar putea să nu îţi provoace aceeaşi bucurie în ziua următoare, aşa că experimentează şi evită să te blochezi în angajamente mari. Încearcă orice înainte să cumperi. Închiriază înainte să devii proprietar. Împrumută atunci când este posibil şi cumpără obiecte folosite atunci când nu poţi împrumuta. Drumul spre fericire (şi spre independenţa financiară) nu va fi în linie dreaptă şi vei face şi greşeli pe parcurs, dar când te concentrezi pe fericire durabilă şi îţi aliniezi cheltuielile cu obiectivul final, vei fi mai încrezător că eşti pe traiectoria corectă.

  • A câştigat 560 de milioane de dolari, dar NU POATE SĂ ÎŞI RIDICE PREMIUL. Povestea fabuloasă a unei tinere din Statele Unite

    Câştigătoarea marelui premiu în valoare de 560 de milioane de dolari la loteria din New Hampshire,  S.U.A., doreşte să îşi păstreze anonimatul, întrucât se teme să nu devină ţinta hoţilor şi a criminalilor, aşa cum s-a întâmplat în numeroase alte cazuri. Femeia a contactat un judecător, cu ajutorul căruia speră să obţină aprobarea anonimatului, iar în documentele înaintate instanţei, aceasta s-a identificat doar ca Jane Doe. Judecătorul a precizat că „ea doreşte să aibă libertatea de a merge într-un magazin alimentar sau de a participa la evenimente publice fără a fi cunoscută ca şi câştigătoare a premiului de jumătate de miliard de dolari”.

    Oficialii loteriei înţeleg temerile femeii, însă susţin că păstrarea anonimatului contravine normelor loteriei de la New Hampshire, care impun ca numele câştigătorului, oraşul şi suma câştigată să fie disponibile pentru informaţii publice, în conformitate cu legile privind înregistrările deschise, ca protecţie împotriva fraudei şi a malware-ului. Mai mult decât atât, femeia a semnat deja pentru ridicarea premiului, folosindu-si numele real, iar modificarea semnăturii ar putea avea ca şi consecinţă anularea biletului.

    O femeie care deţine un cont de nouă cifre dintr-o localitate ca şi New Hampshire, devine rapid şi sigur ţinta reporterilor şi a fotografilor, dar şi un puternic instrument de marketing pentru loterie. Tocmai de aceea, câştigătoarea doreşte să se ţină “departe de strălucirea şi nenorocirea care au căzut adesea pe alţi câştigători ai loteriei”.

    În multe cazuri, surpriza câştigării unui premiu uriaş s-a transformat într-un coşmar pentru câştigători. De exemplu, pe noiembrie 2015, Craigory Burch Jr. a câştigat un jackpot de 434.272 $, ştire care a apărut în publicaţia The Washington Post. Două luni mai târziu, poliţia a descoperit că acesta fusese ucis în casa sa, în faţa copiilor, de către şapte bărbaţi mascaţi.

    Un alt caz a fost cel al lui  Abraham Shakespeare, care a câştigat un premiu uriaş, de 30 millioane de dolari in 2006. Doi ani mai târziu, el a fost abordat de o anume Dorice Moore, care i-a spus că este interesată să scrie o carte despre cum oamenii încearcă să obţină avantaje de pe urma sa. Curând, ea a devenit consilierul său financiar, şi a început să sustragă fonduri din contul său. Când acesta a descoperit că Moore i-a golit conturile, a ameninţat-o că o va ucide, însă până la urmă l-a ucis ea pe el.

  • Opinie Tatian Diaconu, CEO Immochan România: România, săraca ţară bogată

    Nu există buget pentru a repoziţiona meseria de dascăl, devenită în ultimii 20 de ani un ”job“, în vocaţie, precum odinioară învăţam despre ”Domnul Trandafir“. Deşi în aparenţă contradicţie (vocaţie versus bani), ei bine, vocaţia înseamnă şi mândria de a fi dascăl, iar această mândrie înseamnă un tratament demn, inclusiv salarial.

    Cunoaştem motivele intrate deja în folclor: ”nu are guvernul bani“, ”România este o ţară săracă“, ”Atâta poate statul român“ etc.
    Pentru a putea discuta despre cât de săracă sau bogată este România, ar trebui să definim criterii precise, astfel încât să apreciem împreună pe aceleaşi unităţi de măsură. Eu cred că România nu poate fi definită exhaustiv prin PIB-ul ei, an de an, şi încadrată într-o anumită categorie, un rang într-un şir de ţări. România este o ţară bogată! Este o ţară bogată cultural, este o ţară cu o moştenire istorică importantă, este o ţară cu un areal geografic extraordinar şi un teritoriu cu bogăţii ale solului şi subsolului diverse şi de calitate. Am putea analiza fiecare din aceste criterii în profunzime şi vă asigur că vom constata că România este o ţară bogată! Mă voi limita să fac o scurtă analiză patrimonială a statului român.

    Ştie cineva azi cât este valoarea patrimoniului imobiliar al statului român? Este în măsură cineva din guvernul României să ne comunice câte imobile sau terenuri deţine România, pe teritoriul naţional şi în străinătate, în diversele ministere, agenţii, departamente sau instituţii de tot felul centrale sau locale?

    Nu ştiu dacă există răspunsul la această întrebare, dar m-aş bucura tare să fie unul cunoscut, cu cifre exacte. M-aş bucura tare, pentru că şi acest criteriu va dovedi că România este o ţară bogată.

    Dacă răspunsul nu este cunoscut, domnule prim-ministru, ar trebui să începem să ne identificăm patrimoniul! Această primă etapă ne-ar permite să identificăm, să centralizăm şi să înţelegem care este valoarea de piaţă a unui patrimoniu vast pe care statul român îl deţine. Subiectul nu este unul imobiliar, ci unul eminamente de bun gospodar! Mă doare să văd la tot pasul clădiri publice, patrimoniul statului român, aflate în stare avansată de degradare atât la exterior, cât şi la interior. Mă revoltă să descopăr în aproape fiecare instituţie centrală sau locală oameni care servesc interesul public în condiţii improprii sau chiar mizere. Aceşti funcţionari, colegi, rude sau prieteni de-ai mei, merită la rândul lor condiţii echivalente cu angajaţii marilor corporaţii, birouri luminoase, scaune confortabile, facilităţi diverse care să le facă viaţa mai bună. Şi aceste mici detalii contribuie în mod sigur la această fisură socială nefericită între mediul public şi privat.

    Odată acest patrimoniu identificat, ar trebui, domnule prim-ministru, gestionat într-un exerciţiu de asset management dinamic. Poate că asset management sună din nou foarte ”importat“ ca termen, aşa că voi reveni la gestionarea patrimoniului ca un bun gospodar.
    Există clădiri şi terenuri în paragină. Unele dintre ele cu o valoare de piaţă foarte bună în ciuda stării de fapt, valoare de piaţă dată de localizări geografice de excepţie. Ce planuri avem cu ele? Le poate renova instituţia care este proprietar? Le poate vinde? Poate face o asociere cu o entitate privată? Se poate acorda un drept de superficie? Paleta juridică pentru a reintroduce un astfel de imobil sau teren în circuitul activ este suficient de vastă pentru a găşi o soluţie. Nu încât să se vândă ”bijuteriile“ imobiliare ale statului român, dar mă doare să le văd cu geamuri sparte şi ciulini crescând în curte, unele dintre ele fiind patrimoniu clasificat. Nu foloseşte nimănui să zacă în halul acesta, ar folosi tuturor ca aceste bunuri să fie folosite.

    O altă analiză ar putea fi făcută şi în clădirile în care anumite instituţii funcţionează deja, în condiţii mai mult sau mai puţin bune. Sunt ele adaptate pentru funcţiunea de birouri? Sunt ele adaptate pentru a lucra cu publicul? Sunt ele adaptate din perspectiva ISU sau sanitară? Ce valoare are un astfel de imobil? Nu ar fi o afacere bună ca statul să-şi construiască o clădire nouă, modernă şi adaptată, iar pe cea veche – dar cu valoare – să o propună unui chiriaş? |n mod evident, totul trebuie analizat individual, imobil cu imobil, şi nu poate fi generalizat. M-aş bucura ca un funcţionar public să spună cu mândrie peste câţiva ani că are biroul la etajul 15 din clădirea aceea mare din sticlă din Pipera.
    România este o ţară bogată! Dar bogăţia trebuie cunoscută, întreţinută şi înmulţită.

    În contextul Uber şi al polemicii din jurul acestui sistem inovator, eu reţin doar ideea de bază. România poate fi uberizată ca un pas important înspre modernizare. Statul nu trebuie să-şi propună să mai deţină cu orice preţ spitale, şcoli, clădiri de tot felul. Statul român modern trebuie să asigure serviciile de interes public la calitate maximă, acceptând că uneori clădirea poată să aparţină unui terţ care are competenţă şi fondurile să construiască repede şi bine în baza unui caiet de sarcini riguros întocmit.

    Statul român poate fi un chiriaş de lux, dezirabil pentru orice investitor şi in acelaşi timp un proprietar de lux, cu imobile de calitate pe care să le exploateze in beneficiul bugetului naţional ca un bun gospodar cu competenţe de asset manager!

  • Ţara unde oamenii nu îşi încuie casele şi maşinile

    Islanda este o ţară insulară nordică aflată între Atlanticul de Nord şi Oceanul Arctic şi s-a aflat sub suveranitate daneză până la 1 decembrie 1918. 

    Ţara a contemplat falimentul cu opt ani în urmă, dar şi-a revenit spectaculos şi, cu toate că nu face parte din Uniunea Europeană, are o soliditate economică foarte bună (creştere economică de 3,5% şi şomaj de 4%). Soluţia a fost cura de austeritate însă spre deosebire de ţări precum Grecia sau Spania, Islanda a compensat majorările de impozite devalorizând moneda sa, fapt care a stimulat exporturile. Istoric, economia Islandei a depins mult de pescuit, care încă furnizează 40% din veniturile din exporturi şi implică 7% din forţa de muncă, potrivit Wikipedia.

    Islanda nu are armată, iar conform Indicelui Global al Păcii⁠, Islanda este cea mai paşnică ţară din lume, datorită lipsei forţelor armate, criminalităţii reduse, şi nivelului ridicat de stabilitate socio-politică.

    Cu toate acestea, Islanda este o ţară unde locuitorii îşi încuie rar casele şi maşinile, potrivit unui turist care a povestit experienţa sa pe site-ul googlygooeys.com

    Islanda nu are niciun local McDonalds. Toate au fost închise in timpul crizei din 2009 şi nu s-au mai deschis.De asemenea, nu există cazinouri, Starbucks şi nici autostradă, potrivit economistului Magnús Sveinn Helgason

    “Azi 90%, poate peste 90% din casele din Islanda sunt încălzite cu apă geotermală. Avem sere încălzite: aproximativ 20 de hectare de sere în Islanda”, a declarat Arni Ragnarsson, inginer geotermalist, pentru Digi 24. Astfel încãlzirea unui apartament se face la preţul unui abonament de revistă. “Ziarul mă costă 40 de euro în fiecare lună, iar încălzirea casei (200 mp – n.n.) costă 50-55 euro pe lună”, a precizat dr. Pall Valdimarsson, profesor geotermalist.

    Înainte ca vulcanul Eyjafjallajökull să erupă, turismul în Islanda era aproape inexistent. “De atunci creşterea a fost incredibilă. Ne aşteptăm ca şi anul acesta să avem o creştere a turişitilor de 20-30%. Avem în jur de 1,5 milioane de vizitatori pe an.”, spune Inga Hlín Pálsdóttir, director al Promote Iceland, pentru The Guardian.

    Numărul turiştilor care vizitează ţara este mai mult decât dublu faţă de numărul total al locuitorilor. Turismul generază o treime din PIB-ul ţării şi a depăşit vneiturile aduse de pescuit.

    “Te urci în maşină şi în 15 minute ajungi în natură. Nicio altă ţară nu poate oferi asta”, spune şi jurnalistul Egill Helgason.

    Astăzi, Islanda cunoaşte o creştere viguroasă, şomajul este aproape inexistent, iar datoria publică a revenit anul trecut la nivelul din 2009. Drept rezultat, Islanda este a treia cea mai fericită ţară, potrivit ultimului studiu ONU.

  • Oraşul unde nu ai voie să mori sau cel construit într-o piatră: care sunt CELE MAI CIUDATE 12 aşezări omeneşti din lume – GALERIE FOTO

    12. Oraşul în care nu poţi muri

    Oraşul Longyearbyen, Svalbard, un teritoriu insular în Oceanul Arctic, este una dintre cele mai nordice aşezări din lume şi un loc în care, oficial, nu puteţi muri. Există un cimitir în oraş, dar nu a fost folosit în 70 de ani. Motivul este clima îngheţată, care împiedică descompunerea corpurilor moarte şi le face o atracţie pentru animalele sălbatice. Persoanele care sunt susceptibile de a muri în curând sunt transportate în Norvegia cu avionul.

     

    11. Oraşul aflat pe teritoriul a două ţări

    Oraşele împărţite între două ţări sunt un fenomen mai frecvent decât credeţi, dar acesta este cel mai neobişnuit dintre ele. Büsingen am Hochrhein este un oraş german aflat în Elveţia. Din punct de vedere economic, face parte din Elveţia, dar din punct de vedere administrativ, face parte din Germania. Büsingen am Hochrhein este singurul oraş german unde francul elveţian este monedă principală şi are două coduri poştale: una elveţiană şi una germană. Cetăţenii folosesc atât numere de telefon elveţiene, cât şi germane. FC Büsingen este singura echipă germană care joacă în campionatul elveţian.

     

    10. Oraşul „iadului”

    Statul Michigan, Statele Unite ale Americii, este un loc unde puteţi găsi „Iadul” la orice colţ, mai exact, cuvântul englez „Hell”. Asocierea acestuio cuvânt cu oraşul este incertă, dar locuitorii oraşului sunt fericiţi să-şi susţină imaginea infernală. Turiştii sunt fericiţi să se fotografieze cu panourile „Bine aţi venit în iad” pe fundal, iar magazinele de suveniruri locale profită de beneficiile „iadului”.

    9. Un oraş austro-chinez

    Chinezii sunt cunoscuţi pentru abilitatea de a copia foarte bine un lucru, chiar şi oraşele întregi. Pentru a-şi conferi şansa de a călători fără a părăsi ţara, aceştia au decis să refacă satul austriac Hallstatt. Biserica a fost construită mai întâi, urmată de străzi, care arată exact ca cele originale. Mai mult,  piaţa imobiliară din Hallstatt, China, este mai scumpă decât în ​​cel austriac.

    8. Ultimul oraş liber

    Slab City este un oraş californian populat în principal vagabonzi, pensionari şi cei care nu au unde să meargă. Oamenii trăiesc aici în remorci şi în hambare improvizate, fără apă, electricitate sau adrese. De asemenea, lipsesc utilităţile publice, precum şi taxele şi chiriile. Toate acestea suna ca o multime de inconveniente, dar multi dintre cei care au fost aici spun ca este de fapt un loc foarte confortabil. Localnicii îl numesc „ultimul oraş liber din America”.

    7. Oraşul peşteră

    Matmata din sudul Tunisiei este un oraş mulţi trăiesc în locuinţe subterane. În anii 1970, aici s-au construit case la suprafaţă, dar mulţi localnici preferă să locuiască în casele lor tradiţionale. Fanii Star Wars vor recunoaşte acest loc ca fiind casa lui Luke Skywalker.

    6. Tot oraşul sub un singur acoperiş

    Întregul oraş din Whittier, Alaska, este situat în clădirea cu 14 nivele a unei foste unităţi militare. Aceasta găzduieşte, pe lângă locuinţe,  toate magazinele, o secţie de poliţie, un spital şi o biserică. Scopul a fost economia la încălzire, pentru că vremea este rece şi vântură aproape tot anul. Populaţia oraşului numără doar 220 de persoane.

  • Câtă fericire produce alcoolul. Concluzia cercetătorilor

    Consumat în cantităţi mari, alcoolul nu face bine sănătăţii, o ştie toată lumea. Însă cercetătorii de la London School of Economics au vrut să afle altceva.

    Alcoolul este asociat adesea cu fericirea de moment, iar cei mai mulţi spun că beau ca să se simtă bine. Acesta este motivul pentru care oamenii de ştiinţă britanici au încercat să măsoare exact câtă fericire obţine o persoană de la un pahar de vine sau o sticlă de bere. Pentru asta s-au folosit de aplicaţia Mappiness, dezvoltată de London School of Economics.

    Citiţi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Din vieţile secrete ale super bogaţilor: de câţi bani au nevoie ca să fie fericiţi

    Doar 0,09% din milionarii americani au averi de peste 100 de milioane de dolari, potrivit unui studiu WealthEngine.

    Aproximativ 5% dintre americani sunt milionari, iar majoritatea acestora- circa 95% – au averi cuprinse între 1 milion şi 5 milioane de dolari, potrivit estimărilor WealthEngine. Mulţi dintre ei consideră că aceşti bani nu le sunt suficienţi, scrie Business Insider. ”Mulţi oameni cred că, alături de bunuri şi servicii tangibile, să ai totul înseamnă să ai suficienţi bani încât să acoperi o cheltuielă majoră şi să deţină şi alţi bani în plus”, spune Norman Vanamee în revista Town & Country.

    Vanamee a consultat mai mulţi experţi pentru a face o estimare a ”numărului fericirii” pentru un cuplu ipotetic, format din persoane care au în jur de 40 de ani,  nu lucrează, au copii adolescenţi ce studiază la o şcoală privată din New York, trăiesc într-un apartament în apropiere de Central Park, pe 5th Avenue, cumpără obiecte de artă, călătoresc cu private jet-uri, donează în scopuri caritabile şi au angajaţi care să se ocupe de întreţinerea locuinţei – un chef, un şofer, o menajeră – în plus, au şi două case de vacanţă. Totodată, pun deoparte câte 25 de milioane de dolari pentru moştenirea fiecărui copil.

    Un analist citat în revistă estimează că acest cuplu ipotetic ar avea nevoie de 190 de milioane de dolari pentru a-şi susţine stilul de viaţă.
    Iată câteva dintre aspectele care au fost luate în calcul pentru a ajunge la acest număr:
    Imobiliare: 18 milioane de dolari pentru apartamentul de pe Fifth Avenue cu vedere la Central Park, 2 milioane de dolari pentru mobilă şi decoraţiuni, 20 de milioane de dolari pentru casa de vacanţă din  Hampton şi pentru un loc în Caraibe.
    Educaţie: câte 1,7 milioane de dolari pentru educaţia fiecăruia dintre copii.
    Filantropie: câte 25.000 de dolari anual pentru a face parte din boardul unui muzeu din New York, plus 15.000 de dolari pentru participarea la evenimente anuale caritabile.
    Angajaţi: câte 190.000 de dolari anual pentru şofer, chef şi menajeră.
    Sănătate şi frumuseţe: câte 150.000 de dolari anual pentru garderobă, hairstyle, antrenori şi proceduri estetice.

    Alţi experţi plasează valoarea numărului fericirii la 100 de milioane de dolari.
    Miliardarii ”văd cele 100 de milioane de dolari ca pe un punct de plecare pentru obţinerea unei averi adevărate”, comentează Richard Kirshenbaum, un jurnalist care a scris cartea ”Isn’t That Rich? Life Among the 1%”. “Simt, într-o oarecare măsură, că nu am suficienţi bani”, a declarat Thomas Gallagher, multimilionar, pentru The New York Times. ”Am mai mulţi bani decât mi-am imaginat vreodată, dar mă întreb în continuare – am suficienţi, dacă trăiesc mai mult decât credeam?”

  • Din vieţile secrete ale super bogaţilor: de câţi bani au nevoie ca să fie fericiţi

    Doar 0,09% din milionarii americani au averi de peste 100 de milioane de dolari, potrivit unui studiu WealthEngine.

    Aproximativ 5% dintre americani sunt milionari, iar majoritatea acestora- circa 95% – au averi cuprinse între 1 milion şi 5 milioane de dolari, potrivit estimărilor WealthEngine. Mulţi dintre ei consideră că aceşti bani nu le sunt suficienţi, scrie Business Insider. ”Mulţi oameni cred că, alături de bunuri şi servicii tangibile, să ai totul înseamnă să ai suficienţi bani încât să acoperi o cheltuielă majoră şi alţi bani în plus”, spune Norman Vanamee în revista Town & Country.

    Vanamee a consultat mai mulţi experţi pentru a face o estimare a ”numărului fericirii” pentru un cuplu ipotetic, format din persoane care au în jur de 40 de ani,  nu lucrează, au copii adolescenţi ce studiază la o şcoală privată din New York, trăiesc într-un apartament în apropiere de Central Park, pe 5th Avenue, cumpără obiecte de artă, călătoresc cu private jet-uri, donează în scopuri caritabile şi au angajaţi care să se ocupe de întreţinerea locuinţei – un chef, un şofer, o menajeră – în plus, au şi două case de vacanţă. Totodată, pun deoparte câte 25 de milioane de dolari pentru moştenirea fiecărui copil.

    Un analist citat în revistă estimează că acest cuplu ipotetic ar avea nevoie de 190 de milioane de dolari pentru a-şi susţine stilul de viaţă.
    Iată câteva dintre aspectele care au fost luate în calcul pentru a ajunge la acest număr:
    Imobiliare: 18 milioane de dolari pentru apartamentul de pe Fifth Avenue cu vedere la Central Park, 2 milioane de dolari pentru mobilă şi decoraţiuni, 20 de milioane de dolari pentru casa de vacanţă din  Hampton şi pentru un loc în Caraibe.
    Educaţie: câte 1,7 milioane de dolari pentru educaţia fiecăruia dintre copii.
    Filantropie: câte 25.000 de dolari anual pentru a face parte din boardul unui muzeu din New York, plus 15.000 de dolari pentru participarea la evenimente anuale caritabile.
    Angajaţi: câte 190.000 de dolari anual pentru şofer, chef şi menajeră.
    Sănătate şi frumuseţe: câte 150.000 de dolari anual pentru garderobă, hairstyle, antrenori şi proceduri estetice.

    Alţi experţi plasează valoarea numărului fericirii la 100 de milioane de dolari.
    Miliardarii ”văd cele 100 de milioane de dolari ca pe un punct de plecare pentru obţinerea unei averi adevărate”, comentează Richard Kirshenbaum, un jurnalist care a scris cartea ”Isn’t That Rich? Life Among the 1%”. “Simt, într-o oarecare măsură, că nu am suficienţi bani”, a declarat Thomas Gallagher, multimilionar, pentru The New York Times. ”Am mai mulţi bani decât mi-am imaginat vreodată, dar mă întreb în continuare – am suficienţi, dacă trăiesc mai mult decât credeam?”