BusinessMagazin

Tag: faliment

  • De la 10 miliarde de dolari la zero. Cum s-a prăbuşit 3AC, unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii cu profil crypto din lume

    Recent, în martie, Three Arrows Capital a gestionat active de aproximativ 10 miliarde de dolari, ceea ce îl face unul dintre cele mai importante fonduri de criptomonede din lume, conform CNBC.

    Acum, firma, cunoscută şi sub numele de 3AC, se îndreaptă spre faliment, după ce prăbuşirea preţurilor criptomonedelor şi o strategie de tranzacţionare deosebit de riscantă au contribuit la pierderea activelor şi la imposibilitatea de a mai plăti creditorii.

    Acest lanţ al durerii s-ar putea să fie abia la început. 3AC a avut o listă lungă de contrapartide, adică de companii care şi-au investit banii în capacitatea firmei de a rămâne cel puţin pe linia de plutire. În condiţiile în care piaţa criptomonedelor a scăzut cu peste 1 trilion de dolari din aprilie, în special din cauza scăderii bitcoin şi ethereum, investitorii care au pariat pe firme precum 3AC suferă consecinţele.

    Platforma de exchange Blockchain se pare că se confruntă cu o lovitură de 270 de milioane de dolari din cauza împrumuturilor către 3AC. Între timp, brokerul de active digitale Voyager Digital a solicitat protecţia Capitolului 11 al Legii falimentului, după ce 3AC nu a putut rambursa cele aproximativ 670 de milioane de dolari pe care le-a împrumutat de la companie. Genesis şi BlockFi, platforma BitMEX şi exchange-ul FTX sunt, de asemenea, afectate de pierderi.

    Strategia celor de la Three Arrows presupunea împrumutarea de bani din întreaga industrie, iar apoi se întorcea şi investea acel capital în alte proiecte cripto, adesea incipiente. Firma exista de un deceniu, ceea ce a ajutat să le ofere fondatorilor Zhu Su şi Kyle Davies o anumită credibilitate într-o industrie populată de începători. Zhu a fost, de asemenea, co-prezentator al unui podcast popular despre cripto.

    “3AC ar fi trebuit să fie adultul din camera”, a declarat Nik Bhatia, profesor de finanţe şi economie de afaceri la University of Southern California.

    Documentele judiciare analizate de CNBC arată că avocaţii care reprezintă creditorii 3AC susţin că Zhu şi Davies nu au început încă să coopereze cu ei “în mod semnificativ”. De asemenea, documentele susţin că procesul de lichidare nu a început, ceea ce înseamnă că nu există bani pentru a plăti creditorii companiei.

    Căderea Three Arrows Capital vine după prăbuşirea proiectului Terra (UST), în luna mai, care a fost unul dintre cele mai populare proiecte de stablecoin ce urmărea paritatea cu dolarul american. 

    Stabilitatea UST se baza pe un algoritm, cu foarte puţini bani lichizi care să susţină aranjamentul, în ciuda promisiunii că îşi va păstra valoarea indiferent de volatilitatea de pe piaţa criptomonedelor în general. Investitorii au fost stimulaţi pe o platformă de creditare însoţitoare numită Anchor, cu un randament anual de 20% pentru cei care deţin UST, o rată despre care mulţi analişti au spus că este nesustenabilă.

    “Corecţia activelor de risc, coroborată cu o lichiditate mai mică, a expus proiectele care promiteau APR-uri ridicate şi nesustenabile, ceea ce a dus la prăbuşirea lor, cum ar fi UST”, a declarat Alkesh Shah, strateg global în domeniul cripto şi active digitale la Bank of America.

    Vânzările de panică asociate cu căderea UST şi a tokenului său soră Luna, au costat investitorii 60 de miliarde de dolari.

    3AC a declarat pentru Wall Street Journal că a investit 200 de milioane de dolari în Luna. Alte rapoarte din industrie au declarat că expunerea fondului a fost de aproximativ 560 de milioane de dolari. Oricare ar fi pierderea, această investiţie a devenit practic fără valoare atunci când proiectul stablecoin a eşuat.

    Implozia UST a zdruncinat încrederea în acest sector şi a accelerat declinul criptomonedelor, care era deja în curs de desfăşurare.

    Creditorii 3AC au cerut înapoi o parte din numerar, dar banii nu erau acolo. Multe dintre contrapartidele firmei au fost, la rândul lor, în imposibilitatea de a satisface cererile investitorilor lor, inclusiv ale deţinătorilor de retail cărora li se promisese un randament anual de 20%.

    “Nu numai că nu acopereau nimic, dar au şi evaporat miliarde de dolari din fondurile creditorilor”, a spus Bhatia.

    Peter Smith, directorul general al Blockchain, a declarat săptămâna trecută, într-o scrisoare adresată acţionarilor, vizualizată de CoinDesk, că bursa companiei sale “rămâne lichidă, solvabilă, iar clienţii noştri nu vor fi afectaţi”. Dar investitorii au mai avut parte de acest tip de sentiment înainte. Voyager a spus acelaşi lucru cu câteva zile înainte de a se declara în faliment.

    Bhatia a spus că “acestă cascadă” poate să lovească orice jucător de pe piaţă cu o expunere semnificativă şi poate duce la o deteriorare a activelor şi la o criză de lichidităţi. Piaţa cripto vine cu atât de puţine protecţii pentru consumatori încât investitorii nu au nici-o idee dacă vor ajunge să deţină ceva.

    Clienţii de la Voyager Digital au primit recent un e-mail în care li se indica faptul că va trece ceva timp până când vor putea accesa criptomonedele deţinute în conturile lor. Directorul general Stephen Ehrlich a declarat pe Twitter că, după ce compania va trece prin procedura de faliment, clienţii care au criptomonede în cont vor primi un fel de “pachet” de lucruri.

    Aceasta ar putea include o combinaţie între criptomonedele pe care le deţineau, acţiuni la noul Voyager reorganizat, token-uri Voyager şi orice venituri pe care le pot obţine de la 3AC. Investitorii Voyager au declarat pentru CNBC că nu văd prea multe motive de optimism.

  • Brokerul de active digitale Voyager Digital cere falimentul

    Brokerul de active digitale Voyager Digital a anunţat miercuri că a depus cerere de faliment, devenind o altă victimă a căderii dramatice a preţurilor care a zguduit sectorul criptomonedelor, scrie Reuters.

    Creditorii de criptomonede, precum Voyager, au cunoscut un boom în pandemia COVID-19, atrăgând deponenţi cu dobânzi ridicate şi acces uşor la împrumuturi oferite rareori de băncile tradiţionale. Cu toate acestea, recenta prăbuşire a pieţelor cripto – declanşată de căderea a două active importante în luna mai – a afectat creditorii.

    Celsius, cu sediul în New Jersey, şi-a îngheţat în iunie retragerile şi a angajat consilieri pentru o posibilă cerere de faliment. Voyager a îngheţat retragerile în această lună, la fel ca un alt creditor, Vauld din Singapore.

    Săptămâna trecută, Voyager a declarat că a emis o notificare de neîndeplinire a obligaţiilor de plată către fondul de acoperire criptografic Three Arrows Capital (3AC), cu sediul în Singapore, pentru că nu a efectuat plăţile aferente unui împrumut cripto în valoare totală de peste 650 de milioane de dolari.

    Ulterior, în cursul aceleiaşi săptămâni, 3AC a depus o cerere de faliment în baza capitolului 15, care permite debitorilor străini să protejeze activele din SUA, devenind unul dintre cei mai cunoscuţi investitori afectaţi de prăbuşirea preţurilor cripto. 3AC este acum în curs de lichidare, a anunţat Reuters săptămâna trecută.

    În declaraţia de faliment depusă marţi în cadrul capitolului 11, Voyager – cu sediul în New Jersey, dar listată la Toronto – a estimat că are peste 100.000 de creditori şi active cuprinse între 1 şi 10 miliarde de dolari, precum şi datorii de aceeaşi valoare.

    Voyager semnase luna trecută un acord cu firma de tranzacţionare Alameda Ventures, fondată de Sam Bankman-Fried, directorul general al principalei burse FTX, pentru o linie de credit. Un dosar depus la Tribunalul de faliment al SUA, districtul sudic din New York, arăta că Alameda era cel mai mare creditor al Voyager, cu împrumuturi negarantate de 75 de milioane de dolari.

    Alameda nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii.

  • Ţara care suferă cea mai gravă criză financiară din ultimele decenii, în timp ce milioane de oameni se luptă pentru a cumpăra alimente premierul anunţă că ţara este „în faliment”

    Sri Lanka este „în faliment”, a declarat marţi premierul Ranil Wickremesinghe. Ţara suferă cea mai gravă criză financiară din ultimele decenii, în timp ce milioane de oameni se luptă pentru a cumpăra alimente, medicamente şi combustibil, potrivit CNN.

    Wickremesinghe a declarat în faţa parlamentarilor că negocierile cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) sunt „dificile”, deoarece naţiunea sud-asiatică de 22 de milioane de locuitori a intrat la negocieri ca o ţară falimentară, mai degrabă decât ca o ţară în curs de dezvoltare.

    „Acum participăm la negocieri ca o ţară falimentară. Prin urmare, trebuie să ne confruntăm cu o situaţie mai dificilă şi mai complicată decât în cazul negocierilor anterioare. Din cauza stării de faliment în care se află ţara noastră, trebuie să prezentăm separat (FMI) un plan privind sustenabilitatea datoriei noastre. Doar atunci când vor fi mulţumiţi de acest plan vom putea ajunge la un acord. Acesta nu este un proces simplu”, a spus Wickremesinghe în parlament.

    Sri Lanka se află în mijlocul celei mai grave crize financiare din ultimele şapte decenii, după ce rezervele sale valutare s-au prăbuşit la un nivel record şi nu au mai putut fi plătite importurile esenţiale, inclusiv alimente, medicamente şi combustibil.

    Şcolile au fost suspendate, iar combustibilul a fost limitat la serviciile esenţiale. În mai multe oraşe mari, inclusiv în capitala comercială, Colombo, sute de persoane continuă să stea la coadă ore întregi pentru a cumpăra combustibil. Uneori mulţimea se confruntă cu poliţia şi armata.

  • Dezastrul din lumea criptomonedelor face noi victime: Unul dintre cele mai importante fonduri cripto a intrat în faliment după ce n-a reuşit să plătească un împrumut de peste jumate de miliard de dolari

    Cunoscutul hedge fund Three Arrows Capital a dat faliment după ce nu a mai reuşit să plătească un împrumut de peste 670 de milioane de dolari, scrie CNBC.

    Voyager Digital, un important broker de active digitale, a trimis o notificare luni dimineaţă în care se arată eşecul fondului de a rambursa un împrumut de 350 de miliaone de dolari în stablecoin şi un alt împrumut de 323 milioane de dolari în Bitcoin raportat la preţurile din prezent.

    Dezastrul vine pe fondul haosului ce a caracterizat piaţa criptomonedelor în ultimelşe săptămâni şi care a şters sute de milairde de dolari din piaţă. Bitcoin şi Ether continuă să se tranzacţioneze însă la un volum foarte redus. În prezent piaţa criptomonedelor totalizează aproximativ 950 de milarde de dolari, cu mult sub vârful de trei trilioane atins în noiembrie 2021.

    Voyager a declarat că va face eforturi pentru recuperarea datoriei. Totodată, brokerul a ţinut să precizeze că platforma continuă să funcţioneze şi să onoreze comenzile şi retragerile clienţilor. Specialiştii sunt de părere că aceasta este o mişcare prin care se încearca stoparea fricii de repetare a unui episod Three Arrows Capital la o scară mai mare.

    Three Arrows Capital a fost înfiinţat în 2012 de Zhu Su şi Kyle Davies. Primul fondator este cunoscut pentru atitudinea sa extrem de optimistă în privinţa Bitcoin, declarând anul trecut că s-ar putea ajunge la un pret de 2,5 mil. dolari pe monedă.

    Haosul care s-a instalat pe piaţa cripto a creat ceea ce experţii numesc „crypto-winter”, o perioadă dezastruoasă pentru această piaţă, în care toate proiectele importante şi companiile care activează aici sunt puternic afectate.

    Acum fondul se confruntă cu o puternică criză de creditare acentuată de prăbuşirea pieţei cripto. Un bitcoin se tranzacţionează în prezent pentru 21,000 de dolari, marcând astfel o scădere de 53% pentru acest an.

    Three Arrows Capital este unul dintre cele mai mari fonduri de tip hedge axat pe criptomonmede, fiind responsabil de împrumutarea unuor sume uriaşe de bani unui număr important de companii şi de investiţii în multiple proiecte de active digitale.

    Tocmai această poziţie îi îngrijorează pe specialişti, existând temerea că problemele fondului s-ar putea acutiza şi extinde puternic, afectând alte businessuri din lumea cripto şi eventual acaparând tot ecosistemul.

    „Trebuie să vedem dacă există jucători mari care au fost expuşi la problema fondului, ceea ce ar putea însemna şi mai multe probleme”, a declarat Vijay Ayyar, preşedinte al dezvoltării corporative în cadrul cripto-exchangeului Luno.

    Din ce în ce mai multe firme se confruntă cu o criză de lichiditate pe fondul problemelor din piaţă, iar haosul din lumea criptomonedelor nu pare să ia sfârşit prea curând. Printre acestea se numără Celsius şi Babel Finance, care au blocat retragerile invocând condiţiile extreme din piaţă.

     

  • Jurnalul unui faliment. Unde au ajuns activele colosului Termoelectrica? Oameni cu ştate vechi în industrie au preluat rămăşiţele celui mai mare faliment din industria energetică locală

    ♦ Lichidarea Termoelectrica a fost cel mai mare proces de restructurare din energia locală, multiplele procese de divizare diminuând până la extincţie importanţa fostului mamut energetic. Câteva active însă, prin procese de vânzare succesive marcate de discounturi generoase, au ajuns tot la oameni cu ştate vechi în energie ♦ Termocentralele Doiceşti şi Borzeşti au fost cele mai importante două active vândute. Ce planuri au noii proprietari?

    Termoelectrica a fost înfiinţată în anul 2000 în urma hotărârii guvernului privind reorganizarea Companiei Naţionale de Electricitate CONEL. La momentul respectiv, Termoelectrica avea aproape 30.000 de salariaţi şi 19 sucursale: Arad, Bacău, Borzeşti Oneşti, Braşov, Brăila Chişcani, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Deva, Iaşi, Mureş, Oradea, Paroşeni, Piteşti, Ploieşti, Rovinari, Suceava, Timişoara şi Turceni. Timp de zece ani societatea a fost mereu divizată, proces prin care s-au înfiinţat marile complexuri energetice din bazinul Olteniei, Turceni, Rovinari şi Craiova, Electro­centrale Bucureşti şi altele. Toate aceste societăţi au fost fost înfiinţate prin preluarea unei părţi din patri­moniul Termo­elec­trica, care a rămas din ce în ce mai săracă. În 2003, gigantul intră în lichidare şi dizolvare voluntară ca urmare a imposibilităţii realizării obiectului principal de activitate, producerea de energie.

    „Printr-o procedură transparentă şi com­petitivă a fost selectat în calitate de lichidator al societăţii Asocierea formată din Muşat & Aso­ciaţii – Res­truc­turing & Insolvency SPRL şi Muşat & Asociaţii Sparl“, se arată pe site-ul Ministerului Energiei, instituţie care nu a răspuns la întrebările ZF legate de soarta celor mai im­portante active din por­tofoliul defunctei Termo­electrica.

    Termocentralele Doiceşti şi Borzeşti sunt cele mai importante două active vândute.Potrivit informaţiilor tran­smise de Muşat & Asociaţii – Restructuring & Insolvency S.p.r.l., cele mai importante două active rămase după toate procesele de divizare au fost Termocentrala Doiceşti şi Termocentrala Borzeşti.  Ce s-a întâmplat cu aceste două active?

    „Centrala Termoelectrica Doiceşti, situată în Aleea Sinaia nr. 18, Doiceşti, judeţul Dâmboviţa, valorificată în bloc, ca activ nefuncţional în baza Procesului-verbal al Adunării creditorilor nr. 642/20.12.2018 (publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 24355/20.12.2018) prin care a fost aprobat Regulamentul de vânzare şi Caietul de sarcini întocmite de lichidatorul judiciar. Termocentrala Doiceşti a fost adjudecată în cadrul licitaţiei publice din data de 30.08.2019 de către Geco Garden Pub S.r.l. la preţul de 5.140.500 euro (fără TVA), contractul de vânzare în formă autentică încheindu-se în data de 13.09.2019“, spun reprezentanţii Muşat & Asociaţii – Restructuring & Insolvency. Acesta nu a fost însă nici primul proces de vânzare a activelor de la Doiceşti şi nici ultimul. Astfel, în 2014 activele de acolo erau preluate de compania European Energy Communications SRL la preţul de 60,89 milioane lei (13,8 milioane euro). La acel moment, firma European Energy Communications SRL era deţinută de European Communications SRO, înregistrată în Cehia şi controlată de Kateryna Lysenko, cetăţean ucrainean domiciliat în Kiev. După licitaţie însă, European Energy Communications nu a plătit niciun ban, a intrat în faliment, astfel că licitaţia a fost reluată la un preţ mult mai mic. Geco Garden Pub este însă o companie cu activităţi în domeniul imobiliar, deţinută de Radu Marius Gheorghe. Potrivit informaţiilor din presă, Radu Marius Gheorghe ar fi fratele lui Gabriel Gheorghe, un fost partener de afaceri al primarului Adriean Videanu, fost ministru al economiei, dar şi parener de afaceri cu fostul primar al Clujului Sorin Apostu.

    De la Geco Garden Pub, Termocentrala Doiceşti, a trecut însă la un nou acţionar, şi anume la omul de afaceri clujean Teofil Mureşen, cel care deţine grupul E-INFRA, fostul Electrogrup, unul dintre cei mai mari furnizori de echipamente şi servicii pentru domeniul energetic.

    „Ca urmare a experienţei de la Câmpia Turzii, unde Nova Power & Gas (companie membră a grupului E-INFRA) a promovat conceptul de site mixt format din centrală pe gaz şi centrală fotovoltaică, am demarat căutările pentru alte locaţii în ţară, pentru un al doilea proiect în acelaşi concept“, spun reprezentanţii Nova Power & Gas. Potrivit acestora, primele discuţii cu proprietarii terenului de la Doiceşti, Geco Garden Pub, au avut loc la începutul anului 2019. „A urmat studiul pentru racord la Transgaz şi la celelalte utilităţi. Primul document angajant între Nova Power & Gas şi Geco Garden Pub a fost semnat în mai 2021. În decembrie 2022, a fost preluat întregul site al fostei centrale, Nova Power & Gas devenind proprietar unic al site-ului şi deţinător al tuturor activelor aflate în proces de demolare. Nova Power & Gas se angajează să livreze site-ul liber de construcţii şi gata de începere a lucrărilor pentru noua centrală în decembrie 2023.“

    Nouă centrală menţionată de reprezentanţii Nova Power & Gas va fi chiar prima centrală nucleară cu reactoare modulare livrate de americanii de la NuScale. Planul este ca până la finalul acestui deceniu la Doiceşti să fie montate 6 module nucleare NuScale, cu o capacitate totală de 462 MW, care ar crea 193 de locuri de muncă permanente, 1.500 de locuri de muncă în construcţii şi 2.300 de locuri de muncă în producţie.

     

    La vremuri noi, aceiaşi oameni

    Un alt mare activ al defunctei Termoelectrica care a ajuns tot în portofoliul unor oameni cu vechi conexiuni cu sectorul energetic este şi Termocentrala Borzeşti.

    „Centrala Termoelectrica Borzeşti, situată în Str. Fântânele nr. 16, Mun. Oneşti, Judeţul Bacău, valorificată în bloc, ca activ nefuncţional în baza Procesului-verbal al Adunării creditorilor nr. 146/06.03.2019 (publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 4854/07.03.2019) prin care a fost aprobat Regulamentul de vânzare şi Caietul de sarcini întocmite de lichidatorul judiciar. Termocentrala Borzeşti a fost adjudecată în cadrul licitaţiei publice din data de 18.11.2019 de către Infinite Gas Development S.r.l. la preţul de 5.625.000 euro (fără TVA), contractul de vânzare în forma autentică încheindu-se în data de 19.12.2019“, mai spun reprezentanţii Musat & Asociatii – Restructuring/Insolvency. Între timp, Infinite Gas Development s-a transformat în Electrocentrale Borzeşti, compania fiind deţinută la rândul ei de RNV Infrastructure. Mai departe, în spatele RNV Infrastructure se află Marius Eduard Ciucu, cel care a administrat afacerile Green Energy. Acestă companie a făcut parte din clubul original al băieţilor deştepţi din energie, grupare care la începutul anilor 2000, sub protecţia PSD şi a fiecărui partid politic care a ajuns la guvernare, a cumpărat energie de la producătorii români de stat, sub costuri, pentru a o vinde ulterior la profituri istorice. În cazul Green Energy, compania a avut conexiuni cu Complexul Energetic Turceni, dar şi cu Hidroelectrica.

    Printre acţionarii RNV Infrastructure se numără şi Doru Voicu, fost secretar de stat în ministerul economiei, în perioada mandatului lui Adriean Videanu. Doru Voicu a fost şi director de dezvoltare al CEZ România, cehii având la un moment dat intenţia de a prelua chiar termocentala de la Borzeşti. Doru Voicu nu a putut fi contactat pentru detalii suplimentare.

    „Sumele obtinute din valorificarea celor două termocentrale au fost distribuite către creditorii Termoelectrica, conform Planului de distribuire nr. 2, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 2275/04.02.2020, cu respectarea prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă“, au mai precizat reprezentanţii Musat & Asociatii – Restructuring/Insolvency.

     

    30.000 de angajaţi avea Termoelectrica la momentul înfiinţării, în anul 2000. 19 sucursale formau fostul colos energetic.

     

    În 2014, activele de termocentralei Doiceşti erau preluate de către compania European Energy Communications SRL la preţul de 60,89 milioane lei (13,8 milioane euro). La acel moment, firma European Energy Communications SRL era deţinută de European Communications SRO, înregistrată în Cehia şi controlată de Kateryna Lysenko, cetăţean ucrainean domiciliat în Kiev. După licitaţie însă, European Energy Communications nu a plătit niciun ban.

    Printre acţionarii care deţin acum fosta termocentrală Borzeşti se numără Marius Eduard Ciucu, cel care a administrat afacerile Green Energy. Acestă companie a făcut parte din clubul original al băieţilor deştepţi din energie, grupare care la începutul anilor 2000.

    Indirect, printre noii acţionari ai termoecntralei Borzeşti se numără şi Doru Voicu, fost secretar de stat în ministerul economiei, în perioada mandatului lui Adriean Videanu. Doru Voicu a fost şi director de dezvoltare al CEZ România, cehii având la un moment dat intenţia de a prelua chiar termocentala de la Borzeşti.

     

  • Dezvăluirile dezastrului de la City Insurance: care sunt motivele oficiale pentru care compania de asigurări a dat faliment

    Falimentul City Insurance, cel mai mare asigurător din piaţă, care domina segmentul RCA cu o cotă de piaţă de 43%, începe să prindă un nou contur. Compania a vândut poliţe sub tariful notificat pentru a-şi creşte semnificativ cota de piaţă, nu a recuperat creanţele de la reasigurători, nu a plătit daunele la timp, ceea ce a dus la penalităţi şi cheltuieli de executare, a achitat dobânzi pentru anumite împru­muturi de la acţionarul majoritar şi de la o companie străină, împrumuturi care nu au fost folosite de City Insurance, toate ducând la deficite şi cheltuieli semnificative.

    ♦ City Insurance a vândut poliţe sub tariful notificat la ASF pentru a-şi creşte cota de piaţă ducând la un deficit de 1,2 mld. lei ♦ CITR a constatat, printre altele, că anumite persoane din conducerea sau supravegherea companiei pot atrage anumite răspunderi privind cauzele falimentului ♦ Peste 700 mil. lei sunt sume pe care City Insurance le are de recuperat din regrese şi reasigurare.

    Falimentul City Insurance, cel mai mare asigurător din piaţă, care domina segmentul RCA cu o cotă de piaţă de 43%, începe să prindă un nou contur. Compania a vândut poliţe sub tariful notificat pentru a-şi creşte semnificativ cota de piaţă, nu a recuperat creanţele de la reasigurători, nu a plătit daunele la timp, ceea ce a dus la penalităţi şi cheltuieli de executare, a achitat dobânzi pentru anumite împru­muturi de la acţionarul majoritar şi de la o companie străină, împrumuturi care nu au fost folosite de City Insurance, toate ducând la deficite şi cheltuieli semnificative.

    Deşi acestea sunt o parte din cauzele pentru care City Insurance s-a prăbuşit, problemele se transpun dincolo de o simplă gestionare a banilor. Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO-ul CITR, a explicat că analiza CITR a identificat situaţii de atragere a răspunderii pentru persoanele responsabile administrării şi gestionării companiei. CITR nu a fur­nizat detalii privind persoanele asupra că­rora se atrage răspun­de­rea. CITR va formula cererea de atra­gere a răspunderii pentru fap­tele atribuite persoa­nelor care au condus la falimentul City Insurance.

    „Considerăm că analiza unei companii de asigurări trebuie să privească atât modul în care şi-a desfăşurat activitatea, de la vânzarea poliţei până la producerea daunei şi modului în care a fost gestionat patrimoniul obţinut din activitatea de asigurări. În anumite situaţii, falimentul unei societăţi, chiar cu răspundere limitată cum este City Insurance poate presupune extinderea răspunderii civile asupra acelor persoane care au administrat acea societate“, a spus Paul-Dieter Cîrlănaru în cadrul unei conferinţe organizată de CITR privind cauzele falimentului City Insurance.

     

    Principalele cauze care au dus la falimentul City Insurance:

    ► Vânzarea poliţelor sub tariful notificat, cu scopul de a creşte cota de piaţă, ceea ce a generat un deficit de 1,2 mld. lei în perioada 2018-2021

    ► Lipsa demersurilor pentru recuperarea creanţelor de la reasigurători – deficit de 422 mil. lei (sold la decembrie 2021)

    ► Neplata la timp a daunelor ce a dus la plăţi de penalităţi şi cheltuieli de executare de peste 45 mil. lei

    ► Pierderi constante la nivelul filialelor din Grecia şi Italia pe perioada 2017-2021, deficit de 185 mil. lei

    ► Nerecuperarea creanţelor în regrese – deficit de 54 mil. lei (sold la decembrie 2021)

    ► Împrumuturi fără substanţă economică în valoare de 125 mil. euro contractate de City Insurance, care fac obiectul unor cercetări penale naţionale şi internaţionale

    ► Achitarea de dobânzi şi a unui onorariu de succes în valoare de 147 mil. lei, aferente unor împrumuturi de la acţionarul majoritar şi de la o companie străină, împrumuturi care nu au fost folosite de City Insurance

    ► Nerecuperarea împrumuturilor acordate societăţii affiliate: City Invest & Management, în cuantum de 57 mil. lei (sold la 31 decembrie 2021)

    ► Pierderile rezultate din vânzarea unor imobile şi terenuri achiziţionate la valori ridicate în perioada 2012-2014. Diferenţa dintre valoarea de achiziţie şi valoarea de vânzare în 2019-2020 se ridică la suma de 42,6 mil. lei

     

    Incidenţele identificate de CITR care atrag răspunderea persoanelor la cauzele falimentului City Insurance:

    Încadrările legale ale cauzelor identificate, extrase din lege:

    ► au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conducea în mod vădit societatea de asigurare/reasgiurare la încetarea de plăţi

    ► au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în interes propriu şi al altor persoane

    ► au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea potrivit legii

    ► au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia

    ► au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi

    ► au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale

    ► în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare/reasigurare

     

    Membrii conducerii City Insurance în momentul intrării În faliment:

    ► Renato Szilagyi, preşedinte directorat

    ► Buzera Barbu Mircea, vicepreşedinte al directoratului

    ► Spyridon Stavros Mavrogalos Fotis, membru al directoratului

    ► Browne Woodthorpe Robert, preşedinte al Consiliului de Supraveghere

    ► Rossler Max Walter, vicepreşedinte al Consiliului de Supraveghere

    ► Pascale Cristian, membru al Consiliului de Supraveghere

    ► Arampova Aelita, membru al Consiliului de Supraveghere

    ► Papanikolaou Epameinondas, membru al Consiliului de Supraveghere

     

    Exemple de conducători ai City Insurance:

    ► Dan Odobescu, director general al City Insurance în perioada 2012-2017

    ► Papanikolaou Epameinondas,  preşedinte al directoratului City Insurance 2018-2020

  • CITR vine cu un raport devastator despre falimentul City Insurance

    Printre cauzele operaţionale care au dus la falimentul City Insurace se numără un deficit semnificativ, de 1,2 ml.d lei, rezultat din vânzarea poliţelor sub tariful notificat cu scopul de a creşte cota de piaţă, după cum reiese din analiza activităţii City Insurance în perioada 2018-2021, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii CITR, lichidatorul judiciar al City Insurance.

    “Avem astăzi, la finalizarea unei analize complexe, o mai mare claritate asupra elementelor care au determinat cel mai răsunător faliment de pe piaţa asigurărilor. Mai sunt etape de parcurs până când vom putea considera încheiat acest dosar, care mi-aş dori să fie folosit, peste ani, drept studiu de caz din care să extragem cu toţii învăţăminte valoroase. Avem însă obligaţia să înţelegem cum s-a ajuns în această situaţie endemică pentru a evita repetarea ei. Mai departe, vom formula cererile de atragere a răspunderii pentru demersurile care au condus la falimentul City şi instanţele competente vor putea acţiona în consecinţă”, a transmis Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO al CITR.

    În ceea ce priveşte pierderile suplimentare ale companiei, suma se ridică la 422 mil. lei, care au fost generate de faptul că City Insurance nu a efectuat demersuri pentru recuperarea creanţelor din reasigurar, în timp ce alte 54 de mil. lei au fos tpierderi din incapacitatea societăţii de a recupera creanţele din regrese.

    Pierderile City Insurance se adâncesc şi din neplata la timp a daunelor, cee ace a dus la plăţi de penalităţi şi cheltuieli de executare de peste 45 mil. lei, iar pierderile constante la nivelul filialelor din Grecia şi Italia pe perioada 2017-2021 au creat un deficit de 185 mil. lei.

    “CITR a stabilit, de asemenea, deficienţe în legătură cu gestionarea fondurilor băneşti. Astfel, City Insurance a achitat dobânzi şi comision de succes în valoare de 147 milioane lei, aferente unor împrumuturi de la acţionarul majoritar şi de la o companie străină, împrumuturi care nu au fost folosite de către companie. La acestea se adaugă pierderi de 57 de milioane de lei generate de nerecuperarea unor împrumuturi acordate societăţii afiliate City Invest & Management”, au mai spus reprezentanţii CITR.

    Alte surse de pierderi sunt reprezentate de unele tranzacţii imobiliare cu terenuri achiziţionate la valori ridicate, în perioada 2012 – 2014, care ulterior au fost vândute la preţuri inferioare în perioada 2019-2020, rezultând de aici o diferenţă de 42,6 mil. lei.

    Din punctul de vedere al răspunderii, CITR a identificat atragerea răspunderii a celor care au cauzat falimentul City Insurance.

    „În ceea ce priveşte atragerea răspunderii a celor care au cauzat falimentul City Insurance, potrivit articolului 268 din Legea Insolvenţei, judecătorul sindic poate dispune ca prejudiciul să fie suportat de membrii organelor de conducere şi/ sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a contribuit la starea de insolvenţă a debitorului prin săvârşirea uneia din faptele prevăzute expres de lege”, au mai adăugat reprezentanţii CITR.

    Lichidatorul judiciar a identificat incidenţa mai multor cazuri de antrenare a răspunderii prevăzute de legea 85/2014, după cum urmează:

    • au dispus în interes personal continuarea unei activităţi care conduceau în mod vădit societatea de asigurare/reasigurare la încetarea de plăţi
    • au folosit activele şi/sau creditele societăţii de asigurare/reasigurare în interes propriu şi al altor persoane.
    • au ţinut o contabilitate fictivă, au facilitat dispariţia unor documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea potrivit legii
    • au deturnat ori au ascuns o parte din activul societăţii de asigurare/reasigurare sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
    • au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii de asigurare/reasigurare fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi
    • au întocmit situaţii financiare anuale, alte situaţii contabile ori raportări, cu nerespectarea prevederilor legale
    • în cadrul acţiunilor interne de verificare, nu au identificat şi/sau nu au sesizat, din culpa acestora, faptele care au condus la fraude şi/sau la o gestiune defectuoasă a patrimoniului societăţii de asigurare/reasigurare.

  • Cum se împarte piaţa asigurărilor auto obligatorii. După un faliment şi o ieşire din piaţă, companiile îşi reaşază RCA-ul în portofolii

    ♦ Euroins a fost liderul pieţei RCA 5 din ultimii 10 ani ♦ Începutul anului 2022 aduce pentru principalii jucători rămaşi pe zona RCA cote de piaţă de două, chiar trei ori mai mari decât la finalul anului 2021 ♦ După falimentul City Insurance, companiile Allianz-Ţiriac, Groupama şi Grawe au preluat cote semnificative din piaţa RCA la începutul anului 2022 ♦ Uniqa Asigurări, un jucător minor pe piaţa RCA, a ieşit la finalul anului trecut ♦ Odată cu un număr mai restrâns al jucătorilor pe piaţă, Axeria Iard, un nou jucător francez, s-a decis să intre pe piaţa RCA.

    În ultimul deceniu, piaţa asigurărilor obligatorii auto din România a trecut prin multe transformări, printre care trei falimente, ieşirea din piaţă a unor jucători, iar acum companiile rămase îşi regândesc strategia pentru această linie de business.

    Piaţa asigurărilor RCA, care în 2021 a ajuns la subscrieri de 5,95 mld. lei, un record atât din perspectiva primelor subscrise, cât şi a ritmului de creştere de 50%, a rămas cu 8 asigurători care activează pe acest segment din 11 câţi erau în urmă cu un deceniu.

    Dintre cei 8 jucători care sunt avizaţi de Autoritatea de Supraveghere Finan­ciară (ASF) să vândă poliţe RCA, Axeria Iard este un nou jucător francez care a decis să intre pe piaţa RCA din România la finalul anului 2021.

    Deşi anul 2022 aduce schimbări în ceea ce priveşte asigurătorii care vând poliţe RCA, dar şi reaşezarea cotelor de piaţă, anul 2021 reprezentat un punct de cotitură pentru piaţa RCA, fiind anul în care liderul pieţei asigurărilor şi cel mai dominant jucător de pe piaţa RCA, City Insurance, a intrat în faliment, iar în acelaşi timp un alt jucător, Uniqa Asigurări, a decis să iasă din piaţa RCA.

    De-a lungul ultimilor 10 ani, asigură­torii care au rămas activi pe piaţa RCA sunt Euroins, Allianz-Ţiriac, Groupama, Omniasig, Asirom, Grawe şi Generali. Dintre aceştia, urmărind evoluţia cotelor de piaţă pe zona RCA, doar Euroins, Allianz-Ţiriac şi Grawe au înregistrat o creştere a cotei de piaţă în ultimul deceniu, în timp ce restul jucătorilor au înregistrat o scădere a cotelor de piaţă.

    Unul dintre motivele pentru care companiile de asigurări fie au început să se distanţeze de zona RCA, observându-se în evoluţia cotelor de piaţă, fie au ieşit cu totul din piaţă sau au intrat în faliment este legat de pierderile care sunt asociate acestei linii de business printr-o rată a daunei combinată de peste 100%. Doar în ultimii 6 ani piaţa RCA a avut parte de trei falimente mari, Astra Asigurări, Carpatica Asig şi City Insurance. Deşi segmentul RCA pare a fi o gaură neagră în portofoliile companiilor de asigurări, el reprezintă unul dintre cele mai dominante segmente din întreaga piaţă a asigurărilor, cu peste 40% pondere în totalul subscrierilor din 2021.

    Euroins România, acum noul lider al pieţei RCA după falimentul City Insurance, şi-a triplat cota de piaţă în ultimul deceniu, ajungând în anul 2021 la o cotă de piaţă de aproape 36%, iar în prima lună din 2022 a debutat cu o cotă de peste 37%. În ciuda faptului că Euroins a fost mereu pusă în acelaşi colţ cu City Insurance, compania a reuşit să evite o serie majoră de probleme printr-o creştere succesivă de capital, intrarea Băncii Europene de Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) în acţionariatul grupului şi o încercare de reorientare şi către alte segmente de business. Cu toate acestea, linia principală de business din portofoliul său rămâne zona de asigurări auto în proporţie de 96%, fapt care se observă prin evoluţia cotei de piaţă pe segmentul RCA.

    În ultimul deceniu, cota de piaţă a Euroins pe zona RCA a fluctuat în perioada 2012-2020, dar începând cu 2021 se vede clar tendinţa de creştere a cotei de piaţă. Acest lucru nu reprezintă o surpriză, având în vedere că cel puţin în perioada 2017-2021 compania oferea al doilea cel mai mic preţ la poliţele RCA, după City Insurance. În mod natural, mentalitatea populaţiei fiind de orientare către cel mai mic preţ în detrimentul altor factori precum calitatea serviciilor, Euroins a fost imediat luat ca următoarea opţiune după prăbuşirea City Insurance.

    Cu toate acestea, începând cu data de 17 septembrie 2021, momentul în care ASF a decis să retragă autorizaţia de funcţionare a City Insurance şi a anunţat promovarea cererii de deschidere a procedurii de faliment împotriva companiei, piaţa RCA a intrat într-o zonă a incertitudinii, iar actorii pieţei au reacţionat printr-o prudenţă ridicată. Această prudenţă s-a manifestat printr-o creştere bruscă a preţurilor la poliţele RCA.

    Deşi cotele de piaţă din 2021 a jucătorilor din zona RCA au scăzut raportat la anul 2012, faţă de 2020 sau chiar faţă de 2019, se observă mai multe creşteri la companii precum Allianz-Ţiriac, Groupama, Asirom şi Grawe, în ciuda reticenţelor pe care majoritatea jucătorilor o aveau în ceea ce priveşte piaţa RCA.

    Allianz-Ţiriac, care acum este al doilea cel mai mare jucător pe zona asigurărilor RCA, şi-a menţinut o implicare relativ constantă de-a lungul ultimului deceniu, cota de piaţă fluctuând în jurul intervalului de 7% – 9%. Pe de altă parte, anul 2021 şi începutul anului 2022 arată o creştere semnificativă ieşită din tipar pentru Allianz-Ţiriac pe zona RCA, ceea ce înseamnă că apetitul pentru această linie de business a crescut mai mult ca niciodată.

    În ceea ce priveşte Groupama, compania a avut trei mari vârfuri a cotei de piaţă pe zona RCA în perioada 2012-2021, respectiv o cotă de 9,30% în 2012, 7% în 2016 şi 9,08% în 2021. Cu toate acestea, cea mai mare creştere a cotei de piaţă a fost în anul 2021, când Groupama a înregistrat o triplare, de la 2,97% în 2020, la 9,08% în 2021. Avansul cotei de piaţă a continuat pentru companie şi în prima lună din 2022, ajungând să deţină o cotă de piaţă de peste 14%.

    Faţă de Allianz-Ţiriac şi Groupama, companii ale căror cotă de piaţă s-a amplificat substanţial după falimentul City Insurance, Omniasig a rămas la un nivel modest de 5,39% în anul 2021. Raportat la anul 2012, Omniasig şi-a înjumătăţit cota de piaţă, compania fiind pe un trend descendent al cotei din anul 2018. Pe de altă parte, primele trei luni din 2022 au adus o cotă de piaţă de peste 7%.

    Grawe, o companie care şi-a început prezenţa pe piaţa RCA în anul 2017, a captat în ultimii cinci ani o cotă din piaţa RCA de 3,9%, fiind pe un trend ascendent. După falimentul City Insurance, prima lună din 2022 au adus pentru companie o cotă de piaţă de 11%, ceea ce înseamnă că Grawe şi-a propus să devină un jucător mult mai activ pe zona RCA, acesta fiind un moment propice pentru o propulsare pe acest segment.

    În ceea ce priveşte Generali, prezenţa companiei pe piaţa RCA a fost la un nivel a cotei de piaţă de sub 5% în ultimul deceniu, cu excepţia anului 2016, când societata a depăşit uşor nivelul de 5%. În perioada 2016-2020, trendul a fost unul descedent în ceea ce priveşte cota de piaţă pe zona RCA a companiei, iar anul 2021 a adus o creştere relativ mică de circa 1 punct procentual. Faţă de restul jucătorilor care activează pe segmentul RCA, prima lună din 2022 au adus cea mai mică cotă din piaţa RCA pentru Generali, respectiv 1,27%.

    În ultimii 10 ani, piaţa asigurărilor RCA şi-a triplat volumul primelor brute subscrise, atingând un nivel record de 5,95 mld. lei în 2021. Astfel, dominanţa pieţei asigurărilor de segmentul RCA a continuat şi s-a intensificat în anul 2021, ajungând la o pondere de 41%, comparativ cu 34,5% în 2020, din volumul total al primelor brute subscrise de întreaga piaţă.

     

  • Doctorul de afaceri: care este cea mai bună soluţie prin care să îţi salvezi afacerea de la faliment

    După 20 de ani de analize financiare ale companiilor din România, Alice Ionescu a ajuns la concluzia că şi în cazul evoluţiei unei afaceri se pot aplica principii similare medicinei. Astfel, cel mai bun remediu împotriva falimentului este, la fel ca în cazul unei boli, prevenţia.

     

    Ca multe alte afaceri, doctorbusienss.ro, a luat naştere după ce fondatoarea platformei a identificat o nevoie nefructificată încă: după ce a efectuat analize financiare de peste 20 de ani, ea a observat că cele mai multe dintre problemele unei afaceri sunt conştientizate doar când apar blocaje pe fluxurile de cash. „Cauzele acestor blocaje sunt ori înţelese prea târziu ori deloc. Dacă anterior ar fi existat atenţie asupra situaţiei financiare a afacerii, problemele ar fi putut fi evitate. Văzându-le şi conştientizând aceste probleme, iei măsuri la timp, nu laşi să se înrăutăţească lucrurile. Experienţa mi-a arătat că orientarea pe controlul şi înţelegerea situaţiei financiare a dus la redresarea companiilor.” Alice Ionescu este de părere că, dacă antreprenorii ar evalua stabilitatea financiară a firmelor lor, creanţele şi datoriile la sfârşitul fiecărei luni, ar putea evita un potenţial blocaj. În realitate însă, există firme în care cifra de afaceri şi volumul încasărilor reprezintă singurele informaţii privind situaţia în care se află compania.

    Conform fondatoarei doctorbusiness.ro, există antreprenori care nici nu cer balanţa contabilă a firmei, întrucât nu o pot înţelege. În acest context, ea spune că a reuşit să implementeze sisteme de raportare managerială, să creeze obiceiuri sănătoase de urmărire rapidă a celor mai importante şi sensibile aspecte ale businessului. „Cu alte cuvinte, am reuşit să mut o parte din atenţia pe care antreprenorul o are pentru dezvoltarea firmei către zona financiară, făcându-i să înţeleagă că lucrurile sunt foarte simple atunci când ai claritate. Pentru că, până la urmă, fără o bază sănătoasă, nu poţi merge mai departe”, adaugă ea. Pe lângă afişarea rezultatelor legate de performanţa firmei (venituri, cheltuieli, profit), aplicaţia realizează, totodată, o radiografie a stabilităţii patrimoniului (datorii, stocuri, creanţe) şi un diagnostic al stării de sănătate, acoperind aici nivelul de îndatorare, capacitatea de plată şi capitalul de lucru. Odată cu intrarea pe pagina principală a site-ului, antreprenorul poate încărca balanţa lunară, urmând să primească în câteva secunde un raport de analiză de 20-30 de pagini de informaţii, grafice, recomandări, explicaţii. Poate observa astfel starea de sănătate a firmei prin 14 indicatori de performanţă prezentaţi într-o metodă „semafor”: verde – afacere sănătoasă, galben – stare de oboseală şi roşu – nevoie de tratament. Un beneficiu notabil al platformei este că antreprenorii pot rămâne anonimi, nefiind nevoie de codul CUI sau numele companiei. „Nu-mi place cuvântul faliment. Eu ajut companiile să fie profitabile şi stabile financiar. DoctorBusiness.ro este şi un sfătuitor care pune degetul pe rană şi oferă soluţii pentru stabilizare. Raportul generat de aplicaţie evidenţiază punctele forte şi vulnerabilităţile (…) Nu trebuie să fi făcut ASE-ul ca să înţelegi raportul de analiză financiară”, crede Alice Ionescu.

    Astfel, mottoul companiei pare a fi „să previi este mai bine decât să constaţi”, în vreme ce antreprenorii pot vedea cheltuielile care afectează cifra de afaceri, distanţa faţă de obiectivul propus în fiecare lună şi o lungă serie de vulnerabilităţi. Deşi provocările companiilor sunt cât se poate de diverse, simptomul este mereu acelaşi: lipsa de cash. Totuşi, cel mai des întâlnite probleme constau în achiziţia de active din banii de capital de lucru, estimarea incorectă a costurilor pe produse şi costurilor fixe, un nivel scăzut de productivitate şi creanţele neîncasate la scadenţă şi negarantate, unele cauze fiind neurmărirea scadenţei, mai degrabă decât lipsa de cash a clientului. „Neurmărirea stocurilor este o cauză foarte des întâlnită, ca şi lipsa unui responsabil pentru stocurile firmei. Sunt multe companii cu lipsuri in gestiune, necorelând acest lucru cu faptul că pe acolo se scurge o parte din profitul acumulat”, observă Alice Ionescu. Ea adaugă că antreprenorii se confruntă, între timp, cu probleme care ţin de garanţii neacordate clienţilor, cu valori mai mari decât profitul proiectului şi neurmărirea scadenţei lor.

    În consecinţă, o firmă cu multe astfel de proiecte şi fără o linie de finanţare rămâne în scurt timp fără capital de lucru. Aici se mai adaugă, de asemenea, corelarea defectuoasă dintre momentul achiziţiei şi cel al producţiei şi, într-un final, lipsa de planificare a companiei – de la buget, producţie şi  vânzări la cash flow, prioritizarea sarcinilor şi faptul că strategia nu este cunoscută de toată echipa. În ceea ce priveşte profilul firmelor care au descărcat o analiză financiară a afacerii lor pe doctorbusiness.ro, cifrele de afaceri sunt cuprinse între 55.000 şi 350 de milioane de lei, iar obiectul lor de activitate poate fi dedus din structura de costuri şi de patrimoniu. Astfel, doctorbusiness.ro interacţionează cu firme de producţie (cu active multe şi costuri cu materiile prime), companii de IT (cu o pondere accentuată a salariilor în cifra de afaceri şi active necorporale), firme de comerţ online (cu costuri mari de promovare) şi companii care oferă servicii de transport (cu mari cheltuieli de combustibil). „Din păcate, deoarece antreprenorii români încă trăiesc cu frica amenzilor de la ANAF, atenţia majorităţii contabililor este către bugetul de stat, ceea ce este un lucru foarte bun. Însă, către bugetul antreprenorului nu se mai uită nimeni. Există încă în companiile româneşti conversaţii între contabili şi antreprenori care se rezumă la «cât avem de plată TVA/impozit», «am făcut OP-urile pentru salarii», «nu mi-aţi adus documentele»”, explică Alice Ionescu. Ea susţine că, deşi fiecare companie are modelul şi particularităţile ei de business, la nivel macro, toate au aceleaşi scopuri traduse în cifre: vânzări, profit, cash şi stabilitate financiară. În contextul actual, marea provocare a doctorbusiness.ro constă în expunerea cât mai concisă a produsului în faţa antreprenorilor. Până acum, investiţiile platformei sunt reprezentate de costurile de promovare şi dezvoltare, de la analiză, programare la testare şi design. Antreprenoarea şi-a propus ca aplicaţia să ajungă la pragul de 10.000 de utilizatori până la finalul anului.

    Însă, în final, ce îi diferenţiază, mai exact, pe antreprenorii de succes de cei care au dat greş sau care încă se chinuie să îşi ducă businessul pe noi culmi? „Să dai greş se întâmplă. S-a întâmplat şi celor care au acum afaceri de succes. Nu eşecul este problema, ci renunţarea. Cred că e nevoie de un întreg «pachet» care să asigure succesul: încredere, îndrăzneală, muncă, consecvenţă, claritate şi hotărâre.” Alice Ionescu a început analiza financiară într-o companie de producţie, perioadă în care a început să se „joace” cu automatizările, creând un program care afişa în timp real profitul produselor în funcţie de variaţiile de preţ la materii prime. A urmat apoi un job în cadrul unei firme de comerţ, unde a văzut prima dată un ERP (enterprise resource planning), la a cărui configuraţie şi-a adus raportul, obţinând rapoarte de management particularizate pe modelul de business şi pe nevoia de informare a antreprenorului. Cea mai mare experienţă spune că a dobândit-o,  însă, în compania UTI, unde a învăţat să pună rapid la punct un sistem de raportare financiară şi bugetare, iar de şapte ani lucrează ca freelancer. „Închei prin a spune că motorul unui business sunt vânzările. Însă pe palierul următor stă administrarea eficientă a resurselor. Daca ai vânzări, este imposibil să nu obţii profit. Tot ce trebuie să faci este să ai o atenţie constantă pe situaţia financiară”, a conchis Alice Ionescu.

  • Adrian Vasilescu, BNR: O temă mereu nouă: restructurarea

    Asocierea conceptelor „restructurare şi faliment”, în recenta analiză a economiei româneşti făcută de Consiliul de Conducere al BNR, este parte a tabloului celor patru tipuri de politici – monetară, fiscală, salarială şi de restructurare – aflate în proces neîncetat de influenţare şi  potenţare reciprocă, de optimizări si fortificări. De impulsuri puternice având nevoie, cu prioritate, politica de restructurare. Pentru că, de-a lungul multor ani,  a suferit fracturi grave şi încetiniri, multe din cauze obiective, dar şi mai multe legate de eschive şi justificări subiective.

    Cuvântul restructurare, cu rezonanţe istorice, a fost rostit întâia oară în România, într-un cadru oficial, acum mai bine de 150 de ani – la 10 mai 1866.  Când, depunându-şi jurământul ca domnitor al ţării unite, Carol I a vorbit despre nevoia de restructurare a societăţii româneşti. De atunci, deceniu după deceniu, imperativul restructurării a pus pe jar forţele sociale şi politice din ţară. Fără ca astăzi, după atâta amar de vreme, să putem trage linie şi să contabilizăm nu încheierea acestui proces – pentru că restructurarea nu are sfârşit – ci finalizarea unor capitole, care să ne fi proiectat în competiţia economică globală pe un loc la care ne-ar fi îndreptăţit resursele! Cea mai importantă fiind capitalul uman!

    Încă de atunci, dar mai cu seamă pe măsură ce statul român a cunoscut modernizări semnificative, problema restructurării a impus rezolvări complexe, de ordin tehnologic, economic, politic, social, psihologic şi -important! – de ordin juridic. Sub acest din urmă aspect, Codul Comercial Român de la 1887 este un exemplu edificator, pentru că s-a dovedit atât de modern încât  şi astăzi numeroase prevederi din prima lui ediţie îşi menţin actualitatea.

    Astăzi, chiar dacă în dezbaterea geopolitică teama de deglobalizare a urcat până la vârful FMI, fiind îndreptăţită, competiţia economică globală supravieţuieşte. Şi cea europeană, de asemenea. La nivelul Uniunii Europene, cu deosebire, României i se pretinde – pentru a fi un activ şi nu un pasiv în competiţia economică – nu doar să îndeplinească criteriile nominale privind optimizarea inflaţiei, dobânzii pe termen lung, datoriei publice, deficitului bugetar şi cursului de schimb! I se pretinde mai mult, să facă paşi mai mari în asigurarea convergenţei reale, cu criteriul ei de forţă – PIB pe locuitor la paritatea standard a puterii de cumpărare. În aceste împrejurări, dacă vrem să primim cândva biletul de intrare în zona euro, abordarea interdisciplinară în politica de restructurare nu mai poate fi amânată. În aceste vremuri complexe, când până şi unei mici firme cu câţiva lucrători, ca să devină competitivă, i se pretinde  un stil managerial apropiat de cel al unei multinaţionale, restructurarea implică un mix de soluţii: financiare, tehnologice, de organizare a muncii.

    Desigur, imperativul restructurării este prezent în întreaga noastră viaţă economică, atât în companiile de producţie, cât şi în cele de servicii. Fără să existe în acest sens vreo lege dintre acelea subiective, scrise de oameni.  Există însă o lege a competiţiei – de fapt o legitate obiectivă,  ignorată de cele mai multe firme româneşti – care obligă la eficienţă. Când însă firmele clachează şi ajung în încetare de plăţi, atunci intervine legea subiectivă… pentru a-i apăra pe creditori. Acesta este principalul motiv pentru care – şi nu de azi-de ieri, ci încă din 1887, când a intrat în vigoare Codul Comercial Român – dreptul a impus un tampon de impact înainte ca o firmă să ajungă în faliment: obligativitatea unei tranziţii!  A  unui timp în care firma ce a clacat  să-şi aleagă calea: se pregăteşte pentru a-şi relua viaţa economică normală sau dispare din piaţă. Acesta este timpul pentru restructurare. Insolvenţa! Ea are rolul de baraj în calea falimentului. 

    Tratamentul insolvenţei, aşa cum a fost gândit în Codul Comercial din 1887 şi cum s-a menţinut în serii succesive de legi, până în zilele noastre, prevede două episoade ca şanse de salvare a companiilor care ajung în dezechilibru financiar: 1) planul de restructurare şi 2) restructurarea efectivă. Aceste două faze constituie firul roşu al insolvenţei începând din 1887 şi până azi. Fără să fie însă asigurat şi un fir continuu de susţinere practică la nivelul cerut de prevederile legale. Dacă poziţiile de judecător sindic şi de administrator judiciar au fost şi sunt, de regulă, bine acoperite de jurişti din rândul instanţelor judecătoreşti şi dacă, în aceeaşi  măsură, corpul practicienilor în insolvenţă asigură aplicarea corectă a legilor în materie de insolvenţă, au rămas mereu neacoperite partiturile esenţiale de dincolo de sfera dreptului.

    Societatea românească, indiferent care au fost motivele – lipsă de resurse ori neînţelegerea în profunzime a rolului insolvenţei – nu a pregătit practicieni specializaţi în restructurare. Nu avem un corp de manageri cu experienţă recunoscută, cu blazon, care să ajute companiile în dificultate să-şi revigoreze sursele de bani. Şi, mai mult, să înţeleagă ei înşişi că restructurarea de succes nu înseamnă să propună disponibilizări în masă, ci să vină cu soluţii pentru păstrarea sau convertirea locurilor de muncă. Esenţa restructurării este nu doar evitarea falimentului prin simpla reorganizare a activităţii debitorului, ci restructurarea conducerii, eficientizarea structurii funcţionale, pregătirea companiei pentru o relaţie optimă cu bănci care să aibă încredere să-i acorde împrumuturi. Ceea ce ar însemna, în ultimă instanţă, asigurarea unor perspective de redresare care să depăşească inclusiv deficienţele existente în piaţa internă a muncii.

    Deseori, planurile de restructurare încep cu intenţii şi se sfârşesc cu promisiuni. Firesc ar fi însă să înceapă cu propuneri concrete şi să se sfârşească prin reactivarea surselor de bani. Să înceapă, deci, cu tabloul concret al nevoilor de bani, nu doar pentru a-şi achita datoriile, ci şi pentru a-şi continua activitatea. Şi să se încheie cu proiecţia realistă a modalităţilor prin care compania insolventă să producă bani pentru toate aceste nevoi. Iar aşa cum sunt planurile va fi şi restructurarea.