BusinessMagazin

Tag: elevi

  • Solidaritate pentru viitor. Clienţii eMAG au donat peste 5.900 de ore de educaţie remedială pentru copiii din programul de combatere a abandonului şcolar „Educaţia nu se opreşte niciodată”

    eMAG a strâns donaţii de la clienţii şi astfel, copiii din programul de recuperare a materiei “Nouă ne pasă” vor beneficia de ore remediale din partea profesorilor înscrişi în program, la Matematică şi Limba română, şi îşi vor putea continua parcursul şcolar şi în anul 2022/2023.
     
    Grupele cuprind maxim 10 copii care pot participa în program minimum trei ani, iar pe lângă ajutor de la profesori, ei primesc şi o masă caldă de trei ori pe săptămână.   
     
    Participarea în programul „Nouă ne pasă” este deschisă oricărei echipe de profesori din mediul rural care aplică cu propuneri de proiecte, fiind selectate cele mai convingătoare aplicaţii. Fiecare şcoală selectată beneficiază de sprijin financiar, iar suma oferită acoperă cheltuielile pentru masa copiilor la şcoală, materialele didactice şi plata profesorilor.
     
    Înfiinţat în 2016, programul „Nouă ne pasă” a ajun în cele mai îndepărtate şi sărace zone, astfel că de la şase şcoli din cinci judeţe, acum cuprinde 84 de şcoli din 31 de judeţe. În anul şcolar care tocmai s-a încheiat, 2.422 de copii au fost susţinuţi de 377 de profesori. 
     
     
     

  • Exerciţiul-capcană de la BAC: ‘Un produs costă 90 de lei. Care e preţul după o scumpire de 10%?

    Matematica le-a cam dat bătăi de cap unora dintre cei care s-au prezentat la proba de azi de la examenul de bacalaureat. De exemplu, între subiecte a fost un exerciţiul-capcană la care mulţi elevi au greşit: „Un produs costă 90 de lei. Care e preţul după o scumpire de 10%?”.

    Este vorba despre exerciţiul numărul 4 de la subiectul I (de la profilul Tehnologic), exerciţiu notat cu 5 puncte.

    Cum se rezolva exerciţiul
    Mulţi elevi au greşit din neatenţie. Grăbindu-se, au calculat în cap 90+10 = 100. Dar nu este corect.

    10% din 90 lei = 9 lei.

    Răspunsul corect este, aşadar: 90 lei + 9 lei = 99 lei.

    Citeşte şi BAC 2022 | Ce subiecte au picat la matematică + Baremul de corectare la Bacalaureat

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro

  • Elevii din Japonia pot vorbi din nou în timpul mesei de prânz, după doi ani de ”tăcere”. Condiţia impusă

    După doi ani în care au mâncat în tăcere aproape monahală, copiii din Japonia au primit permisiunea de a discuta cu colegii lor de clasă în timpul prânzului, în condiţiile în care cazurile de Covid în ţară continuă să scadă.

    De-a lungul pandemiei, elevilor din Japonia li s-a impus să nu vorbească în timpul mesei de prânz de la şcoală, ca parte a eforturilor de a preveni răspândirea virusului.

    Dar, în condiţiile în care cazurile de Covid-19 sunt în scădere în întreaga ţară, unele şcoli au renunţat la codul tăcerii, pe fondul îngrijorării că acesta afectează dezvoltarea socială şi educaţională a copiilor de doar şase ani.

    Consiliul de învăţământ din Fukuoka, în vestul Japoniei, a declarat că ridică interdicţia de a purta conversaţii la prânz în şcolile primare şi gimnaziale, unde copiii mănâncă împreună în clasele lor, cu condiţia ca elevii să vorbească încet, potrivit The Guardian.

    Cu toate acestea, pupitrele lor vor continua să fie orientate spre partea din faţă a clasei şi vor trebui să poarte o mască atunci când se vor alătura unui cor comun de “Itadakimasu”, o expresie de mulţumire foarte răspândită, rostită înainte de a mânca.

    Măsura a fost salutată de profesorii din oraş. „Mâncatul în tăcere a continuat de mult timp”, a declarat Kenji Tanaka, directorul unei şcoli primare, pentru Mainichi Shimbun. „Sper că orele fericite de prânz la şcoală vor reveni în curând”.

    Părinţii, însă, nu au fost de aceeaşi părere. În timp ce unii au fost mulţumiţi că cei mici vor putea acum să interacţioneze normal cu prietenii lor, alţii au spus că ridicarea interdicţiei a fost prematură. „Copilul meu este obişnuit să mănânce în linişte şi sunt sigură că nu se simte singur, deoarece este cu familia sa când ajunge acasă”, a declarat o mamă. „Mă îngrijorează posibilitatea unei infecţii, aşa că sper că vor continua să mănânce fără să vorbească”.

    Dar şi alte prefecturi îşi relaxează regulile. Miyazaki a pus capăt regimului de prânz în tăcere la începutul acestei luni, în timp ce şcolile din Chiba, în apropiere de Tokyo, au ajuns la un compromis care permite copiilor să stea unul în faţa celuilalt, dar să mănânce fără să vorbească.

    Presiunea pentru a introduce o aparenţă de normalitate în şcoli a crescut de când guvernul a ridicat în martie măsurile de “cvasi-urgenţă” privind virusul pentru populaţia generală, inclusiv restricţiile privind mâncarea în aer liber.
     

  • Public versus privat sau cum se evaluează o şcoală

    În ultimul deceniu, numărul şcolilor private din România aproape că s-a dublat. Reprezentanţii şcolilor private spun că taxele plătite lor aduc şi diferenţe de ofertă, de motivaţie a profesorilor şi de rezultate în comparaţie cu şcolile publice. Pot cumpăra banii o educaţie mai bună şi, în consecinţă, poate un viitor mai bun?  

     

    Învăţământul privat a prins un avânt puternic în ultimul deceniu, iar tot mai mulţi părinţi se îndreaptă către alternative pentru şcolile de stat. În anul 2020 erau înregistrate în statisticile oficiale ale Institutului Naţional de Statistică (INS) circa 315 unităţi private în sistemul de învăţământ preuniversitar. De altfel, în ultimul deceniu, numărul şcolilor private din sistemul de învăţământ preuniversitar aproape că s-a dublat, de la 170 în anul 2011 la 315 în 2020, ultimul an pentru care INS are date disponibile. Cel mai mare salt în numărul de şcoli private din România a avut loc între 2012 şi 2013, cu o creştere de 49 de unităţi în acel an. În următorii ani, creşterea a fost constantă, însă nu şi-a menţinut acelaşi ritm alert.  Cele mai multe şcoli private sunt în regiunea Bucureşti – Ilfov, numărul acestora fiind de 69, dintre care 55 sunt doar în Bucureşti. Pe locul al doilea în clasament este Clujul, cu 24 de astfel de unităţi de învăţământ, urmat de Constanţa, cu 20 de şcoli, şi Iaşi, cu 15, după cum arată statisticile INS. La polul opus, judeţele cu cel mai mic număr de unităţi de învăţământ preuniversitar private sunt Ialomiţa, Olt şi Caraş-Severin, toate cu o singură şcoală privată înregistrată în statisticile oficiale din anul 2020.

    Cătălina Gărdescu, director de de admiteri şi relaţii externe al Şcolii Americane (American International School of Bucharest), spune că părinţii vin la o şcoală privată pentru că vor un mediu modern de învăţare şi pentru că vor să facă un pas spre o universitate internaţională. De asemenea, pandemia a fost şi ea un factor care a atras părinţii către şcolile private. „Nu mai este destul azi să arăţi că ai un campus dotat şi modern, iată că un mic virus ne-a obligat să îl ţinem închis mai mult de jumătate de an. Aş spune că părinţii găsesc la noi programa internaţională, grija faţă de copil, educarea într-un mediu modern şi actual, includerea într-o comunitate internaţională, avem 65 de ţări între elevi şi 20 între profesori, în campus se vorbesc 34 de limbi internaţionale. De asemenea, părinţii vin si pentru ca AISB reprezintă în viziunea lor un pas bun către o universitate internaţională”, a spus ea. Cătălina Gardescu este de părere că nu este drept faţă de sistemul public de învăţământ ca o şcoală privată, cu taxe de şcolarizare ridicate să ofere lecţii în privinţa iniţiativelor care ar putea fi preluate de şcolile de stat. „Diferenţele bugetare dintre noi aduc după acestea şi diferenţe de ofertă, este normal. Sunt diferenţe de la motivaţia profesorilor, la modul cum arată şcoala, ce tehnologie şi materiale se folosesc şi ce tipuri de cursuri pot face elevii. Ştiu din experienţă personală, sunt fiică de profesor, că există în sistemul public de învăţământ exemple excelente şi iniţiative pe care multe şcoli private ar fi norocoase să le poată prelua. Ce aş spune ar fi ca, în măsura în care se poate, ar trebui ca elevilor să li se permită să experimenteze cât de mult.  Putem să le povestim o zi întreagă, dacă îi lăsăm să experimenteze, vor învăţa cu siguranţă”, a detaliat reprezentanta AISB.Ca exemplu, ea vorbeşte despre un proiect în care elevii de clasa treia învăţau despre migraţie. Au ieşit în pauză şi când s-au întors clasele erau încuiate, iar pentru 30 de minute au fost „refugiaţi”. „Prin colaborare cu alţi profesori, am avut anumite clase în care se puteau duce, unii îi primeau frumos, alţii îi primeau pentru că erau obligaţi, alţii îi primeau şi îi puneau la muncă.  A fost o experienţă care a arătat elevilor potenţialul impact emoţional într-o astfel de situaţie, desigur, la o scară foarte redusă, conform vârstei de 8 ani.  Prin astfel de proiecte şi alte asemenea lor, sperăm să creştem oameni curajoşi, care să manifeste grijă şi compasiune faţă de cei din jur”, a completat Cătălina Gardescu. Întrebată ce sfaturi are pentru părinţii care vor să-şi înscrie copiii la o şcoală privată, dar nu ştiu la ce criterii să se uite pentru a alege şcoala potrivită pentru copilul lor, reprezentanta Şcolii Americane spune că părinţii trebuie în primul rând să îşi facă bine temele: să viziteze toate şcolile de care sunt interesaţi, să intre în campus, să se uite in jur, să îşi închipuie copilul acolo, să se uite la copii, la cum arată, dacă sunt relaxaţi, veseli, la cum interacţionează unul cu altul, să vorbească faţă în faţă cu directorul educaţional, să înţeleagă viziunea şcolii, să meargă cu o listă de întrebări la obiect, să solicite informaţii legate de acreditări, despre cum angajează personalul, care este modul de luare a deciziilor în şcoală, precum şi detalii legate de programa şi de programe extracurriculare. „Este bine ca părinţii să discute şi aspecte legate de consilierea disponibila elevilor, de parcursul absolvenţilor, de poveşti de succes şi despre nereuşite, despre cum au fost ele gestionate. Ar fi bine ca părinţii să nu plece urechea la zvonuri pe care le aud pentru că fiecare filtrează experienţa într-o şcoală în mod personal. Desigur, ei trebuie să întrebe despre ce aud şi să observe cu atenţie răspunsul”, a concluzionat Cătălina Gardescu.

    Şcoala privată British School of Bucharest (BSB) a fost înfiinţată în anul 2000, are 650 de elevi şcolarizaţi în prezent, cu vârste cuprinse între 2 şi 18 ani, peste 50 de naţionalităţi, aproximativ 70% dintre ei fiind de naţionalităţi mixte. În fiecare an, şcoala are între 30 şi 50 de elevi absolvenţi. Taxele de şcolarizare ale BSB variază între 3.224 de euro şi 20.154 de euro pe an, în funcţie de ciclul de şcolarizare.Taxa lunară de şcolarizare include şi activităţi extraşcolare, gustări, asigurări, uniforme şi altele. BSB funcţionează sub egida Fundaţiei Crawford House, o fundaţie nonprofit înfiinţată odată cu fondarea şcolii şi supravegheată de Consiliul de Administraţie.

    Transylvania College a înfiinţată în anul 1993 şi are un număr de 686 de elevi şcolarizaţi în prezent. Până acum, circa 200 de absolvenţi din opt generaţii au absolvit şcoala. Taxa lunară de şcolarizare este între 2.300 şi 6.200 lei, în funcţie de nivelul şi linia de studiu aleasă şi include acces la programele educaţionale şi la programele de dezvoltare personală.

    Şcoala privată American International School (AISB) a fost înfiinţată în anul 1962, iar în prezent are 910 elevi, de la secţiunea preşcolară de doi ani şi până la clasa a 12-a. Numărul total de absolvenţi până în prezent este de aproximativ 500, iar taxele anuale de şcolarizare sunt cuprinse între 10.600 şi 21.660 euro. Taxa de şcolarizare include educaţia, manualele, tehnologia din campus, pentru unele clase include şi o gustare, materiale educaţionale, precum şi activităţile co-curriculare. Şcoala nu are acţionari, ci este condusă de un Board of Trustees şi se finanţează exclusiv din taxele de şcolarizare.

    Avenor College a fost înfiinţată în anul 2007, are un număr de 630 de elevi de la grupa mică până la clasa a 12-a. Trei generaţii de elevi au absolvit liceul Avenor până în prezent, în anii 2019, 2020 şi 2021.Taxele de şcolarizare ale şcolii sunt diferite în funcţie de ciclurile de şcolarizare şi sunt cuprinse între 10.300 de euro pe an pentru ciclul clasa pregătitoare – clasa a IV-a şi 13.000 de euro pe an pentru liceu.

    La Avenor College, cheia transformării educaţiei stă în profesori bine pregătiţi, conectaţi cu lumea reală şi actualizaţi pe zona lor de expertiză, afirmă Diana Segărceanu, director executiv şi cofondator al acestei şcoli private. „La Avenor College avem un program eficient de dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice. Este un program complex, coordonat de Director of Learning, care leagă obiectivele strategice ale şcolii cu nevoile de dezvoltare profesională ale echipei. Profesorii noştri participă lunar la cursuri de perfecţionare şi anual au cel puţin 10 zile dedicate dezvoltării. Săptămânal, profesorii lucrează în echipe, se întâlnesc şi învaţă unii de alţii. Sistemul public de învăţământ ar putea prelua de la o şcoală ca Avenor College modul cum este gândit programul de formare şi dezvoltare continuă a cadrelor didactice“, a detaliat ea. Părinţii care aleg Avenor îşi doresc pentru copiii lor „educaţie cu rost” la standarde internaţionale, rezultate academice excelente şi experienţe şcolare diverse care să-i ajute pe elevi să cunoască lumea, afirmă Diana Segărceanu. „Cred că noi, la Avenor, reuşim să împletim armonios două sisteme de învăţământ: britanic şi românesc într-un mod unic în peisajul şcolilor internaţionale din România, în stilul Avenor, ceea ce a ajuns să fie o referinţă în momentul în care părinţii se gândesc la noi.” Ea crede că este foarte important ca părinţii care vor să-şi înscrie copilul la o şcoală privată să facă o autoevaluare foarte detaliată a ceea ce cred şi vor de la educaţia propriului copil. Dacă copilul este mai mai mare, este important să fie şi el inclus în această discuţie de familie. „Este important că împreună să răspundă la câteva întrebări esenţiale:  în ce mediu şcolar vor să crească copilul, cum să fie adulţii care îl educă, cum să fie familiile din mediul şcolar ales pentru copil, ce experienţe de învăţare oferă şcoala, care sunt metodele pedagogice, sunt diversificate şi adaptate fiecărui elev, care sunt rezultatele şcolii, la ce universităţi merg absolvenţii liceului, ce opţiuni oferă şcoala pe parcursul ciclurilor de şcolarizare, care sunt activităţile extraşcolare.”  După aceea, părinţii trebuie să verifice cu grijă website-ul şcolii, să ceară referinţe de la alţi părinţi, să vină să vadă şcoala, să intre în contact cu oamenii şcolii, să înţeleagă valorile de bază după care se ghidează. „Doar aşa pot simţi dacă o şcoală este potrivită sau nu pentru copilul lor. Este o alegere extrem de personală, în funcţie de vârsta copilului, de abilităţile şi talentele lui, dar şi de istoricul părinţilor şi de propria lor relaţie cu şcoala. Una dintre preocupările noastre constante este să lucrăm şi cu părinţii în paralel cu elevii, deoarece şi ei au nevoie să netezească mai uşor diferenţele dintre generaţii sau au nevoie de instrumente specifice pentru a trece prin anumite etape de dezvoltare a copiilor lor”, a concluzionat Diana Segărceanu.

    Grant Gillies, headmaster al British School of Bucharest, spune că un factor cheie pentru care părinţii au ales şcoala sa pentru educaţia copiilor lor este stabilitatea educaţională, alături de profesorii experimentaţi şi programa care pune accentul pe lecţii practice. „Părinţii caută stabilitate educaţională pentru copiii lor, iar acesta este un factor cheie pentru familiile noastre din mediul internaţional. Pe lângă acesta, mai sunt celelalte motive importante şi decisive atât pentru cetăţenii străini, cât şi pentru cei români care îşi înscriu copiii la şcoala noastră, cum ar fi: profesorii loiali şi experimentaţi, toţi vorbitori nativi de limba engleză care lucrează după programa şcolară britanică în care se pune accentul pe lecţii practice, centrate pe copil, axate pe învăţarea activă, în care o cultură a respectului reciproc şi a sprijinului este apreciată alături de performanţele educaţionale. Dimensiunea şcolii permite interacţiuni optime între elevi, iar învăţarea are loc în contexte reale, fiind axată în mod special pe creativitate”, a detaliat el. Un exemplu de iniţiativă luată în şcoala sa care poate fi preluată în sistemul public de învăţământ este urmărirea atentă şi detaliată a evoluţiei elevilor. „Urmărirea atentă şi detaliată a evoluţiei elevilor, în sensul cel mai larg al cuvântului, este un aspect asupra căruia trebuie să se pună întotdeauna accent şi care poate fi îmbunătăţit în majoritatea sistemelor educaţionale, alături de consilierea individuală. Toţi elevii trebuie să îşi dezvolte întregul potenţial de a face faţă provocărilor şi de a-şi descoperi propriul univers. Prin intermediul programei şcolare naţionale britanice, elevii noştri au acces la multe oportunităţi inovatoare în domeniul ştiinţei, tehnologiei, ingineriei, artei şi matematicii (STEAM). Acestea oferă experienţe practice nepreţuite care alimentează creativitatea, flexibilitatea şi abilităţile de colaborare şi îi ajută pe elevii noştri să se pregătească pentru viitorul loc de muncă, chiar şi pentru locuri de muncă care s-ar putea să nu existe încă în prezent”, afirmă Gillies. Sfatul principal pentru părinţii care caută o şcoală privată pentru educaţia copiilor lor ar fi să îşi planifice vizite în şcoli şi să pună cât mai multe întrebări. „Este esenţial să se asigure că şcoala pe care o aleg le satisface aşteptările şi că se concentrează pe valorile şi obiectivele care îi interesează. Alegerea şcolii potrivite pentru copilul fiecăruia este o decizie importantă. Este important ca aceştia să fie implicaţi în acest proces şi să aibă la îndemână date concrete”, a concluzionat Grant Gillies.

    Ruxandra Mercea, directorul executiv al şcolii private Transylvania College, afirmă că sunt trei motive principale pentru care părinţii au ales şcoala sa pentru şcolarizarea copiilor: filosofia, sistemul educaţional şi rezultatele. „Este importantă misiunea, viziunea şi întreaga noastră filosofie, cât şi calitatea relaţiilor dintre profesori, elevi cât şi dintre restul părţilor implicate. De asemenea, o importanţă majoră o are şi focusul nostru pe academic, well-being, educaţie globală şi leadership. Rezultatele sunt şi ele un factor important, părinţii fiind atraşi de modelul adultului educat la Transylvania College. Putem spune că părinţii îşi doresc rezultate academice dar şi sănătate mentală şi emoţională pentru copilul lor, lucru pe care noi, la Transylvania College, punem un foarte mare accent”, a explicat ea. Un exemplu de iniţiativă luată în şcoala sa care poate fi preluată în sistemul public de învăţământ este Şcoala Încrederii, un model de şcoală de stat care are în centru copiii şi tinerii, spune Ruxandra Mercea. „Este un proiect pornit din Transylvania College şi aliniat atât cu standardele educaţionale ARACIP, cât şi cu cele britanice. Acest proiect model funcţionează deja în 104 grădiniţe şi şcoli de stat din România, mai exact în 24 de judeţe, urmând ca din toamnă să colaborăm cu 200 de grădiniţe şi şcoli din toate judeţele ţării. Acest model ne-a dovedit că transformarea de la Transylvania College este scalabilă, sustenabilă şi transferabilă în sistemul public.” În ceea ce priveşte sfaturile pentru părinţii care vor să-şi înscrie copiii la o şcoală privată, dar nu ştiu la ce criterii să se uite pentru a alege şcoala potrivită pentru copilul lor, Ruxandra Mercea spune că i-ar sfătui pe părinţi să ia în considerare abordarea şcolii cu privire la progresul fiecărui copil în parte, atât din punct de vedere academic, cât şi în plan personal. „Este important ca şcoala să aibă o abordare holistică în ceea ce priveşte educaţia, vizând alături de pregătirea academică şi rezultate, şi o grijă pentru starea de bine a fiecărui copil, dezvoltare personală legată de aptitudini şi pasiuni; siguranţa copilului în şcoală, atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional; calitatea relaţiilor care se dezvoltă în comunitatea şcolii, atât în grupul de elevi, cât şi între elevi şi profesori.” În plus, ea spune că elevii Transylvania College remarcă varietatea mare de activităţi extracurriculare oferite, care le creează oportunităţi de implicare şi dezvoltare personală, astfel încât să fie cu adevărat pregătiţi pentru viaţa de după şcoală, la absolvire.

  • Business sportiv. ​Cât contează sportul în învăţământ? În 11 judeţe din ţară nu există nici măcar un liceu cu profil sportiv

    Doar 36 de licee cu profil de educaţie fizică şi sport sunt la nivel naţional, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Cifra este similară cu situaţia de acum 20 de ani, când numărul acestor unităţi de învăţământ era de 31 de licee pentru întreaga ţară.

    Sunt judeţe în care există chiar două astfel de licee, cum ar fi Alba, Argeş, Bacău, Neamţ, dar şi zone întregi neacoperite de această ofertă educaţională.

    Liceele cu profil sportiv sunt încadrate la filiera vocaţională în sistemul românesc de învăţământ, având la dispoziţie şi o infrastructură sportivă pe care tinerii se pot antrena.

    Potrivit ofertei unui liceu cu profil sportivă din Cluj-Napoca, după ce promovează examenul de bacalaureat, elevii obţin un atestat care oferă posibilitatea încadrării într-un post de instructor sportiv, pot fi administratori de baze sportive, organizatori de competiţii.

    ​Judeţele fără niciun liceu cu profil sportiv: Caraş-Severin, Călăraşi, Covasna, Dâmboviţa, Giurgiu, Harghita, Ialomiţa, Sibiu, Teleorman, Tulcea, Vâlcea. Sursa: INS

    Potrivit informaţiilor de pe site-ul Liceului cu program sportive Mircea Eliade din Bucureşti, printre foştii elevi ai şcolii se numără Alina Dumitru, campioană olimpică la judo, George Ogăraru, fost fotbalist în România şi în străinătate.

    Astfel, cu toate că nu garantează performanţa sportivă, liceele cu acest profil pot reprezenta o rampă bună de lansare pentru tinerii care vor sau deja practică sport.

    În plus, în restul şcolilor nu se fac mai mult de două ore de sport pe săptămână. România are o infrastructură sportivă slab dezvoltată, iar incurajarea sportului în şcoli nu este o prioritate pentru autorităţi. Copiii nu pot practica diverse sporturi pentru că au nevoie de echipamente, ale căror costuri depăşesc în multe situaţii bugetele familiilor. Fără un sprijin din partea statului, e dificil ca pe viitor România să se mai poată lăuda cu sportivi de performanţă.

  • Când perseverenţa dă roade: ieşeanul care, după 14 ani de activitate, a primit finanţarea de care avea nevoie pentru a se extinde la nivel internaţional. Un fond de investiţii a pariat 2 milioane de euro pe ideea sa

    La 14 ani de la lansarea proiectului, antreprenorul Alexandru Holicov din Iaşi, care a dezvoltat platforma educaţională Adservio, are în sfârşit combustibilul necesar pentru a se extinde pe plan internaţional: o finanţare de 2 milioane de euro primită recent de la fondul Catalyst România II. De-a lungul timpului, Adservio s-a dezvoltat din resurse proprii, împrumuturi bancare şi fonduri europene, în valoarere totală de circa ŞAPTE milioane de euro, acum fiind pentru prima dată când a atras o finanţare de la un fond de investiţii.

    După 14 ani de activitate am făcut pasul spre o rundă de finanţare pentru extinderea internaţională şi accelerarea businessului. În cei 14 ani am parcurs un drum destul de anevoios. În primii opt ani am pus pe picioare platforma şi am implementat-o în peste 30 de unităţi şcolare, iar după aceea, în următorii trei ani, până înainte de pandemie, ajunsesem la peste 200 de şcoli. Iar în momentul în care a venit pandemia, sistemul de educaţie şi şcolile, implicit, a fost nevoite să facă pasul spre digitalizare şi Adservio a fost prima opţiune pentru şcolile din România. Astfel, numărul şcolilor a depăşit 1.500 în anul 2020, când noi am oferit gratuit toate serviciile noastre susţinând toate unităţile de învăţământ nedigitalizate din România pentru a continua educaţia“, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation, Alexandru Holicov, fondator şi CEO, Adservio. El a adăugat că în primii cinci ani de existenţă, Adservio a împrumutat foarte mulţi bani de la bănci pentru a putea digitaliza şcolile fiindcă atunci trebuia făcut totul de la zero. „Acum luăm tablete şi laptopuri, dar înainte trebuia făcută reţea de curent, reţea de internet în toată şcoala, server local, sisteme montate ş.a.m.d. Era foarte greu să faci toate aceste lucruri, dar trebuiau făcute pentru a pune în practică proiectul. Acum tehnologia a evoluat şi a trebuit să ţinem pasul fiindcă dacă rămâneam la stadiul de acum 14 ani nu mai existam pe piaţă. Nu e uşor să fii numărul unu, ci să te menţii pe acel loc şi trebui să te dezvolţi continuu, să faci lucrurile în pas cu ceea ce se întâmplă la nivel global. Şi am făcut investiţii – am luat bani şi de la bancă şi din proiecte europene şi din toate direcţiile – familie, prieteni etc.; toţi oamenii pe care îi ştiam m-au ajutat cu partea financiară. Cred că în total au fost investiţii de peste şapte milioane euro în 14 ani.“ Munca şi perseverenţa au dat roade, iar astăzi platforma Adservio este folosită de circa 1.150 de unităţi şcolare din România, numărul utilizatorilor (elevi, părinţi, profesori) fiind de 750.000.

    Platforma Adservio ajută şcolile, liceele şi grădiniţele să fie mai eficiente şi să întărească legătura cu familiile. Soluţia este potrivită în orice context (faţă în faţă, online şi hibrid). Astfel, instituţiile de învăţământ facilitează accesul la învăţare cu instrumente moderne atât în cadrul orelor derulate faţă în faţă, cât şi pentru elevii care nu pot fi prezenţi la ore din diverse motive. În plus, părinţii care nu se află în ţară sunt la curent în timp real cu situaţia şcolară şi îşi pot sprijini mai bine copiii, prin simpla accesare a aplicaţiei Adservio.

    „În cei 14 ani de activitate, noi ne-am axat pe rezolvarea tuturor problemelor birocratice dintr-o şcoală, pe automatizarea tuturor procesele consumatoare de timp la nivel de profesor, secretariat, director şi să oferim informaţii relevante pentru managerii şcolilor, pentru profesori şi pentru părinţi. Profesorii au informaţii cu privire la activitatea elevilor din clasă din şcoala respectivă, directorul poate vedea toate informaţiile cu privire la activitatea profesorilor, activitatea elevilor şi, de asemenea, este o comunicare foarte strânsă între şcoală şi familie. Ca director de şcoală pot să trimit prin cadrul platformei un mesaj către mii de destinatari, părinţi şi profesori, foarte uşor şi într-un mod organizat“, a explicat Holicov.

    Echipa Adservio a lucrat şi lucrează constant la dezvoltarea platformei, adăugând noi funcţionalităţi. Elevii de liceu au la dispoziţie, spre exemplu, un test de autocunoaştere spre a vedea ce aptitudini au astfel încât să le fie mai uşor să îşi aleagă facultatea şi cariera, având totodată şi informaţiile necesare pentru admiterea la facultate.

    „Am început cum am spus de la un catalog electronic – note, absenţe, prezenţă, mesagerie şi un orar. Am dezvoltat continuu pe baza feedbackului utilizatorilor că de fapt asta este valoarea platformei pentru că am ascultat utilizatorii şi am dezvoltat platforma astfel încât să răspundă nevoilor lor. Acel test de autocunoaştere şi aceste informaţii aduse direct pe platformă legate de universităţi au venit în urma unui focus grup cu elevii de liceu care spuneau că nu ştiu unde să meargă”, a subliniat el.

    Pentru extinderea internaţională, Adservio vizează în prima fază pieţele din Belgia, Olanda şi Luxemburg, dar şi piaţa din SUA. Intrarea pe pieţele externe se va face atât prin intermediul unor parteneri locali, cât şi prin propria forţă de vânzări.

    „Am ales acea zonă – Belgia, Olanda şi Luxemburg – pentru că există o deschidere în zona de digital şi avem şi parteneri care pot să ne ajute în implementare în zonele respective. Şi de asemenea vizăm inclusiv piaţa din Statele Unite ale Americii, unde avem un partener, avem discuţii în această direcţie şi sperăm ca anul acesta să se concretizeze prin câteva proiecte de succes acolo”, a precizat fondatorul şi CEO-ul Adservio. Anul trecut, compania a înregistrat o cifră de afaceri de un milion de euro, mult mai mare faţă de 2020, când Adservio a ales să ofere serviciile sale gratuit către toate şcolile. Costul utilizării platformei Adservio este de 1,5 euro per elev pe lună, între patru şi şapte ori mai mic decât tarifele practicate în vestul Europei pentru astfel de servicii. „În anul 2020 am avut venituri de circa 400.000 euro – atunci am oferit servicii gratuite în valoare de 2,5 milioane euro. Anul acesta avem ca obiectiv să dublăm cifra de afaceri din 2021. Contează foarte mult ce se întâmplă şi pe pieţele internaţionale pentru că ne punem foarte mari speranţe pe pieţele internaţionale pentru că piaţa de la noi ştim cum este, de 14 ani suntem aici.” Compania Adservio a urmat şi programul de accelerare InnovX – BCR, în cadrul căruia a câştigat premiul UiPath.

    „Am participat la acceleratorul INNovX-BCR şi a fost o experienţă foarte faină. Au fost implicaţi mai mulţi colegi din echipa Adservio şi ulterior acestui program, BCR a fost partenerul nostru principal în programul pentru şcolile din medii defavorizate. Am lansat un proiect în anul 2021 «Educaţie digitală pentru şcoala rurală», pentru şcoli din medii defavorizate, unde am digitalizat împreună cu cei de la BCR 44 de unităţi şcolare cu 16.500 de elevi şi undeva la 1.500 de profesori. Şi ne dorim să ducem acest proiect mai departe şi anul acesta, împreună cu partenerul nostru principal BCR şi alături de noi parteneri care sperăm să se alăture misiunii noastre. Ne dorim să depăşim anul acesta un număr de 50.000 de elevi şi 100 de şcoli din medii defavorizate digitalizate. Astfel vrem să micşorăm diferenţa între şcolile din medii dezvoltate şi cele din mediul rural, unde din păcate copiii, profesorii şi părinţii, dar în special copiii nu au acces la tehnologie şi la resurse digitale”, a punctat Holicov.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Start-up Update

    1. Invitat: Andreea Chirilă, fondatoarea MOD App – asistent digital de styling

    Ce e nou? Start-up-ul local are nevoie de o investiţie totală cuprinsă între 150.000 – 200.000 de euro pentru a dezvolta în continuare aplicaţia, pentru a atrage mai mulţi utilizatori şi pentru a intra de anul viitor şi pe piaţa din SUA. Start-up-ul vrea să obţină o parte din finanţare – minimum 50.000 euro – de la un business angel, iar restul prin intermediul platformei de equity crowdfunding Seedblink. Investiţia iniţială în dezvoltarea aplicaţiei mobile MOD App s-a situat la 50.000 euro, aceasta fiind lansată la mijlocul lunii februarie.

    „Ne dorim să luăm o finanţare pentru a termina dezvoltarea aplicaţiei, pentru a ne mări echipa şi pentru a ajunge la 25.000 de utilizatori până la finalul acestui an – nu mai e foarte mult până la finalul anului, dar ne dorim să atingem această cifră cu mai multe campanii de marketing. Practic, ne dorim să strângem o investiţie de 150.000 de euro. Suntem deja în discuţii cu cei de la Seedblink şi ne dorim să găsim şi un business angel.”

     

    2. Invitat: Alexandru Holicov, fondator şi CEO, Adservio – platformă educaţională

    Ce e nou? Compania din Iaşi a ajuns în prezent la investiţii totale de peste 9 milioane euro, odată cu finanţarea de 2 milioane euro primită recent de la fondul Catalyst România II pentru extinderea internaţională. În cei 14 ani de existenţă, Adservio s-a dezvoltat din resurse proprii, împrumuturi bancare şi fonduri europene, acum fiind pentru prima dată când a atras o finanţare de la un fond de investiţii. Banii vor merge pentru intrarea pe pieţele din vest, cum ar fi Belgia, Olanda, Luxemburg, dar şi SUA.

    3. Invitat: Tudor Darie, CEO şi fondator al Fagura – platformă prin care oferă împrumuturi, dar şi posibilitatea de a investi în aceste credite (P2P lending)

    Ce e nou? Fintech-ul din Republica Moldova vrea să depună în curând dosarul de autorizare la Autoritatea de Supraveghere Financiară din România (ASF) pentru a primi undă verde pentru a intra pe piaţa locală.

    „Legat de planurile de expansiune în România, noi am finalizat dosarul nostru de autorizare şi ne pregătim ca în una-două săptămâni să depunem acest dosar de autorizare la Autoritatea de Supraveghere Financiară şi sperăm ca acest proces de autorizare să fie unul cât mai rapid. Aşteptăm să se întâmple cât mai rapid acest lucru, noi suntem gata cu acest dosar de autorizare şi aşteptăm să avem licenţa ca să putem să funcţionăm.“

    Start-up Pitch

     

     1. Invitat: Robert Stănciulescu, fondatorul TALK

    Ce face? Dezvoltă o reţea socială bazată pe voce.

    „TALK este de fapt prima reţea socială bazată pe voce, prima pe care o ştiu eu cel puţin, şi vine să aducă un pic de naturaleţe în ceea ce înseamnă comunicarea pe care o facem noi zi de zi, pentru că noi comunicăm foarte mult prin voce, nu comunicăm foarte mult prin scris şi mai puţin prin video fiindcă: scrisul transmite nişte emoţii şi nişte mesaje, însă vocea transmite mult mai mult şi într-un timp mult mai scurt.”

    2. Invitaţi: Radu Dumitrescu şi Ştefan Iordache, fondatori, CodeTruck

    Ce fac? Dezvoltă o platformă care autogenerează coduri de backend pentru API-uri în NodeJS (n.red. – limbaj de programare). Start-up-ul a ridicat la începutul anului 2022 o investiţie în valoare de 60.000 de euro de la vehiculul de investiţii Simple Capital, dezvoltat de antreprenorul şi investitorul în proiecte IT, Andrei Pitiş.

    Radu Dumitrescu: „În prezent, platforma este disponibilă, dar încă suntem în faza de testare. Am reuşit să implementăm platforma într-o companie mai mare din România, care a vrut să o testeze, iar în prezent avem circa 30-40 de utilizatori. Ne dorim să lansăm platforma cel târziu în luna iunie 2022. În prezent, suntem în punctul în care ne ocupăm de ultimele detalii pentru a face o lansare cu cât mai puţine provocări pe parcurs.“

    Ştefan Iordache: „Am început să dezvoltăm platforma anul trecut, în primăvară – vară. Totul a început de la nevoia noastră, iar provocările au fost multiple. Au fost mai puţine provocări pe partea de dezvoltare, pe partea tehnică, şi mai multe provocări am avut în momentul în care ne-am hotărât că am vrea ca această platformă să devină un produs şi să o lansăm pe piaţă. Acum vrem să avem o bază de clienţi stabili, în primul rând, iar asta cred că va însemna zeci sau sute de utilizatori.“

    3. Invitat: Paul Muntean, fondator ŞI CEO al GuidefAI

    Ce face? A dezvoltat o platformă prin care manualele cu instrucţiuni pentru diferite echipamente – de la electronice şi electrocasnice până la instrumente medicale – pot fi transformate în aplicaţii web uşor de accesat în care se pot identifica rapid informaţiile căutate, şi care include şi o funcţie prin care producătorii pot ţine legătura direct cu consumatorii.

    „Căutăm în momentul de faţă 300.000 de euro. Noi am făcut platforma datorită unei investiţii private de peste 100.000 de euro şi acum căutăm să scalăm businessul. Dar putem să discutăm, avem nişte previziuni financiare făcute. Dintr-o discuţie sunt convins că putem să ne înţelegem şi să vedem dacă ajungem la un consens. Ar fi păcat să rămână proiectul în stadiul acesta şi să nu putem să îl ducem mai departe, potenţialul fiind atât de mare.”

    4. Invitaţi: Iulia Dorobanţu şi Cristian Danciu, fondatori, Charger.ro

    Ce fac? Dezvoltă o platformă online ce agregă soluţii bazate pe energia regenerabilă şi soluţii pentru smart city. Proiectul Charger.ro a fost demarat în 2021, iar platforma a fost lansată în urmă cu câteva săptămâni, investiţia iniţială ridicându-se la aproximativ
    50.000 euro.

    Iulia Dorobanţu: „În acest moment noi ne uităm la o rundă de finanţare cuprinsă între 100.000 şi 200.000 de euro, pe care am vrea să o folosim în dezvoltarea platformei şi noilor funcţionalitaţi pe care le avem în vedere, în creşterea echipei, precum şi în creşterea portofoliului – un lucru foarte important pentru noi mai ales acum în primul an de funcţionare. De asemenea, vom folosi finanţarea şi pentru promovare şi creare de conţinut pe platformă.”

    Cristian Danciu: „Proiectul
    Charger.ro a început în 2021, dar povestea echipei care a generat această idee – din care face parte şi Iulia încă de la început – datează undeva din 2012 – 2013. Prin firma de proiectare în care suntem suntem colegi, am început să dezvoltăm o latură cu orientarea pe sustenabilitate, dezvoltând ghiduri de regenerare urbană pentru Banca Mondială, şi în acelaşi timp, ne-am concentrat şi pe partea mai pragmatică în care să descoperim soluţii tehnice. Astfel, pe lângă această activitate de întocmire a ghidurilor de regenerare urbană, am început un proiect green spots în care efectiv ne ocupam de designul şi de producţia unor soluţii de încărcare.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovix, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

     

  • În timp ce noi aruncăm cu pietre în sistemul educaţional românesc, profesorii din SUA caută „cu lupa” studenţi români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune

    Aproape toată lumea din România are o părere destul de proastă despre sistemul de învăţământ. Foarte rar auzi lucruri bune de la români despre sistemul de educaţie din România. Toată lumea se raportează la rezultatele de la BAC şi la analfabetismul funcţional, care a depăşit 40% şi care reprezintă capacitatea unui elev de a înţelege şi de a explica ceea ce citeşte. Întâi s-a dat vina pe elevi, că nu mai învaţă, pe părinţi, că nu mai reuşesc să ţină copiii din scurt, iar în ultimii ani, degetul se îndreaptă spre profesori, mai ales după rezultatele acestora la testele de titularizare.

    Dintr-o generaţie, mai puţin de jumătate reuşesc să termine şcoala şi să ia BAC-ul, iar ulterior, doar 60% dintre cei care au dat la o facultate o şi termină. Dacă îi asculţi pe românii care fie că trăiesc în străinătate, fie că au trăit, au făcut şcoala acolo şi apoi s-au întors în România, sistemul românesc de învăţământ nu este nici mai bun, dar nici mai prost decât alte sisteme.

    Cei care au companii româneşti şi care angajează studenţi şi absolvenţi de liceu spun că aceştia nu ştiu nimic, nu ştiu nici să pună un şurub şi că trebuie să investească bani, timp şi energie ca să-i înveţe ce să facă. Toţi se întreabă ce face şcoala românească, cum îi pregăteşte de sunt aşa de slabi. George Haber, unul dintre românii care au făcut carieră în Silicon Valley, patria start-up-urilor de tehnologie din lume, spune că profesorii din SUA caută cu „lupa” studenţii români, pentru că ştiu că sunt pregătiţi şi au idei bune.

    Săptămâna trecută, el a fost prezent la Bucureşti, la o conferinţă organizată de Universitatea Politehnica, pentru a vorbi studenţilor despre ceea ce înseamnă să dezvolţi un start-up, conform Ziarului Financiar. El a dat ca exemplu faptul că sunt mulţi români la Google, la Facebook, la Microsoft şi „nu există o facultate importantă în SUA unde să nu fie măcar un profesor român”.

    Marea majoritate a celor care lucrează în aceste multinaţionale, la ele acasă, sau aproape toţi profesorii români, au făcut şcoala în România fie în perioada comunistă, fie după 1990. An de an, şcolile din afară, din Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Italia, Olanda, Germania, Austria îşi trimit ofertele la târgurile de recrutare de la Bucureşti pentru a atrage elevii români către şcolile lor. Iar acest lucru îl fac an de an, de cel puţin două decenii. Bineînţeles că aceste şcoli vizează vârfurile din România. Dar aceste vârfuri au făcut şcoala aici, în sistemul românesc educaţional, pe care toată lumea îl consideră prost şi înapoiat. Ironic, marile şcoli din afară poate nu au aceeaşi părere.

    Daniel Metz, preşedintele boardului de directori de la compania NTT Data, cu peste 1.000 de angajaţi, spune că sistemul românesc de învăţământ nu este aşa de prost cum este prezentat. „Eu am făcut facultatea în Germania, am învăţat acolo, şi pot să spun că şi şcoala lor are calităţi, dar şi defecte. Şi ei au o problemă cu învăţământul preuniversitar.” Daniel Metz spune că unul dintre lucrurile bune este că sistemul educaţional din România este gratis, poţi să ai cursuri de limbi străine, cursuri de pian, cursuri pentru care nu trebuie să plăteşti, ceea ce în Occident nu este cazul. Acolo, toate aceste lucruri te costă şi nu sunt la îndemâna fiecăruia. Ca român, abia atunci când te confrunţi cu aceste situaţii din şcolile germane, îţi dai seama de învăţământul românesc. Bineînţeles că firmele ar vrea ca cei care ies de pe băncile şcolilor să fie gata şi bine pregătiţi, astfel încât de-a doua zi să poată să livreze rezultate pe piaţa muncii. Dar în niciun sistem nu se întâmplă acest lucru.

    Multinaţionalele prezente în România, la fel ca şi şcolile externe, dau la o parte această percepţie proastă despre sistemul de învăţământ şi se concentrează pentru a-i atrage pe tineri către ei, către sistemele lor, uitându-se mult mai puţin la background. Bineînţeles că olimpicii români sunt pe lista scurtă, întâi a facultăţilor, iar apoi a marilor giganţi din orice domeniu. Dar nici ceilalţi nu sunt de lepădat. În orice situaţie, cel mai important lucru este să pui mâna pe resursa umană, pentru că toate celelalte lucruri se învaţă. Din păcate, facultăţile noastre de top nu au politici de branding, astfel încât şcoala românească să fie o opţiune fie pentru români, fie pentru străini.

    Dacă firmele caută cu disperare forţă de muncă, de ce nu ar putea şcolile din România, cele de top, să se ducă şi să atragă studenţi din alte ţări, garantându-le un job după terminarea şcolilor. Occidentul se confruntă de ani de zile cu o problemă majoră a şomajului în rândul tinerilor, existând ţări – Spania, Italia, Grecia – unde procentul tinerilor aflaţi în şomaj se duce spre 25%. Aceştia nu-şi găsesc locuri de muncă în domeniile pe care le-au studiat. Există joburi, dar în turism, HoReCa, curierat, logistică etc., poziţii considerate inferioare. În aceste condiţii, şcoala din România, care se confruntă an de an cu scăderea numărului de elevi, s-ar putea uita şi peste graniţă, folosindu-i ca exemple pe românii care au terminat şcoala în România şi apoi fie au ajuns în poziţii de top pe piaţa locală, fie au avut o carieră internaţională.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Care sunt cele mai mari probleme ale elevilor din România dupa ce termină liceul şi cum ar putea ajuta scolile postliceale un tânăr să îşi găsească drumul în viaţă

    Dacă în 2007 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare 20 de studenţi la licenţă, în 2019 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare patru studenţi la licenţă. Ce studiază ei şi cum vor fi integraţi în piaţa muncii?

    Aproximativ 20% dintre absolvenţii de liceu aleg cursurile din învăţământul postsecundar, adică şcolile postliceale, după cum arată studiul „Învăţământul post-secundar în România“, realizat de Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării (UEFISCDI). Autorii studiului spun că acest lucru se datorează declinului demografic, care a dus la o reducere drastică a numărului de elevi din cadrul învăţământului preuniversitar şi studenţi din universitar. Atractivitatea învăţământului postliceal şi de maiştri se datorează, în parte, faptului că a crescut numărul de absolvenţi de liceu fără diplomă de bacalaureat.

    Raluca Pârvu, business manager al BPI România, companie de consultanţă în management şi resurse umane, afirmă că orientarea şcolară şi posibilităţile de continuare a studiilor după terminarea liceului sunt provocări imense pentru sistemul şcolar românesc, provocări la care nu prea se caută răspunsuri şi soluţii concrete. Sunt probleme pe mai multe paliere.

    Raluca Pârvu, business manager, BPI România: „Orientarea şcolară şi posibilităţile de continuare a studiilor după terminarea liceului sunt provocări imense pentru sistemul şcolar românesc, provocări la care nu prea se caută răspunsuri şi soluţii concrete. Sunt probleme pe mai multe paliere.”

    „De mulţi ani, pierdem pe drum absolvenţi de liceu care nu reuşesc să-şi găsească un parcurs de studii potrivit şi abandonează facultatea sau la finalizare, nu lucrează în domeniul de studii pentru că nu există cerere pe piaţa muncii. Apoi, nu reuşim să organizăm în licee o activitate de orientare şcolară, astfel încât elevii să aleagă informat.  Nu în ultimul rând, la facultate se înscriu mai ales copii din mediul urban, în timp ce copiii din mediul rural nu găsesc calea către continuarea studiilor sau nu au mijloace financiare să o facă”, a declarat ea.

    De aceea, continuă Raluca Pârvu, studiile postliceale reprezintă o alternativă foarte bună pentru cei care caută să înveţe o meserie concretă şi să aibă şansele unei angajări rapide. „Pe bună dreptate, combinaţia dintre specializare şi angajare rapidă este la mare căutare printre absolvenţii de liceu, cu atât mai mult cu cât ea permite inclusiv pasarele către sistemul universitar, în anumite condiţii”, adaugă reprezentanta BPI.

    Raluca Peneş, HR manager în cadrul companiei de resurse umane Smartree, crede că  interesul pentru şcolile postliceale a crescut pentru că, de cele mai multe ori, cei care urmează astfel de cursuri îşi găsesc mai uşor de muncă decât cei care au ales să îşi continue educaţia în sistemul academic. „Astfel, cred că obţinerea unei calificări clare şi certitudinea unui loc de muncă sunt principalele motive pentru care şcolile postliceale au devenit, în ultimul timp, din ce în ce mai căutate. De asemenea, trebuie să îi avem în vedere şi pe cei care urmează cursurile oferite de şcolile postliceale pentru că nu promovează examenul de bacalaureat şi astfel, au un număr mai restrâns de opţiuni în ceea ce priveşte continuarea studiilor”, a spus ea pentru Business Magazin. Florin Godean, country manager al Adecco România, afirmă că, în ultimii 10 ani, în România şcolile post-liceale cu specializări în anumite domenii au devenit interesante datorită perspectivelor de carieră pe care le oferă. „Un exemplu este dat de specializarea sanitară care deschide unui absolvent perspective de angajare cu salarii decente în România şi mai ales în străinătate”, spune el.

    Conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică (INS), citate de autorii studiului, numărul de elevi înregistraţi în învăţământul postliceal şi de maiştri a ajuns la peste 92.000 în 2019, mai mult decât dublul numărului înregistrat în 2006. Astfel, dacă în 2007 exista un elev în cadrul învăţământului postliceal şi de maiştri pentru fiecare 20 de studenţi la licenţă, în 2019 exista un elev în învăţământul postliceal şi de maiştri pentru fiecare patru studenţi la licenţă. De asemenea, a crescut ponderea absolvenţilor de liceu care devin elevi în învăţământul postsecundar, ajungând în prezent la aproximativ 20%, conform calculelor autorilor. Peste 50% din elevii din învăţământul postsecundar urmează cursuri postliceale în domeniul de asistent medical. „Cursurile post-liceale în domeniul de asistent medical sunt căutate în această perioadă întrucât, atât în România, cât şi în Europa, există o nevoie acută şi constantă de asistenţi medicali, nevoie care a fost mult accentuată pe fondul pandemiei de COVID-19. Astfel, cei care urmează aceste cursuri au certitudinea faptului că, după absolvire, vor avea un loc de muncă sigur fie în România, fie în străinătate, întrucât diploma este recunoscută şi la nivelul Uniunii Europene, dar şi în Australia sau Canada”, susţine Raluca Peneş. Tipic, absolvenţii şcolilor de asistenţi medicali sunt absorbiţi rapid atât în sistemul românesc de sănătate cât şi în străinătate, afirmă şi Raluca Pârvu. „De asemenea, şcolile cu profil transporturi auto produc absolvenţi care se pot angaja rapid într-un service auto sau la diferiţii transportatori, în România sau în străinătate”, adaugă ea.

    Florin Godean este de părere că interesul pentru aceste cursuri vine din faptul că salariile în domeniul medical sunt suficient de atrăgătoare pentru a motiva elevii să aleagă acest domeniu. „La fel şi pentru celelalte două domenii unde nevoia de specialişti este considerabilă, salariile sunt motivante. De asemenea perioada de studiu la o şcoală postliceală este mult mai redusă decât la o facultate chiar şi pentru un ciclu scurt de licenţă de 3 ani. Mai mult, pentru exemplele enumerate mai sus ciclurile de licenţă la o facultate în domeniu implică 4-6 ani de studiu”, afirmă el.

    Florin Godean, country manager, Adecco România:„În ultimii 10 ani în România şcolile post-liceale cu specializări în anumite domenii au devenit interesante datorită perspectivelor de carieră pe care le oferă. Un exemplu este dat de specializareA sanitară care deschide unui absolvent pesrspective de angajare cu salarii decente în România şi mai ales în străinătate.”

    Pentru asistent medical generalist, specializarea cu cel mai mult succes, 81% dintre elevi sunt în programe private. Dintre cei care sunt în programe de stat, 60% sunt la buget, iar restul la taxă. Astfel, 11% dintre toţi elevii sunt la buget. Distribuţiile sunt asemănătoare şi pentru celelalte specializări din domeniul medical, după cum scriu autorii studiului citat. „De asemenea, şcolile sanitare postliceale sunt preferate şi din considerente financiare, salariile în domeniul sanitar fiind semnificativ mai mari decât cele din alte domenii, aspect valabil atât la nivelul ţării noastre, cât şi în afară, unde un asistent medical poate câştiga până la 4.000 de euro pe lună”, spune Raluca Peneş.

    Mai mult, în ceea ce priveşte cursurile de analist programator, nu este nicio surpriză că acestea sunt în topul alegerilor celor care vor să urmeze o şcoală postliceală, crede ea. „Salariile ridicate din IT şi lipsa de specialişti din acest domeniu sunt principalii factori care îi determină pe tineri să aleagă această variantă.” Un motiv pentru care învăţământul postsecundar este important pentru România este că reprezentanţii mediului de afaceri deplâng frecvent calitatea scăzută a deprinderilor şi cunoştinţelor absolvenţilor şcolii româneşti. În acelaşi timp, nivelul ridicat al cererii de angajaţi care au studii postliceale sau universitare în România se reflectă în diferenţa de venituri medii dintre aceştia şi restul angajaţilor, cea mai mare procentual dintre ţările UE, conform studiului UEFISCDI.

    Modul în care angajatorii văd absolvenţii de şcoli postliceale este un aspect care depinde de industria din care fac parte companiile, afirmă Raluca Peneş. „Am observat, însă, că încă mai există tendinţa de a selecta candidaţii în funcţie de nivelul studiilor, chiar şi în cazul în care poziţia pentru care se recrutează nu necesită nivel superior de învăţământ. Iar aceasta este o atitudine derivată din cultura organizaţională conform căreia angajaţii trebuie să aibă studii superioare, chiar dacă profilul facultăţii nu are nicio legătură cu postul pentru care se recrutează”, detaliază ea. Pentru angajatorii din domeniile cu cei mai mulţi absolvenţi, ei sunt foarte bineveniţi, spune Florin Godean. „Indiferent de nivelul lor de pregătire imediat după absolvirea cursurilor post-liceale, angajatorii au deja create programe de acomodare şi familiarizare cu procedurile şi tehnologia proprie.” Autorii studiului UEFISCDI scriu că este neclar ce procent al absolvenţilor de învăţământ postsecundar sunt integraţi pe piaţa muncii din ţară şi ce procent emigrează.

    Raluca Pârvu afirmă că, la început de carieră, absolvenţii de şcoli postliceale pot obţine frecvent salarii mai mari decât ale absolvenţilor de studii superioare din unele domenii de activitate. „Motivul pentru care aceste meserii sunt azi valorizate şi din punct de vedere salarial este lipsa cronică de resurse umane calificate în multe domenii de activitate”, explică ea.

    Raluca Peneş spune că nu există neapărat diferenţe salariale între angajaţii care sunt absolvenţi de şcoli postliceale şi cei care au absolvit studii superioare. „Acest lucru este cu atât mai mult valabil cu cât ştim că unele meserii care necesită absolvirea unor şcoli postliceale sunt destul de căutate la momentul actual, iar acest deficit de personal ridică nivelul salarial pe care companiile sunt dispuse să îl ofere în acest moment.”

    Raluca Peneş, HR manager, Smartree: „Interesul pentru şcolile postliceale a crescut pentru că, de cele mai multe ori, cei care urmează astfel de cursuri îşi găsesc mai uşor de muncă decât cei care au ales să îşi continue educaţia în sistemul academic.”

    Florin Godean spune că nu există diferenţe sesizabile între angajaţii care sunt absolvenţi de şcoli postliceale şi cei care au absolvit studii superioare. „Diferenţa de salariu este dată de regulă de experienţă în muncă, de calificările dobândite în paralel, precum programe de programare de nişă, specializări mediale, tehnologii specifice unor industrii etc., şi de multe ori de domeniul de activitate al companiei. În cazul absolvenţilor nu se aplică aproape deloc cele de mai sus”, a subliniat el.

    Datele PISA 2018 arată că în România, la vârsta de 15 ani, 2,7% din elevi plănuiesc să urmeze programe postliceale – a doua cea mai mică valoare între ţările participante, după Austria. Elevii care plănuiesc să se înscrie în programe postliceale provin din medii familiale cu un nivel mai scăzut de educaţie. Învăţământul postsecundar este oferit în unităţi de învăţământ profesional şi tehnic, şcoli postliceale, colegii nonuniversitare, şcoli postliceale şi de maiştri, colegii nonuniversitare din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, şi de către furnizori acreditaţi de Ministerul Muncii. Învăţământul postsecundar este o componentă a învăţământului profesional şi tehnic cuprinde învăţământ profesional, învăţământul dual, învăţământul liceal tehnologic şi învăţământul postliceal, toate oferite în cadrul învăţământului preuniversitar. În prezent, învăţământul profesional tehnic este văzut în România ca o rută mai puţin prestigioasă aleasă de elevii cu rezultate şcolare mai slabe. Această percepţie este susţinută de promovabilitatea mai scăzută la bacalaureat pentru elevii din filiera tehnologică şi vocaţională decât a absolvenţilor din filiera teoretică. Conform datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), numărului de şcoli postliceale a crescut de la 379 în 1992 la 490 în 1996. În 1999, numărul şcolilor postliceale a fost de cinci ori mai mic decât în anul precedent. Conform datelor INS, în prezent numărul de şcoli postliceale este în uşoară creştere, ajungând la 164 în 2019. În 2021, Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România (SIIIR) identifica 210 şcoli postliceale. Dintre acestea, pentru 19 (9%) forma de proprietate este publică de interes naţional şi local, iar 191 de şcoli postliceale identificate sunt private (91%).

  • Kinderpedia – Monitorizarea progresului pe Kinderpedia

    Modulul de monitorizare a progresului şcolar reinventează modul în care educatorii şi profesorii efectuează evaluarea şcolarilor şi preşcolarilor. Cu ajutorul tehnologiei, acest proces devine accesibil, uşor de realizat de către dascăli în fiecare zi, chiar de pe un smartphone.

     

    Descrierea inovaţiei:

    Modulul de monitorizare a progresului şcolar este o inovaţie de natură tehnică, reprezentată de crearea unei funcţionalităţi noi în aplicaţia mobilă Kinderpedia, dar totodată şi una de management, prin simplificarea şi digitalizarea procesului de evaluare. În 2021, Kinderpedia a lansat cel mai recent modul al aplicaţiei – monitorizarea progresului – un instrument digital – disponibil chiar în aplicaţia mobilă – ce permite înregistrarea în timp real a observaţiilor profesorilor şi analiza lor într-o fişă individuală de progres pentru fiecare copil, adaptată fiecărui curriculum educaţional. Profesorii introduc observaţiile pe tot parcursul anului şi pot astfel să înregistreze evoluţia elevilor în timp real.

    Funcţionalitatea le permite dascălilor să urmărească mai uşor ritmul în care fiecare elev îşi însuşeşte abilităţile vizate şi astfel să-şi planifice activităţile de învăţare în mod corespunzător. Prin modulul de monitorizare a progresului, Kinderpedia pune la dispoziţia profesorilor instrumentele de care au nevoie pentru a construi un proces de învăţare personalizat, adaptat particularităţilor fiecărui copil. Kinderpedia este o soluţie completă de comunicare şi management dedicată educaţiei, care ajută personalul şcolilor şi grădiniţelor să economisească între şase şi nouă ore pe săptămână din timpul administrativ şi să îşi concentreze eforturile către actul educaţional.

    Platforma simplifică managementul şcolilor şi grădiniţelor şi automatizează modul în care acestea emit facturi aferente taxelor şcolare, le transmit către familii, le încasează şi urmăresc plăţile. Anul acesta, modulului de management financiar i s-au adăugat două funcţii care economisesc managerilor timp preţios: importul extraselor bancare şi recunoaşterea automată a tranzacţiilor. În octombrie 2021, Kinderpedia a obţinut o finanţare în valoare de 1,8 milioane de euro, într-o rundă de investiţii condusă de Early Game Ventures, la care au participat şi investitorii existenţi, RocaX, Growceanu şi business angels din comunitatea SeedBlink. Prin actuala investiţie, Kinderpedia primeşte resursele necesare pentru a intra într-o nouă etapă de scalare şi pentru a continua transformarea în educaţie prin simplificarea proceselor administrative în şcoli şi grădiniţe şi plasarea parteneriatului profesor-elev-părinte chiar în centrul actului educaţional.

    Această nouă funcţionalitate este rezultatul eforturilor întregii echipe Kinderpedia – departamentele tehnic, marketing şi de suport au lucrat împreună încă din faza de proiect, pentru a construi un modul integrat şi flexibil, care să vină în ajutorul profesorilor care îşi doresc un proces de evaluare simplificat, la îndemână, cu rezultate uşor de împărtăşit cu familiile. Fondatorii Kinderpedia sunt: Daniel Rogoz, CEO, inginer şi antreprenor experimentat în tehnologie, Evelina Necula, CMO, profesionist în marketing şi comunicare; Valentin Ilea, CTO, SaaS software engineering manager, certificat Zend.

    Elementul de noutate:

    Înainte de crearea modulului de monitorizare a progresului, educatorii şi profesorii făceau evaluările manual, pe hârtie sau pe laptop, într-o multitudine de aplicaţii specializate pe fiecare curriculum în parte. Funcţionalitatea de evaluare a progresului construită de Kinderpedia reprezintă un mod integrat, personalizat şi mobil de a monitoriza progresul copiilor şi de a-l împărtăşi cu familia.  Permanenta adaptare a platformei la nevoile imediate ale utilizatorilor este unul dintre aspectele cele mai apreciate. Acest nou feature reflectă caracterul inovator al platformei ilustrând felul în care sugestiile şi feedbackul utilizatorilor îşi găsesc ecou şi rezolvare în noile funcţionalităţi dezvoltate de Kinderpedia.

    Efectele inovaţiei:

    Modulul de monitorizare a progresului optimizează o etapă esenţială a procesului educaţional – feedbackul. Cu ajutorul instrumentului de monitorizare disponibil pe Kinderpedia, profesorii pot să împărtăşească încă de la început cu elevii şi cu familia obiectivele de învăţare, pot să evidenţieze progresul până la un anumit termen, în raport cu ţintele şi criteriile asumate, dar şi să definească următorii paşi. Aceste instanţe ale feedbackului sunt denumite de John Hattie, reputat profesor şi cercetător în ştiinţele educaţiei, feeding up, feeding back şi feeding forward.

    Un studiu realizat de Global Family Research Fund cu susţinerea Carnegie New York a demonstrat că implicarea părinţilor în educaţia copiilor, încă din perioada preşcolară, reprezintă cel mai bun predictor al succesului acestora la şcoală, cât şi în viaţă. Modulul de evaluare a progresului se alătură unei suite de instrumente digitale care îi ţine pe părinţi la curent, în timp real, cu experienţele celor mici la şcoală şi grădiniţă. De la prezenţă şi raport zilnic, catalog, galerie multimedia, până la calendar de evenimente, meniu, teme şi mesaje rapide – Kinderpedia oferă numeroase instrumente digitale care facilitează comunicarea dintre familie şi grădiniţă, respectiv şcoală.

  • Un profesor din Vâlcea şi-a etalat pornirile misogine în faţa elevilor: „Bărbaţii sunt Dumnezeu pe pământ, femeile sunt handicapate”

    Un profesor de la Colegiul Naţional „Alexandru Lahovari”, din Râmnicu Vâlcea, a fost înregistrat de un elev în timp ce preda lecţii de „misoginie”, în care jignea femeile. Acesta nu este la prima abatere.

    În timpul orelor de ştiinţe socio-umane, profesorul Vasiloiu Virgil le spune copiilor că bărbaţii sunt ”Dumnezeu pe pământ” şi că ”femeile sunt handicapate”.

    Înregistrarea făcută de unul dintre elevi a fost postată pe YouTube, potrivit Antena3.

    ”Ştiţi că în Marea Britanie, de vreun an de zile, s-a schimbat legislaţia în sensul acordării drepturilor animalelor. Am dat drepturi, noi, bărbaţii, că noi dăm drepturi, restul sunt degeaba. Noi bărbaţii suntem Dumnezeu pe pământul ăsta. Femeile nu sunt, că au drepturi, deci sunt handicapate”, a afirmat profesorul.

    Cititi mai multe pe www.gandul.ro