BusinessMagazin

Tag: diplomatie

  • Phenianul îl AMENINŢĂ pe ambasadorul SUA la Seul cu un “accident mai mare” decât agresarea cu un cuţit – VIDEO

    Ambasadorul Mark Lippert a afirmat miercuri, într-un discurs, că, în cazul în care Coreea de Nord îmbunătăţeşte aplicarea drepturilor omului şi face paşi spre renunţarea la programul nuclear, Phenianul se va bucura de prosperitate şi de relaţii mai bune cu lumea, inclusiv cu Statele Unite.

    Comisia nord-coreeană pentru Reunificarea Paşnică a Coreei a replicat că declaraţiile ambasadorului reprezintă o dovadă a ostilităţii Washingtonului.

    “Lippert are nevoie să renunţe la prostul obicei de a se angaja imprudent într-o vorbărie care deformează adevărul şi instigă la război intrând în dezacord cu noi”, comentează Comisia într-un material postat pe site-ul de propagandă Uriminzokkiri.

    “Altfel, data viitoare ar putea avea un accident mai mare decât să fie tăiat pe obraz de un cetăţean sud-coreean”, ameninţă Comisia.

    Phenianul critică adesea Washingtonul, cel mai important aliat al Seulului, acuzându-i pe americani că pregătesc o invazie “iminentă”.

    Ambasada Statelor Unite în Coreea de Sud nu a comentat imediat în legătură cu ameninţarea.

    Lippert a fost tăiat la nivelul feţei, cu un cuţit pentru fructe, de către un sud-coreean cu un trecut agitat şi un comportament imprevizibil, în timpul unui forum, în centrul capitalei sud-coreene. Ambasadorul a avut nevoie de 80 de copci. El a fost rănit, de asemenea, la nivelul braţului.

    “Este o insultă de nesuportat şi o bătaie de joc la adresa noastră, un atac rizibil şi neruşinat care nu poate fi trecut cu vederea”, potrivit agenţiei nord-coreene.

    Poliţia sud-coreeană l-a acuzat pe agresorul lui Lippert de tentativă de omor. El nu a fost acuzat de infracţiuni în legătură cu Coreea de Nord, după ce a fost interogat pe tema multiplelor vizite pe care le-a efectuat în această ţară.

    Cele două Corei se află, tehnic, război. Conflictul din perioada 1950-1953 s-a încheiat cu un armistiţiu şi nu cu un tratat de pace.

    Phenianul a catalogat anterior agresiunea asupra ambasadorului american o “pedeapsă meritată” şi a negat că ar fi implicată în incident.

  • Iranul, pregătit să facă “paşi ireversibili” în negocierile asupra programului său nuclear

    “Cred că suntem, de fapt, aproape de un acord, dar trebuie doar să-l scriem negru pe alb”, a declarat şeful diplomaţiei iraniene, aflat în vizită la Madrid.

    “Nu sunt filosof, dar vom trebui de asemenea să schimbăm această mentalitate şi percepţia noastră în lume pentru a ameliora situaţia”, a apreciat el.

    Iranul şi marile puteri din grupul P5+1 (Rusia, Statele Unite, Franţa, Marea Britanie, China şi Germania) au ajuns la un acord de principiu asupra programului nuclear iranian, negocierile urmând să fie reluate la 21 aprilie.

    Potrivit unor surse occidentale, regimul islamist de la Teheran ar urma să suspende cu 66% actualele capacităţi de purificare a uraniului, iar activităţile nucleare iraniene ar urma să fie monitorizate timp de zece ani. De asemenea, marile puteri ar putea atenua regimul de sancţiuni impus Teheranului. Un acord final trebuie semnat până la 30 iunie.

    Occidentul şi Israelul acuză Iranul că încearcă să fabrice armament nuclear sub paravanul unui program atomic civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile.

  • Iranul îndeamnă la formarea unui nou guvern în Yemen şi oferă o susţinere în perioada de tranziţie

    Aceste afirmaţii sunt susceptibile să provoace furia Arabiei Saudite, care-l susţine pe preşedintele yemenit, ai cărui susţinători luptă împotriva rebelilor huthi.

    Înaintarea insurgenţilor huthi către Aden l-a determinat pe Abd Rabbu Mansour Hadi să fugă la Riyadh şi a declanşat o campanie aeriană condusă de către saudiţi împotriva rebelilor – şiiţi, la fel ca iranienii.

    Adenul se confruntă cu o criză umanitară.

    Numeroase afaceri, inclusiv brutării, au fost închise din cauza unor penurii. “Suntem nevoiţi să stăm la coadă pentru pâine, gaz şi carburant. Curentul electric este oprit, iar oamenii nu au apă. Nu au nimic. Cerem Guvernului să găsească o soluţie”, declară un locuitor.

    “S-a scumpit traiul. Oamenii de aici trăiesc în condiţii grele. Nu există securitate ori stabilitate”, adaugă altul.

    Fostul premier yemenit Khaled Bahah a depus jurământul în funcţia de vicepreşedinte, în Arabia Saudită. El este popular în taberele rivale şi ar putea ajuta la calmarea tensiunilor.

  • Arseni Iaţeniuk pledează pentru un “format Kiev” în negocierile privind criza din estul Ucrainei

    “Văd Uniunea Europeană, Statele Unite şi Ucraina stând la masă cu aceeaşi poziţie şi exercitând presiuni asupra Rusiei pentru a o forţa să acţioneze în spiritul legii”, a declarat Iaţeniuk, propunând un “format Kiev”.

    Ucraina este afectată de un “război între întuneric şi lumină, între autoritarism şi democraţie, între trecut şi viitor”, a apreciat premierul ucrainean.

    Circa 1,1 milioane de ucraineni au rămas fără tot ce au agonisit, a subliniat Iaţeniuk.

    Potrivit lui, Ucraina respectă în totalitate Acordul de la Minsk semnat pe 12 februarie cu rebelii proruşi din regiunile Doneţk şi Lugansk.

    Grupul de contact, din care fac parte reprezentanţi ai Moscovei, Kievului, OSCE şi lideri separatişti proruşi din estul Ucrainei, a semnat la Minsk o înţelegere care vizează să pună capăt conflictului ucrainean. Înţelegerea a fost negociată în “formatul Normandia”, de către preşedinţii Rusiei Vladimir Putin, Ucrainei Petro Poroşenko, Franţei Francois Hollande şi cancelarul Germaniei Angela Merkel.

    Între măsurile prevăzute în documentul final se află un armistiţiu între forţele guvernamentale ucrainene şi separatiştii proruşi din estul ţării, crearea unei zone demilitarizate de ambele părţi beligerante, retragerea armamentului greu din regiune şi un schimb de prizonieri.

    Armistiţiul a intrat în vigoare la 15 februarie, dar a fost deja încălcat de către rebelii proruşi, care au preluat controlul asupra oraşului Debalţeve, un nod feroviar strategic din regiunea Doneţk, în estul Ucrainei.

    Moscova este acuzată de către Kiev şi Occident de implicare – cu armament şi personal – în criza din estul Ucrainei. Rusia neagă orice implicare.

    Conflictul separatist ucrainean, izbucnit în martie 2014 în regiunile Doneţk şi Lugansk, s-a soldat cu peste 6.000 de morţi până în prezent, potrivit ONU.

    Preşedintele belarus Aleksandr Lukaşenko a pledat de asemenea, într-un interviu pentru Bloomberg, pentru participarea directă a Statelor Unite în negocierile privind soluţionarea crizei din estul Ucrainei.

  • Un antreprenor de 33 de ani are o afacere de 3 milioane de euro şi vrea să ajungă la un milion de clienţi din lumea întreagă

    Au trecut patru sau cinci ani de când Business Magazin l-a premiat pe George Lemnaru, la Gala premiilor Tineri man-ageri de top. În acel moment antreprenorul dezvolta eRepublik, un joc care a strâns, la rândul său, circa cinci milioane de utilizatori. În 2015 George Lemnaru are 33 de ani, este matur, serios şi a devenit un antreprenor în serie, dedicat jocurilor; recent, start-up-ul său, Green Horse Games, a primit o investiţie din partea fondului Catalyst România, administrat de 3TS Capital, pentru a se extinde la nivel internaţional.

    Suma tranzacţiei nu a fost făcută publică, dar, conform estimărilor Ziarului Financiar, start-up-ul a fost evaluat la circa 3 milioane de euro. Catalyst a intrat în acţionariatul Green Horse printr-o majorare de capital, în urma căreia fondul de investiţii are o participaţie de 13%, acţionar majoritar rămânând în continuare George Lemnaru. La majorarea de capital a Green Horse Games a participat şi Mălin-Iulian Şte-fănescu, acţionar minoritar – 11,16% – şi primul investitor care a susţinut proiectul.
    Femeia şi microbistul

    Oficial, ce fac George Lemnaru şi colegii săi de la Green Horse se cheamă social gaming. În gaming s-au petrecut, de câţiva ani buni, schimbări: jocurile s-au mutat de pe desktop, de pe calculatorul deceniului trecut, care avea nevoie de upgrade cam la fiecare şase luni, în zona mobilă – smartphone şi tabletă, iar complexitatea poveştilor şi implicarea cerută jucătorului s-au redus într-o oarecare măsură. Aşa că oricine se uită în studiile despre social gaming poate trăi o mică surpriză, pentru că jucătorul tipic din această categorie este o femeie de 43 de ani.

    Lemnaru nu a ţintit însă această zonă, ci o cu totul alta, cu un public mult mai angajat şi loial. Microbiştii.
    „Atunci când vorbim de social gaming, vorbim de jocuri în care sunt implicaţi prieteni. Vorbim de jocuri casual, care sunt foarte uşor de înţeles, şi multe dintre ele nu creează o lume în care să pătrunzi. În ultimii opt ani, şi aceasta este o schimbare majoră, au apărut tipuri noi de jocuri. Avem de-a face cu o diversificare şi nu cu o scădere. Marele avantaj este că jocurile noi au atins un segment imens din populaţie care altfel nu s-ar fi jucat. Dacă nu ar fi uşor de pătruns în acele lumi, dacă nu ar fi uşor de înţeles, oamenii nu s-ar juca“, spune Lemnaru. Profilul jucătorului din Liga Ultras este microbistul, cel pasionat de fotbal. „Este o piaţă foarte mare, credem că există multe concepte şi idei care au un poten-ţial uriaş. Vorbim de pasiunea jucătorului. Liga Ultras este un joc în care cunoşti oameni. Unii merg la stadion în viaţa reală, dar când pleacă nu vorbesc despre meci, ci despre Liga Ultras. Se creează legături, ideea este de oameni care se organizează dar care au conflicte doar în lumea virtuală.“

  • Barack Obama speră la un progres în relaţiile americano-iraniene

    Adresându-se liderilor de la Teheran şi poporului iranian, Barack Obama a admis înregistrarea unor pogrese în cadrul negocierilor asupra programului nuclear al Iranului, dar a menţionat că divergenţele persistă.

    “Un moment la fel ca şi cel de acum este puţin probabil să mai apară în curând. Eu sunt sigur că popoarele noastre au o şansă istorică de a soluţiona această problemă în mod paşnic şi această oportunitate nu trebuie ratată”, a spus preşedintele american.

    Negocierile dintre marile puteri şi Teheran în vederea restricţionării capabilităţilor nucleare iraniene în schimbul unei anulări a sancţiunilor impuse de către occidentali au atins o etapă critică, înainte de termenul-limită prevăzut la sfârşitul lui martie pentru ajungerea la un cadru în baza căruia să fie încheiat acordul final până la 30 iunie.

    Iranul şi Grupul 5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă în Elveţia negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile

  • Barack Obama speră la un progres în relaţiile americano-iraniene

    Adresându-se liderilor de la Teheran şi poporului iranian, Barack Obama a admis înregistrarea unor pogrese în cadrul negocierilor asupra programului nuclear al Iranului, dar a menţionat că divergenţele persistă.

    “Un moment la fel ca şi cel de acum este puţin probabil să mai apară în curând. Eu sunt sigur că popoarele noastre au o şansă istorică de a soluţiona această problemă în mod paşnic şi această oportunitate nu trebuie ratată”, a spus preşedintele american.

    Negocierile dintre marile puteri şi Teheran în vederea restricţionării capabilităţilor nucleare iraniene în schimbul unei anulări a sancţiunilor impuse de către occidentali au atins o etapă critică, înainte de termenul-limită prevăzut la sfârşitul lui martie pentru ajungerea la un cadru în baza căruia să fie încheiat acordul final până la 30 iunie.

    Iranul şi Grupul 5+1 (SUA, China, Rusia, Marea Britanie, Franţa şi Germania) poartă în Elveţia negocieri pe tema programului nuclear iranian. Israelul şi Occidentul suspectează Iranul că încearcă să fabrice arme nucleare sub paravanul unui program nuclear civil. Regimul islamist de la Teheran respinge acuzaţiile

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Ambasada SUA în Arabia Saudită avertizează asupra ameninţării răpirii unor muncitori occidentali

    Potrivit avertismentului, emis vineri noaptea, oficialii au primit informaţii despre o ameninţare privind răpirea unor muncitori, inclusiv americani, de pe câmpurile petrolifere din estul regatului.

    Ambasada a precizat că “nu deţine informaţii suplimentare cu privire la momentul, locul sau modalitatea atacurilor planificate”.

    Guvernul saudit şi agenţia oficială de presă saudită nu au făcut comentarii cu privire la avertisment.

    Militanţi din cadrul Al-Qaida au comis, în perioada 2003-2007, atacuri pe teritoriul saudit vizând să destabilizeze monarhia aliată cu Occidentul. În 2003, ei au comis atacuri cu bombă în complexe rezidenţiale locuite de străini.

    Arabia Saudită face parte din coaliţia condusă de către Statele Unite care luptă împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Siria şi Irak.

  • Documentarul Channel 4 privind imigranţii români a declanşat un scandal diplomatic

    Într-o scrisoare adresată producătorilor serialului, ambasadorul României la Londra, Ion Jinga, s-a declarat “surprins şi extrem de dezamăgit” de modul în care românii din Marea Britanie sunt prezentaţi în documentarul Channel 4, “The Romanians Are Coming” (“Vin Românii”), apreciind că prezentarea doar a aspectelor negative este incorectă şi discriminatorie, aminteşte The Observer în ediţia electronică.

    În plus, trei membri ai Parlamentului român i-au scris ambasadorului britanic la Bucureşti pentru a acuza că postul de televiziune incită la ură şi discriminare, adaugă The Observer, care este ediţia de duminică a cotidianului The Guardian.

    “Vă rugăm să vă gândiţi care ar fi reacţia dumneavoastră dacă TVR, postul public de televiziune din România, ar lansa o campanie de denigrare îndreptată împotriva cetăţenilor britanici din ţara noastră, generalizând cazurile de alcoolism şi pedofilie ale unor cetăţeni britanici (cazuri pe care suntem siguri că le cunoaşteţi) şi transformându-le în imaginea generală a cetăţenilor britanici din România. Documentarul difuzat de Channel 4 face exact acelaşi lucru”, se arată în scrisoarea celor trei parlamentari români, văzută de The Observer.

    Channel 4 a afirmat că serialul care s-a încheiat marţi a explorat vieţile românilor care încearcă să-şi facă o nouă viaţă în Marea Britanie şi a căutat adevărul din spatele titlurilor de presă privind imigraţia.

    Acest serial prezintă direct multe dintre stereotipurile şi prejudecăţile despre românii care vin în Marea Britanie şi oferă o imagine onestă asupra experienţei unor persoane diferite care încearcă să-şi facă o nouă viaţă în această ţară, a declarat un purtător de cuvânt al Channel 4.

    “Serialul arată clar că majoritatea românilor din Marea Britanie sunt profesionişti cu locuri de muncă garantate, care îşi plătesc taxele şi contribuie la economia britanică”, a adăugat acesta.

    Primul episod a avut ca subiect situaţia unui imigrant român, Alex, care doarme într-o parcare din apropierea gării Victoria şi care îi ajută pe alţi români să vină la Londra. În acelaşi episod a fost prezentată viaţa unui român de etnie romă, Sandu, care încearcă să se stabilească în oraşul Liverpool, deşi nu prea ştie limba engleză. Episodul al doilea a explorat situaţia socială din România şi cauzele care îi împing pe români să meargă în Marea Britanie.

    Difuzarea documentarului “The Romanians Are Coming” a stârnit o serie de critici, atât din partea comunităţii românilor din Marea Britanie, cât şi din partea instituţiilor publice, precum Ministerul Afacerilor Externe (MAE) şi Ambasada României la Londra.

    Ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, i-a scris omologului britanic, Philip Hammond, exprimându-şi regretul profund faţă de reluarea unor “clişee incorecte” prin modul “distorsionat şi părtinitor” în care a fost prezentată comunitatea românească din Marea Britanie în documentarul Channel 4.

    Totodată, numeroşi români au participat, la Londra, la un protest “în tăcere” faţă de documentarul despre imigraţii români difuzat de postul Channel 4, iar premierul Victor Ponta şi-a exprimat solidaritatea cu manifestanţii, într-un mesaj difuzat pe Twitter. “Exprim solidaritate cu românii care vor protesta în tăcere faţă de abordarea tendenţioasă a Channel 4 faţă de cetăţenii noştri”, a transmis Ponta, în mesajul care îi era adresat şi premierului Marii Britanii, David Cameron.