Toată lumea vrea să ştie de ce un antreprenor sau un business a avut succes. A avut o idee genială, a avut noroc, a avut „pile“ să-şi vândă produsele la stat (acum acest lucru s-a transferat în sectorul privat, unde trebuie să ai relaţii ca să poţi să vinzi într-o firmă privată), a avut părinţi cu o istorie în spate, a primit credit de la bancă şi a astfel a avut bani să înceapă afacerea etc.
Florin Talpeş, proprietarul Bitdefender, a spus la gala Business Magazin CEO Awards 2016 că unul din lucrurile care l-au ajutat să ajungă unde este astăzi a fost faptul că a greşit la începutul evoluţiei businessului.
Dacă stai să te gândeşti, aceasta este o condiţie foarte importantă, care poate face diferenţa între firme şi antreprenori. Cine a avut luxul de a putea să greşească la începuturile afacerii şi să înveţe din greşeli a pierdut mai puţin sau chiar deloc.
Cei care au intrat în business în anii ’90 şi începutul anilor 2000 au avut „luxul“ de a greşi cât pentru celelalte generaţii care au venit după aceşti ani şi care vor veni.
Acum, când nu mai eşti singur într-o piaţă, când sistemele de organizare din cadrul companiilor încep să facă diferenţa, când procedurile şi birocraţia ţin costurile sub control, când preţurile produselor nu mai cresc datorită inflaţiei şi a creşterii cursului valutar, ci dimpotrivă, scad, sub presiunea concurenţei şi a necesităţilor de cash-flow, niciun antreprenor nu-şi mai permite luxul de a greşi.
De aceea, există o încetinire în afaceri, de aceea se iau decizii din ce în ce mai greu, de aceea apar powerpoint-urile şi analizele de zeci de pagini, de aceea „birocraţii companiilor“ câştigă teren sau de aceea inovarea cade pe locul doi.
Businessurile româneşti care mai sunt în proprietatea antreprenorilor români şi care au reuşit să supravieţuiască până acum încep să devină din ce în ce mai „anchilozate“, birocratice, mai corporatiste în cel mai bun caz, cu o apropiere de mentalitatea de la stat şi o depărtare faţă de o mentalitate antreprenorială, unde a greşi este o condiţie esenţială şi face parte din business.
Pentru că nu mai există nişte condiţii esenţiale care au existat până la mijlocul anilor 2000 şi care au ajutat antreprenorii să aibă atunci succes, respectiv inflaţia, creşterea cursului, majorarea salariilor sub creşterea inflaţiei sau a cursului, acum orice greşeală se cuantifică direct în bani, putând pune chiar în pericol un întreg business.
Criza a tăiat mult din elanul antreprenorilor, care au devenit mult mai prudenţi şi care acum nu mai vor să rişte. De aceea stau banii degeaba în bănci fără să ajungă la antreprenori, nu că bancherii nu ar vrea să dea credite; în primul rând antreprenorii nu mai vor să se împrumute.
Accesul la finanţare bancară şi dobânda nu mai reprezintă deloc o problemă la ora actuală pentru afacerile româneşti.
Antreprenorii care au traversat criza nu prea mai vor să se împrumute la bancă pentru a-şi extinde activitatea, nu mai vor să facă angajări, ca să nu fie nevoiţi să dea afară dacă apare o nouă criză, nu mai vor să câştige cotă de piaţă şi să se lupte cu concurenţa. De ajuns se luptă în preţuri.
Şansa economiei româneşti trebuie să vină de la antreprenorii mai tineri, care încă nu au ce pierde, decât banii de buzunar, unde greşelile costă mai puţin. Dar din păcate generaţia anilor ’90 nu vrea să devină antreprenoare, să aibă propria afacere, ci preferă salariul unei multinaţionale sau al unei companii româneşti aşezate.
Această generaţie, millennials, este mult mai comodă, nu vrea să rişte un trai rezonabil, să dea din mână Prima casă şi city break-urile lunare. Prea puţini dintre ei vor să se lupte cu piaţa, cu necunoscutul, cu lipsa banilor de salarii şi de taxe, cu băncile care îţi cer garanţii palpabile şi au mai puţină încredere în cifrele dintr-un business plan. Determinarea şi energia nu reprezintă punctul lor forte, calităţi care sunt mult mai necesare în business decât inteligenţa.
Deci România are o generaţie antreprenorială lipsă, ceea ce începe să se vadă în economie, în afaceri; numărul companiile care mor, care se desfiinţează, este dublu faţă de firmele nou-înfiinţate, conform datelor Coface.
Florin Talpeş şi toată generaţia lui, a antreprenorilor din anii ’90, au avut şansa să greşească cât mai repede în business, iar acest lucru i-a ajutat în cele două decenii care au urmat, mult mai mult decât alte condiţii.
Cum face generaţia lui să-i ajute şi pe cei de acum să intre în business, să devină antreprenori şi nu corporatişti şi să greşească cât mai repede?