BusinessMagazin

Tag: criza

  • Criză în coaliţie. Biroul Politic Naţional al PNL se reuneşte miercuri

    PNL a depus, săptămâna trecută, în Parlament un proiect de lege, iniţiat de liderii senatorilor şi deputaţilor, Daniel Fenechiu şi Gabriel Andronache, prin care i se va permite preşedintelui ca în ultimele trei luni de mandat să poată candida la alegerile parlamentare ca independent pe listele unui partid. Amendamentul nu este susţinut de PSD ceea ce a provocat o criză în coaliţie.

    Zilele trecute, vicepreşedintele PNL Adrian Cozma a spus că nu a existat o decizie politică a conducerii partidului pentru amendamentul care îi permite lui Klaus Iohannis să candideze la parlamentare ca independent pe listele PNL.

    „Eu aştept ca cei doi colegi miercuri, în şedinţa Biroului Politic Naţional, eu îi voi întreba, să ne explice care a fost raţionamentul pentru care au depus acel proiect de lege. O decizie politică nu a existat în acest sens, să fie clar. BPN, Biroul Politic Naţional, forul de conducere al partidului, nu a luat o decizie în acest sens”, a spus, la Antena 3 CNN, Adrian Cozma.

    El a mai declarat că susţine revenirea lui Klaus Iohannis în PNL după ce termină mandatul de preşedinte al României.

  • Povestea unui miliardar controversat. Cum a ajuns acesta dintr-un criminal cu acte în regula un afacerist de succes ce învârtea miliarde, iar acum este falimentar şi aproape să ajungă la puşcărie

    Rene Benko este omul care a stat în spatele Signal Holding, una dintre cele mai mari companii private din Austria care a activat în domeniul imobiliar şi care a fost cap de afiş în ceea ce avea să devină cel mai grav caz de faliment al unei companii imobiliare de la criza din 2008 şi până în prezent.

    Drumul lui Benko către vârf n-a fost unul uşor. Magnatul cu o avere cândva estimată la aproape şase miliarde de dolari, a abandonat liceul la doar 17 ani şi a fost condamnat pentru dare de mită în 2012.

    Atunci, Benko a cooperat cu Ivo Sander, fost prim-ministru croat pentru a-l convinge pe controversatul politician italian Silvio Berlusconi să scape Signal Holding de taxele pe care compania trebuia să le plătească pentru proiectele sale din Milano, scrie Wall Street Journal.

    Benko, în vârstă de 46 de ani, a fost crescut într-o familie modestă din Innsbruck, un oraş austriac pitoresc situat în Alpi. După abandonarea liceului fostul magnat imobiliar s-a ocupat de transformarea mansardelor unor clădiri rezidenţiale în apartamente de lux, convingându-i pe rezidenţii reticenţi de la etajele inferioare să accepte planurile sale, oferindu-se să instaleze lifturi pe cheltuiala sa. În final, businessul său a devenit avantajos pentru tot cei implicaţi.

    Pentru face pasul către imobiliare şi a deschide un business în toată regula austriacul a avut nevoie de bani serioşi. El a rezolvat problema finanţării după ce a convins un moştenitor al unei benzinării să vină cu cash pentru ideile sale de business. Odată ce problema banilor a fost rezolvată, Benko a dat undă verde proiectelor sale, iar imperiul său de business începea să capete contur la începutul anilor 2000. Două decenii mai târziu, mai exact în 2019, Signa Holding,se putea lăuda că deţine clădirea Chrysler din New York, una dintre cele mai emblematice asseturi imobiliare din lume.

    Valoarea proprietăţilor raportate de principalele sale două companii imobiliare – Signa Prime şi Signa Holding – a crescut la 3,6 miliarde de euro în 2014, a depăşit 10 miliarde de euro în 2017 şi a sărit de 18 miliarde de euro până în 2020 – o creştere extraordinară într-un sector cu evoluţie lentă precum cel imobiliar.

    Cu toate acestea, în ciuda succesului şi a rezultatelor raportate, Benko s-a lovit de o problemă care în doar doi ani a ajuns să-i scufunde imperiul: profitabilitatea companiei arăta fantastic, însă doar pe hârtie. În realitate, compania încasa pierdere după pierdere, creditorii şi investitorii băteau la uşa lui Benko după banii împrumutaţi, iar Signal Holding începea să se prăbuşească încet.

    Între 2017 şi 2021, companiile lui Rene Banko raportau un profit de 3,4 miliarde de euro. Signa Holding a majorat din pix cifrele privind profitul, pentru că în caz contrar ar fi fost forţată să recunoască că se confruntă cu pierderi semnificative.

    Tot în aceeaşi perioadă, Signa a făcut autorităţile austriece să ridice din sprâncene după ce a plătit dividende de 1,9 miliarde de euro, în ciuda faptului că încasase doar 1,6 miliarde de euro venituri din chiriile generate de clădirile sale, o situaţie cel puţin neobişnuită pentru un jucător imobiliar de mare anvergură.

    Până în 2023, compania a fost forţată să renunţe la mai mult proiecte imobiliare, să lichideze o serie de business-uri mai mici şi să facă paşi în spate în timp ce continua să se confrunte cu scandaluri pe bandă rulantă şi să „sângereze” cash.

    Lovitura finală pentru Signa Holding şi Rene Benko a venit în noiembrie 2023 când compania n-a reuşit să plătească o obligaţiune de 200 de milioane de dolari. Eşecul a declanşat o serie de falimente în lanţ care au culminat cu prăbuşirea totală a imperiului imobiliar construit de omul de afaceri austriac pe parcursul ultimilor 20 de ani.

    După faliment, austriacul a ieşit din rândurile miliardarilor şi a dispărut în anonimitate. De numele lui  Benko, care cândva făcea parte din clasamentul Forbes ai celor mai bogaţi oameni de pe planetă, nu se mai leagă decât un grafic al averii realizat de celebra publicaţie şi un faliment ale cărui repercusiuni asupra lumii imobiliarelor nu sunt cunoscute nici astăzi în totalitate.


     

     

  • Semne de criză pe piaţa imobiliară? Oamenii au devenit mai precauţi. Proprietăţile se vând din ce în ce mai greu VIDEO

    Piaţa imobiliară dă semne de încetinire. În prezent, vânzarea unei unei proprietăţi imobiliare s-a transformat într-un obiectiv dificil de atins pe măsură ce oamenii au devenit tot mai atenţi pe ce dau banii. Deşi există zone unde piaţa merge bine, ca şi procent din piaţă, acestea sunt mici şi nu produc efecte majore la nivelul pieţei, este de părere Toma Filipovici, preşedintele APAIR  (Asociaţia Profesională a Agenţilor Imobiliari din România).

    „S-a accentuat ceea ce a început acum vreo doi ani. Este de trei patru ori mai dificil să vinzi o proprietate pentru că oamenii au devenit mult mai precauţi. Sunt mici enclave în care lucrurile merg foarte bine, dar sunt mici procentual. Deciziile se iau mult mai greu, zilele pe piaţă cred că s-au triplat” a declarat Toma Filipovici la ZF Live.

    Dacă înainte o proprietate stătea la vânzare aproximativ şase luni de zile, acum este greu de estimat cât durează până când o tranzacţie primeşte undă verde. Încetinirea tranzacţiilor poate veni şi dintr-o  perioadă de supraapreciere a proprietăţilor, care a trecut, şi care i-a făcut pe cumpărători mai atenţi la achiziţii. Toma Filipovici subliniază că încă nu se poate vorbi despre o criză în imobiliare, dar că încetinirea pieţei este un fenomen cert.

    „Înainte, în Bucureşti şi Ilfov, o proprietate stătea pe piaţa cam şase luni de zile, iar acum e greu să estimez. Sunt proprietăţi care ar fi trebuit să se vândă şi mă întreb de ce nu se vând. Poate erau înainte supraapreciate şi lumea a coborât între timp cu picioarele pe pământ. Nu aş spune că e un blocaj, dar e o încetinire” a mai declarat Filipovici la ZF Live.

  • Se adună norii unei noi crize? De ce a strâns legendarul Warren Buffett un munte de cash şi pentru ce se pregăteşte

    În lumea financiară, niciun investitor nu atrage mai mult atenţia decât o face Warren Buffet. Atunci când face o mişcare, investitorii mai mici încep să calculeze ce ar putea însemna pentru portofoliile lor. Recent Buffet a redus participaţia Berkshire Hathaway, congomeratul de business pe care îl conduce, la Apple şi a început să îşi facă rezerve de cash, motiv pentru care tot mai mulţi se întreabă dacă nu cumva o nouă criză financiară este pe drum, scrie The Economist.

    Rezervele de cash ale Berkshire Hathaway au crescut de la 189 de mld. dolari în primul trimestru al anului la 277 de mld. de dolari la sfârşitul lunii iunie. Anunţul privind vânzarea acţiunilor Apple a venit într-un context sumbru. Bursele din întreaga lume scădeau vertiginos după ce datele privind economia SUA au provocat îngrijorări cu privire la o eventuală recesiune a celei mai puternice economii din lume.

    În lumea investitorilor numele lui Warren Buffet a căpătat dimensiuni aproape mistice, el având porecla de „Oracolul din Omaha”, pe fondul strategiilor şi succesului de care se bucură pe termen lung.

     Zecile de mii de investitori care se adună la reuniunea acţionarilor Berkshire Hathaway sunt mai degrabă discipoli decât vânători de acţiuni. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că unii  observatori văd acumularea de numerar ca pe un semn rău.

    Investitorii au remarcat că Warren Buffett a început să strângă cash şi la mijlocul anilor 2000, înainte de criza financiară globală, ceea ce i-a permis să se afle într-o poziţie superioară pentru a cumpăra acţiuni, într-o perioadă în care companiile vindeau acţiuni la preţuri reduse pentru a face rost de bani.

    În ciuda misticismului care îl încojoară pe Buffet, cei care i-au studiat deciziile au reuşit să facă lumină în privinţa strategiilor sale.  Într-o cercetare publicată în 2018, Andrea Frazzini, David Kabiller şi Lasse Pedersen, toţi de la AQR Capital Management, o firmă de investiţii, au descoperit că performanţele superioare pe termen lung ale Buffett pot fi explicate simplu. El a cumpărat acţiuni de la companii stabile la preţuri ieftine şi a aplicat în mod continuu efectul de levier. Pe scurt, el s-a folosit de banii Berkshire sau de împrumuturi pentru a cumpăra acţiuni ieftine şi de calitate care să genereze profit solid şi garantat.

    La fel cum explicaţia pentru performanţa sa extraordinară este mai degrabă perspicacitatea decât magia, la fel este şi motivul pentru acumularea de lichidităţi a  Warren Buffett.

     În mai, oracolul din Omaha a declarat că investitorii săi ar trebui să se aştepte ca el să vândă acţiuni şi să acumuleze rezerve din două motive. Unul este că se aşteaptă la o creştere a impozitelor pe câştigurile de capital şi doreşte să îşi realizeze profiturile înainte ca acest lucru să se întâmple. Celălalt motiv este că vede puţine companii ieftine, de înaltă calitate, în care să investească.

    Noul teanc de cash al dlui Buffett este, fără îndoială, enorm. Berkshire Hathaway ar putea, dacă ar dori, să cumpere McDonald’s la preţul actual al acţiunilor lanţului de fastfood şi să rămână cu 80 de miliarde de dolari, sau să achiziţioneze mai multe acţiuni Meta decât are Mark Zuckerberg, şeful firmei. Dacă pieţele vor intra într-o recesiune severă, miliardarul american se va afla din nou într-o poziţie de invidiat, putând să achiziţioneze firme care se tranzacţionează la reducere şi să-şi joace în continuare cărţile care l-au făcut celebru.

  • Fondul de salvare pentru dezvoltatori imobiliari din China rămâne blocat de sistemul birocratic al statului. Doar 5% din suma promisă de guvernul chinez a fost alocată până în prezent pentru a sprijini cumpărarea de proprietăţi nevândute

    China a alocat doar o mică parte dintr-un fond emblematic al băncii centrale destinat salvării dezvoltatorilor imobiliari, în timp ce autorităţile se străduiesc să reducă stocul vast de locuinţe nevândute şi să pună capăt unei crize imobiliare prelungite, scrie Financial Times.

    În luna mai, Beijingul a prezentat un plan prin care Banca Populară a Chinei şi băncile de stat vor mobiliza până la 500 de miliarde de Rmb (70 de miliarde de dolari) în împrumuturi pentru a sprijini întreprinderile guvernamentale locale să cumpere proprietăţi nevândute. Administraţiile locale ar închiria apoi proprietăţile ca locuinţe sociale.

    Dar cele mai recente cifre ale PBoC arată că băncile au împrumutat doar 24,7 miliarde Rmb în cadrul programului, ceea ce a determinat banca centrală să forţeze luna aceasta o „accelerare” a programului.

    „Modul de punere în aplicare a planului a reprezentat, în mod paradoxal, unul dintre blocajele principale în desfăşurarea acestuia”, a declarat Lisheng Wang, economist pentru China la Goldman Sachs, deoarece băncile, administraţiile locale şi alte entităţi se luptă să ajungă la un acord cu privire la preţurile proprietăţilor.

    Potrivit analiştilor, absorbţia lentă vine în contextul în care factorii de decizie s-au străduit să stabilizeze sectorul imobiliar, subminând încrederea gospodăriilor într-o ţară în care proprietăţile reprezintă cea mai mare parte din averea oamenilor.

    Răspunsurile politice ale Beijingului au pus accentul pe creditarea bazată pe piaţă prin intermediul sistemului financiar, dar acestea s-au lovit de un context economic dificil. Cererea de credite a scăzut, iar în iulie, pentru prima dată din 2005, împrumuturile noi în yuani către economia reală au devenit negative.

  • VIDEO: BUSINESS Magazin publică anuarul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2024 – Rising Stars: Cum schimbă liderii din noile generaţii businessul românesc

    Sub umbrela „Rising Stars: Cum schimbă liderii din noile generații businessul românesc?”, ediția din 2024 a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP își propune să releve faptul că liderii de afaceri din noile generații sunt la fel de dornici să genereze profituri ca și generațiile anterioare, dar nu cu orice preț, fiind primii executivi care fac trecerea spre o libertate și o relaxare asumate. 

    Citiţi mai multe în ediţia digitală a anuarului. 

    Catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, EDIŢIA 2024 se distribuie gratuit abonaţilor şi poate fi comandat în varianta tipărită la adresa: claudia.mirt@m.ro.

     

  • Cei care nu învaţă din istorie sunt condamnaţi să o repete. După trei decade de explozii ale bulelor speculative, care au prăbuşit pieţele si au adus crize, există puţine semnale că lumea s-a trezit şi dezastrul nu se va repeta

    Când a ieşit pentru prima oară în spaţiu, astronautul NASA Reid Wiseman a avut o revelaţie: „Înainte mă temeam de înălţimi. Acum îmi e frică doar de gravitaţie”.

    Vara lui 2024 ar putea fi moment bun pentru investitori să se gândească la asta. Aşa cum gravitaţia afectează astronauţii înainte ca ei să iasă din atmosfera planetei, acelaşi efect îl are şi asupra bulelor speculative din diferite pieţe. În ambele cazuri, gravitaţia ne aduce cu picioarele pe pâmânt, scrie Merry Somerset Web, editorialist Bloomberg intr-o opinie publicată pe site.

    În spatele bulelor din ultimii 30 de ani există o poveste fantastică care se vinde ca pâinea caldă: Piaţa funcţionează, toată cumpără şi totul merge bine.

    Realitatea însă nu se potriveşte cu povestea, pentru că în final preţurile se ridică la un nivel nemaivăzut, nimeni nu îşi mai permite să investească, iar clasa de active care se află în centrul bulei se prăbuşeşte şi trage după ea toată piaţa.

    Deşi în ultimele trei decade problema a continuat să se repete, nimeni nu pare că a învăţat ceva.

    Apariţia unei bule nu este greu de observat, însă investitorii cu experienţă ştiu că nu apariţia este problema ci calcularea momentului în care ea se va sparge.

    Acest lucru se datorează faptului că pentru a exploda, o bulă nu are nevoie de un declanşator. Crizele politice, scandalurile din lumea economică sau schimbările de politică monetară, deşi sunt periculoase şi abundente, nu sunt o problemă.

    După cum subliniază Albert Edwards, strateg la Societe Generale, sfârşitul este adesea extrem de simplu:„

    „O inversare a dinamicii preţurilor într-o clasă de active care a crescut puternic timp de mai mulţi ani  este adesea suficientă în sine pentru a provoca prăbuşirea preţurilor”.

    Atunci când nu mai cumpără nimeni , iar investitorii îşi pierd răbdarea şi încep să vândă, totul se prăbuşeşte.

    Din acest motiv toate bulele pot fi privite ca o schemă Ponzi. Când investitori noi nu mai apar, iar cei vechi vor să îşi scoată banii, piaţa se află faţă în faţă cu dezastrul.

    În 2022, criza era la un pas să se repete, pe fondul evoluţiei sectorului tehnologic american. Bula companiilor tech din SUA şi-a găsit o rezolvare simplă atunci. Fed a crescut semnificativ rata dobânzii, companiile nu s-au mai putut împrumuta ca înainte, şi s-au trezit forţate să scoată şi mai mulţi bani din buzunar pentru a plăti datoriile către bănci.

    Rezultatul a fost scăderea indicelui bursier Nasdaq, care urmăreşte cele mai performante companii tehnologice din State, cu 35%.

    Apoi a venit ChatGPT şi odată cu el un val de optimism care a şters cu buretele grijile privind ratele, împingând din spate ideea că inteligenţa artificială va schimba lumea.

    De la începutul anului 2023, sectorul tehnologiei din SUA a crescut cu peste 100%, iar indicele bursier S&P cu 50%. Creşterea este într-o anumită măsură uşor de înţeles. Inteligenţa artificială chiar ar putea transforma lumea noastră, pentru că ar putea putea aduce o explozie a productivităţii.

    Totuşi, lumea economică a mai fost aici.

    Bursele s-au aflat într-un moment similar în timpul bulei dot-com din 1990. Atunci, investitorii au vărsat munţi de bani pe pieţe de capital, convinşi că internetul avea să schimbe lumea. Drept rezultat acţiunile companiilor tehnologice au crescut specatculos până când nimeni nu şi-a mai permis să investească, iar bula s-a spart.

    Povestea internetului şi promisiunile lui au fost fascinante, dar niciodată atât de mult încât să justifice evaluările companiilor.

    În 2024, pare că povestea se repetă din nou. Companiile tehnologice americane reprezintă acum 35% din indicele bursier S&P 500, care urmăreşte cele mai performante 500 companii din SUA. Potrivit BCA, companie de research în domeniul investiţiilor, datorită AI sectorul tehnologic corporate ar putea înregistra în următorii 10-20 de ani o creştere cuprinsă între 3.000 şi 10.000 mld. dolari.

    Ceea ce ar trebuie să pună în gardă atât investitorii cât şi pieţele e că acţiunile companiilor tech au crescut deja cu 4.300 mld. dolari din 2022 şi până în prezent, iar piaţa a înregistrat o creştere totală de 7.000 mld. dolari.

    BCA notează că „piaţa de capital din SUA este supraevaluată semnificativ, iar pentru a demonstra opusul trebuie să vedem dovezi că AI îşi ţine promisiunea şi aduce o explozie o explozie a productivităţii care să justifice creşterile”

    Cifrele şi statisticile oferite de BCA ridică două întrebări importante: Se va vedea această revoluţie a productivităţii la timp pentru ca investitorii să nu se panicheze şi să prăbuşească piaţa? Va fi ea suficientă pentru a justifica preţurile astronomice la care au ajuns acţiunile companiilor tech din SUA?

    Cel mai important lucru pe care trebuie să şi-l amintească investitorii este că, deşi este logic pe termen lung să intre pe pieţele bursiere, nu trebuie să participe la bule, chiar dacă este tentant. Dacă revoluţia productivităţii chiar se întâmplă, toate sectoarele vor beneficia, deci bani vor curge în toate direcţiile.

  • Încep să apară estimările crizei globale provocate de softul defect Crowdstrike: cel puţin un miliard de dolari

    Costurile cauzate de scoaterea din uz a 8,5 milioane de PC-uri cu Windows – care au blocat operaţiunile în segmente critice precum cel financiar, de sănătate şi transporturi – ar putea depăşi 1 miliard de dolari – doar că nu se ştie cine va plăti factura, scrie portalul CNBC.

    Ceea ce un expert în securitate cibernetică a descris ca fiind “cea mai mare întrerupere IT din istorie” a perturbat afaceri, de la vânzări cu amănuntul la livrări de colete şi proceduri în spitale, costând venituri, timp şi productivitate.
    Problema a fost cauzată de câteva secvenţe de cod defectuos ale CrowdStrike într-o “actualizare de conţinut” software. Din nefericire, corectarea erorii a fost mult mai consumatoare de timp decât provocarea ei, şi ar putea dura zile până când toate sistemele vor reveni la normal.

    CrowdStrike şi-a cerut scuze pentru situaţie dar nu a menţionat dacă intenţionează să ofere compensaţii clienţilor afectaţi.

    Experţii spun că se aşteaptă să existe cereri de despăgubiri şi, foarte probabil, procese şi sunt în general de acord că este prea devreme pentru a avea o estimare fermă a costurilor întreruperii globale a internetului de vineri. Dar aceste costuri ar putea depăşi cu uşurinţă 1 miliard de dolari, a declarat Patrick Anderson, CEO al Anderson Economic Group, o firmă de cercetare din Michigan specializată în estimarea costurilor economice ale evenimentelor precum grevele şi alte perturbări ale afacerilor.

    Anderson a declarat că facturile ar putea fi deosebit de costisitoare pentru companiile aeriene, din cauza veniturilor pierdute din zborurile anulate şi a costurilor excesive cu forţa de muncă şi combustibilul pentru avioanele care au zburat, dar s-au confruntat cu întârzieri semnificative.
    În ciuda dominaţiei CrowdStrike în domeniul securităţii cibernetice, veniturile sale anuale sunt de mai puţin de 4 miliarde de dolari pe an.
     

  • „Sunt unele luni în care nu îmi permit să am o relaţie. Şi nu câştig puţin”

    Nu e citatul meu, dar îi aparţine unui prieten din aceeaşi generaţie cu mine şi mi se pare foarte reprezentativ „pentru vremurile pe care le trăim”, o sintagmă ce se regăseşte tot mai des în titlurile de presă.  Am fost destul de surprinsă să aflu că, luând în calcul un copil, discuţia cu partenera lui a pornit din start de la bugetul personal: „Tu câştigi atât, eu atât, tu ai rata ta, eu am rata mea, ne permitem? Nu.” Şi iată cum, foarte simplu, vine răspunsul la problema care macină întreaga Europa  – rate de natalitate scăzute şi o populaţie din ce în ce mai îmbătrânită care apasă din ce în ce mai greu pe umerii generaţiilor care muncesc.

    Pe măsură ce trece timpul şi avem senzaţia că ne merge mai bine, generaţia noastră, Millennials, cei mai bătrâni dintre tineri sau, aşa cum mai este numită, generaţia de sacrificiu,  se loveşte de o nouă criză. În perioada în care ne căutam primele joburi, angajatorii spuneau că, din cauza crizei financiare, fie nu pot să ne angajeze, fie posibilităţile în ceea ce priveşte remuneraţia sunt limitate. În pandemie, domenii în care lucrează mulţi dintre tineri, printre care şi cel al serviciilor, au fost printre cele mai lovite. Acum, cu ocazia noii crize, unii dintre tineri şi-au pierdut joburile, chiar în preajma sărbătorilor (şi nu vorbesc doar despre angajaţii Twitter, ci de (foşti) angajaţi români, despre care am aflat că au fost concediaţi chiar înainte de Crăciun). Cei mai „norocoşi” dintre noi se confruntă  doar cu nevoia de a face „downsizing”, o reducere a cheltuielilor, la început  de an. Nu zic că acest context neprietenos stă doar în calea noastră, a millennialilor, însă pare că etapa vieţii în care noi am fost prinşi în vârtejul unei noi crize poate să aibă un impact asupra felului în care ne construim şi viaţa ce va urma de acum.

    Nu ştiu cum stau lucrurile când vine vorba despre chiar cei mai tineri dintre angajaţi, dar în ceea ce priveşte generaţia pe care o reprezint, pot să spun că nu suntem deloc „flower power” când vine vorba despre stabilitatea financiară. Cei mai mulţi dintre noi am muncit pentru a avea lucrurile pe care poate părinţii noştri nu le-au avut şi, nu aş spune că din cauza city breakurilor nu facem copii, aşa cum zicea directorul editorial al BM şi ZF, Cristian Hostiuc, acum câţiva ani, ci, mai degrabă, a unui raţionament destul de simplu: o familie şi un copil reprezintă un angajament financiar pe viaţă –  dacă e să scoatem sentimentele din ecuaţie, cam asta înseamnă un copil sau, uneori, chiar şi un partener. Călătoriile aş zice că sunt mai degrabă un efect şi nu o cauză a problemei: ajută când vine vorba de umplut timpul liber (când eşti singur e mai mult) şi, poate şi golul lăsat de lipsa unei familii şi activităţilor pe care le-ai face cu un copil.

    „Nu cerem luna de pe cer”, spuneau millennialii americani dintr-un articol publicat de New York Times. Ei exemplificau situaţia diferită a generaţiilor actuale de tineri adulţi (32-40 de ani) în oglindă cu părinţii lor, printr-o animaţie care circulă online: în timp ce părinţii tinerilor americani îşi cumpărau la vârsta aceasta o casă, aveau un copil, investeau într-un fond de pensii, millennialii actuali se gândesc dacă să îşi ia o pisică sau o plantă. La vârstele la care cei mai mulţi dintre noi am ajuns deja, părinţii noştri (cei mai mulţi dintre ei Baby Boomers), ne creşteau pe noi. Acum însă, majoritatea millennialilor nu sunt nici măcar căsătoriţi, darămite să aibă şi copii. Unul dintre motive este lipsa banilor – mai ales dacă ne gândim la lipsurile cu care cei mai mulţi dintre noi am crescut, spre finalul perioadei comuniste. Şi nu mă refer la lipsa banilor pentru cei cu salariul minim  – ci la salariile „bune”, ale „corporatiştilor” din marile oraşe. 

     

    Chiar şi tinerii adulţi cărora le merge bine, au cariere de succes şi salarii de peste 2.000 de euro (cam cât costul lunar al unei şcoli sau grădiniţe private), sunt vigilenţi când vine vorba de un angajament care ar putea duce la un dezechilibru financiar. Iar dacă nu toţi suntem atât de raţionali când vine vorba despre întemeierea unei familii, uneori, chiar nu e timp pentru un astfel de pas. S-a tot vorbit la început de an despre un al doilea job, care să compenseze creşterea inflaţiei şi a costului vieţii – dar când lucrezi pentru două joburi, este greu să ai nu doar timpul, dar şi energia pe care să o aloci vieţii personale, chiar dacă, la nivel de buget, cele două joburi ajută. 

     

    În concluzie, am putea spune că creşterea ratei creditului ne face viaţa socială şi, implicit, romantică, şi mai dificilă. Lăsând la o parte contextul socio-economic în care am crescut puţin diferit faţă de tinerii americani, situaţia millennialilor români este similară. Pare că nu vor să se maturizeze, dar poate pur şi simplu nu îşi permit acest lucru.

    Cei mai mulţi dintre noi au crescut cu lipsuri – am venit „la oraş”, la facultate,  unde am împărţit camere, în general mai mult decât modeste, fie că vorbim despre cămin sau demisoluri din Bucureşti – nu e normal să visăm la o casă a noastră? Alţii mai mult au muncit decât au studiat, doar ca să îşi permită să rămână în oraşul de studiu. Iar acum, când am ajuns la o oarecare stabilitate financiară şi la prima rată, a venit iar criza. Pe lângă faptul că pare că mulţi dintre noi am devenit „anxioşi financiar”, aşa cum scrie presa internaţională, asta cu siguranţă nu se va vedea bine nici în natalitate.

    Aş zice aşadar, să vă gândiţi de două ori înainte de a refuza mărirea de salariu a millennialului din birou – subiectul cel mai discutat de săptămâna trecută – poate, la pensie, aceasta se va întoarce şi la voi.   ■

     

    Ioana Matei, jurnalist BUSINESS Magazin

    Ioana.matei@businessmagazin.ro

  • Criză la nivel global provocată de o eroare de funcţionare a mii de sisteme Microsoft

    Mii de computere rulând sistemul de operare Windows se confruntă astăzi cu o eroare care blochează pornirea sistemelor, afectând bănci, companii aeriene, posturi TV, supermarketuri şi multe alte afaceri la nivel mondial. O actualizare defectuoasă de la furnizorul de securitate cibernetică CrowdStrike scoate din funcţiune computerele şi serverele afectate, forţându-le să intre într-o buclă de recuperare la pornire, astfel încât sistemele nu pot porni corespunzător. CrowdStrike este utilizat pe scară largă de multe companii din întreaga lume pentru gestionarea securităţii PC-urilor şi serverelor Windows.

    Mii de computere rulând sistemul de operare Windows se confruntă astăzi cu o eroare care blochează pornirea sistemelor, afectând bănci, companii aeriene, posturi TV, supermarketuri şi multe alte afaceri la nivel mondial. O actualizare defectuoasă de la furnizorul de securitate cibernetică CrowdStrike scoate din funcţiune computerele şi serverele afectate, forţându-le să intre într-o buclă de recuperare la pornire, astfel încât sistemele nu pot porni corespunzător. CrowdStrike este utilizat pe scară largă de multe companii din întreaga lume pentru gestionarea securităţii PC-urilor şi serverelor Windows.

    Băncile, companiile aeriene şi posturile TV australiene au dat primele alarma când mii de sisteme au început să se deconecteze. Problemele se răspândesc acum, pe măsură ce companiile din Europa îşi încep ziua de lucru. Postul britanic Sky News nu poate în prezent să transmită buletinele de ştiri de dimineaţă şi afişează un mesaj în care îşi cere scuze pentru “întreruperea acestei emisiuni”. Ryanair, una dintre cele mai mari companii aeriene din Europa, spune de asemenea că se confruntă cu o problemă IT “de la terţi”, care afectează plecările zborurilor.

    Sistemele afectate sunt blocate într-un ecran albastru de recuperare la pornire.

    Administraţia Federală a Aviaţiei din SUA spune că toate zborurile Delta, United şi American Airlines sunt oprite la sol din cauza unei “probleme de comunicare”. Aeroportul din Berlin avertizează şi el despre întârzieri în călătorii din cauza unor “probleme tehnice”.

    CrowdStrike a identificat problema şi a anulat actualizarea defectuoasă, dar acest lucru nu pare să ajute maşinile care au fost deja afectate.