BusinessMagazin

Tag: ceasuri

  • Ceasurile inteligente Vector se lansează în România. Cât costa un ceas

    Start-up-ul Vector Watch, fondat în anul 2013 în România de Andrei Pitiş, care l-a atras în acţionariat şi pe antreprenorul Radu Georgescu şi a devenit un proiect cu ambiţii globale pe piaţa încă în formare a dispozotivelor purtabile “smart”, va lansa în 14 octombrie şi pe piaţa din România colecţia sa de ceasuri inteligente.

    “În seara de 14 octombrie,  (…) lansăm în România colecţia de ceasuri inteligente Vector Watch”, potrivit invitaţiei transmise media de companie.

    Până în prezent ceasurile au fost lansate doar pe piaţa din Marea Britanie, unde compania şi are acum sediul său central. Pe piaţa din Marea Britanie cele 12 variante de ceasuri din colecţie au preţuri între 219 şi 349 de lire sterline.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Noua viaţă a ceasurilor vechi

    Reciclarea înseamnă pentru unii doar respectarea împărţirii deşeurilor pe categorii atunci când le aruncă, iar pentru alţii o adevărată artă, aceştia creând obiecte care fac deliciul colecţionarilor.

    În această categorie se înscrie sculptoriţa şi pictoriţa americană Susan Beatrice, care foloseşte piese de ceasuri vechi şi bucăţi de bijuterii, dar şi alte materiale pentru a crea sculpturi miniaturale de animale reale (pisici, şoareci, căluţi de mare) sau creaturi fabuloase (dragoni, zâne) ori ceasuri de buzunar ce par desprinse dintr-un univers steampunk.

    Piesele sunt unicate, susţine artista, care primeşte şi comenzi, cei care doresc putând solicita o piesă care să semene cu una deja confecţionată şi ajunsă la un client.

  • Marile companii din industria luxului se întrec în a lansa bijuterii spectaculoase: fantezie cu ceasuri şi pietre preţioase

    Marile companii din industria luxului se întrec în a lansa bijuterii spectaculoase, mai discrete sau cu combinaţii nebuneşti de pietre preţioase. Pentru ca să atragă colecţionarii şi nu numai lansează şi ceasuri fanteziste, care pot fi şi ele considerate nişte bijuterii în sine, scrie The Telegraph.

    Chopard, de pildă, a prezentat anul acesta o colecţie de haute joaillerie în cinstea celei de-a şaizecea aniversări de la lansarea premiului festivalului de film de la Cannes, Palme d’Or, printre piesele colecţiei numărându-se şi ceasul Green Carpet placat cu diamante care închipuie frunzele de palmier.

    Boucheron a lansat ceasul Plume de Paon (pană de păun) a cărui brăţară are forma penei din denumire şi este confecţionată din aur alb, marmură de Makrana şi bătută cu diamante. Van Cleef and Arpels s-a întors în trecut în căutarea inspiraţiei, pe care a găsit-o în ceasul-brăţară Cadenas, creat în 1935. Cele două versiuni moderne sunt realizate din aur alb şi diamante sau aur roz cu safire tot roz. La rândul său, Bulgari s-a jucat cu formele geometrice rezultând nişte ceasuri cu modele hipnotice reunite sub denumirea Geometry of Time.

    Casa Cartier nu s-a lăsat mai prejos, propunând un ceas cu brăţară deschisă cu diamante şi cu cadranul ascuns de un smarald de formă conică de douăzeci şi una de carate. Chanel şi-a găsit inspiraţia în apartamentul din Paris al fondatoarei sale, Gabrielle Chanel, lansând Mademoiselle Privé, ce cuprinde modele cu cadrane acoperite cu mătase brodate manual cu motive cu diamante şi perle.
     

  • Ce colecţionează parlamentarii: Bijuterii, ceasuri, măşti, vaze, tablouri de zeci de mii euro

    Potrivit declaraţiilor de avere, actualizate în iune şi publicate pe site-urile Camerei Deputaţilor şi Senatului, deputatul Elena Udrea are bijuterii de 100.000 de euro, deputatul PSD Mădălin Voicu deţine bijuterii de familie de 40.000 de euro, Anton Marin de la UNPR are o colecţie de tablouri de peste 160.000 euro, ceasuri şi bijuterii în valoare de 90.000 de euro, în timp ce Ştefan Băişanu de la PNL declară metale preţioase, bijuterii de peste 50.000 de euro şi obiecte de artă, colecţii de artă, numismatică şi filatelie tot în valoare de peste 50.000 de euro.

    Ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu, deputat PSD, deţine bijuterii de 5.000 de euro şi obiecte de artă de 3.000 de euro, Eugen Bejinariu, de la PSD, are o colecţie de artă (gravuri, desene, picturi) de 82.000 de euro, obiecte de artă şi cult de 3.000 de euro, obiecte decorative (statui, vaze) de 29.000 de euro, bijuterii de 9.000 de euro şi mobilier din lemn de diferite stiluri, în valoare de 28.000 euro.

    Deputatul PNL Gheorghe Udrişte deţine bijuterii, ceasuri, tablouri, icoane în valoare de 40.000 de euro, în timp ce deputatul Cornel Comşa şi-a sporit averea în urma căsătoriei, el trecând în declaraţie bijuterii în urma căsătoriei de 35.000 de euro, ceasuri, dar de nuntă de 30.000 de euro şi tablouri de 10.000 de euro primite la nuntă.

    Social-democrata Aurelia Cristea are obiecte de artă, bijuterii şi ceasuri de 35.000 de euro, în timp ce liberalul Ioan Bălan are bijuterii, ceasuri, obiecte de artă de 39.000 de euro.

    Deputatul Sebastian Ghiţă se remarcă prin colecţia de ceasuri de 900.000 de euro, bijuterii de 3.100.000 de euro şi obiecte de artă de 13.000.000 euro, în timp ce Carmen Hărău de la PNL are bijuterii şi ceasuri de 70.000 euro şi o colecţie de tablouri, pictură contemporană, de 250.000 de euro.

    Fosta şefă a Camerei Deputaţilor Roberta Anastase (PNL) are, împreună cu soţul său Victor Farca, bijuterii şi metale preţioase de 20.000 de euro şi ceasuri de 15.000 de euro, iar Antal Istvan de la UDMR are o bibliotecă personală cu 6.180 de cărţi în valoare de 15.100 de euro şi 14 tablouri de pictori contemporani, în valoare de 1.600 de euro.

    Ana Birchall (PSD) are declarate bijuterii de 46.000 de euro şi un lingou de aur la valoare de piaţă, iar Valentin Blănariu de la PSD are coliere de aur de 4.300 de euro.

    Fostul ministru de finanţe Daniel Chiţoiu de la PC- PLR are bijuterii de aur în valoare de 18.000 de euro, iar Lucian Ciubotaru (PNL) are bijuterii de familie de 20.000 de euro.

    Deputatul PC Bogdan Ciucă deţine două măşti africane de 4.000 şi 3.000 de euro, o mască din Indonezia de 1.200 de euro şi o statuetă cubaneză de 4.500 de euro, iar Petre Daea de la PSD are obiecte din sticlă de murano de 500 de euro, icoane, cruciuliţe şi tablouri de 1600 de euro şi tablouri de 2.750 de euro. Şi Ion Diniţă (PC-PLR) are lucrări de artă contemporană de 20.000 de euro, obiecte de artă şi cult de 20.000 de euro şi bijuterii şi ceasuri de 50.000 de euro.

    Social-democrata Ileana Dumitrache a trecut în declaraţia de avere tablouri de 102.000 de euro, icoane de 70.000 de euro, bijuterii de 105.000 de euro, mobilier de 50.000 euro şi ceasuri în valoare de 70.000 de euro.

    Florea Damian (PC- PLR) şi-a trecut în declaraţia de avere o colecţie de artă contemporană a unor artişti români, în valoare de 198.000 de euro, obiecte decorative şi cult din lemn, argint şi sticlă de 8.000 de euro, icoane de 3.800 de euro, iar Daniel Florea (PSD) are ceasuri de 25.000 de euro şi bijuterii de 25.000 de euro.

    Fostul ministru al Finanţelor în Guvernul Boc Gheorghe Ialomiţianu (PNL) are trei tablouri de 31.600 de lei şi un tablou de 6.300 de lei, iar Rodica Nassar (PSD) are bijuterii de 66.000 de euro, tablouri şi argintărie de 45.000 de euro.

    Deputatul Constantin Mazilu (PSD) are şi el diverse bijuterii de 30.000 de euro, în timp ce Răzvan Mironescu (PNL) deţine ceasuri de mână de diverse mărci, în valoare de 30.000 de euro, iar Petru Movilă, neafiliat, are bijuterii de 13.500 de euro şi obiecte de artă de 8.900 de euro.

    Inele, lănţisoare, brăţări, cerceri din aur cu perle, smaralde şi diamante, ceas de aur şi tablouri de 300.000 euro sunt bijuteriile soţiei deputatului PSD Ninel Peia, iar Mircea Toader de la PNL are bijuterii de 40.000 de euro şi obicte de artă şi cult de 10.000 de euro.

    Şi Vlad Nistor de la PNL deţine diverse obiecte de artă, cele mai multe fiind moştenire, în valoare de 40.000 de euro, în timp ce Rovana Plumb de la PSD a menţionat în declaraţia de avere bijuterii de 7.000 de euro, iar deputatul Dan Cristian Popescu (PNL) deţine bijuterii de 50.000 de euro, obiecte de artă şi cult de 20.000 de euro şi ceasuri de 13.000 de euro.

    Deputatul Cristian Rizea de la PSD are şi el trecute în declaraţia de avere bijuterii şi ceasuri de 35.000 de euro, precum şi bunuri primite la botezul fiului său şi la ”tăierea moţului” acestuia –
    bijuterii, icoane şi tablouri în valoare totală de peste 58.500 de euro.

    Un ceas din aur alb şi briliante Cartier de 10.000 de euro, bijuterii din aur şi diamante de 13.000 euro, două ceasuri de 16.000 euro are şi Valeria Schelean de la PNL, iar Florin Secară, tot liberal, are o colecţie de artă, tablouri, bijuterii şi ceasuri de 100.000 de euro. Deputatul UNPR Valeriu Steriu a menţionat în declaraţia de avere o colecţie de ceasuri de 20.000 de euro, Ion Şcheau are ceasuri Ulysse Nardin de 8.000 de euro, un ceas Jaeger-LeCoultre de 14.000 de euro şi bijuterii de 20.000 de euro, iar Ioan Teodorescu de la PSD deţine bijuterii şi obiecte de artă şi cult în valoare de 30.000 de euro.

    Preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea, a menţionat că deţine tablouri, icoane şi bijuterii în valoare de aproximativ 5.000 de euro, achiziţionate de soţia sa, Laura Carmen, cu mult înaintea căsătoriei care a avut loc la începutul lunii iulie 2015.

    La Senat, preşedintele acestui for, Călin Popescu Tăriceanu, are trecute în declaraţia de avere bijuteriile soţiei, în valoare de 60.000 de euro, iar fostul preşedinte Crin Antonescu declară, de asemenea, bijuterii de 18.000 de euro, tot ale soţiei.

    Senator UNPR şi vicepremier, Gabriel Oprea are bijuterii din aur, pietre preţioase de 10.000 de euro, picturi, statuete, tablouri şi icoane de 50.000 euro, senatorul PSD Ilie Sârbu are bijuterii de 35.000 de euro şi tablouri de 10.000 de euro, iar Dan Şova deţine o colecţie de numismatică de 15.000 de euro

    Senatorul Gabriela Firea de la PSD are bijuterii din aur, platină, un ceas din perioada interbelică de 130.000 de euro şi tablouri de 110.000 de euro, iar Mircea Geoană declară obiecte de mobilier, opt icoane, tablouri de 75.000 de lei, obiecte decorative din argint, sticlă, porţelan de 65.000 de lei, precum şi obiecte de artă şi bijuterii de 72.000 de lei şi obiecte de cult de 12.000 de lei.

    Bijuterii din aur alb, galben, diamante de 25.000 de euro şi tablouri de 12.000 euro are şi senatorul Niculae Bădălău (PSD), în timp ce Tudor Barbu de la PNL are ceasuri şi bijuterii de 25.000 de euro. Fostul ministru al Culturii Daniel Barbu de la PLR deţine artă decorativă europeană şi orientală de 10.000 de euro, mobilă europeană din secolele XVII-XIX, în valoare de 40.000 de euro şi pictură europeană de 40.000 de euro, iar senatorul Marius Bota are bijuterii, tablouri şi ceasuri de 30.000 de euro.

    Şi senatorul Valentin Calcan (PSD) deţine bijuterii în valoare de 58.000 de euro şi şase ceasuri de 40.000 de euro, în timp ce Damian Drăghici de la PSD are ceasuri de 16.500 de euro, bijuterii de 40.000 de euro, iar Cristian Dumitrescu de la PSD are picturi şi sculpturi de 81.000 de euro şi bijuterii şi ceasuri de 42.000 de euro.

    Senatoarea Vasilica Miron (PNL) are bijuterii de 49.600 de euro, Doina Tudor deţine bijuterii de 40.000 de euro şi ceasuri de 30.000 de euro, iar Nicolae Nasta are bijuterii, ceasuri, obiecte de artă şi pietre preţioase de 125.000 de euro.

    Fostul tenismen Ilie Năstase, senator UNPR, a trecut în declaraţia de avere ceasuri de 150.000 de euro, bijuterii de 100.000 de euro şi tablouri de 50.000 de lei, în timp ce Nicolae Şerban (PSD) are obiecte de artă şi bijuterii de 25.000 euro, iar Nicolae Vlad Popa, senator PNL, deţine gravură şi bijuterii de 7.000 de euro, 70 de tablouri şi 15 icoane de 40.800 euro şi argintărie de 1.500 de euro.

    Senatorul PC Cristian Rădulescu deţine bijuterii de 20.000 de euro şi obiecte de artă şi tablouri de 200.000 de euro, iar senatorul UDMR Attila Verestoy are bijuterii de 58.000 de euro şi tablouri de 25.000 euro. Senatorul PSD Florea Voinea menţionează şi el în declaraţia de avere bijuterii de 30.000 de euro, iar senatorul PNL Theodor Atanasiu are bijuterii de 25.000 de euro.

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Povestea lui Hans Wilsdorf, fondatorul Rolex

    La 12 ani a rămas orfan, iar unchii materni au devenit tutorii celor trei fraţi. Ei au decis că ar fi mai bine să lichideze afacerea de producţie a berii prosperă a familiei, care aparţinuse iniţial bunicului şi ulterior tatălui său. I-au înscris pe copii la o şcoală cu internat cu reputaţie bună, unde, potrivit autobiografiei lui Wilsdorf, ”a primit educaţia necesară pentru a-şi croi singur drumul în lume„.

    În pofida faptului că mama lui Hans Wilsdorf era descendentă a renumitei familii de berari Maisel, el nu era interesat de această industrie. A manifestat în schimb un interes crescut pentru matematică şi limbi străine, iar aceste înclinaţii l-au determinat să îşi dorească o carieră prin care să călătorească mult. S-a angajat mai întâi ca ucenic în cadrul unui comerciant de perle din Geneva, ce avea o echipă de vânzări răspândită în toată lumea.

    În 1900, s-a mutat în oraşul elveţian La Chaux-de-Fonds, unde a început să lucreze ca traducător în limba engleză şi funcţionar pentru Cuno Karten, care la vremea respectivă era un concern important concentrat pe exporturi de ceasuri de buzunar şi unde a dezvoltat o dorinţă de a crea ceasul perfect. Trei ani mai târziu s-a mutat în Londra, unde s-a angajat la un producător de ceasuri. Wilsdorf scrie în autobiografia lui că l-a uimit să găsească la angajatorii lui competenţe comerciale foarte dezvoltate, dar şi o lipsă mare de cunoştinţe de specialitate în domeniul orologeriei. A fost motivat astfel ca în 1905, la 24 de ani, să pună bazele propriei afaceri.

    A creat firma Wilsdorf & Davis, cu sediul central în Londra, cooptându-l şi pe Alfred Davis, fratele soţiei sale, în aceasta. Au început să importe ceasuri şi au făcut un parteneriat cu producătorul de ceasuri de mână Herman Aegler. În 1908, Wilsdorf a înregistrat numele Rolex ca marcă înregistrată a Wilsdorf & Davis Ltd., alegând acest nume fiindcă era uşor de pronunţat în orice limbă. În 1914, când Wilsdorf avea 33 de ani, Primul Război Mondial a izbucnit, cetăţenii englezi au dezvoltat o ură faţă de germani, iar taxele au crescut, motiv pentru care a mutat sediul central al companiei în Geneva.

    În 1915, a schimbat oficial şi numele companiei ca răspuns la conflictul dintre englezi şi germani, iar patru ani mai târziu a mutat compania cu totul în Geneva. Popularitatea ceasurilor Rolex a crescut datorită piloţilor Forţelor Aeriene Regale care le cumpărau până la izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial. În momentul când au fost capturaţi şi duşi în taberele de prizonieri, ceasurile lor au fost confiscate. Când a auzit de acest lucru, Wilsdorf s-a oferit să înlocuiască toate ceasurile confiscate şi să nu ceară plata lor până la încheierea războiului. În 1946, Wilsdorf a fondat şi Tudor, o subsidiară a Rolex ce comercializează ceasuri mai ieftine.

    Preţurile ceasurilor Rolex variază în funcţie de model şi de materialele folosite; ele sunt între 650 şi 75.000 de dolari, iar, pentru ceasurile Tudor, între 250 şi 9.000 de dolari, potrivit cărţii ”Ceasuri de mână vintage„ a autorului Reyne Haines. După moartea soţiei sale, în 1944, Wilsdorf a pus bazele Fundaţiei Hans Wilsdorf, căreia i-a donat toate acţiunile sale din Rolex, astfel încât o parte din profitul companiei să fie mereu direcţionat către fapte caritabile.

  • Marii orologieri şi bijutieri internaţionali au anunţat colecţiile de primăvară

    Promisiuni elveţiene

    După un deceniu, brandul elveţian Baume & Mercier a lansat anul acesta o nouă colecţie de ceasuri pentru femei. ”Promesse„ este cea mai nouă linie a orologierului elveţian, inspirată de o colecţie neconvenţională pentru femei lansată în 1970. Colecţia prezentată la Salonul de la Geneva este formată din 14 piese în două mărimi, cu diametrul de 30 mm şi de 34 mm. Mecanismul este fie quartz, fie automat, iar mişcarea pieselor poate fi observată printr-o carcasă transparentă. Orele 12, 3, 6 şi 9 sunt marcate cu cifre romane, iar restul cu diamante. Atât diamantele, cât şi sideful sau aurul roşu sunt folosite pentru a evidenţia bezelul. Curelele pot fi din oţel inoxidabil, dintr-o combinaţie de oţel inoxidabil şi aur roşu placat, satin alb sau piele neagră de aligator.

    Cupole preţioase

    Strălucirea unui diamant se observă în modul cum capturează şi reflectă lumina. Tăietura – prin modul în care maximizează strălucirea – este unul dintre cei patru factori ai calităţii diamantelor, alături de carate, claritate şi culoare. Cele trei diamante în jurul cărora sunt construite bijuteriile din colecţia Happy Diamonds a Chopard împlinesc toate aceste criterii. Li se alătură aurul alb şi domul din cristal, care transformă cascadele de lumină în accesorii.

    Omagiu adus Renaşterii Italiene

    Radiomir Firenze 3 Days Acciaio a fost creat ca un tribut adus Florenţei, oraşul de origine al brandului Panerai, dar şi al Renaşterii italiene. Piesa este gravată manual de câţiva meşteşugari italieni. Designul este inspirat de iconografia Florenţei, iar gravurile care îmbogăţesc carcasa sunt similare cu inserţiile aflate pe faţadele bisericilor florentine. Câteva detalii, precum crinul florentin, emblema Florenţei, ies în evidenţă. Piesa şi-a păstrat totuşi conceptul de ceas creat  pentru folosirea sub apă, noul Radiomir Firenze rezistând până la o adâncime de 100 de metri.

  • Povestea lui Nicolas George Hayek, fondatorul imperiului Swatch

    Este totodată cel care a avut ideea modelului de maşină Smart, inspirându-se din conceptul ceasurilor de mână Swatch. Hayek s-a născut într-o familie de libanezi, în Beirut. Părinţii lui s-au stabilit în Elveţia când era copil. A studiat matematica, chimia şi fizica la Universitatea Lyon din Franţa şi şi-a început cariera ca actuar în cadrul Swiss Re.

    În 1950, a cunoscut-o pe Marianne Mezger, fiica industriaşului elveţian Eduard Mezger, cu care s-a căsătorit un an mai târziu. A preluat pentru o scurtă perioadă de timp managementul firmei de inginerie a socrului său, dar a renunţat la această funcţie în căutarea unei oportunităţi care să îi ofere posibilitatea ”să înveţe ceva nou în fiecare zi„. Folosind un împrumut bancar şi banii obţinuţi după ce şi-a amanetat o parte din mobilă, şi-a creat propria firmă de consultanţă în 1963, ajungând în cele din urmă să aibă printre clienţi companii precum Nestlé şi Siemens.

    Între timp, ceasurile ieftine japoneze câştigau rapid teren în defavoarea orologierilor elveţieni. În 1982, băncile elveţiene au luat decizia numirii unei echipe de consultanţi din Zürich care să organizeze falimentul brandurilor orologiere care supravieţuiseră până atunci. Însă consultantul Nicolas Hayek şi-a asumat un risc şi a realizat fuziunea dintre două firme importante, ASUAG şi SSIH, producătoarele Omega, Longines şi Tissot, şi a format SMH – Société Suisse de Microélectronique et d’Horlogerie.

    A cumpărat 51% din acţiunile acesteia şi a restructurat în mod radical modelul de business: acesta urma să fie axat nu pe producţie, precum manufacturierii asiatici care copiau trecutul elveţian, ci pe proiectarea unui viitor diferit. În 1984, SMH a început producţia în masă a unui ceas de mână cu baterii, din plastic. Mecanismul simplificat avea 51 de componente, aproximativ jumătate din numărul obişnuit al pieselor elveţiene, şi era la fel de ieftin ca orice produs similar adus din Asia, dar cu un design mult mai atent gândit.

    Hayek a creat astfel ceea ce el 
numea ”produs emoţional„, un predecesor al gadgeturilor moderne precum iPhone-ul şi mai recent iWatch-ul. Şi-a numit produsul emoţional Swatch, iniţiala ”S„ pornind atât de la Elveţia (Switzerland), cât şi de la faptul că era atât de ieftin încât entuziaştii îşi permiteau să cumpere mai multe astfel de ceasuri (Second). Compania elveţiană a ajuns în prezent cel mai mare producător de ceasuri, cu venituri anuale de aproximativ 5 miliarde de franci elveţieni. În contextul unei culturi de business conservatoare, ”Domnul Swatch„ apărea drept un personaj excentric, care purta uneori opt dintre produsele sale simultan, câte patru pe fiecare mână, alternând ceasurile Swatch cu mărcile premium din portofoliul SMH.

    Compania SMH a fost redenumită ”grupul Swatch„ în 1990, ca recunoaştere a faptului că Swatch a catalizat renaşterea a 19 alte mărci din Société. Cea de-a doua idee genială a lui Hayek a fost maşina Smart, creată cu intenţia de a fi Swatch-ul transporturilor – o maşină de oraş ieftină şi care, după cum obişnuia Hayek să spună, ”să aibă suficient loc pentru doi adulţi şi un bax de bere„. Mercedes l-a ajutat să producă maşina şi să o lanseze pe piaţă în 1998, dar Hayek nu s-a înţeles cu compania asupra mărimii maşinii, iar primele Smart-uri nu s-au vândut foarte bine. Mercedes a cumpărat partea lui Hayek, a schimbat designul Smart şi a făcut un produs mai scump.

    În 2003, fiul lui Hayek, Nick, a devenit CEO-ul Swatch, iar fiica sa, Nayla, se află în consiliul director al companiei. Hayek a rămas preşedintele companiei până la moartea sa, în 2010, când avea o avere estimată la 3,9 miliarde de dolari.

  • Majoratul neîmplinit al smart. Daimler mai acordă o ultimă şansă modelului care nu a produs vreodată profit

    “Faptul că smart nu se scrie cu majuscule arată cât de inconfortabil s-a simţit Mercedes la capitolul tendinţe şi stil când a lansat modelul la mijlocul anilor ’90. Trebuia să fie un model tânăr şi hip, care să preia ideea lui Nicolas Hayek, inventatorul ceasurilor Swatch, o maşină de oraş cu două locuri, care fusese anterior refuzată de Volkswagen“, scrie jurnalistul Ray Hutton, citat de just-auto.com.

    Combinaţia Swatch Mercedes ART nu a avut succesul financiar anticipat, astfel că, la fel ca primul model lansat acum aproape două decenii, noua generaţie smart caută şi astăzi profitul. Managerii conservatori ai Mercedes-Benz aveau să recunoască faptul că nu au înţeles foarte clar abordarea de marketing a acestui produs, adoptată de echipa pe care Hayek a adus-o în joint venture. smart trebuia să fie o maşină hibrid sau electrică „cu spaţiu pentru două persoane şi două doze de bere“, însă modelul nu avea cum să fie unul ieftin, dat fiind că toate componentele erau noi, la fel ca şi fabrica de la Hambach din Franţa. Hayek prezicea vânzări de 200.000 de unităţi pe an, număr pe care Mercedes-Benz l-a acceptat ca punct de plecare, însă care nu avea să fie atins niciodată. Lansarea din 1998 a fost amânată după ce noul Mercedes-Benz clasa A s-a răsturnat în timpul unor teste, amplificând teama că acest tip de autoturisme nu ar fi sigure – la scurt timp a urmat modificarea suspensiilor şi a sistemului de stabilitate.

    Doar 20.000 de unităţi au fost comercializate în primul an, fapt care l-a determinat pe Jurgen Schrempp, şef al nou formatului concern DaimlerChrysler, să îi dea un ultimatum: ori vindeţi 80.000 de maşini în anul următor, ori renunţăm la smart. Pentru salvarea smart a fost desemnat tânărul Andreas Renschler, acum membru al boardului Volkswagen. „Şansele de supravieţuire sunt 50:50“, spunea atunci managerul. A supravieţuit, dar tuturor le-a fost clar că nu poate fi profitabil doar cu cele două versiuni de oraş. Două noi versiuni roadster au fost introduse în gama smart în 2003, iar vânzările au ajuns la 125.000 de unităţi. Apoi, au apărut modelele forfour, cu cinci locuri, construite pe aceeaşi platformă cu Mitsubishi Colt. Extinderea gamei nu a fost un succes, iar la a doua generaţie smart din 2007 Mercedes-Benz a renunţat la roadster şi forfour. Noul fortwo trebuia să aibă un cost de producţie mai mic şi a împrumutat motorul de un litru în trei cilindri de la Mitsubishi în locul celui dezvoltat intern. De aceea, smart nu a produs nici măcar un euro profit.

    Actualul CEO al Daimler, Dieter Zetsche, care tocmai preluase şefia DaimlerChrysler, spunea la prezentarea fortwo: „Brandul smart va fi profitabil în 2007 şi după aceea“. De atunci vânzările s-au stabilizat la 100.000 de unităţi pe an. O campanie de succes pe internet la lansarea în Statele Unite ale Americii a mai crescut acest număr, ceea ce i-a permis lui Zetsche să declare în 2008 că smart a trecut peste momentul dificil şi a ajuns profitabil, „chiar dacă nu foarte profitabil“. Mercedes-Benz a decis să găsească un producător cu modele similare pentru generaţia smart lansată în decembrie 2014 şi de aici a apărut parteneriatul cu Renault, francezii mizând pe Twingo pentru a cuceri segmentul maşinilor mici de oraş. „Mercedes şi Renault nu sunt nicidecum colegi care împart acelaşi pat, de aceea este incredibil cum au agreat o maşină inspirată de nemţi, dar produsă de francezi. Economiile generate de acest parteneriat sunt importante, efectul împărţirii motoarelor, transmisiilor sau interiorului fiind chiar reapariţia forfour“, spune Ray Hutton. Ce-i drept, diferenţele de mentalitate au persistat: dacă Renault nu a fost interesat de Twingo cu două locuri, Daimler a insistat să păstreze modelul fortwo, chiar dacă asta înseamnă să nu îl producă la uzina din Slovenia, ci în cea iniţială de la Hambach.

  • Co-inventatorul Swatch: Ceasurile elveţiene intră în era glaciară, după lansarea Apple Watch

    Vânzările de smartwatch-uri ale Apple ar putea atinge 20-30 de milioane de unităţi pe an, în primii câţiva ani, a spus Mock într-un interviu.

    Elveţia a exportat 28,6 milioane de ceasuri în 2014.

    Apple Watch va intra pe piaţă în aprilie la preţuri de 349 de dolari pentru modelul Sport, 549 de dolari pentru versiunea de mijloc şi 10.000 de dolari în cazul versiunii high-end, a anunţat luni compania, într-un eveniment organizat la San Francisco.

    “Apple va reuşi rapid. Va pune multă presiune pe industria tradiţională de ceasuri şi locurile de muncă din Elveţia”, a spus Mock.

    Apple atacă industria elveţiană a ceasurilor de 38 de miliarde de dolari, după ce a schimbat configuraţia pieţelor prin atragerea consumatorilor de la CD-uri la iTunes şi a erodat dominaţia Nokia prin redefinirea telefoanelor mobile.

    În timp ce unele branduri elveţiene precum Tissot, TAG Heuer şi Montblanc testează piaţa smartwatch-urilor, industria în ansamblul ei a subestimat pericolul, consideră Mock.

    “Orice produs cu un preţ cuprins între 500 şi 1.000 de franci este într-un real pericol. Mă aştept ca era glaciară să vină peste noi”, a avertizat Mock.

    Peste jumătate din veniturile generate de vânzările mondiale de ceasuri sunt obţinute de Elveţia, chiar dacă produce doar o mică parte din ceasurile comercializate la nivel global, a declarat Rene Weber, analist la Bank Vontobel

    Apple urmăreşte probabil să ajungă într-o poziţie similară, potrivit lui Mock, care lucrează la compania de consultanţă Creaholic, pe care a fondat-o în 1986.

    Sintagna “Swiss Made” a devenit sinonimă cu calitatea, dar industria de ceasuri a Elveţiei nu este imună la pericole. Un exemplu este faptul că 60.000 de locuri de muncă au dispărut în anii ’70 şi ’80, când producătorii elveţieni au subestimat cererea pentru ceasurile cu bateriii cu cuarz, livrate de producători japonezi precum Seiko.

    Succesul ceasurilor de plastic Swatch a ajutat la revigoarea industriei elveţiene.

    “Ca şi în industria auto, ceasurile de lux sunt cumpărate pentru a reflecta bunăstarea. Revoluţia digitală nu a redus cererea pentru ceasurile mecanice de lux”, a spus însă Deborah Aitken, analist la Bloomberg Intelligence.

    În cel mai rău caz, introducerea Apple Watch va reduce veniturile anuale ale Swatch Group, cel mai mare producător de ceasuri din Elveţia, cu 6%, potrivit analiştilor.

    Cele 18 branduri ale companiei Swatch au preţuri care ajung la peste 100.000 de dolari în cazul mărcilor Breguet şi Blancpain.

    Producători de top precum Rolex şi Patek Philippe nu au anunţat planuri de producere de smartwatch-uri, dar trei companii listate la bursă care fabrică ceasuri elveţiene pregătesc astfel de dispozitive.

    Swatch Group, care fabrică şi mărcile Omega şi Tissot, a anunţat că va prezenta un smartwatch în acest an. Dispozitivul va comunica prin intermediul unei tehnologii cunoscute ca NFC şi va permite efectuarea de plăţi mobile, a declarat directorul general al Swatch, Nick Hayek.

    TAG Heuer, marcă elveţiană deţinută de grupul francez LVMH Moet Hennessy Louis Vuitton, urmează să lanseze înainte de sfârşitul acestui an un smartwatch cu funcţii GPS şi de monitorizare a sănătăţii. Cu toate acestea, produsul nu va fi fabricat în Elveţia, întrucât compania are nevoie de parteneri străini pentru producerea tehnologiei, a explicat şeful diviziei de ceasuri a LVMH.

    Montblanc, companie deţinută de Financiere Richemont, a anunţat că va începe în iunie să comercializeze ceasuri numite e-Strap. Dispozitivul va monitoriza activităţile purtătorului şi poate ajuta la găsirea telefonului mobil al utilizatorului, prin intermediul tehnologiei Bluetooth.

    Apple a prezentat luni Apple Watch, primul produs nou al companiei din ultimii cinci ani, un dispozitiv destinat să facă informaţiile disponibile la încheietura mâinii şi care deschide larg calea dezvoltării pieţei tehnologiei produselor purtabile.

    Ceasul are o faţă care poate fi personalizată şi o baterie cu o durată de funcţionare de 18 ore, în condiţii normale de utilizare, a declarat directorul general al Apple, Tim Cook, la evenimentul de prezentare organizat la San Francisco. Ceasul va putea fi precomandat din 10 aprilie şi va ajunge la cumpărătorii din 9 ţări pe 24 aprilie.