BusinessMagazin

Tag: capitalistul saptamanii

  • Povestea miliardarului cu trecut controversat, care a devenit cunoscut în toată Europa după ce a investit într-o echipă de fotbal. Ce planuri are pentru România

    Un trecut cel puţin controversat şi succesul adus echipei de fotbal Şahtior Doneţk l-au transformat pe Rinat Ahmetov într-unul dintre cele mai cunoscute personaje din mediul de afaceri din Europa de Est. Cum a reuşit să îşi strângă averea şi ce planuri are în România?

    La începutul anilor 2000, înainte de a împlini 40 de ani, Rinat Ahmetov a devenit cel mai bogat om din Ucraina, construindu-şi averea prin businessuri în minerit, media, real estate, transporturi şi agricultură.  De 23 de ani este preşedinte al System Capital Management, un holding din sectoarele financiar şi industrial, fondat tot de el. Grupul controlează peste 100 de companii în domenii precum mineritul, producţia de energie, banking, asigurări, telecomunicaţii şi numără circa 150.000 de angajaţi.

    Într-o formă sau alta, se pare că Ahmetov a avut de-a face cu mineritul încă din copilărie. Actualul miliardar, tătar şi musulman sunnit practicant, s-a născut în 1966, la Doneţk, Republica Sovietică Socialistă Ucraina, într-o familie de muncitori. Tatăl său a lucrat într-o mină de cărbune, iar mama sa era vânzătoare, conform publicaţiei internaţionale Forbes.

    Detaliile privind trecutul lui Ahmetov sunt însă puţine. Astfel, modul în care şi-a obţinut averea după căderea comunismului în Ucraina şi activităţile sale dintre 1985 şi 1995 rămân şi acum sub semnul controversei, scrie Kyiv Post.

    La începutul anilor 1990, după căderea Zidului Berlinului şi prăbuşirea URSS, Ahmetov a declarat că a înfiinţat alături de doi parteneri o companie numită ARS, care procesa cărbunele în cocs, un material esenţial în producţia de oţel. Două decenii mai târziu, susţinea că a făcut primul milion din comerţul cu cărbune şi cocs.

    Din 1996, deţine funcţia de preşedinte al Şahtior Doneţk, unul dintre cele mai mari cluburi ucrainene de fotbal şi singura echipa din Ucraina independentă care a câştigat un titlu european, Cupa UEFA, în 2009. Clubul a fost antrenat de românul Mircea Lucescu între 2004 şi 2016.

    De altfel, de anul trecut, miliardarul şi-a îndreptat din nou atenţia asupra României. Compania sa DTEK Renewables International a devenit din 2022 partener al Final Group, firmă clujeană care operează pe piaţa de energie verde. Cele două entităţi plănuiesc să dezvolte proiecte regenerabile de 150 de milioane de euro.  

     

    Carte de vizită Rinat Ahmetov, cel mai bogat ucrainean

    1. S-a născut pe 21 septembrie 1966 la Doneţk, în fosta Republică Sovietică Socialistă Ucraina;

    2. A obţinut o diplomă de licenţă în economie la Universitatea Naţională din Doneţk în 2001. Anterior, şi-a făcut primul milion de dolari, conform spuselor lui, prin comerţul cu cărbune şi cocs;

    3. În 2009, la iniţiativa lui Ahmetov, a fost construit Donbas Arena, primul stadion din Europa de Est proiectat după standardele UEFA. A fost numit „cel mai bun stadion” la EURO 2012;

    4. Din 2006, s-a remarcat ca fiind unul dintre cei mai mari filantropi din Ucraina. Anul trecut, după ce a vândut în Premier League un jucător de 76 de milioane de dolari, a declarat că va dona 25 de milioane de dolari soldaţilor ucraineni care luptă împotriva invadatorilor ruşi;

    5. În prezent are o avere de 5,7 miliarde de dolari.

  • Povestea omului care a câştigat nu mai puţin de 4 miliarde de dolari după ce a pariat pe ceva de care toată lumea fugea şi se ferea. El este căsătorit cu o româncă din Galaţi

    Deşi nu a beneficiat de publicitatea oferită de un film câştigător de Oscar, John Paulson a avut o viaţă presărată cu momente demne de Hollywood, de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare făcute în ultimii ani.

    C u o avere de 3,5 miliarde de dolari, John Paulson a devenit în ultimul deceniu şi jumătate unul dintre cei mai cunoscuţi investitori de pe Wall Street. Şi-a câştigat însă notorietatea nu datorită sumei impresionante pe care o deţine, ci prin modul prin care şi-a făcut banii.

    În 2007, a obţinut circa 4 miliarde de dolari prin utilizarea unor contracte de tip swap pentru a paria împotriva pieţei creditelor ipotecare subprime din Statele Unite, adică pentru a miza pe criza financiară care avea să vină – operaţiune asemănătoare celei realizate de investitorul Michael Burry, devenit celebru prin filmul biografic „The Big Short” cu Christian Bale. Pariul i-a adus o avere fondului său de hedging şi l-a transformat pe Paulson dintr-un „obscur manager de active într-o legendă a domeniului financiar”, conform Bloomberg Businessweek.

    De-a lungul anilor, a fost numit „unul dintre cele mai proeminente nume din finanţe”, „escroc al fondurilor speculative”, „unul dintre oamenii cu cele mai mari averi din istoria Wall Streetu­lui” şi „investitorul cu cea mai mare tranzacţie din toate timpurile”.

    În 2010, a doborât un alt record al industriei de hedging, când compania sa a încasat aproximativ 5 miliarde de dolari, investind în principal în aur, considerat unul dintre cele mai sigure active, în special în momente de volatilitate şi incertitudine. Ulterior, Paulson şi-a concentrat tot mai mult resursele pentru a obţine expunere pe aur, însă cu randamente dezamăgitoare de data aceasta.

    Portofoliul său a înregistrat evoluţii mixte în ultimii ani. În 2020, Paulson şi-a transformat fondul speculativ într-o afacere de familie, după ce activele au scăzut de la 38 de miliarde de dolari în 2011 la 9 miliarde în 2019. În 2011, a realizat o serie pierzătoare de investiţii pe criza datoriile europene, cât şi pe conglomerate precum Bank of America, Citigroup şi Sino-Forest Corporation, o companie chineză suspectată de fraudă.

    De asemenea, a declarat că România va pierde procesul Roşia Montană şi a mizat mult în ultimii ani pe piaţa imobiliară din Puerto Rico, despre care spune că poate deveni un „Singapore al Caraibilor”. Pe insulă, se confruntă mai nou cu o serie de procese intentate de un fost partener de afaceri.

    Pe de altă parte, Paulson a declarat că industria crypto reprezintă o bulă lipsită de valoare, iar SPAC-urile (special purpose acquisition companies) vor fi un pariu pierzător. Declaraţiile au fost lansate în 2021, când mulţi investitori americani jubilau la potenţialele câştiguri aduse de frenezia creată în jurul criptomonedelor şi SPAC-urilor.  

     

    Carte de vizită

    John Paulson

    1. S-a născut în 1955 în Queens, New York, fiind al treilea din patru fraţi, dintr-un tată pe jumătate ecuadorian jumătate norvegian şi o mamă evreică, jumătate româncă jumătate lituaniană;

    2. În 1978, a fost  şef de promoţie summa cum laude în finanţe la Colegiul de Afaceri şi Administraţie Publică al Universităţii din New York. A continuat la Şcoala de Business de la Harvard;

    3. Şi-a fondat fondul de hedging, Paulson & Co, cu 2 milioane de dolari  în 1994, având la acea vreme un singur angajat. În 2003, fondul avea active de 300 de milioane de dolari, urcând în opt ani la 38 de miliarde de dolari şi scăzând la nouă miliarde în 2019;

    4. Înainte să devină faimos, în 2000, s-a căsătorit cu asistenta sa, Jenny Zaharia, o româncă născută în Galaţi, pe care a invitat-o în oraş timp de un an, însă Jenny a insistat prin a-i spune că, mai întâi, trebuie să o concedieze şi să îi găsească un alt loc de muncă. Într-un final, a fost de acord să ia masa împreună şi, după mai bine de 200 de întâlniri, Paulson şi-a găsit curajul de a o cere în căsătorie.

  • Cine este tânărul care a reusit sa transforme cele mai arzătoare dorinţe ale oamenilor intr-o super afacere si sa faca milioane cu ea

    Lui Sean Rad i se datorează, probabil, multe relaţii… eşuate sau de succes. Explicaţia? Antreprenorul este cel care, sub presiune, în timpul unui hackathon, a pus bazele unei platforme de dating devenite imediat un succes global: Tinder.

    Născut în Statele Unite, într-o familie foarte numeroasă, cu provenienţă iraniano-evreiască, în timpul liceului Sean Rad şi-a înfiinţat propria trupă, însă nu după mult timp şi-a dat seama că viaţa de artist nu era pentru el.

    Aşa că la vârsta majoratului, după ce a fost admis la University of Southern California, a înfiinţat o primă companie, platforma de comunicaţii prin video şi mesagerie Orgoo, dezvoltând tehnologia din spate alături de mai mulţi colegi.

    În 2006, înainte de finalizarea studiilor, Rad a renunţat la cursuri pentru a se focusa pe antreprenoriat. Următorul său business a fost Ad.ly, o platformă prin intermediul căreia brandurile puteau intra în legătură cu diverse celebrităţi, şi care a reuşit, în 2010, să ridice o finanţare de 5 milioane de dolari.

    În iarna anului 2012 s-a alăturat incubatorului de startupuri Hatch Labs, pentru a fonda Cardify, un program de loialitate pentru clienţi.

    Momentul decisiv în parcursul său antreprenorial a venit însă puţin mai târziu, cu ocazia unui hackathon de 48 de ore organizat în cadrul aceluiaşi program. Rad a făcut echipă cu inginerul Joe Munoz, alături de care a prezentat ideea unei aplicaţii de dating numite Matchbox, care a atras interesul juriului şi a obţinut prima poziţie în topul finaliştilor. În septembrie 2012, Tinder (fosta Matchbox) era lansată. Spre deosebire de alte aplicaţii de dating dezvoltate anterior, noua platformă a fost proiectată cu o interfaţă intuitivă, adaptată şi pentru mobil. În doar două luni de la lansare, Tinder înregistrase deja peste un milion de „matches” (compatibilităţi – n. red.) şi anul următor a primit titlul de „Cel mai bun startup din 2013” din partea TechCrunch. Până în 2015 ajunsese în 99 de ţări, iar după alţi doi ani devenea aplicaţia cu cele mai mari venituri din Apple Store.

    În 2017, după ce servise timp de mai mulţi ani ca CEO, preşedinte şi şef al departamentului de producţie şi marketing, antreprenorul s-a retras din companie, în urma unei dispute legate de acţiuni, când a intentat un proces de 2 miliarde de dolari împotriva companiei-mamă a Tinder, IAC. Un alt proces în care a fost implicat este cel dintre Whitney Wolfe şi cofondatorul Tinder, Justin Mateen, pe care Wolfe, la rândul său implicată în business, l-a acuzat de hărţuire sexuală. Ulterior, tânăra a fondat propria aplicaţie de dating, Bumble.

    După ce a plecat din companie, Rad a pus bazele unui nou business, AllVoices, împreună cu Claire Schmidt. Platforma le permite angajaţilor să raporteze anonim abuzuri, cazuri de hărţuire sau alte probleme din spaţiul de lucru direct către boardul companiei, urmând ca apoi să fie notificaţi când şi cu ce măsuri au răspuns membrii consiliului respectivelor plângeri. Platforma a luat naştere ca un răspuns la multitudinea de plângeri din indsutria de tehnologie şi entertainment.

    În prezent, Tinder are peste 6 milioane de abonaţi şi 75 de milioane de utilizatori activi lunar, cu peste 65 de miliarde de „matches” la nivel global.   

     

    Carte de vizită

    Sean Rad, cofondator, Tinder

    1. S-a născut pe 22 mai 1986, într-o familie de imigranţi stabiliţi în Statele Unite;

    2. A fondat primul business la 18 ani;

    3. În 2012, în timpul unui hackathon, a gândit o platformă de dating, Matchbox, lansată ulterior pe piaţă sub numele de Tinder;

    4. El deţine nouă patente legate de sistemul din spatele aplicaţiei de dating fondate;

    5. A dezvoltat, de-a lungul timpului, şi alte aplicaţii destinate clienţilor/angajaţilor din diverse industrii;

    6. În 2014 fost inclus în Top 10 cei mai de succes 30 de antreprenori sub 30 de antreprenori ai deceniului de către Forbes;

    7. E căsătorit cu Lizzie Grover şi locuieşte în LA, California, împreună cu soţia sa şi golden retrieverul lor, Minnie, amândoi soţii fiind colecţionari avizi de artă.

  • Cum a reuşit acest antreprenor să treacă de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare şi ce face el acum?

    Deşi nu a beneficiat de publicitatea oferită de un film câştigător de Oscar, John Paulson a avut o viaţă presărată cu momente demne de Hollywood, de la culmile atinse datorită unui pariu pe criza imobiliară din SUA la o serie neinspirată de pariuri financiare făcute în ultimii ani.

    C u o avere de 3,5 miliarde de dolari, John Paulson a devenit în ultimul deceniu şi jumătate unul dintre cei mai cunoscuţi investitori de pe Wall Street. Şi-a câştigat însă notorietatea nu datorită sumei impresionante pe care o deţine, ci prin modul prin care şi-a făcut banii.

    În 2007, a obţinut circa 4 miliarde de dolari prin utilizarea unor contracte de tip swap pentru a paria împotriva pieţei creditelor ipotecare subprime din Statele Unite, adică pentru a miza pe criza financiară care avea să vină – operaţiune asemănătoare celei realizate de investitorul Michael Burry, devenit celebru prin filmul biografic „The Big Short” cu Christian Bale. Pariul i-a adus o avere fondului său de hedging şi l-a transformat pe Paulson dintr-un „obscur manager de active într-o legendă a domeniului financiar”, conform Bloomberg Businessweek.

    De-a lungul anilor, a fost numit „unul dintre cele mai proeminente nume din finanţe”, „escroc al fondurilor speculative”, „unul dintre oamenii cu cele mai mari averi din istoria Wall Streetu­lui” şi „investitorul cu cea mai mare tranzacţie din toate timpurile”.

    În 2010, a doborât un alt record al industriei de hedging, când compania sa a încasat aproximativ 5 miliarde de dolari, investind în principal în aur, considerat unul dintre cele mai sigure active, în special în momente de volatilitate şi incertitudine. Ulterior, Paulson şi-a concentrat tot mai mult resursele pentru a obţine expunere pe aur, însă cu randamente dezamăgitoare de data aceasta.

    Portofoliul său a înregistrat evoluţii mixte în ultimii ani. În 2020, Paulson şi-a transformat fondul speculativ într-o afacere de familie, după ce activele au scăzut de la 38 de miliarde de dolari în 2011 la 9 miliarde în 2019. În 2011, a realizat o serie pierzătoare de investiţii pe criza datoriile europene, cât şi pe conglomerate precum Bank of America, Citigroup şi Sino-Forest Corporation, o companie chineză suspectată de fraudă.

    De asemenea, a declarat că România va pierde procesul Roşia Montană şi a mizat mult în ultimii ani pe piaţa imobiliară din Puerto Rico, despre care spune că poate deveni un „Singapore al Caraibilor”. Pe insulă, se confruntă mai nou cu o serie de procese intentate de un fost partener de afaceri.

    Pe de altă parte, Paulson a declarat că industria crypto reprezintă o bulă lipsită de valoare, iar SPAC-urile (special purpose acquisition companies) vor fi un pariu pierzător. Declaraţiile au fost lansate în 2021, când mulţi investitori americani jubilau la potenţialele câştiguri aduse de frenezia creată în jurul criptomonedelor şi SPAC-urilor.  

     

    Carte de vizită

    John Paulson

    1. S-a născut în 1955 în Queens, New York, fiind al treilea din patru fraţi, dintr-un tată pe jumătate ecuadorian jumătate norvegian şi o mamă evreică, jumătate româncă jumătate lituaniană;

    2. În 1978, a fost  şef de promoţie summa cum laude în finanţe la Colegiul de Afaceri şi Administraţie Publică al Universităţii din New York. A continuat la Şcoala de Business de la Harvard;

    3. Şi-a fondat fondul de hedging, Paulson & Co, cu 2 milioane de dolari  în 1994, având la acea vreme un singur angajat. În 2003, fondul avea active de 300 de milioane de dolari, urcând în opt ani la 38 de miliarde de dolari şi scăzând la nouă miliarde în 2019;

    4. Înainte să devină faimos, în 2000, s-a căsătorit cu asistenta sa, Jenny Zaharia, o româncă născută în Galaţi, pe care a invitat-o în oraş timp de un an, însă Jenny a insistat prin a-i spune că, mai întâi, trebuie să o concedieze şi să îi găsească un alt loc de muncă. Într-un final, a fost de acord să ia masa împreună şi, după mai bine de 200 de întâlniri, Paulson şi-a găsit curajul de a o cere în căsătorie.

  • Cum a fost construită una dintre cele mai importante afaceri de pe continent şi cine este omul care a pornit-o de la zero

    Nu întotdeauna trebuie să ai o idee originală şi inovatoare pentru a avea succes. Pentru David Andrew Quayle şi partenerul său de business, Richard Block, a fost de ajuns să reproducă modelul de business al marilor retaileri DIY din Europa în Regatul Unit, iar succesul a venit de la sine, B&Q ajungând unul dintre cei mai puternici jucători de profil de pe continent, astăzi parte a gigantului Kingfisher.

    Născut în vara anului 1936, în Banbury, Oxfordshire, în Regatul Unit, ca fiu al unui ofiţer din Forţele Aeriene Regale, David Andrew Quayle şi-a petrecut anii copilăriei atât în ţara natală, cât şi în Germania. El a urmat cursurile Brighton College începând cu 1950, iar apoi a servit, la rândul său, în RAF, însă în Cipru. S-a angajat apoi la diverşi retailer de materiale de construcţii. O experienţă notabilă a fost în compania Marley Tile, care i-a oferit conducerea operaţiunilor din Belgia, lucru care l-a inspirat în viitorul parcurs antreprenorial. În 1969 s-a întors acasă, unde, alături de cumnatul său, Richard Block, a pus bazele unui magazin activ pe nişa DIY. Iniţial, compania s-a numit Block & Quayle, purtând numele celor doi, însă au decis că B&Q va avea un impact mai mare asupra consumatorilor.

    Cei doi au copiat modelul altor businessuri europene de profil, iar ideea a avut succes, compania devenind rapid cel mai mare jucător de profil din Marea Britanie. Lucrând amândoi cot la cot şase zile din şapte, au reuşit încă din primele şase luni să îşi acopere datoria la bancă, împrumut cu ajutorul căruia porniseră la drum, iar în 5 ani retailerul atingea primul milion de lire sterline. În 1976 Block s-a retras din companie, lăsând în urmă un business profitabil, cu peste 25 de unităţi, listat la bursă. În anii ’80 Quayle a decis la rândul său să îşi vândă acţiunile, B&Q fiind achiziţionată de F. W. Woolworth Company pentru suma de aproape 17 milioane de lire sterline. La doi ani distanţă, atât filiala britanică a F. W. Woolworth, cât şi B&Q au fost achiziţionate de Paternoster, în prezent Kingfisher plc, compania-mamă din spatele altor retailer cunoscuţi la scară largă, precum Brico Depot.

    După această primă reuşită antreprenorială, fondatorul a decis să încerce şi alte industrii. A urmat un şir de experienţe profesionale în companiile Television South, City Vision, Ritz Video şi Granada Group, înainte de a pune bazele Galeriei de Artă Contemporană Beatrice Royal, în 1999.

    Antreprenorul a murit subit în zona coastei Africii de Sud, pe 6 aprilie 2010, în timpul unei croaziere pe mare în care se afla alături de cea de-a doua soţie. 

     

    Carte de vizită

    David Andrew Quayle, cofondator, B&Q

    1. S-a născut în Banbury, Oxfordshire, Regatul Unit;

    2. A urmat cursurile Brighton College;

    3. A fost în Royal Air Force, apoi şi-a început cariera în retailul DIY;

    4. În 1969 a pus bazele propriei companii în această industrie, alături de cumnatul său, Richard Block;

    5. Ulterior s-a retras din business şi a lucrat în televiziune, deschizând apoi o galerie de artă;

    6. A murit în timpul unei croaziere pe coasta Africii de Sud.

  • La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă, acest antreprenor a luat o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Ce a reuşit peste ani a uimit o lume întreagă

    La doar 16 ani, când mulţi elevi se bucură încă de avantajele adolescenţei, împins de greutăţile financiare de acasă Ramón Areces Rodríguez lua o decizie radicală: să emigreze în Cuba pentru a se descurca pe cont propriu. Peste ani, punând cap la cap toate cunoştinţele acumulate, s-a întors în Spania şi a pornit propria companie, El Corte Inglés, un business cu venituri anuale de zeci de miliarde de euro.

     

    Născut în 1904, în familia unor fermieri spanioli, Ramón Areces Rodríguez a reuşit să urmeze doar câţiva ani de şcoală, în oraşul natal, La Mata, Asturias, şi apoi în Grado. Pentru că părinţilor săi le era greu să întreţină cei opt copii, în 1920, adolescent fiind încă, antreprenorul a luat decizia să emigreze în Cuba, pe urmele fratelui său mai mare şi a unchiului său. Ajutat de acesta, a obţinut un loc de muncă în cadrul unui lanţ spaniol de magazine, El Encanto, unde a deprins primele tehnici de vânzare.

    La patru ani distanţă a plecat în Statele Unite şi s-a angajat la o firmă de exporturi, experienţă care l-a ajutat să îşi consolideze relaţiile comerciale cu SUA şi Canada. În 1928 s-a întors în Cuba pentru alţi şapte ani, iar apoi a revenit în ţara natală, stabilindu-se la Madrid. Aici, a achiziţionat un magazin de croitorie destinat produselor pentru copii şi a folosit spaţiul comercial, strategic amplasat având deschidere spre trei străzi, pentru a pune, în 1940, bazele propriei afaceri: retailerul de tip department store El Corte Inglés. În anii ’60 Rodríguez a extins compania cu noi unităţi, intrând iniţial în Barcelona, Sevilla şi Bilbao, apoi pe prima piaţă externă, Portugalia.

    După ce a devenit infirm din cauza unei afecţiuni medicale, a cedat frâiele businessului nepotului său, Isidoro Álvarez, care lucra în firmă de la 18 ani, numindu-l CEO pe viaţă. Apoi, în 1976, la trei ani distanţă, a pus bazele Ramón Areces Foundation, destinată cercetărilor ştiinţifice şi tehnologice în Spania. După moartea sa, fundaţia a devenit principalul stakeholder în companie, întrucât antreprenorul a decis să îşi doneze toate acţiunile către fundaţia caritabilă căreia i-a dedicate ultimii ani din viaţă.

    Sub conducerea lui Álvarez compania a devenit un jucător european cu peste 90 de unităţi şi venituri anuale de circa 15 miliarde de euro.  

     

    Carte de vizită

    Ramón Areces Rodríguez, fondator, El Corte Inglés

    1. S-a născut în familia unor fermieri din Asturias;

    2. La vârsta de 16 ani a emigrat în Cuba şi s-a angajat la un department store, unde a dobândit primele cunoştinţe de retail;

    3. A lucrat apoi câţiva ani în Statele Unite, într-o firmă de exporturi;

    4. În 1940, întors în Spania, a pus bazele propriei companii: El Corte Inglés;

    5. În 1976 a deschis şi o fundaţie caritabilă care îi poartă numele şi căreia i-a dedicat ultimii ani din viaţă.

  • Cine este omul care construit lanţul de magazine care a distrus toţi chioşcarii din România

    La aproape 40 de ani Jean Joseph Delhaize a decis să renunţe la cariera de profesor şi să intre într-o lume nouă: antreprenoriatul. Rezultatul? Unul dintre cele mai mari lanţuri de retail din lume, care îi poartă numele.

    Născut în familia unor comercianţi de vin şi cărbune, putem spune că spiritul de afaceri al lui Jean Joseph Delhaize a fost moştenit din familie. Cu toate acestea, după absolvirea studiilor de ştiinţele comerţului, nu calea antreprenoriatului a fost prima aleasă, el preferând iniţial o carieră pedagogică.

    După câţiva ani de predat contabilitate la Royal Athenaeum of Brussels, în 1867 a decis, împreună cu fratele său, Auguste, de profesie veterinar, să deschidă propriul business, punând astfel bazele Delhaize frères et Cie, în Charleroi. Pentru a-şi minimiza costurile, cei doi au ales să elimine intermediarii şi să centralizeze singuri comenzile, punând bazele unei întregi reţele de distribuţie care să le deservească filialele.

    În 1871 antreprenorii au mutat headquarterul la Bruxelles, cooptându-i şi pe ceilalţi doi fraţi, Édouard şi Adolphe, precum şi pe cumnatul lor. Treptat, şi alţi membri ai familiei au renunţat la profesiile pe care le aveau pentru a se alătura afacerilor lui Jean Joseph, aşa că, în 1874, businessul devenise o afacere de familie cu zece unităţi, iar un an mai târziu se dublase, atingând, în 1880, borna 100.

    În 1883 compania şi-a mutat din nou sediul central, de data aceasta în Molenbeek, unde avea mai multe depozite de mari dimensiuni, amplasate strategic în proximitatea unei intersecţii de căi ferate, facilitând astfel transportul mărfurilor.

    Jean Joseph Delhaize, care nu s-a căsătorit niciodată, a murit în 1898, an în care lanţul Delhaize atinsese un număr de 400 de unităţi. La doi ani de la moartea fondatorului, retailerul, care începuse să producă bunuri sub branduri proprii, ajungea la un număr de 17 fabrici.

    O bornă importantă în istoria businessului a fost atinsă în 2016, când a avut loc fuziunea dintre compania olandeză Ahold, fondată în 1887, şi Delhaize, formând un grup unitar.

    În prezent, lanţul de retail înregistrează, la nivel internaţional, un număr săptămânal de 60 de milioane de clienţi şi funcţionează cu peste 7.600 de magazine fizice. În România, businessul a intrat în anul 2000, când a achiziţionat un pachet majoritar din acţiunile retailerului Mega Image, majorându-şi ulterior participaţia de la 51 la 70%, pentru ca în 2004 să înglobeze integral reţeaua.

    Carte de vizită

    Jean Joseph Delhaize, cofondator, Delhaize

    1. S-a născut pe 3 iunie 1829 în Ransart, Belgia;

    2. A studiat ştiinţele comerţului;

    3. Şi-a început cariera ca profesor de contabilitate;

    4. În 1867 a devenit antreprenor, odată cu lansarea lanţului de retail Delhaize;

    5. A murit pe 13 august 1898.

  • Capitalistul săptămânii: Robert Brozin

    În cazul lui Robert Brozin, succesul are gust de pui. Şi, chiar dacă nu a egalat competitori de talia KFC, brandul Nando’s, căruia antreprenorul i-a pus bazele în urmă cu puţin peste trei decenii, a reuşit să cucerească deja 30 de pieţe de pe cinci continente.

    Născut în Africa de Sud, în familia unui contabil evreu, Robert Brozin a urmat şcoala în Johannesburg, iar după finalizarea studiilor a completat doi ani de serviciu militar. În 1984 a absolvit şi facultatea, licenţiindu-se în comerţ la Universitatea din Witwatersrand. Şi-a început cariera la PwC, unde a rămas timp de doi ani, însă după ce a eşuat în încercarea de a-şi obţine atestatul de contabil, şi-a dat demisia pentru a se alătura afacerii tatălui său. Acesta gestiona filiala din Africa de Sud a companiei Sanyo Electronics şi i-a oferit antreprenorului funcţia de marketing manager, pe care Robert Brozin a gestionat-o timp de trei ani.

    În timpul unui prânz servit la un restaurant cu specific portughez, Chickenland, unde a încercat o reţetă de pui cu sos peri-peri, antreprenorului i-a venit ideea lansării propriului business, un restaurant în care să servească la rândul său reţete similare, regăsite în foarte puţine unităţi de pe continent. În 1987 a decis astfel să achiziţioneze, cu ajutorul unei investiţii formate din bani împrumutaţi de la prieteni şi rude, 67% din restaurantul în care îi venise pentru prima data ideea afacerii, rebranduindu-l sub numele de Nando’s. În doar trei ani, a extins afacerea cu alte două unităţi în ţara natală, deschizând totodată un restaurant şi în Portugalia. În 2003, compania a început expansiunea în sistem de franciză. Brozin a rămas la conducerea Nando’s până în 2010, când a cedat frâiele businessului lui David Niven, aflat la acel moment la conducerea operaţiunilor din Statele Unite şi Europa ale companiei.

    După retragerea din activitatea de business, fondatorul a ales să îşi dedice timpul activităţilor filantropice, dar şi vieţii de familie, el având trei copii.

    În prezent, sub brandul Nando’s funcţionează, la nivel internaţional, peste 1.200 de unităţi răspândite în 30 de ţări de pe cinci continente. 

     

    CARTE DE VIZITĂ: Robert Brozin, cofondator, Nando’s

    1. S-a născut pe 17 decembrie 1959 în Middelburg, Mpumalanga, Africa de Sud;

    2. După finalizarea stagiului militar a obţinut diploma de licenţă în economie în cadrul Universităţii din Witwatersrand;

    3. Şi-a început cariera la PwC, unde a lucrat timp de doi ani;

    4. S-a alăturat apoi, pentru alţi trei ani, tatălui său în businessul deţinut de acesta;

    5. În 1987, după ce s-a îndrăgostit de o reţetă de pui peri-peri încercată în restaurantul Chickenland, a achiziţionat 67% din acest business, rebranduindu-l sub numele de Nando’s, şi a rămas la conducerea companiei până în 2010;

    6. Se implică activ în acţiuni filantropice, e căsătorit şi are trei copii.

  • Povestea antreprenorului din spatele unuia dintre cele mai puternice branduri de tutun din lume

    Copilăria petrecută în ferma de tutun a tatălui său, privilegiul de a moşteni de la acesta acţiuni într-o companie locală pe care le-a folosit ca investiţie iniţială în propriul business şi un viciu tot mai răspândit l-au ajutat pe antreprenorul Richard Reynolds să transforme compania căreia i-a dat propriul nume într-un gigant, la ora actuală printre cei mai mari producători de ţigarete din lume.

    Fiu al unui fermier de tutun din Virginia, Richard Joshua Reynolds a învăţat de mic dedesubturile producţiei de tutun. Peste ani a avut norocul de a moşteni de la tatăl său acţiunile deţinute de acesta într-o companie din regiune, pe care le-a vândut, înainte de a se muta în Winston, North Carolina, pentru a pune bazele propriei afaceri cu tutun, R.J. Reynolds. Prima fabrică a companiei a funcţionat într-o clădire cumpărată de la o biserică protestantă, folosind tehnologii moderne la acea vreme, precum iluminarea electrică.

    La începutul anilor 1900 antreprenorul a cumpărat alte două fabrici, compania ajungând să acopere 25% din producţia anuală de tutun de mestecat din America, iar brandul Camel, din portofoliul businessului, cel mai cunoscut din ţară.

    În 1917, compania a cumpărat un lot de pământ de 34 de hectare pe care a construit 180 de proprietăţi pe care le-a vândut, la preţ de producător, angajaţilor, dezvoltând astfel un proiect cunoscut sub numele de Reynoldstown.

    În 1918, când fondatorul a murit, businessul, ajuns una dintre cele mai profitabile corporaţii din lume – a fost preluată de fratele său, William.

    Câteva decenii mai târziu, în 1970, odată cu noile extinderi şi achiziţii compania şi-a schimbat numele în R.J. Reynolds Industries, numele iniţial fiind păstrat la nivel de subsidiară. În ‘85 a urmat un nou rebranding, în RJR Nabisco, în urma fuziunii cu Nabisco Brands, de care s-a desprins însă la un deceniu şi jumătate distanţă. Tot în 1999 businessul a vândut toate filialele externe către Japan Tobacco, iar în 2004, a fuzionat cu filiala americană a British American Tobacco, fiind puse astfel bazele unei noi companii-umbrelă, Reynolds American Inc. În prezent, Reynolds American, Inc. este al doilea cel mai mare jucător de profil din Statele Unite, cu venituri anuale de peste 12 miliarde de dolari.  

    Carte de vizită

    Richard Joshua Reynolds, fondator, R.J. Reynolds

    1. S-a născut în Virginia, în familia unui producător de tutun, de la care a învăţat dedesubturile industriei;

    2. A studiat la Bryant & Stratton Business College, în Baltimore;

    3. În 1875 s-a mutat în Winston, unde a pus bazele propriei afaceri, business transformat în doar câţiva ani într-una dintre cele mai mari companii din ţară.

  • Antreprenorul care a urmat visul american şi a pus bazele unuia dintre cei mai mari retaileri ai lumii. Puţini ştiu că bunicii săi au plecat din România pentru o viaţă mai bună

    După ce bunicii săi au emigrat din România în Canada, iar părinţii săi, din Canada în Statele Unite, Jeffrey Brotman a reuşit să urmeze „visul american” şi, după ce s-a lansat în antreprenoriat cu un mic business de fashion, a reuşit să dea lovitura cu retailul alimentar, după ce a pus bazele Costco, al cincilea cel mai mare jucător de profil din lume la ora actuală.

    Născut în Tacoma, Washington, în familia unor imigranţi evrei, Jeffrey Brotman a studiat la Universitatea din Washington, unde a obţinut o diplomă în ştiinţe politice. La finalul studiilor a pornit, alături de fratele său, primul business: o firmă care producea jeanşi pentru femei, denumită Bottoms. Ulterior au pus şi bazele unui retailer vestimentar pentru bărbaţi, Jeffrey Michael, activ în anii ’90.

    Compania care avea să-i aducă însă succesul internaţional a fost Costco, pe care a lansat-o în 1982, alături de Jim Sinegal. Antreprenorul a servit ca preşedinte al companiei până la moartea sa, cu o scurtă acoladă între 1993 şi 1994, când a fost vicepreşedinte.

    Brotman s-a numărat, de asemenea, printre primii investitori ai lanţului de cafenele Starbucks, din boardul căreia a şi făcut parte, dar şi din cel al altor businessuri, precum Seafirst Bank. În paralel cu activitatea de business s-a implicat şi în diverse acţiuni filantropice, în special în mediul academic.

    Antreprenorul a fost căsătorit cu Susan Yhrailkill, alături de care a avut un fiu, activistul şi antreprenorul Justin Brotman, dar şi o fiică, Amanda, implicată, de asemenea, în mediul antreprenorial şi în zona de sustenabilitate, filantropie şi design. Brotman a murit pe 1 august 2017, la vârsta de 74 de ani.

    În 1985, când compania ajunsese la o echipă de aproape 2.000 de angajaţi şi un număr de 17 depozite, Costco Wholsale Corporation s-a listat la bursă. La nivelul anului trecut jucătorul, al cincilea cel mai mare retailer din lume, cu venituri anuale de 55 de miliarde de dolari, funcţionând cu 858 de depozite şi o echipă de circa 304.000 de oameni în unităţi răspândite deopotrivă în America de Nord şi de Sud, Europa, Asia, Australia şi Noua Zeelandă. 

     

    Carte de vizită

    Jeffrey Brotman, cofondator, Costco

    1. S-a născut în Tacoma, Statele Unite;

    2. A studiat Ştiinţe Politice la Universitatea din Washington;

    3. S-a lansat în antreprenoriat cu un magazin de jeanşi pentru femei, Bottoms;

    4. În 1985 a pus bazele Costco, alături de Jim Singal;

    5. A fost membru al consiliului de administraţie în mai multe companii, inclusiv Starbucks;

    6. Împreună cu soţia sa, Susan Yhrailkill, a avut doi copii, Justin şi Amanda, amândoi călcându-i pe urme în lumea antreprenoriatului.