BusinessMagazin

Tag: capital

  • EcoTree, platformă digitală care ajută companiile să recicleze deşeurile, dezvoltată de un startup local, a atras o finanţare de 215.000 euro pentru dezvoltare şi va deveni operaţională în următoarele luni

    EcoTree, platformă digitală care ajută companiile să recicleze deşeurile, dezvoltată de un startup local, va primi o finanţare de 215.000 euro pentru dezvoltare de la Sparking Capital, în calitate de Lead Investor, urmând să fie lansată în următoarele luni.

    Platforma şi-a propus să accelereze modul în care se realizează colectarea şi reciclarea deşeurilor, indiferent de tipologie, cantitate sau provenienţă. Aceasta va aduce beneficii industriei de reciclare a deşeurilor prin digitalizarea proceselor şi a documentaţiei legale necesare, asigurând transparenţă şi trasabilitate, analiza datelor prin module de business inteligence, module de licitaţii speciale şi nu numai, contribuind astfel la creşterea gradului de reciclare a deşeurilor şi, implicit, la un mediu mai curat şi mai sustenabil.

    Proiectul EcoTree a fost lansat în 2017 de Marius Cîrstea, alături de Alexandru Petrescu (director operaţiuni), Bogdan Andronache şi Dan Simote (director tehnic). 

    Finanţarea este coordonată de Sparking Capital, în calitate de Lead Investor, în parteneriat cu platforma de crowdfunding Seed Blink şi business angels.

    “Ne adresăm cu precădere companiilor care îşi doresc să digitalizeze managementul operaţiunilor din zona deşeurilor şi reciclării. Aducem un serviciu software simplu, implementarea sa însemnând un efort minim, dar şi un cost accesibil pentru clienţii noştri. În această rundă de finanţare ne-am propus să definitivăm 100% serviciul cu toate funcţionalităţile cerute de beneficiari, astfel ca în următoarea perioadă să implementăm câteva proiecte pilot cu organizaţii relevante ce au interes major pentru zona de waste management. Prin colaborarea cu Sparking Capital şi Seed Blink, pe lângă resursele financiare am găsit o echipă profesionistă de mentori, consultanţi de business dar şi oameni pasionaţi de reciclare. Aşadar, în această formulă ne-am propus să aducem reciclarea la un alt nivel şi să devenim astfel un partener important în misiunea viitorului sustenabil.” declară fondatorii EcoTree, Bogdan Andronache şi Alexandru Petrescu.

    Sparking Capital este fondul cu capital de risc care a coordonat procesul de finanţare, fiind un fond constituit din surse private. Fondul face investiţii de tip preseed şi seed în companii inovatoare din verticalele consumer-tech, fin tech, supply chain-tech, property-tech, marketing-tech, transformare digitală şi sustenabilitate.

    „ Suntem încântaţi să anunţăm o nouă investiţie într-o echipă ambiţioasă, ce are potenţialul de a crea un produs inovator şi care raspunde la o nevoie reală a societaţii, şi anume gradul redus de reciclare a deşeurilor, contribuind astfel la eficientizarea semnificativă a procesului de reciclare şi implicit la un mediu mai curat, sănatos şi sustenabil pentru noi toti. Alături de investiţia financiară, Sparking Capital contribuie prin expertiză, mentorat şi networking, la dezvoltarea accelerată şi scalarea internaţională a companiilor în care investeşte. Suntem la a doua investiţie în parteneriat cu Seed Blink şi contribuim împreună cu toţi partenerii noştri la dezvoltarea ecosistemului antreprenorial românesc, care face progrese vizibile de la an la an.”, a declarat Vlad Panait, Co-Founder & General Partener Sparking Capital.

    Investiţia în EcoTree este susţinută şi de Seed Blink, platformă de equity crowdfunding care facilitează accesul startup-urilor la capital.

    Asistenţa juridică a tranzacţiei a fost asigurată de casa de avocatură Boanţă, Gîdei şi Asociaţii.

    La finele anului trecut, Marius Cîrstea a declarat la ZF IT Generation că platforma este evaluată al un milion de euro şi are nevoie de o finanţare suplimentară de 500.000 euro. De asemenea, fondatorii estimau venituri de circa 500.000 de euro în 2020,- primul an de funcţionare comercială a soluţiei. 

  • Ecosistemul de start-up-uri din România e în plin boom

    „Ecosistemul de start-up-uri a explodat în ultimul an. Dacă acum 5-6-7 ani, când eu eram fondator de start-up-uri, era practic aproape imposibil să ridici bani din România, între timp a devenit o adevărată nebunie – peisajul de investiţii, peisajul de start-up-uri. Peste tot apar noi start-up-uri, noi echipe care vor să lanseze proiecte, apar investitori, au apărut fondurile de investiţii, s-au îmbunătăţit numărul şi calitatea investitorilor de tip angel. Se întâmplă foarte multe lucruri deodată, este o efervescenţă, că astfel inevitabil te întrebi cât va mai dura. Evoluţia a fost una spectaculoasă, este loc de mai bine şi este loc de mai multe”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Cristian Munteanu, managing partner în cadrul fondului de investiţii local Early Game Ventures (EGV). El a pus bazele EGV la finalul anului 2018 împreună cu Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu, iar până acum prin intermediul fondului s-au investit 5,5 milioane de euro în 10 start-up-uri – Adiem, Bunnyshell, Druid, Milluu, Neobility, RoboSelf, SymphoPay, Tokinomo, Underline şi Watto Stations.
    „Am auzit deja întrebarea: nu cumva sunt deja prea mulţi bani în piaţă? Eu aş întreba: sunt prea mulţi bani în Silicon Valley? Cred că loc este. Este loc de investitori. Deocamdată suntem într-o piaţă care este condusă de investitori – există câţiva gatekeeperi pe la care trec toate tranzacţiile şi există un număr de investitori de tip angel care participă, contribuie, iniţiază astfel de runde de finanţare”, a adăugat el. În ultimii ani pe piaţa locală au apărut tot mai multe fonduri de investiţii care caută să finanţeze start-up-uri ce peste câţiva ani le-ar putea întoarce toţi banii investiţi în toate proiectele pe care au pariat, plus profit. Unul dintre ele este şi Simple Capital, vehiculul creat de Andrei Pitiş – unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori în IT din România. Acesta este parte a programului său de a contribui la crearea a încă 100 de milionari în euro din proiecte de IT pe plan local, Simple Capital investind deja în 15-16 start-up-uri. „Ecosistemul este într-o plină efervescenţă. Apar foarte multe start-up-uri. Acum un an nu-mi imaginam că o să fie aşa de tare, adică în ce am spus eu atunci, acel 100, a fost foarte multă speranţă. Foarte multă. Acum mi se pare realizabil. Este adevărat că nu într-un an, doi, trei, aşa cum se aştepta lumea. Probabil că în zece ani, ca să dau un orizont de timp cât de cât, dar mi se pare chiar realizabil. Atunci nu credeam că o să descopăr oameni noi din interacţiunea asta deschisă cu publicul, dar chiar am descoperit start-up-uri noi“, a spus Andrei Pitiş tot în cadrul emisiunii ZF IT Generation. El este cunoscut pe piaţa IT din România atât pentru implicarea în programele de susţinere şi descoperire a start-up-urilor, cât şi pentru proiectul ceasului inteligent Vector Watch vândut gigantului american Fitbit, dar pentru şi investiţiile sale în proiecte precum Clever Taxi, achiziţionat de gigantul german Daimler. Din noiembrie 2018, când Pitiş a pornit la drum cu Simple Capital, şi până în prezent, antreprenorul a investit circa 500.000 euro în total în 15-16 proiecte. El a precizat că Simple Capital vizează trei tipuri de companii. „Sunt trei tipuri de companii în care am investit prin Simple Capital: sunt companii de servicii – cum este firma mea de headhunting mai veche Techmind, este o agenţie de marketing – Perceptum, este o firmă de servicii de IT, de dezvoltare de software – Softbinator. Sunt nişte firme de servicii care generează şi care alimentează într-un fel Simple Capital cu profitul respectiv.” De asemenea, un alt tip de companii în care investeşte Simple Capital sunt cele tip scale-up – start-up-uri aflate a început care în general vând online, de diferite sume, şi au un profit. Intrând eu în acţionariat cu bani, dar mai ales cu timp, pot să le ajut să treacă la zeci, sute de mii de euro vânzări pe lună şi deci să ajungă la evaluări de milioane, zeci de milioane de euro.” Totodată, Simple Capital finanţează şi start-up-uri de la zero, alături de alte fonduri de investiţii. Printre start-up-urile în care a investit Simple Capital până acum se numără Pentest Tools, Garderoba Infinită, Social Insider, Feexers, Neobility şi Perceptum.
    Şi Radu Georgescu, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria locală de tehnologie după o lungă serie de exituri de succes din companii locale, începută cu vânzarea antivirusului RAV gigantului Microsoft în 2003, spune că în prezent ecosistemul de start-up-uri hi-tech din România se află într-o perioadă foarte bună, iar perspectivele sunt de asemenea unele optimiste. „A crescut extrem de mult în ultimii cinci ani, să spun. A crescut pe de-o parte pentru că au apărut fonduri de investiţii, pe de altă parte pentru că au apărut business angels sau au apărut oameni dornici să investească în tehnologie”, a afirmat el în cadrul unei ediţii a ZF IT Generation. „Văd şi cunosc start-up-uri care duduie, care explodează. Cunosc foarte multe start-up-uri care nu reuşesc la prima iteraţie, dar construiesc echipe foarte bune care la o a doua iteraţie pot fi de succes. Dar de departe nu totul se întâmplă în Bucureşti, pentru că nu este doar Bucureşti şi Cluj, este Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara, Târgu-Mureş, Iaşi, Braşov, Oradea. Se întâmplă lucruri peste tot”, a completat el. Cum au evoluat însă ideile de business şi soluţiile software dezvoltate de start-up-urile din România în ultimii ani? „S-au schimbat buzzwordurile. Dacă acum doi ani blockchain era cuvântul cel mai des întâlnit în orice pitch, între timp au dispărut complet start-up-urile de blockchain, acum buzzwordul este AI (inteligenţă artificială – n.red.) şi machine learning (ML). Nu mai poţi să găseşti o aplicaţie de parcare care să nu spună că face AI şi ML”, a menţionat Cristian Munteanu de la Early Game Ventures. Legat de calitatea start-up-urilor, el a spus că aceasta a evoluat, însă nu dramatic. „Nu deodată toate start-up-urile care se lansează vin cu tehnologii noi, revoluţionează lumea. Nici pe departe; cred că una dintre problemele start-up-urilor româneşti este miza. Cea mai mare parte din start-up-uri vin cu nişte mize mici, ambiţii locale, poate regionale, şi este nevoie de mai mult decât atât.” În ce priveşte tehnologiile pe care le dezvoltă start-up-urile locale, investitorul consideră că nivelul nu este ridicat, mai ales fiindcă România nu are nicio universitate în top 100 din lume. „Dacă am avea şi noi două Stanforduri sau MIT-uri pe aici prin ţară, probabil că am putea să cerem mai multe. Dacă nu am fi România, ci Israel, iarăşi am putea să cerem mai multe. Dar o privire rece, lucidă asupra peisajului despre care toată lumea vorbeşte şi unde este foarte multă gălăgie ne arată că sunt puţine centre universitare de calitate. România mi se pare că nu are nicio universitate în top 100 global. Totuşi, de unde să vină acele creiere? Mulţi sunt autodidacţi, învaţă singuri programare, orice altceva şi dacă te uiţi la acest lucru nu poţi să spui că este o calitate slabă a start-up-urilor. Este comparabilă cu alte hotspoturi din lume.” Cu toate acestea, în România se găsesc însă foarte multe persoane cu o experienţă tehnică solidă, deficit mai mare fiind în zona de business.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.

  • Pariul de 2 miliarde de euro

    Gigantul american Blackstone, care admistrează active de peste 550 de miliarde de dolari (aproape de două ori cât PIB-ul României), CEE Equity Partners din China, Greenbridge din Suedia şi fondurile de private equity cu acoperire regională Abris şi Innova Capital sunt doar o parte dintre investitorii financiari care au fost implicaţi în 2019 în cele mai mari tranzacţii de pe piaţa din România. Atât numărul lor, cât şi numărul de tranzacţii în care au fost implicate fondurile de investiţii au crescut în ultimii ani, într-o perioadă în care economia s-a aflat pe un trend ascendent, iar consumul privat a galopat cu rate de creştere ce au sărit uneori de 10%.

    „În România, activitatea fondurilor de private equity a continuat să crească pe partea de cumpărare, cu un total de 22 de tranzacţii în 2019 (faţă de 11 în 2018), a căror valoare estimată a fost de aproximativ 2 miliarde de euro. Ne aşteptăm ca aceşti investitori să rămână activi în 2020, însă e posibil ca valoarea totală a tranzacţiilor să fie mai mică, dat fiind că în 2019 a existat o situaţie atipică, şi anume au fost încheiate două tranzacţii mari”, a spus Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance la Deloitte România. Datele includ astfel şi cea mai recentă rundă de finanţare a UiPath, unicornul românesc din IT, în valoare de 500 de milioane de euro, care influenţează semnificativ valoarea totală. Această rundă de finanţare a dus valoarea companiei la peste 6 mld. euro (7 mld. dolari).

    „Din punctul de vedere al numărului de tranzacţii, investitorii de private equity au realizat 20% din total, de asemenea cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu”, mai spune Ioana Filipescu Stamboli. Piaţa de fuziuni şi achiziţii în general şi activitatea fondurilor de investiţii în mod particular sunt influenţate de bunul mers al economiei. Mai exact, o criză economică sau de altă natură îi poate ţine pe investitori la distanţă, pe când un apetit ridicat de consum şi o economie care duduie îi poate convinge să-şi întoarcă privirea către o ţară, cum este cazul României. Când economia creşte, şi businessul merge în aceeaşi direcţie, astfel că este un moment avantajos să vinzi, pentru că obţii o evaluare mai bună. Pentru cumpărător, avantajul poate fi faptul că are acces mai facil la capital.

    „Numărul fondurilor prezente în România a crescut de la an la an, în 2019 intrând trei noi fonduri de investiţii pe piaţă locală, respectiv Greenbridge Partners, Morphosis Capital şi Highlander Partners LP”, spune Florin Vasilică, partener şi liderul departamentului de asistenţă în tranzacţii în cadrul EY România.

    El explică faptul că Highlander a deschis birou în România în 2018, însă doar anul trecut a şi realizat investiţii pe piaţa locală. Mai exact, a cumpărat centrele medicale Ares şi compania de produse naturale Sano Vita.

    De asemenea, fondul de private equity Morphosis Capital, fondat de o echipă de patru români cu experienţă pe pieţele străine, a preluat un pachet minoritar în cadrul companiei româneşti DocProcess, specializată în automatizarea proceselor operaţionale, iar Greenbridge Partners a achiziţionat un pachet de 75% din Rus Savitar – Casa Rusu.
    „De notat este că şi Mid Europa Partners, care avea deja investiţii în România, şi-a deschis birou local”, mai spune el.


    Nume noi la orizont
    Pe sectorul de imobiliare, Morgan Stanley Real Estate Investing, divizia de investiţii imobiliare a grupului Morgan Stanley, cu active sub administrare în valoare de circa 40 de miliarde
    de lire sterline, a făcut prima investiţie prin achiziţia America House. De asemenea, White Star Real Estate a investit în Liberty Technology Park în Cluj, explică executivul de la EY.
    „Urmărind trendul anilor trecuţi, coroborat cu vechimea portofoliilor fondurilor deja existente şi apetitul investitorilor străini de a intra pe piaţă locală, există şanse mari de a apărea nume noi în 2020.”
    Din păcate, prin comparaţie cu Polonia, cea mai puternică economie din regiune, România nu poate genera prea multe tranzacţii cu valoare suficient de ridicată, care să atragă jucătorii foarte mari, crede Ştefan Damian, deputy managing partner al casei de avocatură Ţuca Zbârcea & Asociaţii.
    „În România vedem mai curând tranzacţii în care activele deţinute de către fonduri îşi schimbă proprietarii, tot către alte fonduri, de multe ori prezente deja în piaţă, în schimb afaceri locale, deţinute de antreprenori români, care să genereze sume mari la vânzare, sunt puţine.”


    Totuşi, Ştefan Damian spune că în 2019 a observat o intensificare a activităţii fondurilor, amintind investitori precum Innova Capital, Abris Capital, Highlander Partners, Mid Europa Partners, Revetas sau CEE Private Equity, care de cele mai multe ori au acţionat în calitate de cumpărători mai degrabă decât vânzători, cu doar câteva excepţii notabile de exituri care au avut loc anul trecut.
    „Ca semn al maturizării pieţei, este îmbucurător faptul că, mai nou, apar şi fonduri de investiţii locale, fondate de antreprenori români şi/sau foşti bancheri.”
    Totuşi, trebuie menţionat că, istoric vorbind, au existat fonduri importante care au activat şi încă mai activează pe piaţa locală, cum ar fi Axxess Capital, Advent, Enterprise Investors sau Oresa Ventures, care şi-au început activitatea încă din anii ’90. În ultima perioadă au venit însă şi nume gigant precum Blackstone sau Morgan Stanley. „Prezenţa lor dă un semnal excelent, înseamnă că piaţa locală este capabilă să genereze câteva tranzacţii reprezentative pentru aceste fonduri, că numele mari şi-au făcut verificările privind atractivitatea, dar şi stabilitatea pieţei şi că îndeplinim toate criteriile pentru ca asemenea fonduri importante să activeze pe plan local. Mai mult, sperăm că aceste nume vor atrage după ele altele cu greutate similară”, adaugă Ştefan Damian.

    Vine mega-tranzacţia?
    Anul 2020 este aşteptat a aduce pe piaţa locală cel puţin o tranzacţie de peste 1 mld. euro, prima de asemenea amploare după 2008. De altfel, istoric, România a avut doar trei mutări de acest calibru şi toate au avut la cumpărare investitori strategici.

    În acest an se negociază două tranzacţii gigant, ambele în energie: este vorba de vânzarea operaţiunilor CEZ şi cele ale Enel în România. Din datele Business Magazin, în ambele negocieri sunt implicate şi fonduri de investiţii, respectiv grupul australian Macquarie şi DWS – fondul de investiţii al Deutsche Bank. Ambele sunt interesate de preluarea celor două.
    „Ne aşteptam că în 2019 să fie cel puţin o megatranzacţie în România, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin urmare sperăm şi contăm că în 2020 să avem una sau chiar mai multe. Ne gândim aici la tranzacţii de M&A în sectorul energetic care se pot ridica la peste 1 miliard de euro fiecare, respectiv grupul ceh CEZ şi cel italian Enel, care au anunţat anul trecut procese pentru vânzarea de active”, spune Ileana Glodeanu, partener al casei de avocatură WolfTheiss. Alte sectoare care ar putea genera tranzacţii de top în acest an sunt producţia, agricultura şi telecomunicaţiile, unde există câteva companii mari scoase la vânzare, adaugă ea.
    „La acestea se adaugă şi tranzacţia din sectorul farmaceutic cu Regina Maria, care s-ar ridica la cel puţin 300 de milioane euro în cazul în care s-ar încheia. De asemenea, vedem câteva bănci la vânzare (în acest moment cea mai mare fiind GarantiBank) sau portofolii ale acestora.”
    În ceea ce priveşte reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, proprietarul businessului, fondul de investiţii Mid Europa Partners, a anunţat recent că nu are intenţia să mai vândă, deşi a negociat cedarea businessului.
    „Realmente, nu am avut în vedere ieşirea de la Regina Maria înainte de 2019, când am primit mai multe solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii. Regina Maria are o poveste de expansiune excelentă şi o rată de creştere extraordinară, anticipând o maturitate a investiţiei care a generat un interes neaşteptat din partea potenţialilor investitori. Cu toate acestea, împreună cu echipa de management a companiei, am decis să consolidăm poziţia (…), să continuăm să construim valoare şi să păstrăm compania în portofoliu (…)“, spune Matthew Strassberg, co-managing partner la Mid Europa Partners. În România fondul a venit iniţial în anii 2000, iar mai apoi a devenit activ în urmă cu circa cinci ani, când a preluat operatorul de servicii medicale private Regina Maria într-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Apoi, la final de 2016, investitorul financiar anunţa o altă preluare, pe cea a retailerului Profi în schimbul sumei de 533 mil. euro. Cea mai recentă mutare este preluarea operatorului de curierat Urgent Cargus pentru circa 120 mil. euro, conform datelor din piaţă. Fondul caută astfel ţinte mari, fiind dispus să plătească peste 100 mil. euro per tranzacţie. „Am investit peste 1,5 mld. euro în România (sumele plătite la achiziţii, dar şi investiţiile ulterioare – n.red.) şi continuăm. În următorii cinci ani menţinem sau accelerăm frecvenţa investiţiilor.“ Executivul afirmă că nu are în plan să vândă nicio companie din portofoliu.


    Împreună la bine şi la greu
    Tot pe achiziţii pariază şi fondul de investiţii Abris Capital, care a revenit la cumpărare încă de anul trecut. În 2019, fondul a făcut două mutări, şi anume a cumpărat un pachet majoritar de acţiuni în cadrul firmei IT GTS – Global Technical Group şi firma Dentotal Group. Acestea s-au adăugat celorlalte două firme din portofoliu – producătorul de hârtie Pehart Tec şi grupul Green Group.

    „Abris Capital are în permanenţă în analiză 2-3 companii, care pot fi în diverse stadii ale tranzacţiei“, spune Adrian Stănculescu, partener în cadrul Abris Capital şi lider al biroului din România.
    Abris investeşte pe termen lung, mai exact ciclul investiţional are o durată de viaţă de zece ani, timp în care fondul îşi propune să dubleze sau să tripleze valoarea unei companii. „Nu ne schimbăm strategia de business în funcţie de contextul local. Nu ne retragem de pe piaţă, rămânem cu companiile în care intrăm şi în perioadele bune, şi în cele mai puţin bune; în orice sistem economic există perioade ascendente şi descendente.“
    Un alt exemplu în acest sens este cel al Enterprise Investors, unul dintre cele mai vechi nume care au pariat pe România la începutul anilor ’90. Mai mult, fondul a rămas activ până astăzi.
    „România a fost prima ţară în afara Poloniei în care am investit. Era anul 1999. Am făcut parte dintr-un consorţiu de investitori financiari care a achiziţionat un pachet minoritar în Mobil Rom (acum Orange), pachet pe care l-am vândut către France Telecom în 2005. Am considerat că România era o oportunitate excelentă pentru investiţii importante, iar timpul a dovedit că am avut dreptate“, spune Şerban Roman, vice-president al Enterprise Investors.
    Iar planurile lui, ca ale celor mai mult investitori financiari, nu se opresc aici. Pariul este pe România.

  • OPINIE Bogdan Roşu, director general Next Capital: „Noua presiune antreprenorială: cum mă dezvolt atunci când piaţa muncii şi-a pierdut elasticitatea şi nu mai ţine pasul cu oportunităţile de afaceri?”

    Criza prezentă este mult mai puţin evidentă şi este bine mascată de creşteri de PIB consecutive, de un nivel de şomaj derizoriu, de un consum vesel si molipsitor, de un capital privat aparent disponibil şi ieftin şi, deci, de un „spirit” optimist aproape fără rezerve.

    Cine are curaj să pună la îndoială că România e pe val”? „Trăim bine” pare să fie sloganul de ţară al ultimilor ani. Dar asta doar la suprafaţă, întrucât criza există şi este foarte profundă, iar modul în care se manifestă este că nu te lasă, ca antreprenor, să îţi realizezi adevăratul potenţial, să treci la următorul nivel. Multe companii antreprenoriale şi-au atins nivelul de maturitate, au acumulat capital propriu, au produse şi servicii competitive pentru care există cerere fermă, însă nu mai pot creşte pentru că… nu au cu cine. Nu au suficient de mulţi oameni – sau suficient de bine pregătiţi, ori măcar dispuşi să înveţe sau să se reconvertească profesional. Indiferent de domeniu, este din ce în ce mai greu să găseşti angajaţi pentru orice tip de post. Mulţi dintre antreprenorii care timp de ani de zile şi-au construit şi dezvoltat companiile pot ajunge în blocaje tocmai pentru că nu găsesc resursele umane necesare care să preia noi proiecte sau noi activitîţi cerute de piaţa respectivă. Iar asta înseamnă că se produce mai puţin, că se generează mai puţină avuţie şi chiar mai puţine taxe faţă de potenţialul momentului. Lăsăm bani pe masă, cu alte cuvinte.
    Soluţii? Ar fi câteva, care împreună ne-ar putea ajuta… În primul rând, s-ar putea face o restructurare serioasă a aparatului de stat, supracapacitat şi căpuşat de fini şi „pile” în ultimii ani şi care concurează neloial cu mediul privat prin prisma salariilor foarte mari oferite, de multe ori fără vreo ecuaţie de eficienţă. Oamenii restructuraţi care ar ieşi din acest sistem ar avea oportunităţi să îşi găsească un rol în sistemul privat, fie ca angajaţi, fie ca noi antreprenori. În acelaşi timp, „sistemul public” ar putea funcţiona foarte bine în continuare, cu mai puţină birocraţie şi mai multă digitalizare. Acest lucru este totuşi puţin probabil să se întâmple într-o manieră semnificativă într-un electoral. Şi atunci…
    …o altă soluţie ar fi relaxarea proceselor de atragere de forţă de muncă de afară. Acest lucru a început să se întâmple, încă mult prea timid prin prisma numărului de permise de muncă acordate, dar şi a spectrului foarte restrâns de domenii astfel deservite. Sunt companii care facilitează aducerea de muncitori de pe alte continente (în principal Asia) care activează cu succes în turism în baza limbii engleze fluente şi respectiv în construcţii, unde comunicarea este de multe ori suplinită de îndemânare. Domeniile în care suntem departe de a fi găsit soluţii prin prisma forţei de muncă de afară sunt însă şi cele mai dureroase: servicii medicale, învăţământ şi chiar IT. Nu există însă o strategie de ţară prin care să fie ţintite ţări cu o cultură latină, mult mai apropiată decât a noastră, din America Centrală şi America de Sud, cărora ar trebui să le putem crea programe speciale cu condiţii facile de imigrare şi integrare pentru acoperirea necesarului de forţă de muncă în anumite sectoare, dar şi pentru a mai tempera sporul demografic negativ. În plus, fondul problemei este dat nu doar de procesele birocratice foarte greoaie, dar, mai ales, de o deschidere limitată a noastră, ca popor, de a primi cu braţele deschise şi de a integra străini. Cea mai realistă soluţie, 100% la îndemâna antreprenorilor români, este însă externalizarea unor activităţi. Afacerile trebuie să aibă oameni potriviţi şi suficienţi numeric pentru obiectul principal de activitate, cel care le creează avantajul competitiv în piaţă, iar orice alt proces secundar poate fi externalizat. Indiferent că vorbim despre servicii de finanţare şi gestiune a creanţelor (#factoring), de servicii de vânzări de tip telesales/telemarketing şi door 2 door sau de servicii suport clienţi, de gestiune a contabilităţii, HR sau chiar IT, din ce în ce mai mulţi antreprenori încep să înţeleagă beneficiile colaborării cu firmele specializate din piaţă şi aleg să lucreze cu astfel de parteneri. Acestea s-au dezvoltat mult în ultimii ani şi şi-au creat o foarte bună reputaţie, nu doar în România, ci şi pe alte pieţe, de unde le vin proiecte. Ele nu au un secret anume, însă specializarea le permite să ajungă la niveluri de expertiză şi eficienţă foarte ridicate, bazate atât pe expunerea la multe domenii, cât şi pe economies of scale, astfel încât să poată acoperi întregul spectru de servicii care formează cererea. Productivitatea aceasta miraculoasă se bazează pe combinaţia optimă dintre angajaţi bine pregătiţi şi motivaţi, tehnologii de ultimă generaţie, inclusiv RPA (robotic process automation), şi un management modern şi flexibil, adaptat profilului şi dinamicii angajaţilor şi clienţilor.
    Ca antreprenor, dacă nu ai suficienţi oameni, nu îi poţi „produce” pur şi simplu, însă îţi poţi reconfigura procesele interne. Anumite fluxuri se pot externaliza, iar resursele umane interne astfel eliberate îşi pot asuma alte roluri, mai relevante pentru obiectul principal de activitate al afacerii respective.

  • Banca Centrală Europeană: Şase bănci s-au aflat anul trecut sub indicatorii economici propuşi pentru 2020. Reglementările propuse de BCE sunt privite suspicios în contextul în care ratele negative ale dobânzilor şi numărul de pieţe fragmentate au lăsat băncile în situaţia în care se chinuie să ţină pasul cu Wall Street-ul

    Banca Centrală Europeană (BCE) a declarat că un număr de 6 dintr-un total de 109 bănci evaluate de-a lungul anului trecut se situează sub indicatorii economici propuşi pentru 2020, potrivit Bloomberg.

    „Patru dintre cele şase bănci şi-au remediat situaţia până la sfârşitul lunii decembrie. Celorlalte două li s-a solicitat să întreprindă acţiuni de remediere într-o perioadă de timp bine definită”, a declarat Andrea Enria, preşedintele board-ului de supraveghere din cadrul BCE.

    Băncile europene au concurat mai bine de un deceniu cu cererile constante de creştere a capitalului care tind abia acum să stagneze. Povara pe care o reprezintă reglementările intenţiona să întărească puterea creditorilor după criza financiară din 2008. În prezent, este privită suspicios din cauza ratelor negative ale dobânzilor şi a unei pieţe fragmentate care a lăsat băncile în situaţia în care se chinuie să ţină pasul cu Wall Street-ul.

    BCE solicită băncilor să deţină o cantitate minimă de capital şi o cantitate adiţională facultativă. Dacă o bancă nu reuşeşte să îndeplinească prima condiţie, va trebui să explice cum va reuşi să revină la nivelul cerut. Dacă nivelul de capital al băncii continuă să scadă după un anumit punct, creditorul va fi supus unor restricţii de plată a investitorilor şi de acordare de bonusuri.

    Totuşi, băncile nu au reuşit să înregistreze scăderi atât de mari.

    BCE a declarat că cererile de capital au rămas stabile anul trecut. Acum, băncile sunt în situaţia în care au în faţă niveluri tot mai mari în contextul în care este luat în calcul nivelul cantităţii facultative solicitate de alte autorităţi financiare.

    „Chiar dacă este indiscutabil faptul că mediul extern este dificil, asta nu va schimba situaţia pe termen scurt. Băncile au nevoie să îşi îmbunătăţească eforturile manageriale pentru a se reorienta asupra propriilor modele de business, pentru a implementa strategii eficiente de digitalizare şi pentru a îmbunătăţi constant costurile”, a declarat Enria.

     

  • Ce este AlphaBlock, startup-ul format la Cluj care foloseşte inteligenţa artificială pentru a le oferi o alternativă investitorilor în căutare de randamente

    Ciclurile de creştere economică se schimbă rapid în acest secol, iar durata şi intensitatea acestora este din ce în ce mai lipsită de predictibilitate în contextul în care în prezent bursele americane înregistrează cel mai lung ciclu de creştere din istoria pieţei bursiere. Clasele de active, împărţite până acum cu claritate de investitori, îşi schimbă locurile istorice pe fondul dobânzilor negative din Europa şi al schimbărilor din planul geopolitic. Un astfel de context generează o nevoie din ce în ce mai mare de predictibilitate, care îşi poate găsi răspunsul într-un algoritm de inteligenţă artificială.

    Fondat la începutul anului 2018 la Toronto de analistul de origine indiană Mukul Pal, start-up-ul fintech AlphaBlock, care are un hub de cercetare la Cluj-Napoca, dezvoltă soluţii de managementul al investiţiilor bazate pe inteligenţă artificială pentru fonduri de acţiuni, de pensii şi hedging, dar şi pentru alte pieţe.

    Astfel, start-up-ul fondat de Mukul Pal, cel care a înfiinţat în 2005 compania românească Orpheus Capitals (înglobată în AlphaBlock în februarie 2018), foloseşte statistică, matematică, fizică, machine learning şi inteligenţă artificială pentru a replica performanţele de anticipare din industria de investiţii în pieţe financiare, dar şi în alte pieţe precum retail, energie sau securitate cibernetică.

    Dar povestea AlphaBlock începe mai devreme de 2005. În anii 2000, Mukul Pal a început să activeze în piaţa financiară şi a sesizat că existau anumite aspecte pe care le putea observa în restul domeniilor, dar pe care cumva piaţa financiară nu le accepta ca fiind prezente. Discuţia principală era despre cât de diferit este sectorul financiar ca metodologie folosită pentru rezolvarea problemelor specifice faţă de alte sectoare.

    „Noi avem o problemă culturală în a accepta faptul că putem sau nu putem anticipa ce se va întâmpla în viitor. Credinţa populară este că nu putem anticipa viitorul şi că înţelegerea viitorului este rezervată divinităţii. De aici apare un alt strat în zona de pieţe financiare care spune că există anumite capabilităţi care ar putea să vadă puţin mai bine decât noi, cetăţenii de rând, ce se întâmplă în viitor. Acolo e o categorie de oameni care au folosit nişte sisteme discreţionare pe baza cărora să încerce să înţeleagă evoluţia viitoare a preţurilor, a bursei ş.a.m.d.”, spune Andrei Nagy, head of European sales al AlphaBlock.

    Aşadar, Mukul Pal a făcut demersuri în sensul identificării unui mecanism ştiinţific care să poată răspunde la întrebări de anticipare. În piaţa financiară, nevoia de predicţie este poate cea mai cunoscută sau cel mai bine înţeleasă, pentru că, spune Nagy, „mecanismul de a defini astăzi o structură a unui portofoliu de investiţii a cărui valoare viitoare cu obiectivul declarat cât mai mare să poată fi îndeplinit este o problemă la care se caută o soluţie de când a început piaţa financiară”.

    Mukul Pal a venit în România în 2004, iar în 2005 a fondat Orpheus Capitals, companie care oferea servicii pentru firme sau persoane fizice din piaţa de capital pe care le gestiona cu metodologiile existente la vremea respectivă.

    Analiza de date şi inteligenţa artificială, la intersecţie cu vechile teorii economice

    În 2008, Mukul Pal şi-a dat seama că toată această industrie care tot adună resurse nu reuşeşte să evite un anumit fenomen de criză care apare ciclic şi devine mai motivat să cerceteze cadrul de lucru utilizat la momentul respectiv pentru a înţelege unde sunt lipsurile care generează disconcordanţa. Astfel, a aplicat toate teoriile existente „ca la carte”, până la cea mai recentă teorie, câştigătoare de premiu Nobel, pe baza căreia ar fi trebuit să obţină performanţe mai bune decât cu metodologiile anterioare. Însă fiecare încercare a dus la rezultate nesatisfăcătoare sau a fost sortită eşecului.

    „Mukul Pal începe să creeze frameworkul (n.r.: sistem integrat) teoretic care stă la baza metodologiilor existente astăzi şi îşi dă seama de nişte lucruri pe care le putem înţelege foarte uşor. Primul este că, istoric vorbind, cercetătorii nu puteau comunica între ei şi atunci nu aflau unul despre munca celuilalt. Acum, dacă te uiţi din urmă şi încerci să corelezi, e mult mai simplu, pentru că avem toată informaţia şi toată evoluţia acelor frameworkuri ştiinţifice. Mai există un alt aspect, care ţine de faptul că cercetătorii nu au cum să îşi ducă munca la bun sfârşit, să şi-o coreleze. Pal începe să mai descopere alte lucruri care ţin de faptul că noi preluăm cunoştinţele aşa cum au fost ele interpretate de către antemergători. Niciun student sau doctorand nu îndrăzneşte să pună la îndoială soluţiile pe care un profesor i le furnizează contând pe capabilitatea lor de validare şi filtrare a acelor informaţii, indiferent că le-au obţinut ei sau le-au obţinut din alte părţi. Aici este problema. Nu vorbim de validare, ci de completare”, explică Nagy.

    În 2009-2010, Mukul Pal a identificat elemente pe care să le poată corela diferit faţă de ceea ce au făcut ceilalţi înainte şi, săpând în mai multe direcţii, a realizat că poate să răspundă la întrebarea de anticipare într-un alt fel. „El poate să identifice în orice set de date o arhitectură a lor, o regulă sau un set de reguli care definesc felul în care setul de date se contruieşte, spre deosebire de toate celelalte abordări care sunt orientate pe înţelegerea conţinutului dintr-un set de date, adică înţelegerea tuturor elementelor din setul de date şi a valorilor lor.”

    În metoda clasică, care este cunoscută ca şi big data analytics, datele sunt analizate cu scopul de a înţelege motivele pentru care anumite rezultate au fost obţinute plecându-se de la cauzele care pot fi identificate. Abordarea lui Pal este diferită şi spune că este mult mai important să înţelegem acea structură care ne permite mult mai uşor să identificăm evoluţia în timp. La fel de bine cum ADN-ul ne ajută să putem înţelege mai bine cum ar putea evolua o persoană de la o vârstă încolo mult mai uşor decât înţelegerea persoanei respective.

    Din 2004 până în 2017, Orpheus a dezvoltat activităţi de consultanţă specifice pieţei de capital folosind metodologii clasice până la un punct după care a început să folosească metodologia nou descoperită, validând-o cu clienţi din Canada, SUA şi India, astfel încât conceptul frameworkului teoretic să poată fi validat în viaţa reală.
    „În 2018, pentru că exista nevoia comercializării soluţiei pe nişte pieţe dezvoltate pentru servicii de tipul celor din piaţa de capital, unde deja aveam trei clienţi în Canada şi unul în America, cu care s-a testat produsul din faza Orpheus, direcţia strategică de dezvoltare dădea nevoia de a avea prezenţă cu un birou comercial în America de Nord. În acelaşi timp, dezvoltarea către blockchain (tehnologia de tip infrastructură digitală care stă în spatele monedelor digitale) şi deschiderea Canadei către blockchain, pentru că Toronto este Ethereum City, ne-au determinat să mergem să dezvoltăm partea comercială în Canada”, povesteşte Nagy. S-au întâlnit acolo în februarie 2018 cu cel mai mare venture capital în zona de inteligenţă artificială, Real Ventures, care ridicase cea mai mare rundă de finanţare de tip seria A pentru un startup din AI, de 135 milioane de dolari. „Când s-au întâlnit cu noi au fost intrigaţi de metoda alternativă propusă şi de performanţele pe care le obţinem cu aceasta şi au făcut o primă investiţie la sfârşitul anului 2018. Tot ei conduc acum următoarea rundă din poziţia de lead investor, din care ne ajută atât prin contribuţia personală, cât şi prin adăugarea de alţi investitori pentru a închide şi această rundă. Finanţarea s-a făcut la o evaluare de 15 milioane de dolari, fără a fi specificată valoarea investiţiei”, îşi aminteşte Andrei Nagy.

    Citeşte continuarea articolului pe www.businessmagazin.ro

  • Ecuaţia noului investitor: (capital + inteligenţă artificială – incertitudine) x apetit de risc

    Fondat la începutul anului 2018 la Toronto de analistul de origine indiană Mukul Pal, start-up-ul fintech AlphaBlock, care are un hub de cercetare la Cluj-Napoca, dezvoltă soluţii de management al investiţiilor bazate pe inteligenţă artificială pentru fonduri de acţiuni, de pensii şi hedging, dar şi pentru alte pieţe.
    Astfel, start-up-ul fondat de Mukul Pal, cel care a înfiinţat în 2005 compania românească Orpheus Capitals (înglobată în AlphaBlock în februarie 2018), foloseşte statistică, matematică, fizică, machine learning şi inteligenţă artificială pentru a replica performanţele de anticipare din industria de investiţii în pieţe financiare, dar şi în alte pieţe precum retail, energie sau securitate cibernetică.

    Dar povestea AlphaBlock începe mai devreme de 2005. În anii 2000, Mukul Pal a început să activeze în piaţa financiară şi a sesizat că existau anumite aspecte pe care le putea observa în restul domeniilor, dar pe care cumva piaţa financiară nu le accepta ca fiind prezente. Discuţia principală era despre cât de diferit este sectorul financiar ca metodologie folosită pentru rezolvarea problemelor specifice faţă de alte sectoare.
    „Noi avem o problemă culturală în a accepta faptul că putem sau nu putem anticipa ce se va întâmpla în viitor. Credinţa populară este că nu putem anticipa viitorul şi că înţelegerea viitorului este rezervată divinităţii. De aici apare un alt strat în zona de pieţe financiare care spune că există anumite capabilităţi care ar putea să vadă puţin mai bine decât noi, cetăţenii de rând, ce se întâmplă în viitor. Acolo e o categorie de oameni care au folosit nişte sisteme discreţionare pe baza cărora să încerce să înţeleagă evoluţia viitoare a preţurilor, a bursei ş.a.m.d.”, spune Andrei Nagy, head of European sales al AlphaBlock.

    Aşadar, Mukul Pal a făcut demersuri în sensul identificării unui mecanism ştiinţific care să poată răspunde la întrebări de anticipare. În piaţa financiară, nevoia de predicţie este poate cea mai cunoscută sau cel mai bine înţeleasă, pentru că, spune Nagy, „mecanismul de a defini astăzi o structură a unui portofoliu de investiţii a cărui valoare viitoare cu obiectivul declarat cât mai mare să poată fi îndeplinit este o problemă la care se caută o soluţie de când a început piaţa financiară”.
    Mukul Pal a venit în România în 2004, iar în 2005 a fondat Orpheus Capital, companie care oferea servicii pentru firme sau persoane fizice din piaţa de capital pe care le gestiona cu metodologiile existente la vremea respectivă.

    Analiza de date şi inteligenţa artificială, la intersecţie cu vechile teorii economice


    În 2008, Mukul Pal şi-a dat seama că toată această industrie care tot adună resurse nu reuşeşte să evite un anumit fenomen de criză care apare ciclic şi devine mai motivat să cerceteze cadrul de lucru utilizat la momentul respectiv pentru a înţelege unde sunt lipsurile care generează disconcordanţa. Astfel, a aplicat toate teoriile existente „ca la carte”, până la cea mai recentă teorie, câştigătoare de premiu Nobel, pe baza căreia ar fi trebuit să obţină performanţe mai bune decât cu metodologiile anterioare. Însă fiecare încercare a dus la rezultate nesatisfăcătoare sau a fost sortită eşecului.
    „Mukul Pal începe să creeze frameworkul (n.r.: sistem integrat) teoretic care stă la baza metodologiilor existente astăzi şi îşi dă seama de nişte lucruri pe care le putem înţelege foarte uşor. Primul este că, istoric vorbind, cercetătorii nu puteau comunica între ei şi atunci nu aflau unul despre munca celuilalt. Acum, dacă te uiţi din urmă şi încerci să corelezi, e mult mai simplu, pentru că avem toată informaţia şi toată evoluţia acelor frameworkuri ştiinţifice. Mai există un alt aspect, care ţine de faptul că cercetătorii nu au cum să îşi ducă munca la bun sfârşit, să şi-o coreleze. Pal începe să mai descopere alte lucruri care ţin de faptul că noi preluăm cunoştinţele aşa cum au fost ele interpretate de către antemergători. Niciun student sau doctorand nu îndrăzneşte să pună la îndoială soluţiile pe care un profesor i le furnizează contând pe capabilitatea lor de validare şi filtrare a acelor informaţii, indiferent că le-au obţinut ei sau le-au obţinut din alte părţi. Aici este problema. Nu vorbim de validare, ci de completare”, explică Nagy.
    În 2009-2010, Mukul Pal a identificat elemente pe care să le poată corela diferit faţă de ceea ce au făcut ceilalţi înainte şi, săpând în mai multe direcţii, a realizat că poate să răspundă la întrebarea de anticipare într-un alt fel. „El poate să identifice în orice set de date o arhitectură a lor, o regulă sau un set de reguli care definesc felul în care setul de date se contruieşte, spre deosebire de toate celelalte abordări care sunt orientate pe înţelegerea conţinutului dintr-un set de date, adică înţelegerea tuturor elementelor din setul de date şi a valorilor lor.”
    În metoda clasică, care este cunoscută ca şi big data analytics, datele sunt analizate cu scopul de a înţelege motivele pentru care anumite rezultate au fost obţinute plecându-se de la cauzele care pot fi identificate. Abordarea lui Pal este diferită şi spune că este mult mai important să înţelegem acea structură care ne permite mult mai uşor să identificăm evoluţia în timp. La fel de bine cum ADN-ul ne ajută să putem înţelege mai bine cum ar putea evolua o persoană de la o vârstă încolo mult mai uşor decât înţelegerea persoanei respective.
    Din 2004 până în 2017, Orpheus a dezvoltat activităţi de consultanţă specifice pieţei de capital folosind metodologii clasice până la un punct după care a început să folosească metodologia nou descoperită, validând-o cu clienţi din Canada, SUA şi India, astfel încât conceptul frameworkului teoretic să poată fi validat în viaţa reală.
    „În 2018, pentru că exista nevoia comercializării soluţiei pe nişte pieţe dezvoltate pentru servicii de tipul celor din piaţa de capital, unde deja aveam trei clienţi în Canada şi unul în America, cu care s-a testat produsul din faza Orpheus, direcţia strategică de dezvoltare dădea nevoia de a avea prezenţă cu un birou comercial în America de Nord. În acelaşi timp, dezvoltarea către blockchain (tehnologia de tip infrastructură digitală care stă în spatele monedelor digitale) şi deschiderea Canadei către blockchain, pentru că Toronto este Ethereum City, ne-au determinat să mergem să dezvoltăm partea comercială în Canada”, povesteşte Nagy. S-au întâlnit acolo în februarie 2018 cu cel mai mare venture capital în zona de inteligenţă artificială, Real Ventures, care ridicase cea mai mare rundă de finanţare de tip seria A pentru un startup din AI, de 135 milioane de dolari. „Când s-au întâlnit cu noi au fost intrigaţi de metoda alternativă propusă şi de performanţele pe care le obţinem cu aceasta şi au făcut o primă investiţie la sfârşitul anului 2018. Tot ei conduc acum următoarea rundă din poziţia de lead investor, din care ne ajută atât prin contribuţia personală, cât şi prin adăugarea de alţi investitori pentru a închide şi această rundă. Finanţarea s-a făcut la o evaluare de 15 milioane de dolari, fără a fi specificată valoarea investiţiei”, îşi aminteşte Andrei Nagy.

    Cine îşi lasă banii pe mâna „roboţilor”?


    Aşa cum explică fondatorii, aplicarea algoritmului AlphaBlock pe un specific investiţional sau pe un coş de active poate reliefa ce active au şanse mai mari să performeze, generând un cumul de componente care şi-ar putea păstra perspectivele în funcţie de diversele evoluţii ale pieţei care le influenţează valoarea.
    Practic, Alpha Block lucrează foarte mult pentru a pune la punct în mod constant mecanismul prin care analizează rezultate pentru a anticipa alte rezultate. Analizarea istoricului pieţei şi anticiparea în baza înţelegerii structurii seturilor de date generate de preţuri şi evoluţii anterioare se bazează pe ideea că în preţ există stocate toate evenimentele istorice care au influenţat valoarea – în mod direct sau indirect.
    Din 2012, pe mecanismele folosite de AlphaBlock există bani investiţi, iar în prezent compania are şapte clienţi globali, în România, SUA, India şi Canada, şi dezvoltă şi testează soluţii şi în alte regiuni pentru mai mult de 10 clienţi. „Când alegem componentele din portofoliile pe care trebuie să le construim, le alegem astfel încât ele să poată trece prin orice fel de condiţii de piaţă viitoare. Măsurăm probabilitatea ca ele să performeze ţinând cont de orice tip de piaţă pe care ar putea-o întâlni.”
    Toată partea de cercetare şi dezvoltare a fost făcută şi va rămâne la Cluj. În Canada este biroul de comercializare, acolo se află Mukul Pal împreună cu soţia, care este technical lead (conduce procesul de cercetare şi dezvoltare din punct de vedere tehnologic) şi un alt coleg care are rolul de head of sales pentru America de Nord. În total, sunt nouă, dintre care patru la Cluj. „Aşteptăm finalizarea rundei de investiţii pentru a putea continua dezvoltarea în sensul de a putea adăuga noi capabilităţi şi resurse în echipa de dezvoltare de la Cluj.”
    Specialiştii de la Cluj ajută şi asistă clienţii să adapteze soluţia la cerinţele lor şi a modela specific fiecare bot. Obiectivul după ridicarea acestei runde de investiţii este transformarea frameworkului astfel încât să poată fi utilizat mult mai simplu şi mai repede, fără a mai avea nevoie de partea de asistenţă personalizată. „Ne interesează să accelerăm activarea soluţiei de la opt săptămâni, cât durează acum, la mai puţin de o săptămână. Plecăm de la zero, fără a avea deja un bot construit pentru nevoile lui. Construim câte un bot pentru fiecare client, astfel încât să răspundă la nişte cerinţe specifice.”
    Pe plan internaţional, AlphaBlock lucrează cu instituţii de tipul family offices (birouri de familie) sau manageri de fonduri a căror dimensiune merge până la zeci de miliarde de dolari active sub administrare. Dimensiunea acestor instituţii de tip family offices este de luat în seamă în contextul în care chiar şi Berkshire Hathaway, unul dintre cele mai mari vehicule de investiţii din lume, fondat de legendarul investitor miliardar Warren Buffett, a pornit de la acest tip de birou.
    În total, clienţii AlphaBlock gestionează circa 20 de milioane de dolari folosind aceste mecanisme, dar, respectând viteza cu care pot creşte clienţii activi în prezent, compania urmăreşte să ajungă la un nivel de 100 de milioane de dolari până la jumătatea anului 2020.

    Tehnologia dezvoltată la Cluj-Napoca de un indian ajunge în SUA


    De asemenea, pe lângă validarea cu clienţi, în 2014 Orpheus a listat împreună cu Nasdaq, piaţa americană pentru companii de tehnologie, indicele NASDAQ RMVG20, un mecanism cu scop demonstrativ, astfel încât să nu existe vreun fel de dubiu cu privire la o posibilă manipulare a rezultatului. Performanţa indicelui depăşeşte astăzi dublul performanţei indicelui principal al acestei pieţe.
    „Am listat indicele pe Nasdaq tocmai pentru a arăta şi a valida public următorul lucru: că putem depăşi performanţa oricărui benchmark. Nu este un mecanism investibil, el ar trebui să fie transformat într-un fond mutual sau într-un ETF (fond tranzacţionat la bursă – n.red.), ci simulează comportamentul unui astfel de mecanism investibil. Replică complet traiectoria pe care ar fi deschis-o un astfel de portofoliu – pentru că funcţionează ca un portofoliu – dar lipsesc banii investiţi în el. Soluţia de a lista un indice a fost în acelaşi timp determinată şi de faptul că nu existau resurse pentru ca acel indice să fie un fond”, povesteşte Andrei Nagy.
    El spune că îşi doresc ca acest indice să fie transformat într-un produs, respectiv un fond, iar în acest sens caută un partener cu care să îl listeze. Pe lângă cei cinci ani de activitate live, înainte să îl listeze, Nasdaq a realizat un test pe alţi 10 ani în care au solicitat companiei structura portofoliului şi ei au făcut calculele.
    Pe Nasdaq sunt listaţi peste 1 milion de indici, numiţi benchmark, al căror rol este de punct de reper pentru măsurarea performanţei propriului portofoliu. „Sunt mecanisme construite pentru a da o performanţă medie astfel încât să te poţi raporta la ele. Dar foarte puţini vin cu acest claim, că pot depăşi performanţe. Cei care au acest tip de claim îl au din poziţia de furnizor de servicii şi îl oferă direct împachetat într-un produs pe care îl pun la dispoziţia clienţilor. Îl testează înainte.”
    Andrei Nagy spune că AlphaBlock intenţionează ca în 2020 să acceseze piaţa de capital ca formă de finanţare. „Noi luăm în calcul un IPO (ofertă publică iniţială n.red.), însă în prezent analizăm toate variantele de finanţare prin bursă. Conform timeline-ului stabilit cu consultantul, ar trebui ca în 2020 să listăm o ofertă către investitori.”
    Pentru a avea complet dezvoltată această capabilitate, cu fondurile atrase pe piaţa de capital, Alpha Block urmăreşte să optimizeze platforma astfel încât timpii de integrare a unui client nou să fie reduşi.
    „Datorită faptului că sistemul nostru este construit în jurul unui General AI proprietar, putem replica performanţele de anticipare din industria de investiţii şi în alte seturi de date din alte pieţe: energie, retail, cyber security şi altele. Prin produsele noastre ne dorim să aducem contribuţie atât din punct de vedere al randamentului, cât şi prin atragerea unui segment nou de investitori, care înţeleg şi apreciază tehnologiile noi pe care noi le utilizăm: General AI şi blockchain”, spune Nagy.
    Andrei Nagy mai adaugă că finanţarea obţinută de la Real Ventures a reprezentat şi „o validare importantă a capabilităţilor pe care le oferă datorită reputaţiei în zona de noi tehnologii pe care Real Ventures o are în prezent”.

    Realizări AlphaBlock:

    ¶  Alpha Block a fost selectată de BCR în programul InnovX de accelerare pentru start-up-uri si ulterior în cel de scaleups;
    ¶  În 2014, AlphaBlock a listat împreună cu NASDAQ, piaţa bursieră americană pentru companii de tehnologie, indicele NASDAQ RMVG20,  a cărui performanţă depăşeşte astăzi dublul performanţei indicelui pieţei;
    ¶  Proiectul companiei a fost selectat de Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT) în primele proiecte în cadrul primului an al programului lor de fintech;
    ¶  La finalul anului 2018, compania a primit o investiţie de la cel mai mare fond de tip venture capital pe zona de inteligenţă artificială, Real Ventures, care acum conduce o nouă rundă de finanţare în curs de finalizare;
    ¶  În iunie 2019, AlphaBlock a fost selecţionată de către Startup Grind Europe în Top 20 start-up-uri în Europa, compania fiind astfel participantă la programul de accelerare Accelerate Startups;
    ¶  În noiembrie 2019, compania a fost inclusă în Top 3 Fintech Eastern Disruptors Report.

    Carte de vizită Andrei Nagy:

    Andrei Nagy, şeful vânzărilor europene al AlphaBlock, a studiat cibernetică şi advertising, înţelegând de timpuriu că internetul va fi orientat din ce în ce mai mult pe zona de conţinut.
    A început mai întâi ca antreprenor, dezvoltând platforma Panda.ro (un portal de informare despre preţuri ale produselor şi serviciilor din IT, electronice, electrocasnice, turism, automobile etc. care nu mai există în prezent), iar apoi a fondat o companie de soluţii software custom dându-şi seama că businessurile vor fi modificate cu ajutorul tehnologiei.
    A lucrat doi ani în Ministerul Telecomunicaţiilor, unde a fost trimis la grupurile de lucru care defineau standardele de interoperabilitate pe documentele electronice de identitate de tip paşaport şi buletin electronic, card de sănătate şi permis de conducere electronice, iar de aici a fost recrutat de Kalraz, cel mai mare producător din lume pe documente bazate pe tehnologia cu microprocesor folosite în industria bancară pentru identificare şi în zona de SIM-uri pentru telefonie mobilă. Pentru ei a construit capabilitatea de a personaliza carduri bancare pentru mai mult de jumătate din băncile din România. În 2010 a plecat la Oberthur (actual Idemia), iar mai apoi a lucrat doi ani la Alcatel Lucent (astăzi Nokia), după care a fost recrutat de Mastercard. De aici a fost recrutat de IBM în perioada în care se pregătea lansarea pe piaţă a IBM Watson, un sistem computerizat cu inteligenţă artificială capabil să răspundă la întrebări în limbaj natural şi care se adresează unor probleme pentru mai multe domenii de activitate, dar şi a blockchainului Hyperledger, care are capabilitatea de a suporta tranzacţii globale de business pentru companii majore financiare, de tehnologie sau de aprovizionare. În căutarea unor parteneri de business cu care să poată implementa AI (inteligenţă artificială) şi blockchain, a început să interacţioneze cu ecosistemul de startupuri. Astfel l-a întâlnit pe Mukul Pal în noiembrie 2016 la premiile Central Eastern European Awards for Startups, iar acesta i-a prezentat inovaţia AlphaBlock. În 2017 a ales să se alăture firmei AlphaBlock, unde a continuat dezvoltarea abilităţilor soluţiei prin încorporarea ei în Canada şi extinderea activităţii şi în afara domeniului financiar, către alte industrii.

    Carte de vizită Mukul Pal:
    Fondatorul şi CEO-ul Orpheus Capital S şi AlphaBlock a studiat ştiinţe fizice la Delhi University, are un MBA în finanţe şi un master în econometrii şi statistici aplicate la UBB România, dar şi cursuri la Massachusetts Institute of Technology (MIT).
    A fost deputy manager derivatives training la Bombay Stock Exchange, head derivates research la Edelweiss Capital în 2002-2003 şi la HDFC Securities în 2003-2004. Din 2010 până în 2015 a fost preşedinte pe Europa Centrală şi de Est la Market Technicians Association.

  • Cum vor giganţii de la Bank of China să cucerească România

    Cu active de peste 21.000 miliarde de yuani, respectiv 3.000 de miliarde de dolari, Bank of China este una dintre cele mai mari patru bănci chinezeşti deţinute de stat şi a patra cea mai mare bancă din lume. Comparativ, întregul sistem bancar românesc are active de numai 110 miliarde de dolari. Intrarea unui asemenea gigant bancar pe piaţa bancară românească este o premieră.

    Istoria Bank of China începea în 1912, aceasta fiind singura bancă care a funcţionat în mod continuu de mai bine de un secol. Bank of China, o bancă de importanţă sistemică, considerată cea mai globalizată şi mai integrată bancă din China, are 320.000 de angajaţi, 11.000 de puncte de lucru şi profit net de 30 de miliarde de dolari.

    Gigantul bancar cu sediul central la Beijing a ajuns să ofere servicii financiare în 60 de ţări şi regiuni din întreaga lume, inclusiv 25 de ţări situate de-a lungul Noului Drum al Mătăsii, ceea ce o face să fie banca chinezească cu cea mai extinsă structură atât de pe glob, cât şi de-a lungul iniţiativei Noul Drum al Mătăsii.

    În ultima perioadă, regiunea Europei Centrale şi de Est pare să fi devenit o piaţă importantă pentru Bank of China, iar instituţia financiară urmăreşte să-şi crească serviciile în această regiune, urmând să direcţioneze companii chinezeşti sa investească în Europa Centrală şi de Est, precum şi să susţină companiile locale să se extindă pe piaţa din China, după cum a declarat Liu Liange, preşedintele gigantului Bank of China, la lansarea sucursalei băncii de la Bucureşti din luna decembrie 2019.

    „Europa Centrală şi de Est este o piaţă deosebit de importantă pentru noi. Se înfiinţează sucursala din Bucureşti a Bank of China. În România este a 60-a unitate a Bank of China peste hotare. Sperăm că vom creşte serviciile noastre în Europa Centrală şi de Est. Vom direcţiona companii chinezeşti să investească în Europa Centrală şi de Est şi vom susţine companiile locale să se extindă pe piaţa din China”, a declarat Liu Liange, preşedintele gigantului Bank of China.
    La evenimentul de lansare a Bank of China în România au participat mai mult de 300 de oameni de afaceri, bancheri, executivi şi diplomaţi. Discursuri au fost susţinute de prim-viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu, preşedintele Senatului, Teodor Meleşcanu, Antonel Tănase, secretar general al guvernului, Liu Liange, preşedintele Bank of China, şi Jiang Liu, ambasadorul Chinei în România.
    Liu Liange a dat asigurări că Bank of China a venit în România pe termen lung pentru că există un potenţial mare şi va susţine, printre altele, proiectele de infrastructură în parteneriat public-privat, banca fiind pregătită să ofere finanţări pe maturităţi pe termen lung.
    Liu Liange, 58 de ani, este preşedinte al Bank of China din iulie 2019, după ce anterior a fost vicepreşedinte timp de aproximativ un an.
    Sucursala Bank of China din România a fost înregistrată în registrul instituţiilor de credit de la BNR în 17 octombrie cu denumirea „Bank of China (Hungary) Budapesta Sucursala Bucureşti“ şi are sediul în Piaţa Presei Libere, nr. 3-5, în sectorul 1. Iar deschiderea operaţională a sucursalei este programată cel mai târziu la data de 1 aprilie 2020, după cum indică datele BNR. Banca va activa în România pe segmentul corporate. Directorul general al sucursalei Bank of China de la Bucureşti va fi Guo Lixin.
    Chinezii au venit la Bucureşti ca sucursală a Bank of China Hungary, pe baza paşaportului pentru prestarea de servicii financiare în interiorul Uniunii Europene.
    La categoria „sucursale ale instituţiilor de credit” prezente în România şi înregistrate în registrele BNR se mai regăsesc ING Bank Amsterdam sucursala Bucureşti, Blom Bank France Paris sucursala România, Citibank Europe Dublin sucursala România, TBI Bank EAD Sofia sucursala Bucureşti, Alior Bank Varşovia sucursala Bucureşti, BNP Paribas Paris sucursala Bucureşti şi BNP Paribas Personal Finance Paris sucursala Bucureşti.
    Intrarea Bank of China pe piaţa românească vine după ce o delegaţie a BNR a fost la începutul primăverii anului 2019 la Beijing la invitaţia guvernatorului băncii centrale a Republicii Populare Chineze, Yi Gang. Concret, în luna martie 2019, guvernatorul BNR Mugur Isărescu a fost într-o vizită oficială în Republica Populară Chineză, delegaţia BNR având întâlniri atunci şi cu conducerea băncii centrale chineze, cu conducerea Bank of China şi cu cea a Asian International Infrastructure Bank. „Discuţiile au vizat subiecte de importanţă deosebită, dintre care doresc să menţionez promovarea cooperării financiare bilaterale, evoluţiile economice şi financiare globale, precum şi alte teme conexe“, a spus după vizita în China guvernatorul BNR, Mugur Isărescu.
    Bank of China a derulat începând din vara anului 2019 un proces de recrutare de personal pe piaţa locală, banca căutându-şi noii angajaţi prin intermediului grupului Adecco România, liderul pieţei locale de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar. În procesul de recrutare, Bank of China a căutat preferabil candidaţi familiarizaţi cu limba şi cultura chineză, vorbirea limbii chineze fiind un atu la angajare, potrivit anunţurilor de recrutare pentru poziţii precum cea de office manager. Totodată, printre cerinţele adresate candidaţilor s-a aflat şi atitudinea proactivă („can-do“ attitude), să lucreze eficient sub presiunea termenelor limită şi să poată desfăşura mai multe activităţi şi proiecte simultan. Pe piaţa românească mai sunt prezente companii chineze în sectorul telecom, prin Huawei şi ZTE, dar şi indirect, în industrie, prin Pirelli sau Smithfield. Anul trecut, un fond de investiţii din China a preluat firma de cereale Brisegroup, iar un alt fond de investiţii chinezesc focalizat pe Europa de Est, Sino CEEF, a intrat în negocieri pentru preluarea reţelei de clinici medicale Regina Maria. Până la venirea chinezilor, cea mai mare parte a sistemului bancar românesc a fost deţinută de capitalul străin, iar cele mai mari deţineri au fost înregistrate anul trecut de grupurile financiare din Austria, Franţa, Italia, Olanda şi Grecia. Austria, Franţa şi Italia au o expunere de aproximativ 70% pe bankingul românesc, iar expunerea cumulată a băncilor din cinci ţări – Austria, Franţa, Italia, Olanda şi Grecia – pe sistemul bancar local a ajuns la circa 90%.
    Investitorii austrieci sunt cei mai vizibili dintre străini în sectorul bancar local, cu o expunere de 36%, iar din plutonul băncilor austriece fac parte BCR, a doua cea mai mare bancă locală, şi Raiffeisen, plasată pe locul cinci în topul după active.
    Capitalul francez ocupă locul doi pe piaţa bancară românească, după cel austriac, adunând o cotă de circa 18%. Francezii sunt prezenţi în bankingul din România cu BRD-SocGen, precum şi cu Crédit Agricole, BNP Paribas şi Blom Bank France, bănci de talie mică. Société Générale, unul dintre cele mai puternice grupuri financiare din Franţa, controlează în România BRD – a treia cea mai mare bancă în topul după active.
    La o expunere apropiată de cea a băncilor franceze au ajuns şi instituţiile de credit italiene, reprezentate de UniCredit şi Intesa, cu o o felie cumulată de 15% în 2019.
    Olanda are o expunere de 12%. Banca românească cu capital olandez ING Bank a reuşit să urce în 2018 pe locul şase în topul celor mai mari bănci de pe piaţa locală după active.
    Portofoliile băncilor greceşti şi cipriote pe piaţa bancară românească s-au subţiat în ultimii ani. Alpha Bank este singura bancă cu capital elen care rămâne pe piaţa locală, după ce Bancpost a fost cumpărată de Banca Transilvania, Piraeus Bank a ajuns la fondul american de investiţii J.C. Flowers, iar Banca Românească poate ajunge la EximBank, după a doua tentativă de vânzare.

    ●  Bank of China, una dintre cele mai mari patru bănci chinezeşti deţinute de stat şi una dintre cele mai mari bănci din lume, are active de peste 21.000 miliarde de yuani, respectiv 3.000 de miliarde de dolari, potrivit cifrelor aferente anului 2018. 

    ●  Înfiinţată în 1912, Bank of China este singura bancă care funcţionează în mod continuu de mai bine de un secol.

    ●  Gigantul bancar cu sediul central la Beijing oferă servicii financiare în 60 de ţări şi regiuni din întreaga lume, inclusiv 25 de ţări situate de-a lungul Noului Drum al Mătăsii, ceea ce o face banca chinezească cu cea mai extinsă structură atât de pe glob, cât şi de-a lungul iniţiativei Noul Drum al Mătăsii.

    ●  Bank of China este o bancă de importanţă sistemică şi e considerată cea mai globalizată şi mai integrată bancă din China.●  Sucursala de pe piaţa românească a Bank of China, a patra cea mai mare bancă din lume, a fost înregistrată în registrul instituţiilor de credit de la BNR în 17 octombrie cu denumirea de Bank of China (Hungary) Budapesta Sucursala Bucureşti, banca fiind lansată în 16 decembrie 2019. Iar deschiderea operaţională a sucursalei este programată cel mai târziu la data de 1 aprilie 2020.

  • Gigantul Franklin Templeton, administrator la Fondul Proprietatea, pierde banii investitorilor: Ieşirile de capital din ultimii şase ani ating un nivel alarmant

    Franklin Templeton, gigantul manager de fonduri care administrează în România Fondul Proprietatea, se confruntă în mod constant în ultimii şase ani cu ieşirile masive de capital, în contextul în care în primele 11 luni din 2019 investitori au retras circa 21 miliarde dolari din fondurile managerului.

    Potrivit FT, Franklin Templeton a înregistrat mai multe ieşiri de capital decât orice alt manager de fondurui din SUA în 2019, conform datelor agregate de grupul de cercetare Morningstar.

    Investitorii au retras circa 21 miliarde dolari din fondurile mutuale ale companiei şi din ETF-urile (n.red: fonduri care se tranzacţionează) Franklin Templeton în primele 11 luni ale anului trecut, adică 430 milioane doari pe săptămână.

    Ieşirile de capital reprezintă o constantă într-un şir lung de investitori care îşi retrag banii din 2014 până în prezent. La finalul lunii noiembrie 2019, Franklin Templeton gestiona active de 692 miliarde dolari.

    Totalul activelor gestionate a scăzut cu un sfert în ultimii cinci ani, în ciuda randamnetelor bune din piaţă – care au reuşit să mascheze parţial ieşirile de capital.

    Investitori s-au retras cel mai mult din vehiculul Templeton Global Bond Fund condus de cunoscutul investitor Michael Hasenstab, care a cheltuit 4,6 miliarde dolari pentru răscumpărări.

    Hasenstab şi-a făcut un nume pe baza pariurilor curajoase pe datorii suverane ieftine, însă a fost prins pe picior greşit de două evoluţii geopolitice pe care nu le-a putut anticipa. Fondul său a pierdut în mare parte raliul titlurillor de stat americane, în timp ce a înregistrat pierderi masive pe datoria Argentinei. Când preşedintele argentinian Maurico Macri a trebuit să părăsească conducerea ţării, fondul lui Hasenstab a pierdut 1,8 miliarde dolari într-o singură zi.

    Alte fonduri care au pierdut active includ Franklin Mutual SharesFund, un fond care are ca specific piaţa de capital din SUA – fond care a pierdut 3,4 miliarde dolari. În acelaşi timp, un alt fond care a pierdut circa 3 miliarde dolari în urma ieşirilor de capital este Franklin Mutual Global Discovery Fund, un fond care are ca specific pieţele de capital globale.

    În România, Franklin Templeton este manager la Fondul Proprietatea. Fondul Proprietatea a încheiat anul 2019 cu o creştere de 37%, la o capitalizare de circa 9 milairde lei.