BusinessMagazin

Tag: asteptare

  • Terasele Capitalei şi din alte oraşe s-au redeschis. Primii clienţi nu s-au lăsat aşteptaţi

    Terasele din Centrul Vechi al Capitalei şi din alte oraşe din ţară s-au redeschis duminică seară, iar primii clienţi nu s-au lăsat aşteptaţi şi au început să umple localurile.

    Oamenii sunt dornici să socializeze şi încep să umple terasele care s-au deschis imediat după miezul nopţii. Aceştia trebuie însă să păstreze regulile de distanţare socială pentru a evita infectarea cu noul coronavirus.

    Patronii teraselor s-au pregătit cum se cuvine de marea redeschidere de duminică seara, întâmpinându-i pe oameni cu muzica bună şi bucate alese, iar muzica începe să răsune şi ea.

    „Marea redeschidere” a teraselor a avut loc şi în alte oraşe din ţară.

    În Craiova, primii clienţi au sosit cu câteva minute înainte de miezul nopţii, dar nu au putut intra fără măşti. Pentru a putea respecta normele de distanţare sociale, patronul terasei a renunţat la 100 de locuri. Doar 70 de persoane pot sta simultan la mese.

    „Am venit fix la miezul nopţii. Este ca un fel de An Nou pentru noi. Revelion.”, spune Mădălina Amon, clienta unei terase din Craiova.

    „Avem patru trasee: două pentru intrare şi două pentru ieşire. Noi o să conducem clienţii la masă pe unul dintre aceste trasee. Nu avem marcajele făcute şi-i conducem noi pentru că nu avem voie să facem marcaje în acest spaţiu”, a declarat Cătălin, ospătarul care a întâmpinat-o pe Mădălina.

  • Cât costă o vacanţă pe litoralul românesc la începutul sezonului estival? Un sejur la un hotel de 4 stele în Mamaia, mai avantajos decât unul la un hotel de 2 stele în Eforie

    Hotelierii şi-au adaptat serviciile noilor norme de sănătate. Primii turişti sunt aşteptaţi pe litoralul românesc din a doua jumătate a lunii iunie. Preţurile sejurilor în staţiunile româneşti au rămas neschimbate de anul trecut

    Am simulat pentru tine o căutare pe booking a unui sejur la mare în luna iunie pe litoralul românesc. Să ştii că hotelurile te aşteaptă cu preţuri mici, însă la prima vederea chiar şi acestea par bulversate de COVID-19.

    E mai avantajos să îţi iei un sejur la 4* în Mamaia decât să te cazezi la un hotel de 2* în Eforie, ne arată o listă de preţuri de la agenţiile de turism.

    În perioada 15-20 iunie, la un hotel de 4* în Mamaia sunt preţuri de 79 de lei pe noapte, iar la un hotel de 2* în Eforie Nord o noapte costă 63 de lei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Încotro merg autorulotele pe timp de pandemie

    Turismul este unul dintre sectoarele cel mai afectate de pandemia de Covid-19, ceea ce se vede pe toate nişele acestuia. Dacă la începutul anului în curs Florin Hriţuliac, fondatorul grupului Haff, care închiriază şi vinde autorulote şi rulote, credea că în 2020 va bifa afaceri de 7 milioane de euro, după cele două luni de stare de urgenţă se aşteaptă ca businessul să realizeze doar 5% din previziunile iniţiale.  

    Piaţa de autorulote şi rulote se numără printre cele mai afectate de noul coronavirus şi de măsurile implementate de autorităţi, iar actorii economici care formează întregul sector al turismului îşi regândesc planurile de acţiune, astfel încât businessurile lor să reziste în faţa noilor provocări şi să depăşească această criză cu cât mai puţine pagube.

    „A trebuit să regândim întreaga strategie de dezvoltare a activităţilor pentru următorii cinci ani. Întreg sectorul de camping – vânzare, închiriere, service rulote şi autorulote, locuri de campare – a fost închis ca urmare a măsurilor de prevenţie. Pe termen scurt vom reprograma toate vacanţele suspendate, astfel încât turiştii care deja au achitat să sufere cât mai puţin. Concomitent vom cere suspendarea ratelor către bănci şi societăţi de leasing, conform OUG37/2020”, a spus într-un interviu pentru BM Florin Hriţuliac, managing partner în cadrul Haff Premium Campers, companie ce face parte din grupul Haff. Având în vedere că vacanţele cu rulota sau autorulota sunt încă un trend în dezvoltare în România, Florin Hriţuliac consideră că „vom vedea autorulote circulând doar cu turiştii care au avut rezervările amânate din cauza pandemiei. Cred că vom vedea o revenire a interesului pentru turismul cu autorulota doar peste doi sau trei ani”.

    El spune că restricţiile de călătorie în Europa vor avea un efect negativ în acest sector, având în vedere că doar 10-12% dintre cei care închiriau autorulote nu treceau graniţele ţării, „de regulă, aceşti turişti închiriau doar pentru un weekend”.
     „S-a observat în anii trecuţi o creştere a numărului firmelor de închiriere, lunar apărând noi firme în domeniu. Multe vor dispărea în acest an din păcate. Acest gol rămas se va acoperi în timp de către mari firme de închiriere europene, afiliate de regulă producătorilor, în mod direct. Clienţilor români li se vor oferi tarife aliniate celor europene, cu garanţie de închiriere de câteva mii de euro. În contextul scăderii economiei acest lucru va duce la scăderea atractivităţii turismului cu autorulota în România”, crede antreprenorul.

    Un alt factor decisiv care stă la baza călătoriilor cu autorulota este reprezentat de partea financiară a turiştilor. Spre comparaţie, tariful de închiriere a unei autorulote poate fi mai mare cu circa 100 de euro pe zi, comparativ cu preţul de cazare într-o cameră de hotel. „În condiţiile în care tariful mediu de cazare în România va scădea undeva la 20-30 euro/zi, foarte puţini vor fi cei dispuşi să achite între 120 şi 180 euro/ziua de închiriere pentru o autorulotă, în sezonul de vârf. Un tarif minim de închiriere a unei autorulote este în jur de 70 euro/zi, pe parcursul unui grad de ocupare medie anuală de 70%, astfel încât deţinătorul autorulotei să îşi poată acoperi costurile”, a explicat Florin Hriţuliac.
    Nici în ţările dezvoltate, unde vacanţele cu autorulota şi rulota sunt deja o tradiţie, precum America şi ţările din Europa Occidentală, turiştii nu vor fi la fel de atraşi de închirierea unui astfel de vehicul, afirmă reprezentantul grupului Haff.
     „Din păcate sunt doar încercări ale entităţilor interesate în atragerea turiştilor care călătoreau cu avionul şi stăteau în hoteluri să le combine în turismul cu autorulota, este o abordare de tipul win-lose care nu este sustenabilă. Firmele americane şi, mai nou, şi cele europene, încearcă această abordare. Specialiştii în turismul cu RV-ul (recreational vehicle) au atras atenţia că acesta este o formă alternativă de turism, de nişă, care se îndestulează după ce turiştii au bifat celelalte forme de turism tradiţionale. De asemenea este şi mai scump decât turismul tradiţional, chiar şi în statele dezvoltate. O strategie de creştere pe conversia turistului tradiţional nu este realizabilă.
    Cele două luni de stare de urgenţă şi-au pus amprenta pe finanţele grupului Haff, astfel că dacă în anii trecuţi în această perioadă a anului compania realiza deja aproximativ 35% din cifra de afaceri şi avea peste 70% din întreagă capacitate anuală deja rezervată, în acest an încasările sunt pe zero. „Mai mult decât atât, avem multe cereri de anulare sau amânare a rezervărilor, ceea ce practic ne plasează pe încasare minus, încasarea zero ar fi fost fericită. Pe partea de rezervări pentru restul anului mai avem active 679 de zile de închiriere, faţă de 9.801 de zile anul trecut, înregistrând astfel o scădere de 93% a activităţii de închiriere.”
    Pe partea de vânzări de autorulote şi rulote, piese de schimb şi accesorii, Florin Hriţuliac spune că anul trecut grupul a realizat afaceri de aproximativ 3 milioane de euro până în această perioadă din an, iar „în acest moment suntem pe zero. Vânzările se fac de regulă între lunile aprilie -iunie ale fiecărui an, avem peste 180 de vehicule noi în depozite logistice pentru care nu avem cumpărători, în valoare de aproximativ 7 mil. euro. Aproape toate achiziţiile de rulote şi autorulote au fost amânate atât din cauza posibilităţilor reduse de finanţare, cât şi a conservării resurselor disponibile de către cei ce aveau lichidităţi.”
    El spune că întreaga industrie, la nivel global, şi-a tras obloanele în urma pandemiei şi a stării de urgenţă, iar producătorii internaţionali de autorulote şi rulote aşteaptă ca piaţa să îşi revină să reapară cererile de achiziţie. „Toţi dealerii de autorulote din Europa, în special cei de volum mare, sunt într-o poziţie delicată, cu stocuri uriaşe destinate vânzării, însă cu o piaţă cu cerere zero. Lucrăm în special cu producători germani, lideri în Europa (Buerstner, Hobby), care, au o bază foarte solidă din punct de vedere financiar, dar în curând vom asista la primele cereri de protecţie împotriva creditorilor dacă statul german nu intervine în acest domeniu, aşa cum a făcut-o şi în 2008-2009. Un alt producător din nordul Italiei, cu care am avut volume importante de vânzări, este paralizat complet, afectând astfel tot lanţul de aprovizionare.”
    Grupul Haff a înregistrat afaceri de peste 6 milioane de euro la finalul anului trecut, iar pentru anul în curs bugeta o cifră de afaceri de peste 7 mil. euro. Însă, având în vedere efectele negative ale pandemiei, Florin Hriţuliac estimează că grupul va realiza doar 5% din „ce planificaserăm pentru 2020”.
    „Veniturile din vânzări vor fi zero, iar pe partea de închiriere vom avea cifre cu minus. Pe întreg anul îmi este dificil să mă pronunţ, dar cred că vom avea cifre de afaceri incredibil de mici şi foarte mari presiuni din partea tuturor creditorilor clienţi, bănci, firme de leasing, salariaţi. Nu cred că vom depăşi o cifră de afaceri mai mare de 300.000 de euro.”
    Grupul gestionează o flotă de 140 vehicule, atât proprii, cât şi deţinute de alţi proprietari şi gestionate prin intermediul unei interfeţe automate de rezervare Haff, „în mod similar cu booking.com. Estimăm aproximativ 60 de unităţi noi pe platforma de închiriere în acest an. Sperăm că vom ajunge la aproximativ 200 unităţi destinate închirierii în acest sezon de vară”.
     Planul pe termen mediu prevede relansarea unor pachete de vacanţă de vară într-o formulă atractivă, astfel încât „să reuşim menţinerea unui cash-flow suficient pentru acoperirea cheltuielilor curente. Activitatea de vânzare vehicule se va relua cred cu mare greutate, majoritatea clienţilor noştri fiind flote comerciale de închiriere care sunt şi ele afectate, la rândul lor, de aceste scăderi”. Florin Hriţuliac consideră că pentru relansarea acestui sector, statul trebuie să ofere acces facil la finanţare (garantată de stat) pentru achiziţia de vehicule de acest tip, să inlcudă turismul cu autorulota sub umbrela Ministerului de Turism, să dezvolte campinguri şi spaţii de alimentare, parcare specializate pentru rulote şi autorulote.
     „Se poate oferi şi posibilitatea plăţii vacanţelor – închirierii de autorulote cu vouchere de vacanţă acordate gratuit de către stat bugetarilor. Iar antreprenorii trebuie să găsească soluţii de supravieţuire. România are o şansă uriaşă să reactiveze industria textilă şi cea alimentară, întrucât Europa va înlocui producţia din China cu cea în Europa de Est.” În noul context, compania şi-a amânat şi planurile de dezvoltare. Cu ajutorul partenerilor din Germania şi mentorilor din SUA, au cooptat un investitor asiatic spre sfârşitul anului trecut. Prin achiziţia pachetului de acţiuni al societăţii lor de către acest investitor voiau astfel să înceapă producţia de autorulote în România, la Braşov, cu o capacitate maximă de 800 unităţi pe an. „Însă, pandemia de COVID-19 a afectat China în primul rând şi apoi a ajuns şi la noi, astfel că fondurile necesare acestei investiţii vor fi deblocate mult mai târziu decât anticipam. Sperăm că o eventuală scădere a preţurilor terenurilor şi a spaţiilor de producţie să compenseze această întârziere, însă producţie de autorulote vom face, mai devreme sau mai târziu, la Braşov”, spune antreprenorul. 

  • Când „se deschide” litoralul. Organizaţia Patronală Mamaia Constanţa dezvăluie data de la care hotelierii îşi aşteaptă turiştii

    Mai mult de 100 de hoteluri din staţiunile româneşti de la Marea Neagră, reprezentând un sfert din capacitatea de cazare a litoralului, s-au deschis sau urmează să se deschidă şi aşteaptă turiştii începând cu data de 1 iunie, când se vor deschide şi terasele, reiese din datele Organizaţiei Patronale Mamaia-Constanţa. Asociaţia estimează că în prima săptămână din iunie se vor caza pe litoralul românesc în jur de 10.000 de turişti români, potrivit comunicatului de presă trimis astăzi de reprezentanţii organizaţiei.

    Faptul că reprezentanţii HORECA au anunţat ieri, după discuţia cu premierul, că de la 1 iunie se deschid terasele restaurantelor, i-a determinat pe mulţi hotelieri de la mare să îşi pregătească deschiderea unităţilor începând cu această dată, pentru a putea primi turiştii. Astfel, din datele Organizaţiei Patronale Mamaia-Constanţa (OPMCTA), peste 100 de hoteluri de pe litoral s-au deschis deja sau se vor deschide în jurul datei de 1 iunie.

    Practic, deschiderea oficială a litoralului pentru turişti va fi la 1 iunie, deşi sunt şi acum hoteluri şi pensiuni deschise la mare care chiar au primit turişti în acest weekend. Aceştia au venit pentru scopuri de recreere – pescuit, kiting şi pentru activităţi sportive în aer liber. Cei mai mulţi au ajuns pe plajele din Mamaia, Vama Veche şi în Delta Dunării.

    Anca Nedea, directorul executiv al OPMCTA, a spus că majoritatea hotelurilor care se deschid au şi terase acoperite, unde se va servi masa. Chiar şi cele fără terasă vor putea primi turişti, pentru că la începutul lunii iunie majoritatea sejururilor includ doar micul dejun, care poate fi servit în cameră, în sistem de room service sau delivery. În paralel, vor fi deschise şi terasele restaurantelor independente de pe litoral.

    Chiar dacă cele peste 100 de hoteluri cumulează circa 35.000 de locuri de cazare, organizaţia patronală estimează un grad de ocupare de 25-30%, ceea ce însemnă că 8.500-10.000 de turişti se vor caza în structurile clasificate de pe litoral în prima săptămână din iunie.

    “În prima săptămână din iunie a anului trecut, cea mai mare parte a hotelurilor de pe litoral erau deschise, iar gradul de ocupare era tot de 25-30%. Fiind vorba, însă, de un număr de hoteluri de patru ori mai mare decât al celor care se deschid anul acesta la 1 iunie, fireşte că şi turiştii erau de patru ori mai mulţi”, a explicat Anca Nedea.

    Ea se aşteaptă ca în a doua săptămână din iunie numărul turiştilor de pe litoral să crească, pentru că urmează Rusaliile în weekend-ul 7-8 iunie, când, în mod tradiţional, românii vin în minivacanţă la mare.

    “Dacă până acum mulţi iubitori ai litoralului românesc au aşteptat să vadă ce ce întâmplă cu deschiderea hotelurilor, anunţul de ieri potrivit căruia terasele se redeschid la 1 iunie i-a făcut pe mulţi să se hotărască să îşi rezerve vacanţe la mare”, a mai spus Anca Nedea.

     

  • Timp de aşteptare de şapte ore la intrarea în România pe la Vama Nădlac I

    În ultimele 24 de ore, pe la Nădlac I au intrat 4.100 de persoane, timpul de aşteptare fiind de şapte ore. Întârzierile sunt cauzate de anchetele epidemiologice. La Nădlac II timpii de aşteptare sunt mai reduşi.

    Traficul la intrarea în România prin punctul de Frontieră Nădlac I întregistrează întârzieri serioase din cauza anchetei epidemiologice efectuate la intrarea în ţară, timpii de aşteptare fiind, duminică, de 480 de minute şi 90 de minute la ieşire.

    Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Oradea, Laura Bondar, a declarat, duminică, pentru MEDIAFAX că sunt şapte artere la intrarea în ţară.

    „La Nădlac I sunt şapte artere de intrare în ţară, timpii de aşteptare fiind de 480 de minute, iar la ieşire sunt şase artere, timpii de aşteptare fiind de 90 de minute. În ultimele 24 de ore au intrat în ţară 4.100 de persoane cu 1.100 de mijloace de transport, iar la ieşire s-au prezentat 6.300 de persoane cu 1.900 de mijloace de transport. Timpii de aşteptare sunt cauzaţi de ancheta epidemiologică efectuată la intrarea în ţară”, a spus Bondar.

    În ceea ce priveşte Punctul de Frontieră Nădlac II se lucrează pe şase artere la intrarea în ţară, timpii de aşteptare fiind de 250 de minute, iar la ieşire sunt două artere, timpii de aşteptare înregistraţi fiind de 30 de minute.

    „Au intrat în ţară în ultimele 24 de ore 4.300 de persoane şi 2.600 de mijloace de transport, iar la ieşire au fost 2.600 de persoane cu 1.900 de mijloace”, a precizat Laura Bondar.

    Potrivit acesteia, măsurile luate la frontieră sunt necesare pentru prevenirea răspândirii coronavirusului.

    „În această perioadă, formalităţile de frontieră urmează aceeaşi procedură chiar dacă s-a instituit starea de alertă, persoanele care intră în ţară fiind preluate de reprezentanţii DSP pentru efectuarea triajului epidemiologic”, a mai spus Bondar.

  • Turismul, la reanimare

    În 2019, Eturia a înregistrat o cifră de afaceri de 12 milioane de euro, iar în primele două luni din 2020, în ciuda situaţiei impuse de apariţia COVID-19, am avut rezultate similare cu cele înregistrate anul trecut şi am încheiat primele două luni cu o creştere de 7% comparativ cu 2019. Începând cu luna martie însă, vânzările de pachete noi de vacanţă au îngheţat aproape complet. Vorbim de o scădere de circa 70% faţă de anul trecut”, spune Sorin Stoica, CEO al agenţiei de turism Eturia.
    Având în vedere faptul că întregul domeniu al turismului este pus „pe hold” de la declararea pandemiei, adaugă executivul, în toată industria a fost adoptată o politică de amânare a vacanţelor, şi nu de anulare a acestora. „Atât companiile aeriene, cât şi partenerii noştri locali oferă posibilitatea de a schimba datele de călătorie sau de a primi vouchere de călătorie cu valabilitate de 1 sau 2 ani. La rândul nostru am oferit clienţilor opţiunea de a alege între a modifica datele de călătorie sau a primi un voucher valoric valabil timp de 2 ani. Cei mai mulţi dintre turişti au optat însă pentru alegerea unei noi perioade pentru vacanţa lor.”
    Potrivit estimărilor lui, sectorul de turism va înregistra anul acesta o scădere de 40-50% faţă de cifrele anului 2019. „În 2021 acest trend va continua, însă pe un scenariu mai optimist, cu o diminuare de 20 – 30% comparativ cu 2019. Cel mai devreme se vor atinge ciferele din 2019 în a doua parte a anului 2022.” În ceea ce priveşte compania pe care o conduce, estimările sale prevăd o scădere de numai 25% faţă de 2019 a cifrei de afaceri şi o revenire la nivelul anului trecut în 2021.
    La debutul crizei, echipa Eturia număra 60 de angajaţi, care îşi desfăşurau activitatea în cele trei sedii din Bucureşti, Piatra Neamţ şi Cluj. „La fel ca alte firme care activează în domeniul turistic, am ales în această perioadă să apelăm la măsuri de tipul reducerilor salariale şi am fost nevoiţi din păcate să trimitem o parte din personal în şomaj tehnnic. În acelaşi timp, pentru angajaţii noştri am intensificat programele de training şi learning.”
    Benzină vs. bilet de avion
    Pentru acest an, înainte ca situaţia din piaţă să devină critică, clienţii companiei rezervaseră prin Eturia peste 500 de vacanţe, acestea fiind acum, în cea mai mare parte, amânate pentru alte perioade începând cu toamna lui 2020. În perioada imediat următoare ridicării restricţiilor, executivul spune că românii vor prefera, probabil, călătorii în România şi în statele unde se poate ajunge cu maşina. Din luna septembrie, se aşteaptă însă la o revenire treptată a destinaţiilor exotice, care îmbină natura şi plaja, precum Kenya, Tanzania, Maldive, Seychelles, Mauritius, Caraibe, Bali sau Sri Lanka. Portofoliul companiei numără peste 100 de destinaţii, iar Stoica spune că planurile de extindere sunt strâns legate de dezvoltarea tehnologică care le va permite să vândă produsele Eturia la nivel global. Potrivit lui, „clienţii Eturia caută diversitate, caută să revină în anumite destinaţii şi să le descopere în alt fel: gastronomic, adventure, cultural, istoric, spiritual. Sunt persoane atente la detalii, mai pretenţioase, doritoare să fie ascultate şi să primească o soluţie de vacanţă personalizată conform profilului şi dorinţelor lor. Dacă ar fi să îi definim, sunt persoane cu vârste cuprinse între 25 şi 80 de ani, cu venituri medii şi peste medie, antreprenori, corporatişti, persoane cu profesii liberale”.

    Barca de salvare, la stat
    În opinia executivului, jucătorii din turism nu au prea multe soluţii la care pot apela pentru a-şi recupera pierderile suferite şi, cu siguranţă, mulţi riscă acum falimentul. „În afară de suportul acordat până acum de guvern şi de alte măsuri de care se discută, pierderile sunt marcate deja. Recuperarea va fi lentă şi de durată. Am observat mai mult ca niciodată că fiecare măsură oficială, din partea autorităţilor, ajută. Ideal ar fi ca în această perioadă să se renunţe la birocraţie, adică măsurile care se iau să fie mai uşor de aplicat şi să nu necesite atât de multe hârtii. Recomandarea mea rămâne aceea de a se încerca salvarea locurilor de muncă. Asta înseamnă finanţare pentru companiile din turism şi alte sectoare afectate cu credite garantate 100% de guvern, precum şi reducerea sau renunţarea la taxe pentru o perioadă de minimum şase luni. Bineînţeles, se poate face asta selectiv, cu un procent din contribuţiile plătite în ultimii trei ani. Astfel statul ar face o investiţie în firmele care au contribuit şi au şanse să contribuie în continuare.”
    În legătură cu o eventuală reconversie a activităţii, Stoica spune: „Ceea ce facem noi în această perioadă este să dezvoltăm tehnologia şi apoi să folosim tehnologia pentru a vinde produsele noastre şi pe alte pieţe. Ne uităm în principal la extinderea gamei de produse şi a pieţelor de desfacere. Luăm în calcul însă şi câteva noi direcţii de business, în special în zona de tehnologie de travel şi marketing.”
    Sfatul său pentru jucătorii din turism în această perioadă este, în primul rând, să rămână pozitivi, să folosească această perioadă pentru dezvoltarea oamenilor, dezvoltarea tehnologică şi diversificarea gamei de produse, să simplifice procesele de lucru, să devină mai flexibili şi să elimine orice mecanisme care ar putea îngreuna luarea deciziilor în timp scurt. „Nu cred că această criză este ceva ce ar fi putut fi prevăzut. Dacă dintr-o criză economică sau financiară sunt multe de învăţat, de aici putem învăţa, poate, doar că trebuie să fim pregătiţi oricând pentru o turnură bruscă a evenimentelor, să avem pregătite alternative de diversificare a businessului şi să avem mereu rezerve financiare pentru a putea plăti cheltuielile de funcţionare pentru câteva luni, chiar dacă nu încasăm nimic”, concluzionează executivul.

    Cu gândul la Africa
    Deşi activitatea companiei a fost, momentan, oprită parţial, executivul spune că în agenda sa zilnică nu au apărut schimbări mari. „Dimineţile îmi acord timp pentru câteva exerciţii fizice, citit şi meditaţie, apoi ne bucurăm de privilegiul de a lua micul dejun în familie. Începând cu ora 9:00 lucrez ca şi până acum: particip la conferinţe, întâlniri online, traininguri. După ora 18:00 facem o plimbare în familie în jurul blocului, apoi luăm cina, şi după urmează programul de seară care diferă de la o zi la zi. Avem seri în care citim, seri în care ne uităm la un film sau jucăm diverse jocuri în familie.” Sorin Stoica spune că prima destinaţie pe care o va vizita după încheierea acestei perioade este Kenya.

    Pandemia, de cinci ori mai rea decât criza financiară precedentă

    Potrivit World Travel & Tourism Council, sectorul de travel & tourism (călătorii şi turism) a creat, în ultimii cinci ani, unul din patru noi locuri de muncă la nivel mondial, iar anul trecut a sprijinit crearea a 330 de milioane de joburi (unul din zece locuri de muncă pe plan global). Anul acesta însă, ca urmare a pandemiei, sectorul a pierdut 30% din forţa de muncă la nivel global (100,8 milioane de joburi), rata de şomaj globală provenită din turism fiind de 2,9%, arată datele colectate de WTTC alături de compania de prognoză a datelor Oxford Economics până pe 20 aprilie 2020. În ceea ce priveşte evoluţia sa, industria turismului a înregistrat în 2019 o creştere de 3,5%, depăşind creşterea economiei globale (2,5%) pentru al nouălea an consecutiv, generând 10,3% din PIB-ul global – echivalentul a 8,9 trilioane de dolari. În schimb, în noul context de piaţă, veniturile globale din turism au scăzut cu o treime – 2,7 trilioane de dolari. Aceleaşi date menţionează că impactul pandemiei asupra industriei este de cinci ori mai puternic decât cel avut de criza financiară din 2008. 

  • Industria despre care puţini vorbesc, dar care este la fel de afectată de pandemie ca domeniul HoReCa sau al transporturilor. Mii de angajaţi sunt în pauză de activitate de la începutul izolării şi nu ştiu când vor putea să înceapă din nou munca

    Găsiţi aici varianta e-paper a revistei: e-paper Business MAGAZIN.

    Au trecut mai bine de două luni de când reflectoarele în sălile de spectacol din ţară (şi nu numai) s-au stins. Majoritatea celor care lucrează în domeniul artelor spectacolului şi-au folosit creativitatea pentru a-şi continua munca „în sufragerie”, la fel cum angajaţii multinaţionalelor şi-au mutat şi ei birourile în case. Cu toţii aşteaptă însă întoarcerea în sălile de spectacol.

    Dezbaterea despre adaptabilitatea teatrului merge departe în urmă în istorie, până în vremurile lui Shakespeare. Teatrele elisabetane, care erau în centrul vieţii publice, erau frecvent închise în Londra în perioada epidemiei de ciumă. La fel ca politicienii din prezent, autorităţile londoneze din secolul al XVI-lea erau îngrijorate că oamenii care se îngrămădeau pentru a vedea anumite spectacole din sălile închise ar fi fost în pericol de infectare. Regula oficială era pe atunci că, odată ce rata de mortalitate trecea de 30 de persoane pe săptămână, spectacolele erau anulate, potrivit informaţilor postate pe pagina teatrului londonez Rose Theatre Kingston. Prin urmare, fiindcă teatrele stăteau pe atunci mai mult închise decât deschise, trupa de teatru de care Shakespeare a aparţinut în cea mai mare parte a carierei, The King’s Men – Oamenii Regelui, se baza pe daruri regeşti şi pe turnee în provincie pentru a-şi compensa „box office-ul” pierdut. Totodată, Shakespeare însuşi ar fi fost nevoit să se reinventeze şi să se orienteze pe scrierea de poeme în perioadele de carantină, în locul pieselor de teatru.
    Chiar dacă ne despart sute de ani de Shakespeare, cei care alcătuiesc artele spectacolului în prezent – fie că vorbim despre actori, regizori, scenografi, maşinişti şi alţi lucrători în artele spectacolului – par să se confrunte cu dileme similare. Sunt o categorie profesională poate la fel de afectată ca cei din industria HoReCa, mai cu seamă dacă ne referim la artiştii independenţi, acea categorie care îşi desfăşoară activitatea în baza unor contracte de drepturi de autor. Cei mai mulţi dintre ei s-au reinventat în această perioadă – dar cu toţii se întreabă cum va arăta spectacolul în noul context creat de pandemie.

    Cu răbdare, în aşteptarea vremurilor în care să existe din nou


    Actorul Ion Caramitru, directorul general al Teatrului Naţional din Bucureşti, mărturiseşte că, deşi pentru instituţia pe care o reprezintă lucrurile sunt în prezent în echilibru, ca actor, situaţia nu este deloc uşoară: „Mă simt frustat, eu pentru asta exist, iar în situaţia mea sunt şi toţi colegii mei. Dacă nu suntem pe scenă, nu suntem deloc, dar ne-am înarmat cu răbdare”.
    El aminteşte despre un moment dramatic din teatrul englez, un exemplu istoric că domeniul a depăşit momente mult mai grele decât cel de acum. „Să ne amintim că după Shakespeare, Anglia a trăit un moment dramatic care ţine de istoria teatrului englez. Este vorba despre perioada lui Cromwell care a condus Anglia şi care a considerat teatrul o instituţie a diavolului şi l-a interzis – au fost astfel aproape 30 de ani în care în ţara teatrului nu s-a jucat. A fost interzisă instituţia şi tot nu a murit. Aşa că din punctul acesta de vedere nu sunt îngrijorat.”
    Teatrul Naţional din Bucureşti s-a mutat deocamdată în mediul online, iar faptul că gustul publicului pentru această manifestare artistică este mare se reflectă în vizualizările înregistrate de spectacolele de acolo: au debutat cu spectacolul „Furtuna”, de Shakespeare, care a avut 6.000 de spectatori, în condiţiile în care în sală, la desfăşurarea normală a spectacolului, capacitatea este de maximum 900 de spectatori. De asemenea, încă dinainte de pandemie, Teatrul Naţional organizează şi conferinţe în mediul online, prin intermediul platformei YouTube, pe care le transmite în continuare şi acum, în timpul săptămânii, în zilele de luni, marţi, miercuri şi joi, de la ora 14 şi în reluare de la ora 16. „Prin urmare, noi suntem prezenţi online în fiecare zi”, punctează actorul.
    În timp ce spectacolele la care lucrează de obicei se desfăşoară acum în varianta digitală, cei 480 de angajaţi ai Teatrului Naţional sunt în concediu de odihnă din luna martie: „Noi am plecat în concediu legal de odihnă, iar actorii care nu sunt angajaţi ai teatrului şi care apar drept colaboratori au primit, în baza adeverinţei  pe care noi am eliberat-o celor care au avut în ultimele 6 luni contracte cu TNB, şomaj tehnic, pe care îl acoperă prin lege Guvernul”.
    Alături de cei care lucrează în cadrul TNB, probabil, alte câteva mii de oameni din domeniul artelor spectacolului au luat o pauză de activitate. „Este greu să vă pot oferi o estimare a numărului tuturor celor afectaţi din industria artelor performative: sunt coruri, opere, teatre de operetă, teatre lirice – care au şi orchestră, şi cor, şi balet; toate aceste instituţii au şi corp tehnic, dar şi administrativ”, răspunde Ion Caramitru, întrebat care ar putea fi numărul celor afectaţi de lipsa de activitate în lumea pe care o reprezintă.
    În ceea ce priveşte efectele economice ale opririi activităţii, acestea se reflectă asupra tuturor instituţiilor menţionate de el, care de regulă sunt organizate pe principiul dublei finanţări: o finanţare oficială care vine fie de la Ministerul Culturii, fie de la bugetele locale sau judeţene, de la Primării sau de la Consiliile Judeţene, dar şi o finanţare prin venituri proprii, potrivit explicaţiilor directorului general al TNB. „Situaţia în care a fost oprită activitatea acestor instituţii înseamnă şi reducerea la zero a veniturilor proprii, aceasta fiind o contribuţie importantă la bugetul total din care se plătesc pe de o parte salariile angajaţilor, dar şi colaboratorii, utilităţile, obligaţiile sine qua non de a avea protecţie împotriva incendiilor, pază, întreţinere etc.”, explică Ion Caramitru.
    În situaţia specifică a Teatrului Naţional din Bucureşti, numărul obligaţiilor de acest tip este mare, mai ales în contextul în care în ultimii ani, de la bugetul de stat, pentru instituţiile din rândul cărora acesta face parte, nu s-au prevăzut deloc fonduri pentru achiziţii – achiziţiile însemnând utilaje de scenă şi alte investiţii de care este nevoie pentru asigurarea existenţei tehnice la zi. Or, explică directorul general al TNB, aceste achiziţii s-au făcut din venituri proprii. „În prezent, această componentă de buget a căzut total – este zero, iar subvenţia de la stat nu ajunge ca să funcţionăm.”
    În ultima lună normală de funcţionare a Teatrului Naţional de anul acesta, o lună scurtă, veniturile instituţiei au depăşit un milion de lei: „Luna februarie a avut 29 de zile, practic au fost 25 de zile lucrătoare în ceea ce ne priveşte, fiindcă doar în zilele de luni nu jucăm. Avem 5 săli în care jucăm seară de seară, cinci teatre într-unul aş putea să spun şi au fost 94 de spectacole care s-au jucat. Aceste 94 de spectacole au adus în săli 27.300 de spectatori, iar încasările acestei luni scurte s-au plasat la 1,3 milioane de lei şi la un coeficient de ocupare a sălilor de aproape 79%, ceea ce este foarte bine, adică incredibil!”.
    Despre prima săptămână din martie, Ion Caramitru spune că a fost chiar mai bună decât prima săptămână din luna februarie. Iar apoi au trecut la zero activitate, respectiv la zero venituri. „În general Teatrul Naţional aşa a mers în ultimii ani, pe structura aceasta, dar brusc toate au căzut, a trebuit să suspendăm 144 de spectacole, în contextul în care erau puse în vânzare bilete până la data de 3 mai. Prin urmare, vorbim despre o dramă, iar deocamdată suntem în aşteptarea unor zile mai bune. Cred că în instituţiile noastre orizontul de reluare a activităţii este mai îndepărtat decât în altele  – oficialii spun că ultimele care se vor deschide vor fi instituţiile de spectacol. Speranţa mea este descoperirea cât mai rapidă a unui vaccin, a unui medicament.”
    Pe de altă parte, o parte din colectivul Teatrului Naţional s-a întors la  muncă; ceilalţi, implicaţi în activitatea scenică, se vor întoarce puţin mai târziu, pe 1 iunie. „Cei care s-au întors deja respectă o disciplină de lucru în care, la limita necesarului, trebuie să fie prezenţi zilnic la lucru.  Atelierele – fiindcă avem şi ateliere de tot felul, de croitorie, de mecanică, de butaforie – vor lucra zilnic respectând normele obligatorii de igienă”, descrie Ion Caramitru activitatea angajaţilor care lucrează deja. 
    Dacă în cazul artelor spectacolului, prima urgenţă a fost să nu se mai ţină spectacole şi concerte care să îi adune pe oamenii din public la un loc, acum, în ultima perioadă, au început discuţiile referitoare la măsurile ce ar putea fi luate pentru cei care sunt pe scenă – „Şi poate este mai grav pentru ei că îşi desfăşoară activitatea şi mai aproape unul de celălalt: şi nu pot nici să cânte, nici să vorbească, nici să joace, nici să danseze cu masca pe figură”, spune actorul.
    Când se vor întoarce cei care lucrează la scenă – actorii şi tehnicienii – va trebui să conceapă o altă schemă de lucru – de repetiţii, până una alta: „Avem din fericire săli de repetiţii mari, cu suprafeţe generoase, care pot fi la dispoziţia unui program de repetiţii aşa cum vom decide în comun. Mai greu va fi, zic eu, la teatrele de operă şi operetă, unde repetiţiile de cor trebuie făcute cu oamenii stând alături, baletul se află într-o situaţie similară, excepţie fac doar studiile  individuale. Se vor găsi soluţii până la urmă, teatrul nu a murit niciodată şi nu va muri vreodată – aşa că eu sunt optimist – cu rezerve, dar sunt optimist”.
    Un alt posibil efect al acestei perioade de pauză ar putea fi în cazul TNB reducerea numărului de premiere pe care îl vor putea realiza din cauza fondurilor reduse ca urmare a contextului actual.
    „Noi producem cam două premiere pe an, în fiecare sală – în total aproximativ opt pentru tot teatrul – este puţin, s-ar putea face patru pentru fiecare sală. Timpul de repetiţii pentru un spectacol este, în medie, de aproximativ două luni – două spectacole pe an la o sală înseamnă un spectacol realizat în şase luni – ceea ce este foarte puţin. Dar, desigur nu putem pretinde imposibilul, ţara trece prin dificultăţi mari, înainte de cultură şi distracţie este mai importantă sănătatea, învăţământul şi multe alte aspecte ale vieţii sociale. ”
    Iar colegilor săi din artele spectacolului, Ion Caramitru le transmite: „Să fie liniştiţi, teatrul nu a murit niciodată, lucrurile trebuie să se îndrepte, cel puţin ştim cu toţii că teatrul românesc a devenit o componentă organică a vieţii publice, afluenţa de spectatori din ultimii ani la teatru şi nu numai din Bucureşti, ci şi din provincie, este excepţională, sălile sunt pline, lumea vine la teatru pentru că s-a învăţat să vină şi are nevoie de el – lucrul acesta nu poate fi neglijat – s-a văzut acest lucru şi în audienţa online a spectacolelor noastre, lumea a simţit nevoia să se uite, nu să închidă televizorul, iar asta m-a liniştit şi sunt convins că vom trece de pandemie şi vom reveni la normal – trebuie însă răbdare şi speranţă în mai bine”.

    Mai puţin teatru, mai mult scris

    Când a început perioada de autoizolare, la jumătatea lunii martie, regizorul Chris Simion era în plin turneu cu spectacolele „Oscar şi Tanti Roz” de la Teatrul Bulandra şi „Cu ce vă servesc?”, producţie independentă Griviţa 53. Le-a amânat pentru toamnă, în speranţa că îşi vor putea relua activitatea. Totodată, se pregătea să deschidă oficial noul spaţiu de joc, sala The Institute by Griviţa 53, un spaţiu pop up pe Ştirbei Vodă 104-106 unde şi-au propus să joace până când vor construi teatrul independent ce îşi va avea casa, aşa cum îi spune şi numele, la adresa Griviţa 53. A pus o pauză tuturor acestor proiecte, iar creativitatea din zona teatrală s-a mutat în proiecte de altă natură. „În autoizolare am scris, am lucrat la romanul care închide trilogia începută cu ani în urmă. Primul volum a fost «Ce ne spunem când nu ne vorbim», apoi a urmat «40 de zile», iar acum lucrez la ultimul, «Ce n-am putut uita»”, îşi descrie regizoarea Chris Simion activitatea.
    Cât priveşte teatrul – definiţia ei despre acesta este legată de prezenţa unei audienţe. „Teatrul există de la cel puţin un spectator în sus. Teatrul nu există altfel, nu are valoare. Lipsa de activitate cu publicul înseamnă daune: sufleteşti şi financiare. Poate că abia acum, când te simţi gol fără teatru (atât ca şi creator, cât şi ca spectator) îi realizezi importanţa”, crede Chris Simion. Ea observă că mulţi dintre colegii ei de breaslă „se desfăşoară” în mediul online, însă este de părere ca acest substitut nu are nicio legătură cu teatrul viu, concret. „Este doar o pseudoexperienţă, necesară şi binevenită ca joacă, dar atât. N-am văzut încă nimic făcut profesionist. Teatru online nu s-a făcut încă în România, dar se poate face. Şi teatru TV se face, de ce nu s-ar începe şi teatrul online? Chiar ar avea mult mai multă libertate decât TV-ul.” Or, crede regizoarea, aceasta s-ar traduce printr-un proiect gândit în formula online şi nu neapărat pornit din situaţia creată de pandemie care constrânge, ci să fie justificat şi artistic.
    „Efervescenţa asta de pe net era inevitabilă. Oamenii s-au desfăşurat cum au putut, au făcut ce le-a trecut prin cap să supravieţuiască şi să rămână întregi la cap. Nu poţi judeca perioada asta. E tolerată. E îngăduită. Sunt colegi care nu au avut nicio problemă cu izolarea, dimpotrivă, s-au bucurat de ea. Şi alţii care au făcut depresie sau au scos din ei ce era mai umbrit. Ne cunoaştem şi ne definim în situaţii limită, habar nu avem cum reacţionăm nefiind în situaţie. Aşa că nu poţi comenta reacţiile unuia comparându-le cu ale altuia. Fiecare a fost cum a fost, a făcut ce a făcut să nu înnebunească şi să-şi gestioneze emoţiile”, descrie ea reacţiile care s-au născut în această perioadă.
    Semnificaţia economică a pauzei luate de lumea spectacolelor este rezumată simplu de Chris Simion: „Nu joci, nu ai spectacole. Nu ai spectacole, nu câştigi”. Totuşi, în România, lumea celor din teatru se împarte în două categorii: cei angajaţi, cu salariu, şi cei care au contracte de colaborare. Cei care suferă cel mai mult sunt artiştii independenţi, care nu sunt apăraţi legislativ, ca în alte ţări. Şi printre ei se numără şi Chris Simion. Nu este angajata niciunui teatru, lucrează pe contract temporar, cât timp regizează un spectacol. Din rândul celor care sunt în aceeaşi situaţie, observă că unii au mai avut rezerve financiare, dar cei mai mulţi, nu. „Nu ştiu niciun caz care să ajungă pe stradă sau să fie muritor de foame, căci te mai ajută părinţii, colegii, prietenii dar asta nu e normal. Trebuie schimbat sistemul, trebuie schimbată legea în aşa fel încât parte din bugetul alocat culturii să fie direcţionat către ONG-uri cu activităţi culturale şi artişti independenţi”, crede regizorul. Ce se va întâmpla dacă nu se vor deschide teatrele? „Vom exista pe online, în formule estetice mai mult sau mai puţin contestate. Dacă se vor deschide şi vom fi obligaţi să păstrăm distanţarea socială vom juca probabil numai Beckett şi commedia dell’arte, cu măşti pe faţă.”
    Dincolo de proiectele artistice, Chris Simion se înscrie şi în zona antreprenoriatului cultural, fiind iniţiatoarea proiectului Griviţa 53, un teatru independent în care ar urma să joace mai ales reprezentanţi ai noilor generaţii de actori. A pornit cu banii rezultaţi din vânzarea casei bunicii sale, iar apoi a continuat proiectul bazându-se pe strângeri de fonduri. Or şi la acest capitol a trebuit să pună o pauză. „Noi în mai am fi vrut să mai facem o campanie de strângere de fonduri şi în vară să dăm drumul la şantier. Mai avem nevoie de 250.000 de euro ca să dăm drumul la lucrare. Vom amâna tot demersul. În funcţie de noile măsuri care se vor lua, vom decide cât amânăm. În martie şi aprilie, era absurd ca noi să cerem bani să construim un teatru, în timp ce oamenii nu aveau echipamente medicale de bază. Dar toate la vremea lor. Căci nu vom rămâne la nesfârşit în starea asta şi cu răbdare se va naşte şi acest teatru care va întoarce multă bucurie celor care-l construiesc şi au nevoie de el”, spune Chris Simion.
    Lecţiile acestei stări de izolare – atipice poate mai mult pentru cei care trăiesc din munca în faţa unui public – au ajutat-o să se afle printre cei care ies pe plus din această perioadă: „Am stat cu mine, mi-am închis ferestre, mi-am deschis uşi, am schimbat ritmul nebun cu tihna, mi-am testat imaginaţia şi umorul, mi-am reamintit că nu există imposibil, că poţi orice dacă vrei, poţi face ceea ce nu credeai vreodată că eşti în stare. Izolarea asta m-a făcut să -mi dau jos «papucii de casă», să ies din confort şi să mă simt provocată, vie”. Iar pierderile se văd atât în ceea ce îi priveşte pe cei care alcătuiesc industria, cât şi pe „consumatorii” de cultură:
    „La fel ca în orice industrie, şi în a noastră sunt pierderi. Unii spectatori şi-au luat banii înapoi, alţii aşteaptă reprogramarea spectacolelor. Organizatorii care au închiriat săli, care au investit în promovare, au pierdut, sunt bani care nu au cum să fie recuperaţi. Unele spectacole online sunt monetizate, ca să ai acces la vizionare, plăteşti. Repet, teatrul făcut pe net nu are legătură cu cel din sala, oricât de bine ar fi filmat, deşi ce am văzut până în prezent e discutabil, chiar defavorizează. Este ca şi cum ai avea de ales între o floare de plastic, şi una naturală. nu le poţi compara, nu?”

    Cu nas de clovn pe Zoom şi Instagram

    „Vom juca şi Romeo şi Julieta, doar că Romeo va juca marţea şi Julieta joia”, glumeşte  Vlad Logigan, actor şi asistent universitar doctor în cadrul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, referindu-se la normele de distanţare fizică pe scenă. În „vremuri de normalitate”, el este prezent pe scenele mai multor teatre din Bucureşti, atât din zona publică, cât şi din teatrul independent. Pandemia a adus la anularea a minimum 16 spectacole în care el juca lunar,  dintre care jumătate erau colaborări cu alte teatre decât cel la care este angajat; în plus, acestora s-au adăugat şi evenimentele, dar şi filmările în care era implicat. Aproximează în acest context pierderile sale financiare la aproximativ o treime din venituri, deşi se numără printre cei care au statutul de angajat în această profesie – la Teatrul Mic şi la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, în rolul de asistent universitar doctor. Activitatea de profesor a continuat, la fel ca la toate disciplinele şi nivelurile de studii, adaptat, la vremuri, prin platforme online.  „Actorie pe Zoom sau Skype e greu de făcut, noroc însă că ne aflăm în perioada de lecturi, de explorare a materialului piesei, discuţii, dezbateri, iar asta s-a putut face online”.
    Chiar dacă „face haz de necaz” – a inventat spre exemplu chiar şi un influencer „de cultură” care îi îndeamnă în materiale video pe oameni să citească  – mărturiseşte că nu îi este uşor să stea departe de scenă şi că se numără printre cei care abia aşteaptă revenirea la normalitate. „Lipsa de interacţiune umană pentru un actor extrovertit, izolat singur, e ceva greu de descris şi foarte greu de suportat. Aştept cu nerăbdare redeschiderea sălilor de teatru, însă până atunci am încercat să-mi menţin creativitatea activă făcând tot felul de clipuri parodice legate de diverse subiecte şi, bineînţeles, activitatea online a Teatrului Mic, care pentru mine a fost minunată. Ne-am mutat în online, cu recitări de poezii, monoloage shakespeariene şi chiar şi un sketch în 9 personaje, filmat pe Zoom”, descrie actorul „reinventarea” în vremuri de pandemie.
    Proiectele în care erau implicaţi el şi cei mai mulţi dintre colegii săi de breaslă au îngheţat, iar acum aşteaptă cu sufletul la gură „«dezgheţul», adică redeschiderea sălilor în orice formă se va putea, fie şi cu 10 spectatori, să zicem, la început. Tot e bine, aşteptăm toţi să putem juca din nou, în săli”. Alături de el, spune  Logigan, o parte din actori s-au mutat fericiţi în online, iar o alta refuză acest lucru, motiv pentru care s-a născut şi o polemică în rândul lor: este teatrul online teatru sau nu? „După părerea mea este teatru, chiar dacă are o formă diferită, dar eu consider că este teatru deoarece există elementele de bază, care compun actul teatral: actori care joacă, întruchipează personaje, spun o poveste şi transmit un mesaj lumii, şi există un public care recepţionează şi fie râde, fie se emoţionează, fie visează sau se întreabă”, răspunde actorul.


    Situaţia este într-adevăr dificilă pentru colegii săi actori independenţi: „Nici nu pot juca, nici nu sunt plătiţi, depind de spectacolele care se jucau în săli, iar cu sălile închise, li s-a înnegrit peisajul rău de tot. Ştiu că există un ajutor de la stat, dar impozitat, nu rămân cu mare lucru. Este un tablou foarte trist, din păcate”.
    Actorul Vlad Logigan crede că cel mai optimist scenariu pentru perioada următoare ar veni sub redeschiderea teatrelor la toamnă, când ar trebui să înceapă de altfel noua stagiune (de obicei, pe timp de vară, actorii iau o pauză de joc), iar cel mai pesimist pe care îl iau în calcul este închiderea teatrelor până în primăvara viitoare. „Spectacole cu distanţare fizică, nu i-aş zice socială, ci fizică, se pot face, soluţii sunt. Spectacolele se vor adapta la vremuri şi condiţii, cum s-a întâmplat sute de ani, de-a lungul istoriei. Spre exemplu, biserica catolică a interzis, la un moment dat, pentru vreo sută de ani, actorilor, să mai vorbească, iar actorii s-au adaptat şi au trecut la nonverbal sau la spectacole cu păpuşi, fiindcă păpuşilor le era permis să fie vorbitoare”, aminteşte el.
    Pentru Vlad Logigan, consecinţele acestei perioade se traduc prin ideile care i-au venit în izolare. „Voi face spectacole din unele idei aduse de această perioadă, pe care le voi folosi altfel. Perioada asta mi-a dat ocazia să citesc foarte mult – în mod normal eu nu apuc deloc, pentru că plec dimineaţa de acasă şi mă întorc după 10 seara, obosit după repetiţii, cursul de actori pe care îl ţin la universitate şi spectacole seara. La fel şi cu sportul, nu apucam niciodată să fac, acum am avut când etc. Lecţiile pentru mine au fost legate de creativitate, să rămân creativ, să nu-mi pierd bucuria şi plăcerea şi cred că am reuşit.”

    Un altfel de Netflix

    Teatrul independent Unteatru, al cuplului de regizori Andrei şi Andreea Grosu, se numără printre primele care şi-au anunţat intenţia de a-şi muta activitatea în mediul online şi singurul care a transmis live din sala de spectacol, ceea ce a generat un val de susţinere, încurajându-i să continue. Organiza înainte de pandemie, în medie, 14 spectacole săptămânal, atât în sala mare, unde sunt aproximativ 100 de locuri, cât şi într-o sală mai mică şi un spaţiu-bar. În medie, peste 600 de spectatori treceau pragul Unteatru săptămânal, spun fondatorii acestuia. Au făcut tranziţia înspre online, iar acum difuzează între 5 şi 7 spectacole pe săptămână, iar numărul celor care îi urmăresc, spun ei, variază de la o transmisiune la alta. „Noi continuăm să vindem bilete la spectacolele noastre, pentru că Unteatru se susţine exclusiv din aceste venituri. Am scăzut preţul biletului în baza căruia, în acest moment, întreaga familie ne poate urmări de pe acelaşi dispozitiv. Am luat această decizie în sprijinul iubitorilor de teatru, care, la fel ca noi, traversează acum o perioadă delicată. E important să rămânem alături, acum mai mult decât oricând.”
    Andrei şi Andreea Grosu mărturisesc că viaţa de antreprenoriat în zona culturii, printr-un teatru independent, nu este uşoară oricum, darămite în vremuri de pandemie. „Pentru un teatru independent, limitarea posibilităţii de a mai organiza reprezentaţii cu public este ca lipsa oxigenului. Din punct de vedere financiar, ne confruntam frecvent cu provocări chiar şi înainte de pandemie. Plata salariilor, a chiriei şi utilităţilor, cheltuielile de întreţinere şi toate taxele impuse firmelor în România au devenit acum, odată cu scăderea drastică a veniturilor, şi mai dificile”, spun ei.
    Astfel, au identificat încă de la declanşarea crizei nevoia de a se reinventa, pentru o vreme, aşa că au migrat rapid către mediul online. „În primele două săptămâni, până la instaurarea stării de urgenţă, am transmis spectacole live, chiar din sala de teatru, apelând la o întreagă echipă de specialişti din domeniul producţiei video. Apoi am început să transmitem şi înregistrări mai vechi ale spectacolelor care nu au putut fi difuzate în regim de live stream, pentru  că exista cerere din partea publicului”. Printre rezultatele observate se numără realizarea faptului că există numeroşi iubitori de teatru care locuiesc în alte ţări care îşi doresc să urmărească spectacole româneşti. De asemenea, au observat că au mulţi susţinători în afara Bucureştiului. „Ştiam că printre spectatorii noştri fideli se numără oameni care călătoresc frecvent din alte oraşe doar ca să ne vadă, dar nu
    ne-am imaginat niciodată că sunt atât de mulţi.”
    În ceea ce priveşte modul în care reuşesc să îşi acopere costurile astfel, mărturisesc că din vânzarea de bilete reuşesc să acopere doar mică parte din cheltuielile actuale. „Am încercat să mergem către sponsori şi am lansat chiar şi o campanie de crowdfunding. Am invitat iubitorii de Unteatru să ne susţină în această perioadă complicată şi suntem recunoscători pentru orice formă de sprijin pe care am primit-o în această perioadă”.
    Cum va arăta teatrul independent postpandemie? „Teatrele independente sunt şi vor fi cele mai afectate entităţi din lumea culturală, pentru că nu există nicio plasă de siguranţă pentru ele. Pentru actorii şi regizorii independenţi s-a găsit această soluţie provizorie, prin care toţi cei care au avut contracte pe drepturi de autor înainte de declanşarea crizei primesc un ajutor din partea statului. Nu ştim până când şi dacă ei vor fi sprijiniţi atâta timp cât activităţile cu public nu vor putea fi susţinute”, spun Andrei şi Andreea Grosu. Pe de altă parte, acest ajutor îi condiţionează şi îi aduce în imposibilitatea de a lucra la proiecte noi, iar orice sursă de venit le-ar anula şansele de a mai primi acest ajutor. „Veniturile generate din aceste posibile noi proiecte nu ar fi mari, mai ales în cazul artiştilor aflaţi în prima etapă a carierei. Un artist independent depune oricum eforturi imense pentru a se putea susţine, lucrând intens, în paralel, la mai multe proiecte”, cred fondatorii Unteatru.
    Despre afirmaţiile recente făcute de ministrul culturii, care vizează jocul de teatru respectând distanţarea socială, precizează că acestea nu pot fi comentate. „Pare o glumă. Teatrul, arta în general, se adaptează condiţiilor şi continuă să evolueze, dar nu până la absurd. Evident că nu va urca nimeni pe scenă cu măşti, jucând la trei metri distanţă de parteneri”. Speră însă că se vor găsi soluţii pentru revenirea teatrului în sala de spectacol în condiţii normale şi de siguranţă, pentru că interacţiunea actorului cu spectatorii este foarte importantă în acest tip de manifestare artistică. „Noi ne gândim deja la posibile variante pentru a reveni în mediul offline şi aştepăm să aflăm oficial care vor fi noile reglementări după încheierea stării de urgenţă”, spun ei.
    Activitatea lor regizorală a avut cel mai mult de suferit – au ales să oprească orice repetiţie în ziua în care s-a declarat obligatorie distanţarea socială. „Am fost activi doar ca directori de teatru şi am încercat să ţinem în viaţă mica noastră instituţie de teatru în această perioadă trecând în mediul online. Avem multe gânduri şi multe planuri, dar aşteptăm să vedem ce se întâmplă în lumea reală. Credem că teatrul nu trebuie pus deoparte şi că asta pot înţelege doar practicienii, ceilalţi care se ocupă de teorie şi ne sfătuiesc să ne adaptăm la realitatea asta. Nu e nici rău,  nici bine, e necesar. N-o să uităm momentul de pauză, dorurile, lipsa de libertate şi frica. Au dobândit toate un alt sens probabil pentru noi toţi.”

    Festivaluri amânate, nu anulate

    Marian Gîlea, preşedintele Asociaţiei Culturale FANZIN, este optimist în ceea ce priveşte perspectivele de revenire a pieţei festivalurilor şi activităţilor culturale. Asociaţia pe care o reprezintă activează pe piaţa de evenimente din Braşov.  Prin intermediul acesteia, organizează acolo patru evenimente tip festival: în februarie, Love Story şi festivalul de teatru Săptămâna Comediei, în mai, Dracula Film Festival şi Braşov Jazz and Blues Festival, în toamnă. Anul acesta, au decis amânarea Săptămânii Comediei până la finalul lunii septembrie. Celelalte două au rămas cu datele fixate anterior – Dracula Film Festival în octombrie şi Jazz Festival la început de noiembrie. „Problema majoră pe care o avem este că noi aplicam cu aceste evenimente pentru fondurile obţinute prin concursul de proiecte de la Primăria  Braşov sau Consiliul Judeţean Braşov, care tocmai au anunţat că au anulat bugetele pe cultură de anul acesta – deci nu ne mai putem baza pe acei bani, dar fiind de ceva timp în piaţă, de opt ani, o parte din bugete le obţinem prin sponsorizări.”
    Bugetul Primăriei, cumulat cu cel de la consiliu, ajungea undeva la 50% din bugetul de evenimente, care ajungeau, în situaţia Săptămânii Comediei de pildă, undeva la 50.000 de euro, în cazul Braşov Jazz & Blues Festival tot undeva la 50.000 de euro, iar în cazul Dracula Film Festival, la aproximativ 30.000 de euro. Jumătate din bani veneau din aceste fonduri (de la Primărie, Consiliu, dar şi de la CNC – care nu a anunţat dacă anulează sau nu aceste bugete).  Reprezentanţii Primăriei şi Consiliului au declarat că toţi banii care erau anterior dedicaţi proiectelor culturale vor fi direcţionaţi spre spitale, pentru lupta împotriva COVID-19.
    „După ce se mai liniştesc lucrurile, vom încerca să ne acoperim costurile – să negociem cu artiştii – spre exemplu, la festivalul de jazz, noi în fiecare an aveam patru zile, doi artişti pe seară, dar 70-80% dintre ei erau artişti străini. Vorbeam cu colegii mei să ne axăm doar pe artiştii din România – chiar dacă vor fi mai mici evenimentele”, descrie Gîlea modul în care au gândit strategia de revenire pentru perioada care urmează.  Iar despre cei din lumea teatrului cu care lucrează spune: „Nimeni nu ştie în prezent ce se va întâmpla. Cu timpul, spun eu, ne vom obişnui cu ideea că vom trăi cu acest virus şi va trebui cu toţii să avem grijă. Fiecare îşi va lua măsurile proprii. Dacă avem o trupă de jazz sau de teatru, îşi vor lua măsurile de precauţie necesare pentru a funcţiona.”
    Evenimentele lor sunt organizate în interior – de exemplu Săptămâna Comediei şi Jazz & Blues Festival se desfăşoară în Teatrul Sică Alexandrescu, în Sala Mare, care are 600 de locuri; crede că festivalurile se vor ţine în continuare acolo, dar cu un număr înjumătăţit când vine vorba de public, pentru respectarea unor reguli de distanţare fizică.
    „Asta se poate traduce printr-un preţ al biletului uşor mai mare, dar noi încercăm să negociem cu artiştii pentru a echilibra lucrurile”, spune el. Se bazează însă pe companiile implicate în viaţa culturală a oraşului. „Mulţi se întrebau – vor veni oamenii la teatru, nu le va fi frică? Eu zic că vor reveni.”

    Pastila de umor (video) pe timp de pandemie

    Şi comedienii, un alt tip de artişti independenţi, s-au confruntat cu nevoia de reinventare. În afară de a continua activitatea de comedian în online, Cristian Popesco, care este şi cofondator al clubului de comedie Comics Club a găsit şi o nişă pe care nu era activ anterior – o serie bazată pe jocuri de pe PlayStation – „Guru la jocuri”. Comedianul Cristi Popesco spune că nici activitatea de creaţie, de scris pentru spectacole, nu poate fi foarte prolifică în vremuri de pandemie. „În primul rând, stau doar în casă. Nu mai am show-uri de stand-up. Nici nu am mai scris material pentru stand-up, că este destul de dificil să scrii fără să ai unde să testezi”, spune el. Avea şi el o activitate intensă, spectacole regulate la Comics Club în fiecare zi de vineri şi sâmbătă, dar şi un turneu în zona Moldovei cu stand-up şi un turneu naţional. La fel ca în situaţia multora dintre colegii săi de breaslă, şi-a mutat toată energia în online. „Toată energia noastră s-a dus în mediul online, în special YouTube – unde facem multe live-uri, precum şi un late night show săptămânal”. Totuşi, mărturiseşte că „banii din online nu se apropie de cât câştigam din show-urile live, trăim mai mult din economii”. Chiar şi în domeniul său, de stand-up comedy, trecerea în online este dificilă. „Ai nevoie de feedbackul direct de la oameni, te încarci cu energia lor. Probabil o perioadă o să facem show-uri cu mai puţini oameni, cu distanţă între ei.”
    Pe de altă parte, soluţiile ca piaţa de comedie să supravieţuiască dacă restricţiile impuse de autorităţi vor rămâne în vigoare pe termen lung în zona de spectacole sunt să găsească fiecare nişe formate în mediul online şi să încerce să monetizeze acolo.
    Glumeşte spunând şi că a devenit destul de pasionat de cafea, prin urmare, dacă ar fi nevoit să facă o reconversie profesională, ar lua în calcul rolul de barista; precizează însă: „Eu sunt cam «straight face» şi asta nu e prea bine, trebuie să le zâmbeşti clienţilor”.

    Ce se-aude dinspre polul mondial al spectacolelor

    Broadway, acest Silicon Valley al artelor spectacolului, a generat venituri de 1,8 miliarde de dolari în sezonul trecut (2018-2019) şi a atras o audienţă record de 15 milioane de oameni.
    Întrebările cu care se confruntă actorii din România sunt aceleaşi cu ale celor din New York: „Va fi lăsat câte un loc liber între spectatori, la fel cum se discuta în situaţia avioanelor? Se vor purta obligatoriu măşti? Se vor construi mai multe ieşiri? Nu se vor mai ţine spectacole până la producţia unui vaccin?”.
    Producătorii şi sindicaliştii de pe Broadway discută numeroase opţiuni, potrivit publicaţiei americane Fortune. Teatrele de pe Broadway şi-au întrerupt brusc activitatea, iniţial până pe 12 mai, oprind toate spectacolele, inclusiv 16 premiere programate. Producătorii şi autorităţile oraşului au extins termenul până cel mai devreme la data de 7 iunie.
    Potrivit Fortune, costurile operaţionale ale unui spectacol pe Broadway sunt de circa 300.000 de dolari săptămânal, în timp ce costurile operaţionale ale unui musical ajung la 590.000 de dolari săptămânal. Se consideră că pentru un astfel de spectacol se poate ajunge la break even dacă există posibilitatea de a avea 50% din veniturile obişnuite, cât timp vând şi bilete la preţuri întregi (foarte scumpe de obicei) şi au şi clienţi premium. Dar surse din interior citate de Fortune spun că biletele trebuie să se vândă în continuare cu discounturi, model de business cu care şi-au obişnuit publicul, pentru a atrage mai mulţi clienţi odată cu redeschiderea Broadway-ului şi că multe dintre teatre va trebui să fie pline. Mai ales în contextul în care Broadway-ul va trebui să se bazeze mai mult pe localnici – în contextul în care 65% din vânzările generate în sezonul 2018-2019 au fost generate de biletele vândute turiştilor.

    Sursa: Fortune

    Scurtă istorie de teatru în pandemie

    Când ciuma a izbucnit în Londra, în 1592, teatrele din oraş au fost închise şi au rămas aşa între toamna anului 1592 şi 1594. Un nou val al ciumei, între 1603 şi 1604, a cauzat din nou închiderea teatrelor. Fără cerere pentru noi spectacole, ciuma din 1592-1594 l-a determinat pe Shakespeare să se îndrepte spre poezie şi se crede că ar fi scris în această perioadă poemul Venus şi Adonis. Au existat referinţe ale ciumei şi în munca sa de scenă: Romeo şi Julieta, piesă despre care se crede că ar fi fost scrisă în jurul anului 1595, conţine replica lui Mercutio „O  ciumă în ambele case ale voastre!” (A plague o’both your houses!). De asemenea, scrisă după 1603, piesa Timon din Atena îşi urmăreşte personajul principal izolat într-o peşteră după ce acesta îi  blestemă pe toţi atenienii urându-le o ciumă care să coboare peste ei. Piesa Regele Lear, despre care se crede că ar fi fost scrisă în 1605-1606, ar fi putut fi influenţată de criza din 1603-1604 sau chiar de epidemia de ciumă din vara anului 1606. Este posibil ca Shakespeare să fi scris piesa în carantină, iar un posibil efect ar fi fost replica din plânsetul din furtună al lui Lear „Răzbunare! Ciumă! Moarte! Confuzie!”.

    Sursa: Rose Theatre Kingston

    (La acest articol a contribuit şi Andra Stroe)

  • Cum se aşteaptă să zboare cei mai mari operatori din Europa în perioada următoare. Semnalele acestora nu sunt foarte optimiste

    Proprietarul Bristish Airways, IAG, plănuieşte să opereze la 45% din capacitate între iulie şi septembrie, în timp ce Air France-KLM şi-a fixat un obiectiv de doar 20%, potrivit unui articol al publicaţiei internaţionale Forbes, axat pe aşteptările a câţiva dintre operatorii europeni de zbor pentru perioada următoare.


    „Planul nostru este să operăm la relativ acelaşi nivel cu al competitorilor noştri”, a spus CEO-ul grupului Air France-KLM, Benjamin Smith, într-o discuţie cu investitorii, potrivit publicaţiei internaţionale Forbes.

    CEO-ul IAG, Willie Walsh, a vorbit despre planurile de operare ale competitorului: „Nu cred că asta va fi la un milion de mile depărtare de ceea ce vom face cu toţii.”

    Lufthansa plănuieşte să opereze cu aeronave de 160 de pasageri în iunie, iar acestea reprezintă 21% din flota deţinută de grupul german.
    Capacitatea ar putea fi mai scăzută pe măsură ce operatorii se concentrează pe zborurile short-haul şi nu pe călătoriile intercontinentale.
    Lufthansa a declarat că va reveni cu mai multe informaţii.

    Zborurile în Europa „îşi vor reveni astfel mai repede decât cele de lung curier”, a declarat Smith.
    „Nu vedem ca toate pieţele noastre importante să aibă graniţele deschise la fel de rapid precum se va întâmpla în interiorul Europei.”

    Operatorul low-cost Ryanair plănuieşte să opereze la 50% din capacitate, în timp ce EasyJet nu a oferit indicii în direcţia planurilor de operare.

    În cel de-al patrulea trimestru al anului, IAG şi Air France-KLM speră să opereze la 60-70% din capacitate.
    Iar în ceea ce priveşte anul viitor, Air France-KLM se aşteaptă la o capacitate care să nu depăşească mai mult de 80% decât perioada de dinainte de coronavirus.

     

  • Asamblaţi acasă!

    O asemenea idee a avut-o studioul japonez de design Nendo, care a creat pentru platforma online de accesorii Up To You Anthology o colecţie de genţi de damă din piele care necesită asamblare de către cliente. Genţile din colecţia Mai sunt livrate sub forma unor coli de piele, utilizatoarele trebuind să le plieze şi să unească părţile cu ajutorul unor nituri în locuri marcate pe produsele respective. Genţile Mai sunt de diverse forme şi culori, iar soluţia de asamblare la client a permis platformei pe care sunt disponibile să simplifice procesul de fabricaţie şi să scadă costurile de depozitare şi livrare. 

  • Businessul în care clienţii devin prieteni

    În urmă cu zece ani, două prietene şi-au propus să îşi deschidă un loc „al lor” în care să îi facă pe clienţi să uite de grijile cotidiene alături de prieteni şi de un vin bun. Aşa a apărut Simbio, care în prezent, pe fondul crizei cauzate de coronavirus, funcţionează pentru o perioadă în sistem de livrări, prin platforma foodpanda.

    Simbio s-a deschis în 2010, din dorinţa antreprenoarelor Iulia Younis şi Dana Nica de a avea „un loc relaxat, unde să poţi merge în fiecare zi cu prietenii, unde să găseşti mâncare proaspăt pregătită, mic dejun la cină, vinuri de pe un continent pe care vrei să-l vizitezi sau un cocktail numai bun să te întinzi la vorbă”.

    Deşi nu aveau experienţă în domeniu, erau hotărâte să înveţe şi să muncească mult pentru a-şi împlini acest vis. „La început, Simbio a fost un loc mic, pentru noi şi prietenii noştri, dar curând am aflat că le place şi prietenilor prietenilor noştri şi prietenilor lor. Încet, încet, Simbio cel mic a devenit neîncăpător, iar aşa ne-am făcut curaj să ne mutăm în 2014 într-un loc mai spaţios, pe Strada Negustori 26. Acum Simbio este un loc în care cei ce ne trec pragul ne devin, aproape întotdeauna, prieteni”, spun fondatoarele businessului.

    În prezent, din portofoliul companiei fac parte restaurantul Simbio, spaţiul de evenimente DOI de pe Strada Popa Nan 82, Simbio Catering şi Simbio pe Roţi. În urma măsurilor luate de autorităţi pe fondul răspândirii pandemiei de COVID-19, Simbio a rămas momentan activ doar pentru livrări. „Ne lipseşte interacţiunea şi agitaţia cu care ne-am obişnuit, dar gătim în continuare. Ne bucurăm de fiecare comandă pe care o primim şi suntem foarte recunoscători pentru sprijinul din această perioadă. Aşteptăm cu nerăbdare să reluăm şi celelalte activităţi şi să ne bucurăm din nou alături de cei care ne vor mai aproape în momentele frumoase din vieţile lor”, spun cele două antreprenoare.

    Înainte de criză, restaurantul nu era activ pe zona de livrări, pentru că fondatoarele Simbio preferau să îşi concentreze toată atenţia asupra celor care le treceau pragul, şi cărora doreau să le ofere un moment relaxat, în care fiecare să îşi construiască propria experienţă în jurul felurilor lor preferate de mâncare, alături de un pahar de vin sau cu un gin tonic. „Acum, căutăm să trimitem puţin din spiritul Simbio acasă la cei ce comandă de la noi, să păstrăm sentimentul de comunitate, chiar dacă suntem departe unii de alţii şi să aducem un mic zâmbet odată cu mâncarea livrată.”

    Din echipa businessului fac parte în jur de 30 de angajaţi. „Cei mai mulţi dintre colegii noştri ne sunt alături de peste 5 ani, petrecem mult timp împreună şi am construit legături puternice, care ne fac să ne simţim ca o mare familie. Aşadar, fiecare ştie ce are de făcut şi cu toţii ne străduim să ne adaptăm cât mai bine noului model de lucru.” 

    Printre cele mai populare feluri de mâncare din meniul restaurantului, care au rămas, de altfel, preferatele celor care comandă acum online, se numără Asian Beef Salad – salata cu antricot de vită la grătar, pastele de orez şi dressing asiatic, obrăjorii de vită cu piure de cartofi cu usturoi copt sau Burger One şi cartofii cu rozmarin sau micul dejun, care poate fi comandat la orice oră. În plus, anul acesta compania a livrat pentru clienţi şi masa de Paşte, cu preparate tradiţionale precum pulpă de miel, sarmale şi cozonaci. „Dezvoltăm serviciul de livrări, atât directe, făcute de noi, pentru prânz şi cină, cât şi prin aplicaţiile specializate şi observăm o creştere treptată, de la o săptămână la alta. Avem prieteni care comandă zilnic de la noi, ceea ce ne conferă stabilitate şi încredere că vom depăşi cu bine momentele grele.”

    În general, spun fondatoarele companiei, cei ce comandă de la Simbio sunt cei care au vizitat în trecut restaurantul, au îndrăgit preparatele şi aşteaptă să revină în vizită. „Cu toţii ne dorim să ne reluăm vechile obiceiuri şi ne este tare dor de musafirii noştri. Ştim, însă, că normalitatea va fi definită diferit, priorităţile multor oameni se vor schimba şi capacitatea de adaptare va fi esenţială. Ne dorim să reluăm evenimentele frumoase pe care obişnuiam să le găzduim la DOI, dar până acest lucru va fi din nou posibil, ne aşteptăm să reluăm serviciul de catering, fie pentru întâlnirile de la birou, fie pentru cele private. Va fi un an dificil pentru cei mai mulţi dintre noi, dar suntem optimişti că momentul reîntâlnirii va veni în curând.”

    Acest articol face parte din campania #livramacasa lansată de foodpanda, cea mai mare platformă de food delivery din România, pentru a susţine restaurantele locale, în noul context generat de pandemia de Covid-19.

    Campania îşi propune şi să aducă în prim-plan poveştile afacerilor locale, ale antreprenorilor care le conduc şi echipelor din bucătărie şi să transmită un mesaj optimist, oferind totodată o imagine reală a provocărilor cu care se confruntă în această perioadă. Restaurantele sunt deschise pentru livrare, acordă prioritate sănătăţii şi siguranţei clienţilor, iar răspunzând la acţiunea lansată de foodpanda, platforma le poate ajuta să îşi susţină afacerea.

    foodpanda.ro, parte a grupului Delivery Hero, este cea mai mare platformă online de comenzi de mâncare din România, colaborând, în prezent, cu peste 2700 de restaurante din Bucureşti, Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi, Braşov, Constanţa, Arad, Ploieşti, Oradea, Galaţi, Craiova, Sibiu, Piteşti, Târgu Mureş, Baia Mare, Bacău, Buzău, Brăila, Satu Mare, Piatra Neamţ, Râmnicu Vâlcea şi Focşani.