Pe 22 februarie, PNL a atacat la CCR Hotărârea Parlamentului privind înfiinţarea Comisiei parlamentare de anchetă pentru verificarea activităţii directorului SPP, Lucian Pahonţu, afirmând că obiectivele anchetei intră în competenţa CSAT şi ale preşedintelui României.
În sesizarea depusă la CCR, PNL a susţinut că “(…) pentru a respecta rolul constituţional al comisiilor de anchetă, aşa cum a fost decelat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, hotărârea de constituire a comisiei de anchetă ar trebui să aibă ca obiectiv verificarea unor situaţii de fapt, aspecte sau fenomene sociale relevante generate de activitatea unei instituţii sau a unor instituţii, în niciun caz să vizeze o persoană”, potrivit unui comunicat de presă transmis Partidul Naţional Liberal către MEDIAFAX.
PNL afirmă că din 1990 şi până în prezent, au fost constituite 14 de comisii parlamentare de anchetă, dintre care niciuna nu a avut ca scop verificarea unei anumite persoane, ci au vizat activităţi ale unor autorităţi sau instituţii publice, clarificarea unor fapte/împrejurări.
“Respinge acţiunea precizată formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul Radu Tudor şi cu pârâtul-reclamant Savaliuc Răzvan-Ovidiu ca neîntemeiată. Obligă pe pârâţii Gâdea Mihai-Emanuel, Grigore Bianca, Ciuvică Mugur-Cristian şi SC Antena 3 SA, în solidar, la plata sumei de 300 000 (trei sute mii)lei cu titlu de daune morale către reclamanta-pârâtă pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată”, se arată în decizia judecătorilor.
“Obligă pe pârâţii SC Antena 3 SA şi Gâdea Mihai-Emanuel să formuleze scuze publice reclamantei-pârâte, precum şi să redea, în mod public şi în integralitate, dispozitivul prezentei hotărâri în termen de maxim cinci zile de la data rămânerii definitive a acesteia, după cum urmează: – pe pârâta Antena 3 S.A. în cadrul fiecărui buletin informativ al zilei, pe parcursul a trei zile consecutive, precum şi pe platforma online a acesteia.; – pe pârâtul Gâdea Emanuel-Mihai, în cadrul emisiunii realizate de acesta -„Sinteza Zilei””, arată judecătorii.
Din nou, magistraţii Tribunalului Bucureşti i-au respins, vineri, cererea lui Eugen Stan de ridicare a măsurii arestului preventiv.
Din nou, magistraţii Tribunalului Bucureşti i-au respins, vineri, cererea lui Eugen Stan de ridicare a măsurii arestului preventiv.
Prima anchetă în cazul privatizării combinatului Alro Slatina a fost deschisă de DNA în anul 2006. Procurorii spuneau la acel moment că privatizarea s-a făcut ilegal, scopul fiind îmbogăţirea injustă a celor implicaţi în acest proces.
DNA investiga dacă a fost stabilită cu intenţie o valoare diminuată, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice era acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere.
Un an mai târziu, ancheta a fost disjunsă, fiind deschis un dosar şi la DIICOT, în această cauză fiind investigate faptele de constituire a unui grup infracţional organizat şi tentativă la subminarea economiei naţionale.
Alro Slatina a fost înfiinţată de guvernul României la începutul anilor ’60, fiind prima şi singura uzină de aluminiu din zonă. Producţia efectivă a aluminiului a început în 1966 cu 50.000 de tone pe an, iar până în anul 1989 uzina producea peste 200.000 de tone pe an. |n următorii ani însă, producţia a scăzut, ceea ce a dus la transformarea Alro într-o societate pe acţiuni: guvernul încă deţinea pachetul majoritar de 51%, 49% fiind listate la bursă. Marco Group deţinea acest procent.
Astfel se face că, până în 2002, când a fost privatizat, statul român deţinea pachetul majoritar de acţiuni în această companie, urmând apoi grupul rus Marco. La scurt timp, guvernul anunţa că doreşte privatizarea combinatului, între timp scăzând şi valoarea acţiunilor, iar Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS) anunţa că Alro are nevoie de salvare. Procentul pe care statul român îl deţinea la acea vreme, scria presa în perioada 2002, ar fi valorat în jur de 250 de milioane de dolari, însă Marco a cumpărat 10% din acţiuni pentru 11,4 milioane de dolari, necesare pentru a deveni acţionar majoritar.
Ulterior, s-a acceptat majorarea capitalului social din partea entităţii care deţinea pachetul majoritar şi Marco a ajuns să aibă 74,7%.
După prima majorare, guvernul a mai rămas cu aproximativ 20%, iar după alte două majorări, în 2003 şi 2005, statul a ajuns să deţină mai puţin de 10%. |n anul 2007, Marco îşi schimbă numele în Vimetco.
În prezent, site-ul oficial al companiei Alro prezintă uzina drept ”cea mai mare companie producătoare de aluminiu din Europa Centrală şi de Est, exceptând Rusia. Alro SA reprezintă astăzi una dintre cele mai mari companii din România, având o contribuţie importantă la dezvoltarea economiei locale şi naţionale“.
De asemenea, o informare din luna februarie 2018 arată că profitul ALRO din 2017 a fost unul record, de 318 milioane de lei.
Procurorii DNA susţineau, în perioada 2006, că ”reprezentanţii grupului de firme Marco – în principal Vitaly Maschitskiy (preşedinte), Valery Krasnov (vicepreşedinte) şi Marian Năstase (director pentru România), beneficiind de sprijinul lui Vadim Benyatov, au fost implicaţi şi continuă demersurile pe diverse canale îndreptate către atragerea în sfera de influenţă şi consolidarea relaţiilor cu diverse persoane din mediul de decizie autohton, în vederea promovării, inclusiv prin mijloace oculte, a afacerilor derulate în ţara noastră, în detrimentul intereselor economice româneşti“.
Statul român ar fi fost prejudiciat cu 76,5 milioane de dolari, conform DNA, însă suma reală pierdută ar fi fost de aproximativ 300 de milioane de dolari.
În 2008, ancheta era în plină desfăşurare. La acel moment, Ovidiu Muşetescu, fostul ministru al Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului (APAPS), decedat în 2009, a declarat că nu mai ştie succesiunea evenimentelor privind privatizarea ALRO, dar îşi aminteşte că a fost o tranzacţie dificilă.
|nainte ca Muşetescu să moară, procurorul general Laura Codruţa Kövesi a cerut preşedintelui Traian Băsescu încuviinţarea începerii procedurilor aferente începerii urmăririi penale în cazul fostului ministru al APAPS, în dosarul Alro Slatina şi Alprom SA. Potrivit procurorilor, Ovidiu Muşetescu s-ar fi făcut vinovat de abuz în serviciu şi stabilire, cu intenţie, a unei valori diminuate faţă de cea comercială reală a bunurilor aparţinând firmelor la care statul este acţionar.
Ancheta a rămas deschisă, cercetările fiind continuate, iar în paralel se desfăşura investigaţia DIICOT.
Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu, unul dintre cei care instrumentau cazul aflat la această unitate de parchet, spunea, în 2007, că Elena Udrea, pe când era consilier prezidenţial, ar fi intervenit pe lângă Theodor Stolojan să-i ajute pe cei de la Alro să achiziţioneze energie la preţuri infime, iar documentul prin care ruşii de la Marco primeau curent ieftin ar fi fost avizat de Traian Băsescu.
”Adevărul în acest caz este că Alro a fost obligat să plătească într-adevăr 4 milioane de dolari către Energy Holding, nu către reprezentanţii Administraţiei Prezidenţiale. |n septembrie 2005, Alro a trebuit să plătească către Energy Holding 4 milioane de dolari plus TVA pentru a-i ceda contractul pe care Energy Holding îl avea cu Hidroelectrica. Deci acesta este câştigul «băieţilor deştepţi», dar nimeni nu a publicat până acum acest contract (…) Ministerul Economiei dorea păstrarea acestor contracte ale intermediarilor. |n august 2005, preşedintele României i-a numit pe aceşti intermediari «băieţii deştepţi din energie». Astăzi se face o confuzie în mod voit; astăzi se spune că Alro este un «băiat deştept din energie». Nu, Alro este o parte a industriei româneşti, un mare angajator, un mare investitor în România. Băieţii deştepţi sunt aceşti intermediari care, de multe ori cu un birou, cu un fax şi cu o secretară, plimbă energia doar pe hârtie, o iau de la stat şi o vând contra unui comision către marii consumatori cum este Alro, cum este Oltchim, cum este Sidex“, explica Elena Udrea în 2010.
Procurorul Nastasiu a cerut autorizarea interceptării şi înregistrării a lui Marian Daniel Năstase, Dorin Cocoş, Elena Udrea, Verestoy Attila, Bogdan Chirieac, Theodor Stolojan şi Dan Voiculescu. Aceştia au fost interceptaţi câteva luni în anul 2007.
Ulterior, Nastasiu şi un alt procuror, Angela Ciurea, au acuzat-o pe Laura Codruţa Kövesi, procuror general la acea vreme, că le-ar fi solicitat să tergiverseze ancheta în cauza Alro.
În spaţiul public au apărut informaţii potrivit cărora Kövesi l-ar fi delegat la DIICOT pe procurorul Valentin Şelaru, în prezent judecător, acesta dispunând soluţia neînceperii urmăririi penale în Alro. Mai mult, SRI ar fi interceptat discuţii dintre mai mulţi politicieni, oameni de afaceri, dar şi jurnalişti, precum: Elena Udrea, Dorin Cocoş, Verestoy Attila, Theodor Stolojan, Bogdan Chirieac, Dan Voiculescu, Codruţ Sereş şi Zsolt Nagy. Stenogramele se refereau la obţinerea unor tarife preferenţiale la energie pentru Alro, iar Elena Udrea şi fostul ei soţ, Dorin Cocoş, erau bănuiţi de influenţarea factorilor de decizie în acest sens.
În 2010, DIICOT a dispus neînceperea urmăririi penale. Faţă de această decizie, Vadim Don Benyatov, inculpat în dosar, a formulat o plângere. |n 2011, Curtea Supremă i-a respins ca nefondată acţiunea, decizia de închidere a dosarului Alro aflat pe rolul DIICOT rămânând definitivă.
Tot în 2011, fostul procuror Angela Ciurea a spus, la un post de televiziune, că procurorul general Laura Codruţa Kövesi i-a cerut ”să o lase mai moale“ cu dosarul privatizărilor.
”După obţinerea autorizaţiei de interceptare în primă fază, am fost chemată la cabinetul procurorului general şi mi s-a reproşat că ar fi trebuit să informez în prealabil despre acest demers, pe care am fi vrut să îl facem, cu a cui permisiune am cerut să facem interceptarea, fără să dea nume. Se referea la toate cele 16 persoane din dosar“, a declarat atunci Angela Ciurea.
Tot privind această situaţie a adus lămuriri şi un alt procuror. Angela Nicolae, condamnată definitiv în 2015 la 4 ani de închisoare pentru trafic de influenţă într-o altă cauză, a lansat în spaţiul public în urmă cu câţiva ani o scrisoare în care dezvăluia că a fost martora unui episod petrecut între Kövesi şi Angela Ciurea, procurorul DIICOT care se ocupa de Alro. Potrivit lui Nicolae, procurorul general Laura Codruţa Kövesi, care, prin atribuţiile sale, avea în subordine DNA şi DIICOT, i-a retras dosarul Alro Angelei Ciurea după ce începuse să descopere implicarea unor oameni politici în această afacere.
”Eram în biroul lui Kövesi pentru a-mi viza o scrisoare redactată de mine în numele ei şi care trebuia să fie transmisă de urgenţă în străinătate. Cu această ocazie, am sesizat că este foarte nervoasă, agitată şi de două ori a apelat-o pe secretara sa la interval foarte scurt spunându-i acesteia: «Să vină urgent Ciurea la mine, că doar nu este plecată în Honolulu». Când a intrat în birou Angela Ciurea, Kövesi nu s-a putut stăpâni (deşi eu eram de faţă şi nu eram o persoană de încredere a ei), a ţipat la ea, cum de şi-a permis să facă unele lucruri fără să o informeze. Dându-şi seama că sunt şi eu acolo, mi-a spus să plec şi să revin ulterior. Am parcurs lungul birou al lui Kövesi şi am auzit pe drum şi între cele două uşi capitonate ale biroului când aceasta o certa pe Angela Ciurea: de ce a cerut interceptarea unor persoane din dosarul Alro fără s-o informeze şi că, dacă nu este în stare de acest dosar, să plece. Era momentul când Angela Ciurea ajunsese cu cercetarile sale la uşa camarilei lui Băsescu, iar anumite persoane nu trebuia cercetate“, arată Angela Nicolae, în scrisoarea lansată în presă în 2014.
CAUZA DE LA DNA, ŞI EA CLASATĂ.
Dosarul privind privatizarea Alro Slatina, aflat pe rolul DNA, a fost la rândul lui clasat, a spus la jumătatea lunii ianuarie 2018 procurorul Mihaiela Iorga, cea care s-a ocupat de instrumentarea cazului. Iorga a precizat că, la momentul plecării sale din instituţie, în vara anului 2017, a cerut o expertiză în acest dosar, cauza fiind clasată după revocarea ei.
”În momentul plecării mele era nevoie de o expertiză. Nu aş putea să vă spun ce avea în vedere procurorul de caz, nu se putea vorbi de prescripţie. Am cerut expertiză în acest dosar. Exista o suspiciune cu privire că investiţiile la cele două societăţi erau făcute cu banii de la Alro. Nu înţeleg de ce dosar a fost clasat, a fost clasat după ce eu am fost revocată. Din punctul meu de vedere, nu ar fi trebuit clasat, a fost greu să găseşti experţi, nu voia nimeni să-şi asume o asemenea expertiză. Eu nu pot să spun dacă s-ar fi ajuns la o trimitere în judecată, dar din punctul meu de vedere expertiza trebuia făcută“, a declarat Mihaiela Iorga.
În acea zi, plutonul locotenentului Mueller, din compania Hotel, Batalionul 2, Regimentul 4 de marină – aşa-numiţii ”Bastarzi Magnifici“ – era în patrulare în provincia Quang Tri, când au fost întâmpinaţi cu foc masiv de 200 de nord-vietnamezi. Gloanţele au început să curme vieţi aproape imediat. Cu câteva ordine, Mueller a organizat un perimetru defensiv în care îşi încuraja soldaţii să lupte mergând la fiecare dintre ei. Au rezistat ore întregi. La un moment dat, Mueller a luat o echipă de şoc în teritoriul inamic pentru a recupera un subaltern rănit mortal. Restul unităţii sale a supravieţuit, iar locotenentul a primit Steaua de Bronz pentru acţiunile şi iniţiativele sale din acea zi.
Aceea nu a fost prima luptă a lui Bob (Robert) Mueller şi nu a fost nici ultima. Patru luni mai târziu a fost împuşcat în picior cu un AK-47. În prezent conduce luptele într-o anchetă colosală privind amestecul ruşilor în alegerile pentru preşedinţia americană câştigate de Donald Trump. Ancheta are potenţialul exploziv al scandalului Watergate şi poate produce o criză constituţională în SUA.
Ancheta l-a făcut celebru în SUA pe Mueller. Este un erou pentru unii şi un monstru pentru alţii.
Mueller este un erou pentru revista Wired (de altfel, despre el scriu apreciativ multe dintre ziarele mainstream din America):
Timpul petrecut în Vietnam i-a adus lui Mueller, acum procuror special, o greu câştigată perspectivă asupra luptelor birocratice în care avea să-şi consume o bună parte a restului carierei. El se consideră norocos că a supravieţuit războiului din Vietnam, iar sentimentul de recunoştinţă pentru acest lucru l-a făcut să-şi dedice viaţa serviciului public. Colegul său din colegiu David Hackett nu a avut niciodată şansa de a se întoarce acasă. Fostul locotenent vorbeşte frecvent despre sacrificiul lui Hackett. Chiar şi în vremurile cele mai grele ale lui Mueller în SUA – în lunile de după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, când era directorul FBI, şi în 2004 în timpul unui spectacolul grotesc din camera de spital a procurorului general care l-a adus în conflict cu administraţia Bush din cauza unui program de spionaj intern – el a reacţionat cu calm la atacurile Washingtonului.
Ca director al FBI, chiar dacă se confrunta cu teama zilnică de terorism, spionaj şi atacuri cibernetice, obişnuia să glumească: ”Acum îmi permit să dorm mult mai mult decât mi-am permis vreodată în Vietnam“.
Însă este greu de crezut că Mueller mai poate dormi liniştit sub atacurile repetate ale administraţiei Trump şi ale republicanilor din Congres. Atacurile au ca ţintă atât investigaţia lui Mueller, cât şi cele două instituţii cărora acesta le-a dedicat cea mai mare parte din viaţă: FBI şi Departamentul de Justiţie.
Departamentul de Justiţie al Statelor Unite i-a încredinţat lui Robert Mueller pe 17 mai anul trecut o misiune pe cât de simplă, pe atât de intimidantă: să investigheze eforturile guvernului rus de a influenţa alegerile prezidenţiale din 2016 din Statele Unite, să descopere orice coordonare între Moscova şi membrii campaniei lui Donald Trump, să aducă în faţa judecătorilor orice infracţiune comisă în acest proces, scrie Times, care l-a plasat pe Mueller pe locul 4 în topul persoanelor anului 2017.
De când Mueller a preluat aceste sarcini, devenind procuror special, ancheta ţine ţara cu sufletul la gură. Susţinut de un buget independent, beneficiind de un sprijin bipartizan rar şi de o echipă de anchetatori şi procurori cu experienţă, Mueller a făcut ştiri chiar şi atunci când a încercat să nu facă. Avocaţii cu gura slobodă ai lui Trump şi asociaţii preşedintelui au ”scăpat“ detalii din anchetă mass-mediei. Frânturi de probe din investigaţii separate ale Congresului şi-au găsit drumul spre ochii publicului. Iar preşedintele, despre care se ştie că nu este personal ţinta investigaţiei, a împroşcat cu venin în condiţiile în care primul an din mandatul său a fost consumat de spectacolul istoric făcut de un procuror puternic, un ”incoruptibil“, aşa cum este descris, care a luat urma oamenilor preşedintelui.
Tensiunea a crescut când procurorul special a început să-şi expună cazul. Pe 30 octombrie, Mueller l-a acuzat pe fostul preşedinte de campanie al lui Trump, pe Paul Manafort, şi pe adjunctul lui Manafort de spălare de bani şi de alte infracţiuni şi a obţinut un angajament de cooperare de la un consilier de campanie de nivel inferior. O lună mai târziu, pe 1 decembrie, fostul consilier de securitate naţională al lui Trump, locotenentul-general în retragere Michael Flynn, a pledat vinovat pentru o singură acuzaţie, de a fi minţit FBI, şi a jurat să îi spună lui Mueller tot ce ştie despre contactele pe care el şi ceilalţi le-au avut cu Moscova. Investigaţia se apropie de Trump.
În toată America sunt doar o mână de oameni cu reputaţia şi experienţa necesare pentru a-şi asuma sarcina de a derula o operaţiune de identificare a influenţei ruseşti într-una dintre cele mai dezorganizate campanii prezidenţiale din istoria recentă.
După ce Trump l-a concediat pe directorul FBI James Comey în luna mai, declanşând o criză la vârful guvernului, în Washington s-au putut auzi suspine de uşurare când adjunctul procurorului general, Rod Rosenstein, l-a ales pe Robert Swan Mueller III pentru a investiga. Democraţii şi republicanii deopotrivă l-au apreciat pe fostul infanterist de marină. Chiar şi Newt Gingrich, un aliat apropiat al lui Trump, a scris pe Twitter în acea zi: ”Robert Mueller este o alegere superbă pentru poziţia de procuror special. Reputaţia lui este impecabilă, este onest şi integru“.
Respinge cererea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie, în dosarul penal 82/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie-Serviciul Teritorial Craiova, privind pe numiţii Stănescu Paul, Briceag Belu Marian, Cotoşman Florin şi Manolache Remulus, se arată în decizia instanţei supreme.
Este vorba despre un dosar deschis pentru presupuse fapte din 2010, de pe vremea când Paul Stănescu era preşedinte al Consiliului Judeţean Olt. La acea vreme, procurorii DNA Craiova au investigat modul de finanţare al echipei de fotbal FC Aluminiu ALRO Slatina, fiind suspectată modalitatea prin care instituţia publică a susţinut financiar echipa de fotbal.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Până acum, echipa procurorului special Robert Mueller investiga presupuse contacte între consilierii lui Donald Trump şi Rusia.
În cursul perioadei de tranziţie prezidenţială, Jared Kushner, ginerele şi principalul consilier pentru Afaceri Politice al preşedintelui Donald Trump, a avut peste “50 de contacte cu persoane din peste 15 ţări”, au declarat surse din cadrul comisiei de anchetă a Congresului SUA.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, este o dramă acidă despre o mamă care închiriază trei panouri publicitare pentru a atrage atenţia publicului asupra lentorii cu care se desfăşoară ancheta privind asasinarea fiicei sale. Lungmetrajul, care fusese nominalizat la nouă premii BAFTA, a mai primit trofee pentru cel mai bun scenariu original, cel mai bun rol principal feminin – Frances McDormand – şi cel mai bun rol secundar masculin – Sam Rockwell.
“Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit anul acesta şi Globul de Aur pentru cel mai bun film-dramă şi este considerat favorit la premiile Oscar, care vor fi decernate pe 4 martie. De asemenea, filmul a fost marele câştigător la gala premiilor decernate de Sindicatul actorilor americani (Screen Actors Guild/ SAG), unde a obţinut trofeul pentru cea mai bună distribuţie.
Marele favorit al galei, cu 12 nominalizări, filmul “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a primit premiile BAFTA pentru cea mai bună regie, cea mai bună regie artistică şi cea mai bună muzică originală.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro