BusinessMagazin

Tag: alegeri

  • Veşti bune pentru milioane de români: O nouă zi liberă pentru milioane de salariaţi. Când va fi aceasta

    Prezenta propunere legislativă are ca scop stabilirea zilei de 06 ianuarie ca zi liberă legală în care nu se lucrează, conform propunerii legislative.

    Marţi, 01 martie 2022, a fost înregistrată la Senat propunerea legislativă nr. B95/2022 de către mai mulţi deputaţi PNL.

    “ Ţinând cont de importanţa sărbătorilor creştine pentru ţara noastră consider că este oportună includerea zilei de 6 ianuarie în cadrul sărbătorilor legale. Această zi are o semnificaţie cu totul aparte pentru cultura şi spiritualitatea românească. Epifania sau Botezul Domnului reprezintă un praznic deosebit ce încheie sărbătorile închinate Naşterii lui Hristos.”, aşa cum scrie în expunerea de motive a prezentei propuneri.

    “La nivel european, România se situează pe ultimele poziţii în ceea ce priveşte numărul zilelor libere, astfel că, spre exemplu în 2022, dintre cele 15 sărbători legale, doar 9 se află în timpul săptămânii, cu două în plus faţă de anul trecut. In acest sens. România prezintă foarte puţine sărbători legale faţă de celelalte state europene, fiind depăşită de ţări precum Malta, Slovacia, Spania, Italia sau Austria, aşa cum arată un studiu realizat de către Institutul Eurofound. .”, mai scrie în expunerea de motive a prezentei propuneri.

    Dacă această propunere legislativă va di adoptată şi va intra în vigoare, numărul zilelor libere legale aferente unui an ar creşte de la 15 la 16 zile.

    Este important de menţionat faptul că în România, Codul Muncii prevede ca sărbători legale în care nu se lucrează un număr de 15 zile dintre care două din aceste zile, respectiv prima zi de Paşti şi prima zi de Rusalii, se prăznuiesc întotdeauna într-o zi de duminică.

    Zilele libere, aşa cum este prevăzut în Codul Muncii, sunt:

    ·         1 şi 2 ianuarie;

    ·         24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române;

    ·         Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paştelui;

    ·         prima şi a doua zi de Paşti;

    ·         1 mai;

    ·         1 iunie;

    ·         prima şi a doua zi de Rusalii;

    ·         Adormirea Maicii Domnului;

    ·         30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României;

    ·         1 decembrie;

    ·         prima şi a doua zi de Crăciun;

    Pentru ca această propunere legislativă să intre în vigoare este necesar să fie adoptată de Parlament şi să fie promulgată de şeful statului, ca apoi să fie publicată în Monitorul Oficial.

     

  • Oficial turc: Preţurile vor scădea după luna aprilie

    Inflaţia din Turcia ar putea atinge un vârf în aprilie înainte de a scădea către rate din două cifre până la alegerile generale din iunie 2023, a declarat ministrul turc al trezoreriei şi finanţelor, Nureddin Nebati, relatează Hurriyet Daily News. „Nu cred că vom ajunge la 50%. Sper să nu mă înşel“, a adăugat acesta. 

  • Franţa se pregăteşte să facă ordine în Europa pentru ca Macron să câştige alegerile acasă. Preşedintele francez a promis mai multă „suveranitate“ europeană, dar cu care va avea mai mult noroc? Militară, politică, economică, energetică?

    Franţa a preluat preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, iar preşedintele francez Emmanuel Macron, rămas singurul lider european de talie mondială, are planuri ambiţioase, pe măsura provocărilor din alegerile de acasă. Independenţă economică, renaşterea energiei nucleare şi, poate, o armată comună europeană sunt câteva dintre cele mai importante.

    Şeful diplomaţiei franceze a încheiat săptămâna trecută cu vorbe mari şi evocând evenimente istorice. Jean-Yves Le Drian a acuzat SUA şi Rusia că fentează Europa în problema ucraineană şi a evocat „spiritul conferinţei de la Yalta“. Locotenentul lui Macron a făcut astfel referire la conferinţa dintre aliaţi din 1945 în care SUA şi Marea Britaniei au dat Rusiei mână liberă în Europa de Est – noua ordine mondială de după al Doilea Război Mondial, scrie Reuters.

    „Putin a propus să discute cu NATO revenirea la zonele de influenţă din trecut, ceea ce înseamnă că Rusia readuce spiritul de la Yalta“, a declarat Le Drian. Rusia are în prezent zeci de mii de soldaţi la graniţa cu Ucraina, iar Washingtonul avertizează că Moscova pregăteşte invadarea ţării vecine şi încearcă să prevină acest lucru. În UE, Rusia este privită ca o ameninţare pentru siguranţa naţională mai ales de către Polonia şi statele baltice. Ucraina este considerat un stat tampon între NATO şi Rusia, aceasta din urmă ocupând deja militar o parte din teritoriul ucrainean.

    Franţa, ca stat care conduce acum Consiliul UE, şi Macron, ca lider al Europei, nu pot neglija aceste chestiuni mai ales dacă vor să obţină anumite compromisuri şi alianţe de la anumite state membre ale UE. Când a devenit preşedintele Franţei, Macron a promis că va schimba Uniunea, iar una din schimbările propuse este crearea unei armate comune europene. Pe plan militar, Franţa este cea mai mare putere din UE, singura cu arsenal nuclear propriu după retragerea Marii Britanii. O armată europeană s-ar mula pe obiectivul preşedinţiei Franţei de a face Europa mai suverană şi mai independentă (poate chiar şi faţă de NATO, organizaţie în care SUA cântăresc cel mai mult), dar totuşi acesta s-ar putea dovedi un obiectiv mult prea ambiţios având în vedere prăpăstiile de tot felul care se casc şi se adâncesc în interiorul UE între statele membre. Franţa şi Macron au stabilit trei domenii prioritare pentru preşedinţia UE: introducerea principiului salariului minim în întreaga uniune, reglementarea giganţilor digitali şi crearea unei taxe pe carbon pentru produsele importate extracomunitare în funcţie  de impactul acestora asupra mediului, arată Euronews.

    De asemenea, Macron promovează reformarea spaţiului  Schengen pentru „a proteja mai bine graniţele Europei“ în faţa crizei migranţilor. Preşedintele francez vrea, în plus, să supună discuţiilor revizuirea regulilor bugetare – celebrele criterii de la Maastricht – care guvernează deficitele europene pentru a permite o mai bună finanţare a investiţiilor şi creşterii economice în Europa. O Europă mai suverană înseamnă însă şi o independenţă energetică mai mare, iar Franţa s-a pus în fruntea câtorva state europene, mai ales est-europene, care vor să-şi dezvolte industria energiei nucleare şi fac presiuni asupra Comisiei Europene să includă energia nucleară la categoria energiei verzi.

    Polonia, obligată de CE să renunţe la cărbune, este unul dintre aceste state. Polonia este, de asemenea, una dintre ţările considerate rebele, cu probleme legate de statul de drept şi democraţie şi un aliat al SUA. Polonia este singurul stat est-european  membru al UE care nu are încă o centrală nucleară, dar are planuri ambiţioase în acest sens. Franţei i-ar prinde bine un client „nuclear“, dar vrea şi alinierea „rebelilor“ la principiile europene. Dar Parisul consideră statul de drept ca fiind ceva ce nu poate fi negociat. Astfel de compromisuri are Macron în faţă. Preşedinţia  UE a Franţei coincide cu o posibilă luptă a lui Macron pentru un nou mandat de preşedinte acasă. În războiul electoral ar avea de înfruntat un lider de extremă stânga şi un neo-fascist. Au apărut deja multiple acuzaţii că actualul preşedinte al Franţei transformă preşedinţia UE într-o armă electorală. În acest context, unele voci îi oferă lui Macron un rol vital pentru viitorul UE, şi deci al Franţei. Un oficial francez de rang înalt, care a cerut să nu-i fie publicată identitatea, a declarat recent pentru AP că UE are nevoie de mai multă suveranitate pentru a putea ajunge în poziţia în care să poată face propriile alegeri în timp ce-şi apără idealurile de democraţie. „Există riscul ca europenii să dispară pur şi simplu din istorie“, a spus oficialul. „În sensul că nu am mai contribui la scrierea istoriei lumii, iar alţii vor veni să ne scrie propria istoie. Este un pericol de moarte.“ Prin prisma acestor vorbe, referirile la Yalta ale ministrului Le Drian au şi mai mult sens. Macron vorbeşte de „autonomia europeană“, mai ales în securitate, de aproape 5 ani, dar ideea s-a redus între timp la cheltuieli mari mari cu apărarea şi o identitate militară europeană mai clară în NATO „ despre care Macron a spus în 2017 că este în „moarte cerebrală“, scrie Politico. Poate de aceea preşedintele francez insistă acum pe energia nucleară, pe care a asociat-o deschis cu siguranţa oferită de puterea armelor nucleare. Până când va apuca să-şi încordeze muşchii de putere militară centrală a Europei, Franţa îi sperie pe giganţii de internet, amendând Facebook şi Google cu zeci de milioane de euro pentru politicile privitoare la cookie-uri.

  • Veşti bune pentru milioane de români: Ce va trebui să faceţi pentru a beneficia de o zi liberă, în plus, de concediu

    Prezenta propunere legislativă are ca scop creşterea numărului de cetăţeni români cu drept de vot care se prezintă la vot indiferent de tipul de alegeri, conform propunerii legistive.

    Marţi, 14 decembrie 2021, a fost înregistrată la Senat propunerea legislativă nr. B569/2021, Propunere legislativă pentru acordarea de zile libere plătite persoanelor care votează.

    Astfel, salariaţii cu drept de vot beneficiază, la cerere, de o zi liberă plătită, pentru fiecare tip de alegeri la care îşi exprimă votul, indiferent că este vorba de alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri europarlamentare sau alegeri prezidenţiale,

    De aceasta zi liberă plătită beneficiază şi salariaţii care îşi exprimă opţiunea de vot prin corespondenţă, precum şi salariaţii cu locul de muncă în Romania care, aflându-se temporar în afara graniţelor ţării, exercită dreptul de vot, conform proiectului de lege.

    Costul cu acordarea zilelor libere plătite va fi suportat de către angajator.

    Pentru ca această propunere legislativă să intre în vigoare este necesar să fie adoptată de Parlament şi să fie promulgată de şeful statului, ca apoi să fie publicată în Monitorul Oficial.

     

  • Olaf Scholz, pregătit să devină noul cancelar al Germaniei. Ce planuri are coaliţia care va conduce cea mai puternică economie europeană

    România nu mai este singura ţară din Uniunea Europeană care are o coaliţie la guvernare alcătuită din trei partide ale căror culori sunt similare cu luminile unui semafor: PSD (roşu), PNL (galben), UDMR (verde). 

    După plecarea conservatoarei Angela Merkel din funcţia de cancelar, ce a condus Germania timp de 16 ani, Olaf Scholz îi va lua locul. Guvernul condus de el va fi unul de coaliţie, alcătuit din trei partide: Partidul Social Democrat (partid de centru-stânga, culoarea roşie), Partidul Liber Democrat(partid liberal de centru-dreapta, culoarea galbenă) şi Verzii/Alianţa 90 (partid ecologist de centru-stânga, culoare verde). 

    Agenda coaliţiei

    Guvernul lui Scholz va purta denumirea “Coaliţia semaforului” şi propune să-şi îndeplinească următoarele obiective pe plan intern:

    1. Eliminarea cărbunelui până în 2030.
    2. 80% din energia electrică a Germaniei să fie furnizată de surse regenerabile 
    3. Creşterea numărului de automobile electrice care să circule pe drumurile germane 
    4. Creşterea salariului minim de la 10 euro la 12 euro/oră 
    5. Ajutor financiar lunar de 500 euro acordat pentru fiecare copil prin sistemul social Kindergeld
    6. Legalizarea canabisului
    7. Scăderea vârstei de votare de la 18 la 16 ani, deşi numai 30% dintre germanii intervievaţi în cadrul sondajelor au aprobat ideea
    8. Creşterea drepturilor pentru imigranţi şi facilitarea dobândirii cetăţeniei

    Pe plan extern, noul guvern doreşte să facă Germania “o voce mai puternică” şi să fie mai dură în privinţa agresiunii ruse şi chineze, să crească bugetul pentru apărare. Germania va rămâne parte a acordului de partajare nucleară NATO şi va continua să găzduiască arme nucleare americane şi îşi propune să înlocuiască vechile aeronave germane.

    Opinia publică de la Washington, Paris şi Tokyo prevăd că administraţia lui Scholz nu va fi prea diferită de cea a lui Merkel. 

    Principalele figuri politice din noua coaliţie

    Olaf Scholz: Mulţi cred că social-democratul a câştigat alegerile pentru că, în stilul şi maniera sa, seamănă mult cu Angela Merkel. Calm şi liniştit, fostul ministru de finanţe şi-a dezvoltat o reputaţie de politician precaut, deşi a câştigat puncte electorale după cea dat frău liber fondurilor de la stat în timpul pandemiei.

    Annalena Baerbock: Ea a fost candidata Verzilor pentru funcţia de cancelar şi va fi ministru de Externe. Rămâne de văzut câtă putere va deţine cu adevărat. Sub Angela Merkel, cea mai mare parte a politicii externe a fost condusă şi stabilită de cancelar.

    Robert Habeck: El a condus Verzii cu Annalena Baerbock şi va conduce acum un aşa-numit super-minister care va combina economia şi mediul.

    Christian Lindner: În calitate de ministru de Finanţe, liderul democraţilor liberali va deţine “portofelul guvernamental”. Este de remarcat faptul că în timpul negocierilor de coaliţie, în ciuda faptului că s-a situat pe locul trei în alegeri, partidul său a obţinut câteva succese semnificative, forţându-i pe partenerii de coaliţie să renunţe la anumite părţi din planul ecologic printre care impunere a unei limite naţionale de viteză pe autostradă, dar şi în zona fiscală prin eliminarea unei propuneri de impozit pe avere.

     

  • Olaf Scholz, pregătit să devină noul cancelar al Germaniei. Iată cum arată agenda “coaliţiei semafor”

    România nu mai este singura ţară din Uniunea Europeană care are o coaliţie la guvernare alcătuită din trei partide ale căror culori sunt similare cu luminile unui semafor: PSD (roşu), PNL (galben), UDMR (verde). 

    După plecarea conservatoarei Angela Merkel din funcţia de cancelar, ce a condus Germania timp de 16 ani, Olaf Scholz îi va lua locul. Guvernul condus de el va fi unul de coaliţie, alcătuit din trei partide: Partidul Social Democrat (partid de centru-stânga, culoarea roşie), Partidul Liber Democrat(partid liberal de centru-dreapta, culoarea galbenă) şi Verzii/Alianţa 90 (partid ecologist de centru-stânga, culoare verde). 

    Agenda coaliţiei

    Guvernul lui Scholz va purta denumirea “Coaliţia semaforului” şi propune să-şi îndeplinească următoarele obiective pe plan intern:

    1. Eliminarea cărbunelui până în 2030.
    2. 80% din energia electrică a Germaniei să fie furnizată de surse regenerabile 
    3. Creşterea numărului de automobile electrice care să circule pe drumurile germane 
    4. Creşterea salariului minim de la 10 euro la 12 euro/oră 
    5. Ajutor financiar lunar de 500 euro acordat pentru fiecare copil prin sistemul social Kindergeld
    6. Legalizarea canabisului
    7. Scăderea vârstei de votare de la 18 la 16 ani, deşi numai 30% dintre germanii intervievaţi în cadrul sondajelor au aprobat ideea
    8. Creşterea drepturilor pentru imigranţi şi facilitarea dobândirii cetăţeniei

    Pe plan extern, noul guvern doreşte să facă Germania “o voce mai puternică” şi să fie mai dură în privinţa agresiunii ruse şi chineze, să crească bugetul pentru apărare. Germania va rămâne parte a acordului de partajare nucleară NATO şi va continua să găzduiască arme nucleare americane şi îşi propune să înlocuiască vechile aeronave germane.

    Opinia publică de la Washington, Paris şi Tokyo prevăd că administraţia lui Scholz nu va fi prea diferită de cea a lui Merkel. 

    Principalele figuri politice din noua coaliţie

    Olaf Scholz: Mulţi cred că social-democratul a câştigat alegerile pentru că, în stilul şi maniera sa, seamănă mult cu Angela Merkel. Calm şi liniştit, fostul ministru de finanţe şi-a dezvoltat o reputaţie de politician precaut, deşi a câştigat puncte electorale după cea dat frău liber fondurilor de la stat în timpul pandemiei.

    Annalena Baerbock: Ea a fost candidata Verzilor pentru funcţia de cancelar şi va fi ministru de Externe. Rămâne de văzut câtă putere va deţine cu adevărat. Sub Angela Merkel, cea mai mare parte a politicii externe a fost condusă şi stabilită de cancelar.

    Robert Habeck: El a condus Verzii cu Annalena Baerbock şi va conduce acum un aşa-numit super-minister care va combina economia şi mediul.

    Christian Lindner: În calitate de ministru de Finanţe, liderul democraţilor liberali va deţine “portofelul guvernamental”. Este de remarcat faptul că în timpul negocierilor de coaliţie, în ciuda faptului că s-a situat pe locul trei în alegeri, partidul său a obţinut câteva succese semnificative, forţându-i pe partenerii de coaliţie să renunţe la anumite părţi din planul ecologic printre care impunere a unei limite naţionale de viteză pe autostradă, dar şi în zona fiscală prin eliminarea unei propuneri de impozit pe avere.

     

  • Iulian Anghel, editor politic ZF: Iohannis şi haita

    Acum este limpede. Circul făcut de PNL cu “guvernul minoritar” şi întreg preambulul crizei nu au avut decât menirea să justifice necredibila, până mai acum câteva luni, alianţă dintre PNL şi PSD.

    Toate înjurăturile, de o parte sau de alta a liniei frontului, au fost rostite cu convingere doar de cei care nu ştiau jocul de culise. De aceea Ciolacu râdea când Iohannis numea PSD “ciuma roşie” sau când Florin Cîţu sustinea că PSD-ul este vândut ruşilor, iar social-democraţii sunt “duşmanii poporului român”.

    Că şi-a aranjat sau nu Iohannis anii de final de mandat, că nu i-a păsat de opţiunea milioanelor de oameni care l-au votat, că o să păşească în istorie ca un ticălos, puţină importanţă are acum. Că a făcut dintr-un PNL de 25% un partid de nevolnici, iarăşi nu are importanţă. Pentru inşi ca Iohannis sau Cîţu virtutea stă în minciună – eşti “om politic” nu când îţi ţii cuvântul, ci când l-ai tras pe sfoară pe celălalt. Cu cât ţeapa este mai mare, cu atât statuia de ceară a omului politic iohannesian este mai impozantă. Nu ştii să faci din astea, nu ai ce căuta la masa de joc. Aceşti oameni numesc mârşăvia “artă a politicii”.

    Desigur, nicio ţară de azi nu mai poate experimenta o democraţie directă (cetăţenii participă direct la toate deciziile cetăţii) precum se petrecea în Atena antică, iar soluţia este democraţia reprezentativă. O dată la câţiva ani (patru – cinci ani), electoratul îşi alege reprezentanţii. Această delegare le permite celor aleşi să facă cam ce vor cu puterea ce le-a fost încredinţată – să o arunce la câini, în troaca porcilor sau să o dea PSD. Chiar dacă cel care a ales este revoltat mai apoi, el nu are ce face până la viitoarele alegeri, pentru că aceasta este înţelegerea. O înţelegere care-l obligă doar pe alegător, nu şi pe ales. Dincolo de astea rămân semnele de întrebare ce trebuie să călăuzească răspunsurile viitoare. În cazul nostru, de pildă. Mai câştiga Iohannis alegerile cu 2/3 din voturi, dacă fidelii lui ar fi ştiut că, peste doar un an, el va începe manevrele subterane de apropiere de PSD, că va provoca o criză politică deşănţată, egală în lipsa ei de raţiune practică pentru ţară cu doar dezmăţul moral al celui care a provocat-o? Mai câştiga PNL 25% din voturi, fapt ce i-a permis să coaguleze în jurul său o structură de dreapta promisă, de altminteri, în întreaga campanie electorală? Nu! Iohannis ar fi câştigat, probabil, dar cu un scor ce nu i-ar fi permis să joace acum pe mormintele altora, iar PNL, la fel de probabil, nu ar fi fost vioare întâi în guvern. Aşa că, în plan moral,  manevrele cuplului Iohannis-Cîţu au consecinţa din planul fizic al falsificării unor alegeri.

    Se vorbeşte, în aceste zile, de USL 2. Nici vorbă. USL (PSD şi PNL) a fost o structură anunţată înainte de alegerile din 2012. Că a plăcut sau nu unora sau altora, electoratul a ştiut de ea şi a votat ca atare. Despre noua alianţă dintre PSD şi PNL nu a ştiut nimeni, nesimţirea politică a fost jucată până la ultima carte: a început cu circul alegerilor din PNL, a continuat cu înlăturarea “sexo-marxiştilor” din guvern, cu moţiunea de cenzură a PSD, pusă în scenă de cuplul Iohannis-Ciolacu, şi apoi cu “guvernul minoritar”, toate pentru a-i oferi lui Iohannis argumentul mincinos că “nu se poate altfel decât cu PSD”.

    Nu ştiu dacă această coaliţie va rezista, dacă va face ceva bun în afară de a-şi reîmpărţi ţara pe feude. Cert este acum că planul guvernării PSD-PNL nu este unul de avarie, ci a fost gândit cu mult înainte, nu spre folosul celor care au votat altceva acum un an, ci spre îndestularea haitei care nu se mulţumeşte să treacă criza, ci vrea să pună labele, încă de pe acum, şi pe următorul ciclu electoral.

     

     

     

  • A doua zi de alegeri: PNL îşi stabileşte echipa care va conduce partidul alături de Florin Cîţu

    După ce Florin Cîţu a fost ales preşedinte al PNL, duminică are loc un Consiliu Naţional, la Romexpo, în care se vor alege celelalte funcţii de conducere din Partidul Naţional Liberal. La Consiliul Naţional participă 2.000 de delegaţi.

    Numărul de vicepreşedinţi PNL a fost modificat, la începutul lunii septembrie, şi vor fi 17 vicepreşedinţi, împărţiţi pe domenii.

    În prima parte a Consiliului Naţional se vor alege secretarul general şin prim-vicepreşedinţii pe domenii: Relaţia cu mediul de afaceri şi societatea civilă; Strategii Politice; Politici Publice; Comunicare şi Relaţii Internaţionale.

    În etapa a doua vor fi aleşi vicepreşedinţii pe domenii: politică externă şi afaceri europene; apărare şi siguranţă naţională; administraţie, ordine publică şi siguranţă cetăţeanului; fonduri europene şi dezvoltare regională; justiţie şi drepturi cetăţeneşti; buget, politici fiscale, economie, energie şi mediu de afaceri; sănătate; muncă, familie şi protecţie socială; educaţie şi cercetare; cultură, culte, minorităţi; agricultură, dezvoltare rurală şi industrie alimentară; mediu, ape şi silvicultură; infrastructură de transport; comunicaţii, societate informaţională şi digitalizare; tineret şi sport; drepturile omului, protecţia minorităţilor etnice, religioase şi a grupurilor vulnerabile de orice natură; pentru românii de pretutindeni.

    Vor fi aleşi membrii Biroului Executiv al PNL, membrii Curţii de Arbitraj, membri Comisiei Naţionale de Revizie şi Cenzori, trezorierul şi vicepreşedinţii regionale.

  • Cioloş: Rezultatul nu e o victorie, că nu e război, ci un vot pentru un USR PLUS mai bun

    „Aş vrea să vă mulţumesc pentru voturile voastre, indiferent de persoana pe care aţi ales să o votaţi pentru funcţia de preşedinte al USR PLUS. Este impresionantă participarea şi, prin numărul de membri care au votat, suntem un exemplu pentru ceea ce înseamnă să faci politică în România şi ce înseamnă implicarea reală. Este un exerciţiu de democraţie şi implicare decent şi onest pentru care meritaţi felicitări şi mulţumiri. Am putea spune că este o victorie a normalităţii modul în care s-au desfăşurat votul şi procesul electoral, dar îmi doresc să nu ne mai bucurăm de normalitate de parcă ar fi o excepţie. Rolul nostru în politică ar trebui să fie acela de a asigura normalitatea în fiecare zi, de a nu mai permite aventuri politice şi excese, pariuri şi riscuri nejustificate. De aceea nu vreau să cataloghez acest prim tur ca pe o victorie sau orice altceva care ar părea că e rezultatul unui război. Este o competiţie fără miză personală, este o alegere pentru viitorul partidului nostru, un vot pentru un USR PLUS mai bun şi mai capabil să ofere societăţii româneşti o şansă la o viaţă decenţă şi normală, la prosperitate şi bucurie”, transmite Dacian Cioloş.

    El le mulţumeşte lui Irineu Darău şi lui Dan Barna, pentru că „împreună putem fi mai buni”.

    „Nu îi consider contracandidaţi şi concurenţi, ci colegi, prieteni şi parteneri pentru anii care vin, indiferent de rezultatul celui de-al doilea tur. Singura mea rugăminte este să înţelegem că votul colegilor noştri, membrii USR PLUS, este dedicat schimbării în bine, principiilor pe care le-am asumat şi dorinţei de a munci mai mult şi mai eficient. Cred că se poate mai bine şi mai mult, iar noi suntem aici ca să ne ţinem de cuvânt faţă de voi toţi, cei cărora vă cerem votul în aceste alegeri. În ceea ce mă priveşte, consider că partidul are nevoie de doi ani de construcţie intensă, la sfârşitul cărora să avem şanse reale la preşedinţia României şi la o majoritate care să poată schimba şi reforma România”, conchide Cioloş.

    Dacian Cioloş a câştigat turul 1 al alegerilor interne pentru preşedinţia USR PLUS, cu 46%. Dan Barna a obţinut 43,9 la sută din sufragii, iar Irinel Darău – 10,1%.

  • În afară de şocurile asupra portofelelor europenilor şi guvernelor lor, gazele ruseşti pot avea efecte de durată mai mare: vezi alegerile din Rusia şi Germania

    ♦ Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator şi importator de gaze ♦ Cancelarul Angela Merkel şi partidul ei susţin şi au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în faţa opoziţiei din partea SUA, Poloniei şi Ucrainei ♦ Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia şi cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze ruseşti în Europa, a anunţat finalizarea Nord Stream 2 ♦ Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a pus preţurile mari din Europa şi pe seama renunţării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care preţurile sunt ancorate de cotaţiile mai stabile ale petrolului.

    Cu ruşii chemaţi la vot, nu este de mirare că unele dintre cele mai citite ştiri din Rusia sunt cum în aşteptarea Nord Stream europenii nu au plătit niciodată mai mult pe gaze ca până acum şi cum Putin le-a oferit ruşilor miliarde ca sprijin social.

    În ajunul alegerilor parlamentare de vineri, ruşii au aflat şi că Ucraina, un stat duşman, a căzut în „maşina de tocat geopolitică“ de pe scena energetică, unde  compromisul dintre SUA şi Germania privind gazoductul rusesc Nord Stream 2 are un rol principal. Aceasta o spune un fost ministru de externe ucrainean, citat de Ria Novosti, o agenţie de presă de limbă rusă.

    De asemenea, guvernatoarea băncii centrale, Elvira Nabiullina, le-a povestit cum dolarul va fi înlocuit cu alte monede ca principală valută de schimb atât în Rusia, cât şi la nivel mondial. Dolarul este simbolul supremaţiei SUA, duşmanul etern al Rusiei. Şi ca o cireaşă de pe tort, cum multă lume se aşteaptă ca la un moment dat Rusia să încorporeze şi Belarus, sau să înghită ţara vecină, după cum scrie Deutsche Welle, liderul belarus Alexander Lukaşenko afişează legături mai puternice cu Moscova, salva­toarea financiară a unei Belarusii izolate prin sancţiuni de către Occident.

    O uniune politică Rusia-Belarus este încă, probabil, departe. Dedolarizarea lumii şi a Rusiei este o tendinţă reală, dar una lentă. Ucraina are propria maşină de propagandă antirusească, iar politicienii ucraineni luptă cu orice fel de arme pentru putere.

    Pentru europeni, explozia preţului gazelor pare acum o preocupare mai mare decât ce se întâmplă în restul lumii, chiar şi în Rusia. Acolo, Putin nu are nevoie de alegeri pentru a rămâne la putere, ci pentru a i se confirma puterea. Însă scumpirile sunt legate strâns de Rusia şi, aparent, de Germania.

    Rusia este cel mai mare exportator de gaze naturale către UE, iar Germania este cel mai mare consumator şi importator de gaze. Nord Stream 2 ar trebui să faciliteze această legătură, aducând gaze din Rusia direct în Germania şi ocolind Ucraina şi Polonia.

    Săptămâna viitoare, şi germanii vor ieşi la vot în alegeri federale pentru parlament. Cancelarul Angela Merkel şi partidul ei susţin şi au protejat proiectul gazoductului Nord Stream 2 în faţa opoziţiei din partea SUA, Poloniei şi Ucrainei. Realizarea gazoductului ar fi o victorie şi pentru partidul lui Merkel, şi pentru Rusia, care şi-a mai văzut un gazoduct, South Stream, blocat de Comisia Europeană, după cum sună explicaţia Moscovei.

    Însă partidul ecologiştilor, deveniţi unii dintre cei mai puternici concurenţi ai conservatorilor lui Merkel, s-au opus şi ei proiectului Nord Stream 2 şi au promis că dacă câştigă alegerile îl vor bloca.

    Verzii au explicat că proiectul ruso-german reprezintă un răspuns greşit la anexarea Crimeei de către Rusia şi la înarmarea separatiştilor din estul Ucrainei, scrie Reuters. Înainte de anexare, Crimeea a aparţinut Ucrainei.

    „Proiectul Nord Stream 2 nu este doar un proiect politic din cauza implicaţiilor politice şi de mediu, ci şi provoacă pagube la nivel geopolitic, mai ales având în vedere situaţia Ucrainei, şi de aceea trebuie oprit“, se arată în programul electoral al verzilor germani, unde se menţionează şi că Rusia devine din ce în ce mai mult „un stat autoritar“.

    Între timp, consumul de gaze în Europa a crescut atât de mult încât persistă teama că la iarnă nu va exista suficient combustibil. Preţurile urcă necontenit, iar Gazprom, fie că nu poate – Rusia exportă gaze şi în alte părţi ale lumii în afară de Europa -, fie că nu vrea, nu dă curs cererilor statelor europene de a suplimenta livrările (o critică adusă Nord Stream 2 de americani este că conducta paralelă, Nord Stream 1, nu a fost folosită niciodată la capacitate maximă).

    Cu UE aprovizionată insuficient cu gaze şi cu preţurile spărgând record după record, se vorbeşte despre o criză a energiei la iarnă. Unele companii mari consumatoare de gaze, cu ar fi producătorii de chimicale, şi-au redus deja activitatea.

    O posibilă rezolvare a problemei, spun unii, ar fi să se dea drumul la transportul gazelor ruseşti cât mai devreme prin Nord Stream 2. Gazoductul odată terminat are nevoie de permise pentru a funcţiona, iar eliberarea acestora ar putea dura luni de zile.

    Astfel, a apărut şi se răspândeşte ideea că penuria de gaze este un plan al Moscovei şi al Gazprom de a forţa mâna statele europene să grăbească punerea în funcţiune a gazo­ductului. Pe 10 septembrie, adică cu o săptămână înainte de alegerile din Rusia şi cu două înainte de cele din Germania, Gazprom, compania care exportă gaze ruseşti în Europa, a anunţat finalizarea  Nord Stream 2. Mai trebuiesc permisele.

    Prin urmare, ruşii şi-au dus până la capăt treaba în a ajuta Europa. Acum, totul ar depinde de europeni. În logica acestei teorii, cu verzii la putere în Germania, criza ar persista, iar SUA sunt duşmanii portofelelor europene.

    Cu Nord Stream 2 în funcţiune, piaţa s-ar detensiona. Însă lucrurile nu sunt clare că aşa va fi nici dacă sunt urmărite mesajele trimise de la Moscova sau de la Gazprom. Un purtător de cuvânt al Kremlinului, scrie RT, televiziune considerată un instrument de propagandă al Moscovei, a declarat recent că actualele creşteri rapide de preţuri ale gazelor în Europa nu au nimic de-a face cu Rusia, însă lansarea nou construitului Nord Stream 2 ar putea stabiliza piaţa energiei şi ar stopa scumpirile. El a subliniat şi că Europa va avea în curând nevoie de şi mai multe gaze decât primeşte în prezent – „dacă va fi frig la iarnă, desigur“.

    De la Gazprom a venit mesajul că Rusia este gata să înceapă livrările de gaze prin Nord Stream 2 în octombrie, deşi anterior şeful companiei, Alexei Miller, a spus că exporturile nu vor putea începe atunci, conform Bloomberg.

    Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a explicat că din cauza birocraţiei UE, Europa nu ar trebui să se aştepte ca prin Nord Stream să curgă gaze anul acesta.

    Vineri, Miller a spus că Europa va întra în iarnă cu rezerve de gaze insuficiente, că preţurile de pe piaţa europeană vor continua să crească, că monopolul pe care-l conduce este gata să livreze mai mult combustibil, dacă este nevoie, dar şi că pieţele asiatice sunt mai atractive decât cele europene, deşi aici preţurile bat record după record, notează Reuters.

    Vladimir Putin, preşedintele Rusiei, a pus preţurile mari din Europa şi pe seama renunţării statelor europene la contractele pe termen lung cu Gazprom în care preţurile sunt ancorate de cotaţiile mai stabile ale petrolului.

    În schimb, europenii preferă să cumpere gaze de pe piaţa liberă, în prezent extrem de volatilă, aceasta fiind supusă forţelor de moment.

    O altă teorie spune că Gazprom nu poate livra mai multe gaze Europei pentru că nu are cum, nu are capacitatea de producţie şi procesare necesară din cauza investiţiilor din ultimii ani orientate în special spre proiecte de infrastructură de transport costisitoare.

    Abia luna aceasta Gazprom a reuşit să redeschidă puţurile afectate de incendiu în vară în Siberia de vest, scrie upstreamonline.com. Focul a afectat o facilitate de procesare. O a doua a fost pusă în funcţiune în septembrie, însă prima nu va putea fi înlocuită înainte de sfârşitul anului viitor. Între timp, cu toate că nu livrează pe cât i se cere, Gazprom a anunţat pentru primul semestru venituri record, datorate în parte preţurilor mari din Europa.